Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






INSTANTELE JUDECATORESTI

Drept











ALTE DOCUMENTE

ACTIUNE PENTRU REPARAREA PREJUDICIULUI CAUZAT DE TERTI
INITIERE IN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE ALE UNEI ENTITATI
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL AFACERILOR
DREPT PROCESUAL PENAL
CONTRACTUL DE LOCATIUNE
DREPT FINANCIAR
SECURITATEA SI DREPTURILE OMULUI
TESTE La disciplina Audit public intern si guvernanta corporativa
Procesul de integrare europeana


INSTANTELE JUDECATORESTI

Rolul instantelor judecatoresti

In orice societate, intre indivizii care o alcatuiesc sau intre acestia si autoritatile publice se pot ivi conflicte in cadrul carora o parte pretinde in contradictoriu cu cealalta ca legea sau un drept subiectiv al ei au fost incalcate si, ca urmare, cere restabilirea ordinei juridice tulburate.

Constituind abateri de la ordinea sociala, litigiile juridice sunt fenomene negative iar una din sarcinile statului este de a contracara producerea unor asemenea incalcari ale legii. Interventia statului este ulterioara producerii actului sau faptului ilegal si consta in luarea de masuri, sanctionate prin forta de constrangere a statului, prin care autorul comportarii ilegale este obligat sa restabileasca situatia anterioara acelei incalcari sau i se impune o privatiune de libertate, o diminuare de patrimoniu, etc.

Pentru ca aplicarea sanctiunilor in cazurile de incalcare a legilor implica masuri ce vizeaza interese materiale si drepturi ocrotite de lege ea trebuie facuta in conditii care sa asigure respectarea cu strictete a ordinii de drept. Astfel, spre deosebire de activitatea executiva, care urmareste, odata cu respectarea legii, si asigurarea oportunitatii masurilor luate, activitatea jurisdict 727k104h ionala trebuie sa aiba ca unica preocupare legalitatea.

Oglindind aceasta caracteristica a activitatii jurisdictionale, Constitutia Romaniei in art. 123 alin.1a prevazut ca " Justitia se infaptuieste in numele legii " iar potrivit art.9 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca "Hotararile instantelor judecatoresti se pronunta in numele legii ".

Organizarea judecatoreasca si principiile acesteia

Constitutia Romaniei, reflectand preocuparea Adunarii Constitutionale de asimilare a conceptiei contemporane a teoriei separatiei puterilor in stat nu utilizeaza termenul de "putere judecatoreasca". Capitolul VI al Constitutiei, " Autoritatea judecatoreasca", are trei sectiuni. Instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii.

Preluand dispozitiile constitutionale art. 1 alin.1 din Legea nr.92/1992 prevede ca " autoritatea juecatoreasca se compune din instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii, fiecare cu atributiile proprii prevazute de Constitutie si de lege ". In schimb in alin.2 al aceluiasi articol se arata ca " puterea judecatoreasca este separata de celelalte puteri ale statului, avand atributii proprii ce sunt exercitate prin instantele judecatoresti". Rezulta ca prin acest text legiuitorul face o distinctie intre instantele judecatoresti, ca singurele care exercita puterea judecatoreasca, si celelalte doua componente ale autoritatii judecatoresti.

Art. 125 alin.1 din Constitutie spune ca "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege ". Constitutia nu precizeaza insa care sunt instantele judecatoresti inferioare Curtii Supreme de Justitie, lasand legii organice sa reglementeze aceasta materie.

In schimb, in alin.2 al aceluiasi articol 125, se prevede ca " este interzisa infiintarea de instante extraordinare".

In aplicarea prevederilor constitutionale art. 10 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca identifica toate instantele judecatoresti, si anume: a) judecatoriile; b) tribunalele: c) curtile de apel; d) Curtea Suprema de Justitie. In alin.2 se arata ca " in limitele stabilite prin lege vor functiona si instante militare ".

Judecatoriile functioneaza in fiecare judet in prezent minimum 3 si a municipiului Bucureti . In fiecare judet functioneaza un tribunal cu sediul in localitatea de resedinta a judetului (inclusiv in Bucuresti). Curtea de apel isi exercita competenta intr-o circumscriptie cuprinzand mai multe tribunale, in prezent existand 15 curti de apel civile si una militara. Fiecare instanta se incadreaza cu numarul necesar de judecatori si sunt conduse de cate un presedine care exercita si atributii de administratie. La judecarea cauzelor privind conflicte de munca si litigii de munca participa pe langa judecator si doiasistenti judiciari, dintre care unul reprezinta asociatiile patronale, iar celalalt reprezinta sindicatele. Din cuprinsul prevederilor constitutionale si ale legii de organizare judecatoreasca pot fi deduse cateva dintre principiile generale ale organizarii judecatoresti:

1. Constituirea ierarhica a instantelor judecatoresti si dublul grad de jurisdictie.

Asa cum rezulta din art. 10 al Legii nr. 92/1992 instantele judecatoresti sunt organizate pe verticale ierarhic, din treapta in treapta, la varful acestora aflandu-se Curtea Suprema de Justitie.

Constituirea in sistem ierarhic a instantelor judecatoresti nu are nimic comun cu actualizarea administrativa. Ea este motivata pe de o parte functional pentru ca numai in conditiile existentei unor instante ierarhizate se poate asigura controlul judiciar asupra hotararilor judecatoresti iar pe de alta parte prin statutul magistratilor, care cuprinde elementele distinctive in raport cu gradul instantei la care functioneaza magistratul.

In activitatea de judecata instantele sunt ordonate potrivit principiului dublului grad de jurisdictie, ceea ce constituie o garantie a legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti, ca urmare a posibilitatii de a exercita, in conditiile legii, caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti (art. 128).

2. Jurisdictiile sunt stabilite numai prin lege.

Acest principiu urmareste sa previna orice abuz in infaptuirea justitiei.

Din moment ce judecatorii trebuie sa se supuna numai legii (art.123 alin.2) alaturi este firesc si logic ca judecata sa nu poate fi infaptuita decat de jurisdictiile stabilite de lege.

3. Constituirea jurisdictiilor de drept comun si a jurisdictiilor speciale.

Instantele judecatoresti, carora indeosebi le revine competenta de a solutiona cererile si procesele (si care sunt aratate in art. 10 al Legii nr. 92/1992) sunt instante ordinare sau de drept comun.

Textul art. 125 alin.1 din Constitutie, prin modul in care este formulat, permite constituirea si a unor instante speciale, competente sa solutioneze anumite categorii de litigii, din anumite domenii de activitate economico-sociale. Jurisdictiile speciale sunt cele create prin lege pentru a solutiona anumite categorii de cereri sau procese (ex.: atributiile jurisdictionale ale Curtii de Conturi).

4. Interzicerea instantelor extraordinare.

Art. 125 alin.2 din Constitutie interzice infiintarea unor instante extraordinare. Rezulta deci ca sunt admise instantele speciale, asa cum s-a aratat,dar ca o lege prin care s-ar institui instante extraordinare- constituite special pentru a judeca anumite procese predeterminate si mai ales anumite persoane - ar fi categoric neconstitutionala. Experienta istorica a demonstrat cu prisosinta ca in fata unor asemenea instante se realizeaza un simulacru de judecata.

Principii ale functionarii instantelor judecatoresti

1. Accesul liber la justitie.

Art.21 din Constitutie prevede " Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate ingradi exercitiul acestui drept ". Acest text este reluat in alin.1 al art. 2 din Legea nr. 92/1992 iar in alin.2 se adauga ca " instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecatii ".

2. Egalitatea cetatenilor in fata justitiei.

Art. 4 alin.1 din Legea nr. 92/1992 reia textul art. 16 alin.2 din Constitutie spunand ca nimeni nu este mai presus de lege dupa care cu alin.2 se subliniaza ca " justitia se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de rasa,de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sez, de opinie, de apartanenta politica, de avere sau de origine sociala ".

Acest principiu este o extindere a principiului egalitatii in drepturi afirmat de art. 16 alin.1 si art. 4 alin.2 din Constitutie.

3.Principiul publicitatii dezbaterilor judecatoresti.

Acest principiu este consacrat de art. 126 al Constitutiei care prevede: " Sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege " si este reluat in art. 5 al legii pentru organizarea judecatoreasca.

Codul de procedura penala si Codul de procedura civila reglementeaza cazurile in care instanta de judecata poate sa declare sedinta secreta (dezbaterea publica ar aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane). In aceste cazuri partile si reprezentantii lor pot fi prezente pentru a-si apara drepturile si interesele, pentru ele neexistand judecata secreta.

Chiar si in cazul in care judecarea cauzei s-a facut in sedinta secreta, pronuntarea hotararii se face in mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii, in sedinta publica.

4. Principiul contradictorialitatii si oralitatii dezbaterilor judecatoresti.

Acest principiu si-a gasit numai o oglindire indirecta in Constitutie si anume in legatura cu dispozitiile privitoare la limba de desfasurare a dezbaterilor judecatoresti. In aceasta privinta art. 127 al Constitutiei prevede: " Procedura judiciara se desfasoara in limba romana. Cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit ".

Acest drept de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii trebuie sa fie considerat o garantie constitutionala nu numai pentru cetatenii apartinand minoritatilor nationale ci pentru toti cetateniui romani si chiar pentru cetatenii straini sau pentru apatrizi.

In virtutea acestui principiu partile aflate in litigiu pot sa participe in mod activ la prezentarea, argumentarea si dovedirea drepturilor lor in cursul desfasurarii judecatii, avand dreptul de a discuta si combate sustinerile facute de fiecare din ele si de a-si expune punctul de vedere asupra initiativelor instantei. Acest principiu vizeaza atat raporturile dintre parti cat si raporturile dintre parti si instanta precum si toate faze judecatii.

5. Principiul dublului grad de jurisdictie.

Acest principiu este intr-o legatura indeviabila cu principiul organizarii ierarhice a instantelor judecatoresti si este formulat in art. 128 al Constitutiei: " Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."

Organizarea unor cai de atac impotriva hotararilor pronuntate de o instanta este expresia necesitatii de a se da partilordin proces posibilitatea de a obtine, inainte ca solutia data litigiului sa fi devenit definitiva sau irevocabila, remedierea eventualelor erori de fapt sau de drept ce ar fi fost savarsite de instanta inferioara.

O tripla ierarhizare a instantelor judecatoresti in cadrul careia hotararea primei instante poate fi atacata mai intai cu apel in fata unei instante superioare, iar apoi cu recurs la o instanta de casare - solutie ce constituie regula in tara noastra - ofera partilor o mai puternica garantie aunei judecati corecte.

6.Principiul legalitatii, competentei si procedurii de judecata.

In conformitate cu art. 125 alin.3 al Constitutiei " competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege ". prin urmare legea - mai precis, potrivit art.72 lit. h, legea organica este autorizata de Constitutie sa stabileasca si alte principii de functionare a instantelor judecatoresti decat cele prevazute de ea.

Principalele regulide stabilire a competentei instantelor judecatoresti si de procedura in fata acestora sunt prevazute in Legea nr. 92 /1992 pentru organizarea judecatoreasca si in codurile de procedura penala si civila, dar asemenea dispozitii se gasesc si in alte legi organice.

7. Principiul independentei judecatorilor.

Este un principiu consacrat de Constitutie (art. 123 alin.2) si de Legea nr. 92/1992 (art. 3) potrivit carora "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii ". Judecatorii, indiferent de gradul instantei din care fac parte, nu si-ar putea indeplini misiunea daca in activitatea de judecata ar fi supusi unor ingerinte din partea unor organe sau a unor persoane, sub forma orientarilor, sugestiilor s.a.

Independenta judecatorilor asigura independenta justitiei si constituie garantia libertatii individului si a protectiei lui in fata puterii. Intre garantiile constitutionale ale independentei judecatorilor mentionam:

- inamovibilitatea judecatorilor, instituita prin art. 124, alin.l din Constitutie;

- incompatibilitatea functiei de judecator cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior (art. 124 alin.2);

- interdictia ca judecatorii sa faca parte din partide politice (art. 37 alin.3);

- subordonarea judecatorilor numai fata de lege (art.123 alin.2);

- imposibilitatea revizuirii Constitutiei sub aspectul independentei justitiei (art. 148 alin. 1).

Statutul magistratului

Constituirea corpului magistratilor

Potrivit art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca " au calitatea de magistrati si fac parte din corpul magistratilor judecatorii de la toate instantele judecatoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe langa acestea , precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie". Asadar, desi " corpul magistratilor" reprezinta o categorie unitara, dat fiind faptul ca toti cei care il alcatuiesc sunt magistrati, totusi intre ei urmeaza a se distinge trei clase:

- judecatorii, adica persoanele care au misiunea si puterea de a infaptui justitia:

- procurorii, persoanele care, ca agenti ai puterii executive, facand parte din Ministerul Public, exercita atributiile acestuia, in cadrul parchetelor de pe langa fiecare instanta judecatoreasca;

- magistratii-asistenti, persoanele care functionand in cadrul Curtii Supreme de Justitie, desi nu participa la activitatea de judecata, sunt asimilati judecatorilor, participa la sedintele de judecata, exprimandu-si votul consultativ la deliberari, redacteaza deciziile si indeplinesc si alte sarcini.

Potrivit art. 43 din legea nr. 92/1991, in cadrul corpului magistratilor, ierarhia functiilor de executie si de conducere se stabileste in raport cu nivelul instantelor si al parchetelor, cu respectarea conditiilor de pregatire profesionala si de vechime in magistratura.

Garantii ale independentei si impartialitatii judecatorului

Intre aceste garantii se inscriu: inamovibilitatea, incompatibilitatile, interdictiile si incapacitatile.

1. Inamovibilitatea judecatorilor este prevazuta in art. 124 alin.1 al Constitutiei si in art. 91 al legii nr. 92/1992 care proclama ca judecatorii numiti de Presedintele Romaniei este inamovibil. Pe temeiul acesteia judecatorul nu poate fi eliberat din functie, suspendat, pensionat prematur, avansat sau transferat prin vointa arbitrara a executivului sau in afara cazurilor si fara observarea formelor si conditiilor prevazute de lege. El nu poate fi nici promovat fara consimtamantul sau.

2. Incompatibilitatile sunt acele masuri de protectie a judecatorului constand in imposibilitatea acestuia de a mai indeplini, concomitent si alte functii sau sarcini:

- functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior;

- judecatorul nu poate fi expert sau arbitru desemnat de parti intr-un arbitraj;

- judecatorul nu poate exercita un mandat politic;

- judecatorul nu poate fi chemat sa satisfaca alte servicii publice decat cel militar;

3. Interdictiile sunt masuri de protectie atat a judecatorului cat si a justitiabilului.

Judecatorii nu pot face parte din partide politice sau sa desfasoare activitati publice cu caracter politic (art. 37 alin.3 din Constitutie si art. 110 din Legea nr. 92/1992). Judecatorului nu i se interzice opinia politica ci manifestarea ori demonstrarea ei publica, politica activa si militanta, adoptarea unei pozitii partizane.

Judecatorilor le este interzisa exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitatilor de comert, participarea la conducerea sau administrarea unor societati comerciale sau civile (art. 122 din Legea nr. 92/1992).

Judecatorilor le esteinterzisa greva (art. 45 alin.1 lit.a din Legea nr. 15/1991) intrucat nu pot fi ignorate consecintele deseori grave ale suspendarii serviciului public al justitiei.

4. Incapacitatile intereseaza mai ales sub aspectul celor care se refera la un proces determinat, in considerarea circumstantelor acestuia;

- recuzarea este institutia in cadrul careia partea poate sa ceara indepartarea din completul de judecata a unuia sau a mai multor judecatori, intrucatea are suspiciuni cu privire la partialitatea acestora;

- abtinerea judecatorului de a face parte din completul de judecata in cazul in care anumite motive al influenta independenta sau impartialitatea lui in cauza respectiva;

- stramutarea este institutia in cadrul careia se poate obtine solutionarea cauzei de o alta instanmta egala in grad ca urmare a mutarii ei de la instanta fata de care exista o suspiciune obiectiva in sensul partialitatii sau lipsei ei de independenta.

Ministerul public

Prin notiunea de minister public se desemneaza in mod obisnuit ansamblul agentilor statului - numiti "procurori"- care, in calitate de reprezentanti ai societatii si ai statului sunt imputerniciti sa descopere incalcarile la legea penala, sa sesizeze instantele judecatoresti competente si sa sustina in fata acestora acuzatia, in vederea sanctionarii celor vinovati. Pe langa aceste atributii principale procurorii pot fi imputerniciti de lege sa exercite si alte atributii complementare.

Intr-o formulare generala art. 130 alin.1 al Constitutiei prevede: " In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".

Grupul de procurori organizat pe langa o anumita instanta judecatoreasca formeaza "parchetul" acesteia. Astfel se vorbeste de "parchetul de pe langa tribunal, parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie" etc. In acest sens art. 130 alin. 2 al Constitutiei prevede ca " Ministerul Public isi exercita atributiile prin procuroriconstituiti in parchete, " in conditiile legii ".

Constitutia Romaniei din 1991 a abandonat sistemul unei procuraturi generale independente fata de executiv (ca pana atunci) prevazand categoric ca procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului controlului ierarhic, sub autoritatea ministerului justitiei. Ministerul Public, asa cum a fost conceput de Constitutia din 1991, este, in activitatea judiciara, un auxiliar al instantelor judecatoresti. El face acte de sesizare a acestora, de reprezentare in procese, efectueaza urmarirea penala sau supravegheaza cercetarea penala efectuata de politie si alte organe s.a., adica acte cu caracter executiv. Ministerul Public apare atat sub aspect organizatoric cat si din punctul de vedere al obiectului activitatii desfasurate, ca un organ executiv avand un raport de subordonare fata de ministrul justitiei. Potrivit art. 34 din Legea nr. 92/1992 ministrul justitiei exercita controlul asupra tuturor procurorilor, poate sa ceara informari asupra activitatii parchetelor si sa dea indrumari cu privire la masurile ce trebuie luate pentru combaterea fenomenului infractional si are dreptul sa dea dispozitie scrisa, in mod direct sau prin procurorul general, sa se inceapa urmarirea penala si sa se promoveze in fata instantelor actiuni si cai de atac necesare apararii interesului public. El nu va putea insa da dispozitii pentru oprirea procedurii de urmarire penala legal deschisa.

Consiliul superior al magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii are rolul de a asigura - prin componenta si atributiile sale- independenta judecatorilor si implicit a justitiei.

Art. 132 al Constitutiei stabileste ca acest organ este alcatuit din magistrati alesi pe 4 ani de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comuna. Legea nr. 92/1992 completeaza aceste dispozitii aratand ca in compunerea Consiliului Superior al Magistraturii intra 15 magistrati (lo judecatori si 5 procurori).

Art. 133 al Constitutiei prevede doua atributii generale ale Consiliului Superior al Magistraturii (dezvoltate si precizate in Legea nr. 92 / 1992):

- propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si procurorilor, cu exceptia celor stagiari, caz in care lucrarile sunt prezidate, fara drept de vot, de ministrul justitiei;

- indeplineste rolul de consiliu de disciplina al judecatorilor, caz in care lucrarile sunt prezidate de Presedintele Curtii Supreme de Justitie.


Document Info


Accesari: 3018
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )