Morala; definitie, comentariu.
Reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli, cu privire la bine
si la rau, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Normele de morala sunt
creatia societati sau grupurilor sociale. Morala este un ansamblu de norme
izvorate din 18518l114s experienta societati pe parcursul dezvoltarii sale, in stransa legatura, tot o data, cu gradul de
cultura, civilizatie, avutie si chiar influenta asupra comunitati, determinand
tot o data conceptul despre bine si rau. Normele de morala indica conduita
oamenilor in societate si familie indica consecintele nerespectari acestora si
sanctiunile morale si punitive. Mediul social in speta institutiile grupurile
sociale, familia, reactioneaza la faptele imorale si sunt un reflex al
consecintei imoralitati prin oprobiul public si prin sanctiuni de constrangere
fizica. Morala si dreptul au influentat gandirea in antichitate (Roma si Grecia
Antica). Fiind gandiri usor diferite, Grecia antica nu face o delimitare
stricta intre cele doua norme sociale. Roma antica perfectioneaza sistemul
juridic, mai laborios, tinand cont si de de forma de guvernamant si experienta.
In elaborarea doctrinei juridice s-au intampinat greutati in a delimita dreptul
de etic. Astfel dupa unele conceptii cele doua sfere ale dreptului si moralei
ar coincide, sau dreptul; ar avea, radacinile in morala. O alta grupa de autori,
exclud legatura dintre cele doua considerand ca cercetarea dreptului si
eleborarea lui, trebuie ferit de influentele moralei. Trebuie tinut cont ca
sfera moralei este mai variata decat cea a dreptului. Dreptul fiind de sine
mult mai pragmatic, avand caracter tehnic dar cuprinzand aprecieri de ordin
moral. Normele morale sunt de regula nescrise si nu sunt in mod obligatoriu
cuprinse in acte. Normele de drept in schimb imbraca forme oficiale de stat.
Normele morale nu sunt acte oficiale ce trebuie respectate si nu sunt garantate
de forta coercitiva a statului ci de factori sociali, opinie publica si gupuri
sociale si se transmite in general prin educatie.