1. DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL CONTEMPORAN

Trasaturile dominante ale societatii internationale contemporane care si-au pus amprenta asupra stiintelor de drept sunt:

Adâncirea interdependentei universale în toate planurile vietii (economic, politic, social, ecologic, stiintific);

Tranzitia de la economiile nationale la economia mondiala si apoi la economia globala, integratoare a pietelor

de bunuri, servicii si capital;

Inegalitatea nivelurilor de dezvoltare economica a diverselor state care nu mai corespunde cu relatiile politic globale;

Sporirea numarului de organizatii internationale, zonale ce antreneaza permanent negocieri.

Dezvoltarea relatiile economice si comerciale internationale a creat noi ramuri de drept:

Dreptul international al economiei;

Dreptul dezvoltarii;

Dreptul comertului international;

Dreptul mediului înconjurator.

Ca urmare a noii structurii institutionale, alcatuite din numeroase organizatii internationale ce reglementeaza schimburile economice

si comerciale, fluxurile de investitii s-a format ca ramura a dreptului international dreptul comertului international.

Dreptul comertului international - reprezinta normele ce reglementeaza raporturile din comertul international si cooperarea

economica si tehnico-stiintifica între state, între state si comercianti sau între comerciantii din diverse state.

Statele sunt reprezentate de:

Ministerul Comertului Exterior;

Ministerul Finantelor;

Banca Nationala;

Camera de Comert.

Izvoarele Dreptului Comercial International

a)            Curtea Internationala de Justitie cu hotarârile sale;

b)            Actele constitutive ale organizatiile internationale - cel mai important fiind carta ONU;

c)            Dreptul comun general, dreptul comun comercial si Codul comercial al fiecarei tari;

d)            Conventiile sau Tratatele internationale ca expresie a vointei coordonate a statelor;

e)            Uzantele internationale.

Principalele faze ale încheierii unui tratat

Negocieri între state

tratatele bilaterale se negociaza si prin misiunile diplomatice acreditate în tarile respective;

tratatele multilaterale se negociaza în cadrul unor conferinte sau organisme internationale,

pe comisii si în plen unde este reprezentata fiecare tara.

Semnarea tratatelor - ce reflecta consimtamântul statelor ce au negociat si semnat tratatul.

Ratificarea tratatelor - aprobarea de catre Parlamentele statelor semnatare ale tratatului.

Aderarea la tratat - reprezinta modalitatea de a deveni parte la tratat pentru un stat care nu a semnat tratatul respectiv.

Participantii la actul de comert international

Activitatea de comert international se realizeaza prin participarea agentilor economici numiti comercianti.

Comerciantul - este acea persoana care efectueaza acte de comert în mod sistematic, metodic si permanent,

cu titlu de profesiune obisnuita.

Agentii economici sunt persoane juridice constituite în societati comerciale:

nationale;

multinationale;

transnationale.

2. REGLEMENTAREA DIFERENDELOR ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

Reglementarea diferendelor în relatiile internationale - se poate realiza prin:

a) Proceduri diplomatice - reprezinta un procedeu de reglementare pasnica realizat prin:

negociere - presupune realizarea unui obiectiv precis;

consultari (bilaterale si multilaterale)

Drumul catre solutionare este mai lung prin consultari decât prin negocieri.

Consultarile sunt schimburi de pareri pentru rezolvarea unei probleme.

bunele oficii si medierea - presupun interventia cu recomandari a unor terti;

ancheta internationala - ajuta partile care negociaza diferendul sa gaseasca solutiile cele mai bune, mai echitabile;

concilierea - comisia de conciliere alcatuita din experti si persoane de încredere realizeaza o investigatie independenta.

b) Arbitraj si instante juridice internationale

Arbitrajul - reprezinta modul de reglementare a diferendelor internationale, în care partile printr-o conventie

formala se supun deciziei unei terte parti, dupa care va rezulta o hotarâre definitiva.

Organisme de arbitraj

Curtea permanenta de arbitraj de la Haga;

Curtea de arbitraj a Camerei de Comert International de la Paris.

Caracteristicile specifice arbitrajului international

Caracterul judiciar - organul arbitral trebuie sa se pronunte printr-o hotarâre judiciara care presupune

un caracter obligatoriu.

Caracterul consensual - acordul partilor, anterior sau ulterior hotarârii arbitrale trebuie sa existe.

Caracterul limitat - pentru anumite categorii de diferende.

Caracterul simplu - arbitrajul sa fie stabilit pe baza unor reguli simple.

Temeiul arbitrajului - se regaseste în vointa partilor care se poate exprima sub forma unui compromis, a unei clauze

compromitoare sau a unui tratat permanent de arbitraj.

În raport de competenta teritoriala, arbitrajele permanente sunt:

Arbitraje de tip bilateral - sunt competente sa solutioneze litigii de comert international intervenite între partenerii

din cele doua state parti.

Exemple: - Camera arbitrala franco-germana;

- Comisia americano-canadiana de arbitraj comercial.

Arbitraje de tip regional - sunt competente sa solutioneze litigii intervenite în raporturile de comert international

dintre partenerii provenind din statele unei anumite regiuni geografice.

Exemple: - Comisia scandinava de arbitraj;

- Comisia interamericana de arbitraj comercial.

Arbitraje de vocatie universala (internationale)

Exemple: Curtea de Arbitraj de pe lânga Camera de Comert Internationala de la Paris.

Regimul spatiilor internationale

Spatiile internationale mai sunt denumite si domeniul public international sau spatii extrateritoriale de folosinta internationala (spatiul marii libere, fluviile, lacuri internationale, spatiul aerian).

Se impune a se cunoaste reglementarile privind regimul acestor spatii

p       Spatiul marii libere - regimul de spatiu extrateritorial al marii a fost extins si la fundul marii libere care este situat

în afara jurisdictiei nationale - conform Conventiei de la Montego Bay din 1982 intrata

în vigoare în 1994. Se întinde dupa 200 mile marine.

Nu trebuie omise doua spatii supuse suveranitatii statelor

p       Marea teritoriala (apele teritoriale) - 12 mile marine.

p       Zona economica exclusiva - 188 mile peste cele 12 mile marine. Ea se situeaza dincolo de apele teritoriale unde

statul riveran are dreptul de exploatare si administrare a resurselor.

Toate celelalte state vor respecta drepturile statului riveran.

p       Platoul continental - fiecare stat riveran dispune în largul coastelor de soluri marine pâna la 200 mile marine

de la linia ce demarcheaza marea teritoriala.

p       Navigatia navelor straine prin marea teritoriala a unui stat

Toate statele au dreptul de trecere a navelor lor în scopul de a traversa marea fara a acosta sau sa intre în apele teritoriale.

Oprirea si ancorarea se fac numai în mod exceptional.

p       Zona contigua

Se situeaza în afara marii teritoriale dar nu poate depasi 24 mile marine si desi apartine marii libere statul riveran

supravegheaza  zona pentru a preveni încalcare legilor si a pedepsi contraventiile.

p     Canalele maritime internationale

Exemple:

Canalul de Suez - Conventia de la Constantinopol din 1888.

Canalul Panama - Tratatul din 1979 confera suveranitate Republicii Panama asupra canalului.

p     Spatiul aerian

- Conventia de la Paris (1991) - proclama suveranitatea absoluta a statului asupra spatiului aerian de deasupra sa.

- Conferinta de la Chicago 1944 - s-a încheiat o conventie ce reprezinta "Codul aerian" si s-a creat

Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI).

- În virtutea suveranitatii, statul poate stabili regimul de zbor, desfasurarea activitatilor aeriene în spatiu sau

zonele aeriene interzise, regimul intrarilor si iesirilor, normele de control sanitar si vamal.