INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI STATULUI

INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI STATULUI

1. Tabloul infractiunilor

Art. 155 Tradarea

Art. 156 Tradarea prin ajutarea inamicului

Art. 157 Tradarea prin transmitere de secrete

Art. 158 Actiunile dusmanoase contra statului

Art. 159 Spionajul

Art. 160 Atentatul care pune în pericol siguranta statului

Art. 161 Atentatul contra unei colectivitati

Art. 162 Subminarea puterii de stat

Art. 163 Actele de diversiune

Art. 164 Abrogat

Art. 165 Subminarea economiei nationale

Art. 166 Propaganda în favoarea statului totalitar

Art. 1661 Actiuni împotriva ordinii constitutionale

Art. 167 Complotul

Art. 168 Compromiterea unor interese de stat

Art. 1681 Comunicarea de informatii false

Art. 169 Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului

Art. 170 Nedenuntarea

Art. 171 Infractiuni contra reprezentantulu 15515n1321p i unui stat strain

Concepte - cheie

*Actiuni de subminare economica sau politica a statului. Cunoscute în

doctrina sub denumirea de actiuni de "subversiune", acestea constau în activitati

desfasurate în scopul dezorganizarii economiei nationale, a fortelor armate ori a

celor de ordine, al discreditarii autoritatilor publice, al deformarii imaginii tarii în

exterior.

*Secret de stat. Potrivit prevederilor art. 15, lit. d) din Legea nr. 182/2002

privind protectia informatiilor clasificate, "informatiile secrete de stat sunt acele

informatii care privesc securitatea nationala, prin a caror divulgare se pot

prejudicia siguranta nationala si apararea tarii".

*Actiune armata. Actiune de atacare a sediului unei institutii publice de

interes central sau local de catre un ansamblu de persoane înarmate.

*Propaganda. Raspândirea, în mod sistematic, sau apologia unor idei,

conceptii sau doctrine, cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti.

3

2. Aspecte generale si comune

*Obiectul ocrotirii penale

Infractiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relatiile sociale

privind ocrotirea si apararea statului. Aceste relatii sociale sunt cele formate în

legatura cu valorile sociale fundamentale care conditioneaza siguranta statului, în

care sunt implicate asemenea valori, si anume - unitatea, integritatea teritoriala,

suveranitatea si independenta nationala, ordinea constitutionala.

Obiectul material. Infractiunile contra sigurantei statului sunt, de regula,

lipsite de obiect material. Exceptie de la aceasta caracteristica generala fac unele

fapte de tradare prin ajutarea inamicului - al caror obiect material îl constituie

aeronave, aparate, armament, diverse valori etc. predate sau procurate

adversarului -, de tradare, prin transmitere de secrete - documente sau date care

constituie secrete de stat, puse la dispozitia unei puteri straine ori agentilor

acesteia -, de atentat, care pune în pericol siguranta statului, sau de atentat contra

unei colectivitati - corpul persoanei/persoanelor asupra carora se actioneaza.

*Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste infractiuni,

neparticularizat printr-o anume calitate, el putând fi deci orice persoana. La alte

infractiuni însa, subiectul activ este calificat, absenta calitatii pretinse în textul de

lege fiind de natura a conduce la o alta încadrare juridica. Astfel, la infractiunea

de tradare, în toate cele trei modalitati normative ale acesteia, subiectul activ are

calitatea de cetatean român sau de persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul

statului nostru; la infractiunile de spionaj si actiuni dusmanoase contra statului,

calitatea autorului este de cetatean strain sau de persoana fara cetatenie si

nedomiciliata pe teritoriul român; în sfârsit, subiectul activ al infractiunilor de

divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului este functionar.

Infractiunile contra sigurantei statului sunt susceptibile a fi savârsite în

oricare dintre formele de participatie - coautorat, instigare, complicitate. Unele

din aceste infractiuni - complotul, subminarea puterii de stat - presupun,

necesarmente, o pluralitate de faptuitori.

Subiectul pasiv al infractiunilor contra sigurantei statului este întotdeauna

statul, iar la o singura infractiune - contra reprezentantului unui stat strain -

apare, alaturi de statul român, un al doilea subiect pasiv, calificat prin calitatea lui

de reprezentant al altui stat.

*Latura obiectiva

Elementul material. Infractiunile contra sigurantei statului se înfaptuiesc,

de regula, prin actiuni, sunt infractiuni comisive. Actiunile se pot materializa în

felurite modalitati: transmiterea unor secrete de stat (în cazul infractiunii de

tradare prin transmitere de secrete), actiune armata (subminarea puterii de stat),

atentat împotriva unei personalitati a statului nostru ori a unui alt stat (atentatul

care pune în pericol siguranta statului, respectiv infractiuni contra

reprezentantului unui stat strain), distrugerea de bunuri materiale (actele de

4

diversiune), transmiterea orala sau scrisa de idei, conceptii (propaganda în

favoarea statului totalitar), initierea unei asociatii (complotul). În exceptie de la

regula este infractiunea de nedenuntare, care se savârseste prin inactiune, fiind

deci o infractiune omisiva.

O cerinta esentiala a actiunilor - inactiunilor incriminate prin textele

Titlului I consta în provocarea unei stari de pericol pentru siguranta statului.

Aceasta cerinta, la majoritatea infractiunilor de acest gen, este prevazuta expresis

verbis în textul incriminator - "periclitarea sigurantei statului" (art. 157),

"punerea în pericol a sigurantei statului" (art. 160, art. 169), "de natura sa

slabeasca puterea de stat" (art. 161 si art. 162), "de natura sa aduca atingere în

orice mod sigurantei statului" (art. 163). În absenta cerintei esentiale evocate,

fapta va fi încadrata în raport cu trasaturile ei caracteristice (infractiuni împotriva

patrimoniului, contra autoritatii, contra persoanei etc.).

În legatura cu latura obiectiva a infractiunilor analizate, mai este de retinut

ca urmarea imediata a actiunilor - inactiunilor incriminate se caracterizeaza prin

producerea unei stari de pericol pentru siguranta statului. Deci, oricare dintre

faptele descrise în primul titlu este apta sa creeze o atare consecinta, independent

daca s-a produs ori nu o vatamare efectiva uneia din valorile proteguite penal. Ele

apar, sub acest aspect, ca infractiuni de pericol, întrucât legea nu cere a se

concretiza un anume rezultat, starea de pericol fiind implicita (intrinseca) faptei.

*Latura subiectiva

Toate infractiunile contra sigurantei statului se comit, sub aspectul laturii

subiective, cu intentie. Într-o pozitie aparte, din punctul acesta de vedere, este

doar infractiunea de nedenuntare, care poate fi savârsita atât cu intentie, cât si din

culpa. La unele infractiuni, intentia este întotdeauna directa (tradarea), dar la cele

mai numeroase infractiuni intentia se poate manifesta si ca indirecta. Existenta si

felul intentiei se desprind din însasi materialitatea faptei, deci ex re.

Nu se pretinde, pentru realizarea infractiunilor contra sigurantei statului,

existenta unui mobil sau scop (cu unele exceptii), fiind indiferent ce interes l-a

animat pe faptuitor sa faca actul prohibit (mobilul, odata dezvaluit si probat,

poate servi doar la evaluarea naturii si întinderii pedepsei aplicate inculpatului).

*Formele infractiunilor

Legislatia penala în vigoare exclude, de principiu, incriminarea actelor de

pregatire a oricaror infractiuni. Prin derogare de la acest principiu, unele acte de

pregatire a infractiunilor reglementate în Titlul I au fost asimilate tentativei si

incriminate (art. 173, alin. 2 Cod penal), derogare ce îsi gaseste explicatia în

gradul sporit de periculozitate sociala pe care îl prezinta chiar si aceasta forma

imperfecta de activitate. Tentativa se pedepseste la majoritatea acestor infractiuni

(art. 173, alin. 1 Cod penal), în afara infractiunilor omisive si a infractiunilor de

imediata consumare (atentatul).

Modalitatile normative. Majoritatea infractiunilor contra sigurantei statului

prezinta doua sau mai multe modalitati normative, adica doua sau mai multe

feluri de actiuni care intra în continutul acelei infractiuni si sunt incriminate prin

5

text. Deci, continutul infractiunii poate fi exprimat, alternativ, prin mai multe

variante ale laturii obiective, fiecare din acestea fiind însa expres descrisa si în

norma. De pilda, textul ce incrimineaza fapta de divulgare a secretului care

pericliteaza siguranta statului prevede trei modalitati normative: divulgarea

secretului; detinerea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unor documente în

vederea divulgarii. Tot astfel, la infractiunea de complot, sunt enuntate patru

modalitati normative în care actiunea, întreprinsa în legatura cu o asociatie sau

grupare al carei scop lucrativ este de a savârsi una dintre infractiunile prevazute

în art. 155 - 156 C. pen., este incriminata: initierea, constituirea, aderarea si,

respectiv, sprijinirea.

Sunt de semnalat unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei -

o alta particularitate a infractiunilor contra sigurantei statului - incidente în

ipoteza în care participantul la savârsirea infractiunilor prevazute în acest titlu

adopta conduita prescrisa în art. 172 C. pen.