Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza













Actiunea civila

Drept



loading...











ALTE DOCUMENTE

REGLEMENTARI PENTRU CETATENI AI STATELOR TERTE
RUDENIA
DREPT FINANCIAR COMUNITAR
Biblioteca de acte normative a Ministerului Justitiei
Violenta in familie, pedepsita de lege
Fazele infractiunii
Morala; definitie, comentariu
Concurs de admitere la Institutul National al Magistraturii - 2005 G4
TEORIA ACTULUI JURIDIC ADMINISTRATIV
Actiunea civila


Actiunea civila

Definitie - Actiunea civila este un ansamblu de mijloace procesuale prin inter-mediul carora partea interesata poate solicita si īsi poate asigura concursul unei autoritati jurisdictionale īn vederea recunoasterii sau a realizarii unui drept subiectiv ori a unui interes legitim, inclusiv prin punerea īn aplicare a unor masuri de execu-tare silita.

Actiunea civila este o virtualitate, o posibilitate legala, o categorie abstracta care devine concreta si efectiva prin exercitarea ei. Constituita ca o categorie generala si abstracta a dreptului, actiunea civila īn concret se poate īnfatisa īn diverse forme: actiune mobiliara, imobiliara, petitorie, patrimoniala, extrapatrimoniala etc.

Se spune ca actiunea civila este un ansamblu de mijloace procesuale care se deruleaza pe īntreg parcursul procesului civil, īn cele doua faze ale acestuia: judecata si executarea silita. Ea este imanenta oricarui drept subiectiv, adica nu exista un astfel de drept care sa nu fie insotit si de o actiune civila.

Actiunea civila nu se identifica cu cererea de chemare īn judecata si nici nu se reduce la aceasta, cererea fiind doar un element al actiunii civile.

Este important de precizat ca īn orice proces civil se intersecteaza doua actiuni civile: actiunea reclamantului si actiunea pārātului.

Clasificarea actiunilor ci 12412n1323m vile

I.

a) Actiuni patrimoniale - Acele actiuni care sunt evaluabile īn bani.

b) Actiuni extrapatrimoniale - Acelea neevaluabile īn bani.

Importanta clasificarii consta īn faptul ca uneori competenta materiala sau de atributiune a instantei judecatoresti se determina nu numai īn raport cu natura litigiu-lui ci si, īn subsidiar, īn raport de valoarea pretentiilor deduse judecatii (pretentiile sub 2 miliarde sunt atribuite judecatoriei, iar cele peste 2 miliarde se atribuie tribunalului; īn materie comerciala pretentiile peste 10 miliarde se atribuie tribunalului, iar cele peste aceasta limita se atribuie Curtii de Apel).

Drepturile care fac obiectul actiunilor extrapatrimoniale sunt, īn principiu, indis-ponibile, neputānd fi transmise altora. De asemenea aceste drepturi sunt, de regula, imprescriptibile. Tot caracteristic acestor actiuni este faptul ca nu pot fi exercitate prin subrogatie, adica nu pot fi exercitate prin actiunea oblica a creditorului sau prin actiunea pauliana a acestuia.

II.

a) Actiuni mobiliare - Acelea care au ca obiect un bun mobil prin natura lui, prin destinatie sau prin obiectul la care se refera.

b) Actiuni imobiliare - Acelea care se refera la un imobil prin natura lui, prin destinatie sau prin obiectul la care se refera.

Importanta clasificarii consta īn aceea ca, atunci cānd obiectul litigiului īl consti-tuie un bun imobil, competenta teritoriala a instantei judecatoresti se stabileste īn raport de locul unde e situat imobilul. De asemenea procedurile de urmarire silita sunt diferite atunci cānd se urmaresc bunuri mobile fata de situatia īn care se urma-resc bunuri imobile.

III.

a) Actiuni personale

b) Actiuni reale

Importanta clasificarii:

Actiunile personale (cele privind o creanta) se exercita in personam, adica īm-potriva debitorului respectivei creante, iar actiunile reale se exercita in rem, adica īmpotriva aceluia ce detine bunul, indiferent de calitatea acestuia.

Īn principiu, actiunile reale sunt imprescriptibile sau, daca sunt prescriptibile, termenul de prescriptie este mai mare sau mai mic decāt termenul general de prescriptie.

O alta deosebire este legata de competenta teritoriala, care, īn cazul unei actiuni reale exercitate īn legatura cu un bun imobil, se determina īn raport cu locul situarii imobilului. Īn schimb, de regula, actiunile personale se introduc la instanta īn cir-cumscriptia careia īsi are domiciliul pārātul.

IV.

a) Actiunea īn realizare - Este o actiune īn condamnarea pārātului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

b) Actiunea īn constatare - Prin aceasta se urmareste constatarea existentei ori inexistentei unui drept (o hotarāre data īn urma unei asemenea actiuni nu este sus-ceptibila de executare silita). Art. 111, C.pr.civ. stabileste trei conditii pentru exer-citarea unei actiuni īn constatare:

1)     Partea sa nu poata exercita o actiune īn realizarea dreptului.

2)     Partea sa nu justifice un interes.

3)     Obiectul actiunii īn constatare nu-l poate constitui constatarea existentei sau inexistentei unui fapt, ci al unui drept.

c) Actiuni īn constituire (īn transformare) - Acele actiuni prin care, daca sunt admise, se creeaza o situatie juridica noua.

Orice hotarāre judecatoreasca poate produce efecte, atāt ex tunc, cāt si ex nunc (prof. Deleanu nu este de acord cu aceasta afirmatie).

Este important de precizat ca exercitarea unei actiuni īn transformare se face, īn principiu, personal. O astfel de actiune nu este transmisibila si īn legatura cu o astfel de actiune nu sunt admise acte de dispozitie.

Cererea īn justitie

Cererile īn justitie pot fi grupate īn doua categorii:

1) Cerere principala sau introductiva de instanta

2) Cerere incidentala (orice cerere facuta ulterior celei principale, dar īn legatura cu aceasta).

1.     Cererea principala

Este aceea prin care partea deschide procesul civil (cererea de chemare īn jude-cata).   Prin cererea de chemare īn judecata reclamantul determina cadrul litigiului sub aspectul obiectului si al partilor īn litligiu.

Pe temeiul art. 129, aln. ultim, C.pr.civ., instantele judecatoresti trebuie sa se pronunte omnia petita, īn limitele a ceea ce i s-a cerut.

Īn cazul īn care legea reglementeaza o competenta teritoriala alternativa, adica posibilitatea reclamantului de a alege īntre doua sau mai multe instante, prin introdu-cerea cererii de chemare īn judecata, instanta este determinata īn mod irevocabil.

Potrivit art. 109, C.pr.civ., īn cazul īn care legea stabileste o procedura prealabila obligatorie, cererea de chemare īn judecata este inadmisibila daca nu s-a parcurs aceasta procedura. De exemplu, art. 7201, C.pr.civ., prevede ca īn litigiile comerciale reclamantul trebuie sa faca dovada ca a īncercat concilierea, adica rezolvarea pe cale amiabila a diferendului cu pārātul. Neīndeplinirea acestei proceduri prealabile de conciliere atrage ca sanctiune inadmisibilitatea cererii.

2.     Cererea incidentala

Orice cerere facuta ulterior celei principale, dar īn legatura cu aceasta. Ea se poa-te īnfatisa īn urmatoarele forme:

a) Cererea aditionala - Aceea prin care reclamantul modifica unele elemente din cererea principala.

Art. 132, C.pr.civ. precizeaza ca nu se considera modificata cererea principala īn urmatoarele situatii:

- Cānd se īndreapta o eroare materiala care s-a strecurat īn cererea principala;

- Cānd reclamantul mareste sau micsoreaza "cātimea" (valoarea) obiectului cererii;

- Cānd reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;

- Cānd o actiune īn constatare este transferata ulterior īntr-o actiune īn realizarea dreptului sau invers, o actiune īn realizarea dreptului īntr-o actiune īn constatare;

b) Cererea reconventionala - Aceea prin care pārātul īnsusi formuleaza preten-tii fata de reclamant sau mijloace de aparare fata de pretentiile reclamantului.

c) Cererea de interventie voluntara a unui tert pentru a intra īntr-un proces civil. Aceasta are doua forme:

1) Interventia voluntara principala - Cea prin care tertul, solicitānd sa intre īn proces, opune un drept propriu ambelor parti din proces.

2) Interventia voluntara accesorie - Cea prin care tertul solicita intrarea īntr-un proces civil pentru a sprijini apararea uneia dintre parti.

d) Cererea de interventie fortata a unui tert īn procesul civil - Presupune a-ducerea unui tert īn proces la initiativa uneia dintre partile principale (reclamant sau pārāt). Codul de procedura penala reglementeaza urmatoarele forme de interventie fortata:

- Chemarea īn judecata a unei alte persoane - Chemarea unui tert care ar putea pretinde acelasi drept ca si reclamantul.

- Chemarea īn garantie - Aducerea unui tert care are o obligatie legala sau con-tractuala de garantie sau de despagubire.

- Aratarea titularului dreptului - Solicitarea aducerii īn proces a tertului īn nume-le caruia pārātul exercita dreptul sau detine bunul dedus judecatii.

Este important de precizat ca actiunea civila nu se identifica si nu se reduce la cererea de chemare īn judecata, aceasta din urma fiind un mijloc procesual integrat īn actiunea civila. Alaturi de hotarārea judecatoreasca, cererea de chemare īn jude-cata este cel de-al doilea act procesual fundamental (principal).

Efectele cererii de chemare īn judecata

1) Īntreruperea prescriptiei extinctive - Art. 16, Decretul lege 167/1958 pre-vede ca termenul de prescriptie se īntrerupe printr-un act īncepator de executare, asa cum este cererea de chemare īn judecata. Pentru a īntrerupe prescriptia extinctiva este necesar ca aceasta cerere sa fie efectiva.

Pentru a fi efectiva, dupa parerea prof. I. Deleanu, o cerere trebuie sa fie susceptibila de a se finaliza prin pronuntarea unei hotarāri judecatoresti. Asa fiind, daca instanta va anula cererea de chemare īn judecata īntrucāt ea nu e timbrata, sau daca instanta va respinge cererea deoarece titularul acesteia (reclamantul) a renuntat la judecata sau la dreptul dedus judecatii, introducerea cererii nu mai īntrerupe cursul prescriptiei extinctive, ea ne mai fiind efectiva.

2) Punerea īn īntārzāiere a debitorului - De la momentul introducerii cererii debitorul devine de rea-credinta. Astfel, el va datora, dupa caz, daune moratorii, daune compensatorii sau, daca bunul īn litigiu e individual determinat, riscul pieirii bunului īi apartine.

3) O data cu introducerea cererii unele actiuni, īn principiu netransmisibile, pot fi totusi transmise spre a fi continuate īn judecata de catre succesorii reclamantului (de exemplu, actiunea īn stabilirea paternitatii poate fi exercitata de minor prin mama, dar daca mama moare, actiunea poate fi continuata de mostenitori; la fel este si īn cazul actiunii īn tagada paternitatii).

4) Prin cererea de chemare īn judecata se determina cadrul procesual al litigiului, atāt sub aspectul obiectului litigiului, cāt si sub aspectul participantilor la judecata.

Dupa parerea prof. I. Deleanu prin introducerea cererii se determina componenta obiectiva (litigiul) si componenta subiectiva (partile īn litigiu). Instanta, pe temeiul art. 129, aln. ultim, C.pr.civ., trebuie sa se pronunte omnia petita.

5) Īn siutatiile īn care legea reglementeaza o competenta teritoriala alternativa, adica posibilitatea reclamantului de a alege īntre mai multe instante, prin introdu-cerea cererii de chemare īn judecata la o anumita instanta se considera ca alegerea sa e facuta īn mod irevocabil. Prin introducerea acestei cereri, dreptul elegat (dedus īn judecata) devine un drept litigios si, daca legea nu interzice expres, este posibil retractul litigios, adica posibilitatea pārātului de a rascumpara creanta de la creditor prin plata sumei pe care acesta a platit-o.

Art. 45, C.com. interzice retractul litigios pentru ca operatiunile comerciale se fac īn scop speculativ, or rascumpararea creantei la acelasi pret ar fi contrara acestui scop. Asadar, retractul litigios este permis doar acolo unde legea nu interzice expres.

Conditiile de exercitare a actiunii civile prin introducerea unei cereri de chemare īn judecata

1. Afirmarea de catre reclamant a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim

Prof. I. Deleanu considera ca, desi īn doctrina se mai utilizeaza si termenul "existenta" īn loc de termenul "afirmare", acesta din urma este cel corect, deoare-ce existenta dreptului sau interesului legitim se verifica la sfārsitul judecatii prin darea hotarārii judecatoresti (aceasta afirmare se verifica prin administrarea de probe).

2. Justificarea unui interes

Nici un act de procedura nu poate fi facut de parte daca nu justifica un interes. Acest interes trebuie sa īntruneasca cāteva conditii:

a) Trebuie sa fie un interes juridic, adica consacrat si ocrotit prin normele dreptului.

b) Sa fie un interes legitim, adica sa fie conform cu normele de convietuire sociala si cu normele morale.

c) Interesul sa fie nascut si actual.

Un interes care īnca nu s-a nascut sau un interes eventual nu poate justifica exe-cutarea unei actiuni. Totusi, art. 110, C.pr.civ. mentioneaza cāteva situatii cānd, desi interesul īnca nu e actual, cererea de chemare īn judecata e, īn principiu, admisibila:

- O cerere facuta pe cale principiala pentru asigurarea dovezilor īn perspectiva unui viitor proces.

- Īn cazul unui contract de locatiune, cererea facuta pentru predarea bunului īnchiriat atunci cānd se va īmplini termenul locatiunii.

- O cerere facuta, chiar īnainte, pentru executarea unei obligatii alimentare, la termenul cānd aceasta obligatie va deveni scadenta.

- Presedintele instantei, la solicitarea partii, poate sa dea curs unei cereri daca prin īntārzāierea judecarii ei partea ar suferi un prejudiciu.

d) Sa fie personal si direct.

Interesul trebuie sa apartina aceluia care exercita actiunea civila, iar foloasele sau neajunsurile exercitarii actiunii sa se rasfrānga doar asupra lui. Numai uneori legea permite exercitarea actiunii īn numele altuia (Ex: Exercitarea actiunii civile de catre procuror īn conditiile art. 45, C.pr.civ., exercitarea actiunii de catre o organiza-tie sindicala īn numele si īn interesul unui dintre membrii organizatiei).

3. Capacitatea de folosinta

Este aptitudinea generala si abstracta a unei persoane de a dobāndi drepturi si de a-si asuma obligatii.

Īn spatiul procedurii penale lipsa capacitatii de folosinta, adica faptul ca persoana a decedat, atrage inadmisibilitatea cererii īn justitie. Exista totusi īn acest caz unele probleme discutate. Astfel se discuta cazul īn care persoana decedeaza īn timpul procesului. Īn acest caz, pe temeiul art. 243, C.pr.civ., judecata se suspenda pentru introducerea īn cauza a mostenitorilor.

Se pune īntrebarea ce se īntāmpla daca se constata ca persoana era decedata la momentul introducerii cererii. Instanta a decis ca nu sunt aplicabile prevederile art. 243, C.pr.civ., pentru ca decesul a intervenit īnaintea īnceperii judecatii. Prof. I. Deleanu considera ca aceasta decizie este corecta, īnsa, pe temeiul art. 132, C.pr.civ., partea poate sa solicite un termen pentru modificarea cererii, īn sensul introducerii īn cauza a mostenitorilor (ar fi vorba doar de ipoteza īn care se va constata decesul pārātului, adica a celui ce are doar legitimitate pasiva). Aceasta cerere nu e admisibila daca cererea a fost facuta de reclamant (cel ce are calitatea procesuala activa), īnsa actiunea se poate continua de catre mostenitori, daca nu are caracter strict personal.

4. Capacitatea de exercitiu

Reprezinta dobāndirea si asumarea efectiva de drepturi si obligatii subiective.

Prof. I. Deleanu sustine ca īn procesul civil exista un mai mare liberalism decāt īn dreptul civil material substantial.

Ex: Pe temeiul art. 129, C. fam., tutorele poate sa faca acte de procedura care, desi sunt acte de dispozitie, ele sunt totusi socotite acte de conservare;

Minorul poate el īnsusi sa faca acte de conservare, precum un act de īntrerupere a prescriptiei sau o somatie de executare;

Minorul e ascultat īn procedura adoptiei;

Minorul, care a īmplinit vārsta de 14 ani, poate, el īnsusi, sa ceara, īmpotriva parintilor, modificarea conditiilor de crestere si educare;

Interzisul judecatoresc poate el īnsusi sa faca o actiune de divort, desi se afla sub interdictie, pentru ca e o actiune strict personala si numai el poate sa o introduca (practica judiciara o considera valabila daca e facuta īntr-o clipa de luciditate).

Sanctionarea nerespectarii regulilor cu privire la capacitate

Este prevazuta de art. 43, C.pr.civ., care precizeaza ca actul facut īn lipsa capa-citatii e anulabil, deci ar putea fi vorba de o nulitate relativa. Prof. I. Deleanu considera ca e nevoie de aceasta precizare pentru ca din economia articolului ar putea rezulta ca suntem īn prezenta unei nulitati absolute, ceea ce e fals. Deci, nulitatea este relativa, ea putānd fi acoperita sau confirmata pe parcursul procesului.

5. Calitatea procesuala

De regula, actiunea se exercita de titularul dreptului, astfel ca el este cel ce are calitatea procesuala. Uneori īnsa, īn cazurile prevazute de lege, au calitate procesuala mostenitorii si creditorul chirografar. De asemenea, actiunea poate fi exercitata prin mandatar, fie legal, fie conventional sau, īn conditiile art. 45, C.pr.civ., actiunea poate fi exercitata si de catre procuror, dar numai daca aceasta priveste pe un minor, un interzis sau un disparut.

Īn legatura cu prevederile art. 45, C.pr.civ., Curtea Constitutionala s-a pronuntat īntr-o decizie, īn sensul ca ele sunt neconstitutionale pe temeiul prevederilor din Constitutie, procurorul putānd introduce si alte actiuni civile decāt cele din acest articol, mai putin īnsa cele strict personale.

Totusi, īn ciuda faptului ca deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si opozabile erga omnes, prin OUG 138/2000 si prin OUG 59/2001 pentru modifica-rea si completarea Codului de procedura civila, textul art. 45  (1), C.pr.civ. a ramas acelasi. De asemenea, īn mod paradoxal, majoritatea judecatorilor au spus ca aceste prevederi sunt constitutionale, desi acestea sunt neconstitutionale, limitānd atribu-tiile procurorului.

Pot avea calitate procesuala si alte autoritati, īn conditiile prevazute de lege (Ex: Autoritatea tutelara).

Uneori, legea restrānge calitatea procesuala numai la anumite persoane (numai sotul sau numai sotia pot introduce actiunea de divort sau, īn conditiile art. 54, C.fam., doar sotul poate introduce actiunea īn tagada paternitatii).

S-a pus problema, īn legatura cu o decizie a Curtii Constitutionale nr. 349/2001, īn concordanta cu o hotarāre a CEDO din 27 octombrie 1994, prin care s-a decis ca prevederile art. 54, C.fam. (potrivit caruia actiunea īn tagada paternitatii poate fi exercitata de sotul mamei) sunt constitutionale numai īn masura īn care īn cerere se recunoaste acest drept si mamei si copilului.

Prof. I. Deleanu considera ca aceasta este o decizie revolutionara. Īn acest caz se pune problema termenului īn care poate fi exercitata o actiune īn tagada de catre mama sau de catre copil (pentru tata acest termen este de 6 luni de la momentul luarii la cunostinta). Astfel, exista doua opinii:

1. Termenul este de 6 luni si pentru mama si copil.

2. Termenul de 6 luni se refera la un drept al prezumatului tata de a face tagada si ca, īn conditiile deciziei Curtii Constitutionale, trebuie sa ne gāndim la dreptul mamei si al copilului ca la un drept de alta materie. Astfel, nu sunt aplicabile prin extrapolare prevederile art. 54, C.fam.

Se considera ca, printr-o astfel de actiune, se urmareste de fapt sa se puna īn concordanta o realitate sau o stare de fapt referitoare la acel copil cu actele de stare civila (are ca scop stabilirea reala a filiatiei). De aceea, prof. I. Deleanu considera ca aceasta actiune īn tagada paternitatii trebuie sa fie imprescriptibila. De asemenea, el considera ca instantele judecatoresti trebuie sa aplice deciziile Curtii Constitutionale fara nici un fel de rezerva, fara vreo distinctie īntre subiecti.


Document Info


Accesari: 6024
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )