Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ

Drept












ALTE DOCUMENTE

Istoria dreptului roman
CERERE DE SECHESTRU ASIGURATOR ASUPRA BUNURILOR MOBILE ALE CHIRIASULUI
Drepturile subiective
CERERE DE INVESTIRE CU TITLU EXECUTORIU A UNEI HOTARARI JUDECATORESTI
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
delict - Notiune si definitie - Continutul legal
CETĂŢEANUL EUROPEAN , CETĂŢENIA EUROPEANĂ sI MODUL DE SOCIETATE
PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ

PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ

5.1. Consideratii generale referitoare la prescriptia extinctiva



5.1.1. Definitia si reglementarea prescriptiei extinctive

A. Precizari introductive

Īn viata social juridica, timpul ocupa un rol deosebit de important, astfel timpul desemnat īn unitati fragmentate, ore, zile, luni sau ani, denumite īntr-o expresie cu caracter general termen, poate sa duca la producerea unor efecte juridice īn sensul dobāndirii unor drepturi sau la īncetarea altor efecte juridice īn sensul stingerii unor drepturi. Sub acest din urma aspect, timpul, respectiv notiunea de "termen" exprima ideea de sanctiune. Ideea de sanctiune īn sensul stingerii unor drepturi poate viza deopotriva greseala, neglijenta sau imprudenta celor īn cauza de a urma sau respecta dispozitiile legii, īn ceea ce priveste unitatile de timp īn care drepturile lor trebuie sa fie exercitate.

Sanctiunile nerespectarii termenelor īn care drepturile subiective trebuiau sa fie exercitate, sanctiuni ce se aplica īn cazul nerespectarii unitatilor de timp prevazute de lege īn exercitarea unor drepturi sunt prescriptia si decaderea.

Activitatea de jurisdictie īn materie civila constituie principalul mod de aparare a drepturilor civile subiective īn cazul īncalcarii sau nesocotirii lor.

Institutia prescriptiei extinctive īsi are originea īn dreptul roman vechi īn care actiunile erau perpetue, mai putin un numar dintre ele care erau temporare.

Īn conceptia Codului civil de la 1865, prescriptia era definita īn art. 1837 astfel: "Prescriptia este un mijloc de a dobāndi proprietatea sau de a se libera de o obligatie sub conditiile determinate de lege".

Observam asadar, īn conceptia codului nostru civil inspirat din Codul napoleonian ca institutia prescriptiei cuprinde de fapt ambele prescriptii, respectiv prescriptia achizitiva, ca mod de dobāndire a unui drept si prescriptia extinctiva, ca mod de stingere a unei obligatii, īn acelasi text de legea īntr-o constructie unitara.

Asadar, prin prescriptie se stinge obligatia si dreptul subiectiv corelativ. Dupa stingerea vechii obligatii ar ramāne īnsa o obligatie naturala, lipsita de sanctiune, dar care poate forma obiectul uneia voluntare. Īntr-o asemenea īmprejurare, debitorul platind o datorie stinsa prin prescriptie face o plata, iar nu o liberalitate[1].

B. Definirea notiunii de prescriptie extinctiva

Īn baza precizarilor facute, putem spune ca prescriptia extinctiva reprezinta sanctiunea stingerii dreptului la actiune care nu a fost exercitat īn termenul prevazut de lege. Definitia corespunde si art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 conform caruia "dreptul la actiune avānd un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat īn termenul prevazut de lege".

Asa cum rezulta si din definitie, este necesar sa retinem ca titularul dreptului civil īncalcat sau nerecunoscut daca nu actioneaza īn termenul prevazut de lege pierde concursul instantei competente īn vederea apararii dreptului sau.

C. Reglementarea prescriptiei extinctive

Normele juridice īn vigoare care formeaza institutia prescriptiei extinctive se gasesc īn mai multe acte normative, astfel:

- Decretul nr. 167 / 1958 privind prescriptia extinctiva, aceasta constituind dreptul comun īn materia prescriptiei extinctive;

- Codul Civil (īn special titlul XX - "Despre prescriptie");

- Codul familiei (art. 21, art. 52, art. 55, art. 60);

- Alte acte normative: legea nr. 29 / 1990 privind contenciosul administrativ; Legea nr. 31 / 1990 privind societatile comerciale, Legea nr. 11 / 1991 privind combaterea concurentei neloiale; Legea nr. 7 / 1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara; Legea nr. 10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate īn mod abuziv īn perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 etc..

Potrivit art. 26 din Decretul nr. 31 / 1954 au fost abrogate orice late dispozitii contrare acestui decret cu exceptia acelora care stabilesc termene mai scurte. Aceasta, deoarece īn reglementarea anterioara, pāna la aparitia Decretului nr. 165 / 1958 , reglementarea prescriptiei extinctive era facuta īn cuprinsul Codului Civil.

Īn ceea ce priveste obiectul si efectele prescriptiei extinctive īn reglementarile facute īn Codul Civil erau determinate prin dispozitii confuze si deseori contradictorii (ex. īn art. 1837 din vechiul Cod Civil se prevedea ca "prescriptia este un mijloc de a dobāndi proprietatea sau a se libera de o obligatie"). Tot īn vechiul Cod Civil erau prevazute termene prea lingi (ex. potrivit art. 1900 alin. 1, actiunea īn nulitate se putea introduce īntr-un termen de 10 ani).

5.1.2. Caracterul normelor care reglementeaza prescriptia extinctiva

O problema strāns legata de reglementarea prescriptiei extinctive este aceea a caracterului imperativ sau dispozitiv al normelor care formeaza aceasta institutie[2].

De lege lata, caracterul imperativ al normelor care reglementeaza prescriptia extinctiva este neīndoielnic. Aceasta, deoarece interesul ocrotit este , conform Decretului nr. 167 / 1958, de ordine publica[3].

Astfel, alineatul ultim al art. 1 prevede ca "orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula", iar art. 18 dispune ca "instanta de judecata si organul arbitral sunt obligate ca din oficiu, sa cerceteze daca dreptul la actiune sau executarea silita este prescrisa".

A.        Natura juridica a prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva este o institutie juridica cu caracter complex, fiind cunoscuta de toate ramurile de drept.

Prin urmare, natura sa juridica urmeaza a fi stabilita īn carul f 15415c24p iecarei ramuri de drept.

Pentru o buna determinare a naturii juridice a prescriptiei extinctive trebuie stabilit ce reprezinta pentru dreptul civil prescriptia extinctiva.

in definitie rezulta ca prescriptia stinge dreptul la actiune īn sens material ceea ce īnseamna ca, daca subiectul activ intenteaza actiune dupa īmplinirea termenului de prescriptie, aceasta va fi respinsa ca prescrisa, titularul dreptului subiectiv supus prescriptiei extinctive nemaifiind ajutat de forta de constrāngere a statului.

Pentru dreptul civil, prescriptia extinctiva este o sanctiune īndreptata īmpotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv civil, sanctiune ce urmeaza a fi privita diferit, dupa cum este vorba pe de o parte de un drept de creanta sau un drept real accesoriu, ipoteza īn care prin prescriptia extinctiva se stinge o componenta a dreptului la actiune, iar pe de alta parte, de un drept real principal sau de un drept nepatrimonial (doar daca legea prevede īn mod expres prescriptibilitatea unui astfel de drept), ipoteza īn care prescriptia extinctiva stinge īnsusi dreptul subiectiv[4].

B.        Delimitarea prescriptiei extinctive

Prescriptia extinctiva trebuie delimitata de prescriptia achizitiva (uzucapiunea), de decadere si de termenul extinctiv.

a)         Prescriptia extinctiva si prescriptia achizitiva (uzucapiunea)

Īntre prescriptia extinctiva si prescriptia achizitiva exista urmatoarele asemanari:

- ambele sunt sanctiuni de drept pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi;

- ambele sunt concepte sau institutii de drept civil;

- ambele presupun termene.

Deosebirile dintre prescriptia extinctiva si prescriptia achizitiva vizeaza urmatoarele aspecte:

- prescriptia extinctiva este reglementata īn principal īn Decretul nr. 167 / 1958, īn timp ce prescriptia achizitiva este reglementata īn Codul civil;

- termenele de prescriptie extinctiva sunt mai scurte si mai numeroase, īn timp ce termenele pentru prescriptia achizitiva sunt mai lungi si mai putine;

- prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune (īn sens material), iar prescriptia achizitiva conduce la dobāndirea unui drept real principal;

- fiecare prescriptie are reguli proprii de suspendare si īntrerupere, iar "repunerea īn termen" este aplicabila numai prescriptiei extinctive.

b)        Prescriptia extinctiva si decaderea

Decaderea, ca sanctiune de drept civil reprezinta stingerea dreptului subiectiv civil care nu a fost exercitat īn termenul prevazut de lege.

Decaderea se aseamana cu prescriptia extinctiva deoarece:

- ambele sunt sanctiuni de drept civil;

- ambele au efect extinctiv;

- ambele presupun termene.

Principalele deosebiri dintre acestea doua sunt urmatoarele:

- prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune īn sens material, īn timp ce decaderea stinge īnsusi dreptul subiectiv civil;

- termenele de prescriptie extinctiva sunt mai numeroase si mai lungi, iar termenele de decadere sunt mai putine si mai scurte;

- suspendarea, īntreruperea si repunerea īn termen sunt schimbari proprii termenului de prescriptie, termenul de decadere nefiind susceptibil de suspendare, īntrerupere si repunere īn termen.

C.        Delimitarea prescriptiei extinctive fata de termenul extinctiv

Reliefam urmatoarele asemanari dintre prescriptia extinctiva si termenul extinctiv:

- ambele presupun efectul extinctiv;

- ambele sunt concepte de drept civil.

Dintre deosebirile mai importante mentionam:

- termenele de prescriptie pot fi numai legale, īn timp ce termenele extinctive pot fi dupa caz: conventionale, legale sau jurisdictionale;

- prescriptia extinctiva este atāt un mod de transformare a continutului raportului juridic civil obligational, cāt si o sanctiune, iar termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic civil;

- suspendarea, īntreruperea si repunerea īn termen sunt schimbari proprii termenului de prescriptie;

- prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, iar termenul extinctiv stinge dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa.

5.1.4. Efectul prescriptiei extinctive

A.        Controversa privind efectul prescriptiei extinctive

Īn doctrina exista o controversa privind problema de a sti ce se stinge prin prescriptia extinctiva, controversa care īsi are originea īn dispozitiile Codului Civil privitoare la acest aspect.

Astfel, art. 1091 din Codul Civil enumera prescriptia printre modurile de stingere a obligatiilor civile; art. 1837 din acelasi cod prevede: "Prescriptia este un mijloc de a se elibera de o obligatie", iar art. 1890, 1900, 1903, 1904 din Cod fac referire la prescriptia actiunilor īn justitie, de unde reiese ca prin prescriptia extinctiva nu se stinge dreptul subiectiv īn īntregul sau, ci doar actiunea īn justitie.

Dupa aparitia Decretului nr. 167 / 1958, care prevede ca prescriptia extinctiva stinge "dreptul la actiune", totusi controversa cu privire la ce se stinge prin prescriptia extinctiva a continuat.

Astfel, īntr-o parere izolata s-a considerat ca prin prescriptie se stinge īnsusi dreptul subiectiv civil, alaturi de dreptul la actiune. Īn argumentarea tezei s-a invocat faptul ca este de neconceput supravietuirea dreptului subiectiv civil, de vreme ce se stinge posibilitatea ocrotirii lui pe cale de constrāngere statala.[5]

Īn cealalta opinie se sustine ca prin prescriptie se stinge dreptul la actiune. Īn acest sens se considera ca dreptul subiectiv ramāne neatins prin īmplinirea termenului de prescriptie, pierzāndu-se prin aceasta numai posibilitatea de a obtine concursul organelor de justitie competente pentru realizarea sa.

Daca prin īmplinirea termenului de prescriptie s-ar stinge īnsusi dreptul subiectiv civil, nu s-ar mai justifica repunerea īn termenul de prescriptie extinctiva, reglementat de articolul citat mai sus, deoarece instanta nu ar mai avea ce ocroti.

- urmatorul argument are īn vedere interpretarea art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958: "Debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune al debitorului a fost prescris, nu are dreptul sa ceara īnapoierea prestatiei chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era īmplinit". Solutia stingerii numai a dreptului la actiune rezulta din interpretarea gramaticala a textului, coroborata cu valabilitatea platii facuta dupa īmplinirea termenului de prescriptie extinctiva.

Daca se admite ca prescriptia extinctiva stinge numai "dreptul la actiune" īn sens material, rezulta urmatoarele consecinte juridice:

- supravietuirea dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile corelative, acestea fiind transformate, devenind imperfecte, din calitatea pe care o aveau, de a fi perfecte;

- imprescriptibilitatea dreptului la actiune īn sens procesual, ceea ce īnseamna ca, desi s-a īmplinit termenul de prescriptie extinctiva, titularul dreptului la actiune poate sesiza organul de jurisdictiei.

B.        Principiile efectului prescriptiei extinctive

Stingerea dreptului material la actiune este cārmuita de doua principii consacrate astfel:

- art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958: "Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii";

Acest principiu este o aplicatie a cunoscutului principiu de drept, accesorium sequitur principale. Prin urmare, odata cu stingerea dreptului la actiune, privind un drept de creanta principal se stinge si dreptul la actiune privind eventualele dobānzi, garantii reale sau personale.

- art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia "īn cazul cānd un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita".

5.1.5. Rolul prescriptiei extinctive

Cu privire la justificarea rolului prescriptiei extinctive, a dreptului la actiune se pot formula doua motivatii:

a)   una care priveste consecintele la care s-ar putea ajunge īn cazul īn care prescriptia dreptului la actiune nu ar fi reglementata;

b)   functiile pe care prescriptia dreptului la actiune le are de īmplinit ca institutie juridica.

a)   Consecintele la care s-ar putea ajunge īn cazul īn care prescriptia dreptului la actiune nu ar fi reglementata.

Ex. Īn cazul persoanelor fizice, consecintele negative ar fi urmatoarele:

-       dificultatea administrarii probelor īn cazurile devenite litigioase cu mult timp īn urma;

-       nesiguranta si incertitudine īn ceea ce priveste circuitul civil īn general;

-       punerea persoanelor obligate īn situatia de a nu-si mai achita datoriile pe care nu le aveau īn vedere, datorita scurgerii unei perioade prea mari de timp.

Fata de consecintele negative mentionate mai sus se poate desprinde urmatoarea concluzie: ca numai limitarea īn timp de a obtine pe cale judecatoreasca apararea drepturilor civile subiective īncalcate sau nerecunoscute le poate īnlatura.

b) Functiile pe care prescriptia dreptului la actiune le are de īndeplinit ca institutie juridica

Stingerea prin prescriptie a dreptului la actiune constituie o sanctiune a neglijentei titularului acestui drept care l-a exercitat īn termenul prevazut de lege.

Asa fiind, se poate retine ca o prima functie a prescriptiei extinctive, functia educativa si mobilizatoare, aceasta īn sensul ca titularii drepturilor civile īncalcate sau nerecunoscute sunt nevoiti sa se adreseze organelor de jurisdictie competente pentru a obtine aprobarea drepturilor lor.

O ultima functie o reprezinta functia sanctionatorie, aceasta īn sensul ca odata constatata prescriptia dreptului la actiune de organul jurisdictional competent, īl lipseste pe titularul dreptului civil īncalcat sau nerecunoscut de a mai putea obtine proteguirea judiciara necesara de care are nevoie, ceea ce reprezinta o sanctiune a neglijentei lui.

5.2. Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive

5.2.1. Definitie si criterii de determinare

A.        Definitie

Prin domeniul prescriptiei extinctive se īntelege sfera drepturilor subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii.

A determina "domeniul prescriptiei extinctive" īnseamna a stabili drepturile subiective civile prescriptibile extinctiv si deci, de a deosebi fata de cele imprescriptibile extinctiv[6].

Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive poate fi desprins cu usurinta chiar din regula cu caracter de generalitate, consacrata din Decretul nr. 167 / 1958, art. 1

B.        Criterii de determinare a domeniului prescriptiei extinctive

Criteriile de determinare a domeniului prescriptiei extinctive vizeaza numai drepturile subiective civile ale caror actiuni sunt prescriptibile extinctiv.

Īn functie de natura drepturilor civile subiective, distingem:

- domeniul prescriptiei extinctive īn categoria drepturilor patrimoniale (este necesara distinctia īntre domeniul prescriptiei extinctive īn categoria drepturilor de creanta, domeniul prescriptiei extinctive īn categoria drepturilor reale accesorii si domeniul prescriptiei extinctive īn categoria drepturilor reale principale;

-domeniul prescriptiei extinctive īn categoria drepturilor nepatrimoniale.

Īn functie de actul normativ care reglementeaza prescriptia, distingem:

- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Decretul nr. 167 / 1958;

- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Codul Civil;

- domeniul prescriptiei extinctive rezultat din aplicarea altor acte normative (ex. Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 etc. ).

5.2.2. Prescriptia extinctiva īn cadrul drepturilor patrimoniale

5.2.2.1. Precizari prealabile

Drepturile civile subiective patrimoniale sunt drepturi care se releva īn comparatie cu cele personal nepatrimoniale prin continutul lor economic sau au o valoare economica.

Drepturile civile subiective cu caracter patrimonial se clasifica īn doua mari categorii:

1.   Drepturi reale

2.   Drepturi de creanta

Sub aspectul care ne intereseaza este de mentionat ca īn caz de nevoie, protectia juridica a drepturilor civile subiective cu caracter patrimonial este asigurata prin actiunile civile corespunzatoare:

- actiunile reale pentru drepturile reale;

- actiunile de creanta pentru drepturile de creanta.

5.2.2.2. Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta

Īn categoria drepturilor la actiune avānd un obiect patrimonial prescriptibil din punct de vedere extinctiv se īncadreaza cu pretentii deduse judecatii continutului raporturilor juridice civile formate din drepturi de creanta si obligatiile corelative.

Drept urmare, actiunile de creanta sunt supuse regulilor generale si de principiu īnscrise īn art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 "sunt prescriptibile din punct de vedere extinctiv".

Avānd īn vedere ca drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, rezulta ca si actiunile de creanta necesare pentru valorificarea lor sunt nelimitate. Asadar, pentru promovarea cu succes īn fata instantelor judecatoresti a actiunilor de creanta trebuie respectata conditia de timp. Retinem ca īn practica judiciara s-au facut numeroase aplicatii a principiului īnscris īn Decretul nr. 167 / 1958, precizāndu-se astfel diferitele actiuni civile care se īncadreaza īn categoria actiunilor privind apararea unor drepturi de creanta supuse unor drepturi de prescriptie extinctiva.

Astfel, au fost considerate prescriptibile urmatoarele:

- actiunea pentru plata contravalorii fructelor percepute fara drept;

- actiunea īn rezolutiunea contractului de vānzare-cumparare cu clauza de īntretinere;

- actiunea revocatorie sau pauliana provocata de creditorii chirografari (art. 974 Cod Civil);

- actiunea oblica sau subrogatorie (art. 974 Cod Civil).

Trebuie sa retinem ca prescriptie dreptului la actiune se rasfrānge si asupra drepturilor accesorii. Aplicabilitatea acestui principiu este statornicita prin art. 1 alin. 2 din decretul nr. 167 / 1958: "odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii (ex. īn practica judiciara o aplicare a acestui principiu o gasim īn privinta platii unor dobānzi). O ultima precizare se impune a fi facuta īn legatura cu dreptul la actiune care se refera la valorificarea pe cale judiciara a continutului raporturilor juridice civile formate din dreptul subiectiv si obligatia sa corelativa cu prestatie succesiva. Īn aceasta privinta, prin art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958 se prevede ca: "īn cazul cānd un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita".

Textul enuntat reprezinta o regula de principiu.

De la principiul prescriptibilitatii drepturilor de creanta sunt urmatoarele exceptii:

-       actiunea īn restituirea depunerilor la Casa de Economii si Consemnatiuni (art. 4 alin. 1 din legea nr. 66 / 1996 privind neorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romānia īn societate bancara pa actiuni.

Potrivit acestui articol, "sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobānzile si cāstigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularului sau a reprezentantilor legali ai acestora. Drepturile de creanta asupra sumelor, dobānzilor si cāstigurilor sunt imprescriptibile".

-       actiunea avānd ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime īn asigurarile facultative de persoane, mai precis, drepturile asiguratilor asupra sumelor ce rezulta din rezerva de prime care se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata īn viitor, conform art. 40 din Legea nr. 136 / 1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romānia.

5.2.2.3. Prescriptia extinctiva si drepturile reale accesorii

Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 care prevede ca " Dispozitiilor Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie" reiese ca drepturile reale succesorii sunt supuse prescriptiei extinctive potrivit dispozitiilor Decretului nr. 167 / 1958.

5.2.2.4. Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale




Drepturile reale sunt drepturile civile subiective īn virtutea carora titularii lor pot sa-si exercite atributele asupra unui lucru determinat mobil sau imobil īn mod direct si nemijlocit, fara interventia unei alte persoane.

Īn ceea ce priveste drepturile reale subiective sub aspectul posibilitatii apararii lor pe cale judiciara, trebuie avute īn vedere dispozitiile art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "dispozitiile Decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, drepturile de uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie". Avānd īn vedere ca toate aceste drepturi, daca sunt īncalcate sau nerecunoscute, urmeaza a fi aparate pe calea unei actiuni īn revendicare, vom conchide ca aceasta actiune este imprescriptibila din punct de vedere extinctiv.

Dintre actiunile reale imprescriptibile extinctiv, enumeram:

-       actiunea īn revendicare imobiliara īntemeiata pe dreptul de proprietate privata (cu exceptia situatiei īn care este paralizata prin invocarea uzucapiunii);

-       actiunea īn revendicare mobiliara sau imobiliara īntemeiata pe dreptul de proprietate publica;

-       actiunea de partaj;

-       actiunea confesorie īn scopul apararii unui drept de superficie etc.

     Regula mentionata (imprescriptibilitatea) comporta īnsa si unele exceptii, īn consecinta actiunile reale prescriptibile sunt urmatoarele:

-       actiunea īn revendicare mobiliara, īntemeiata pe dreptul de proprietate privata;

-       actiunea īn revendicare imobiliara, īn situatiile prevazute de art. 498 Cod Civil (avulsiunea) si art. 520 Codul de procedura civila privind revendicarea imobilului adjudecat īn carul procedurii de urmarire silita imobiliara;

-       actiunea confesorie, prin care se urmareste apararea dreptului de uzufruct (art. 557 Cod Civil), a dreptului de uz sau abitatie (art. 565 Cod Civil) si a dreptului de superficie (art. 639 Cod Civil).

           

5.2.3. Prescriptia extinctiva īn cadrul drepturilor nepatrimoniale

5.2.3.1. Precizari prealabile

Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi civile subiective al caror continut nu poate fi exprimat valoric, īn sume de bani, aceasta pe motiv ca aceste drepturi sunt strāns legate de existenta si atributele persoanelor fizice si servesc la individualizarea lor.

Potrivit art. 54 alin. 2 din Decretul nr. 31 / 1954 se recunoaste posibilitatea apararii acestor drepturi īn cazul īncalcarii sau nesocotirii lor, fara a se fixa o limita de timp īn care cei interesati sa se adreseze instantelor judecatoresti. Retinem, īn concluzie, ca apararea pe cale judiciara a acestor drepturi nu este limitata īn timp si, deci, este consacrata imprescriptibilitatea dreptului la actiune īn privinta apararii pe cale judiciara a drepturilor civile subiective.

5.2.3.2. Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale

Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale reprezinta regula de drept potrivit careia protectia drepturilor nepatrimoniale pe calea actiunii īn justitie nu este limitata īn timp, putāndu-se obtine oricānd.

Acest principiu nu este consacrat īn terminis, dar este necunoscut īn doctrina si īn practica.

Imprescriptibilitatea dreptului la actiune īn cazul drepturilor personale nepatrimoniale īsi gaseste justificarea īn primul rānd prin faptul ca aceste drepturi sunt legate strāns de persoana umana ca subiect de drept si, ca atare, nu pot fi negate sau lipsite de aparare fara a nega sau lipsi de aparare pe īnsasi titularul lor.

Īn al doilea rānd, aceste drepturi sunt perpetue si prin urmare netransmisibile ceea ce impune īn mod necesar ca ele sa fie aparate oricānd ca durata īn timp pentru a le asigura īn acest fel finalitatea pentru care prin lege sunt necunoscute titularilor lor.

Īn al treilea rānd, se poate vorbi si de o justificare legala formulata si dedusa pe baza interpretarii per a contrario prin art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1954.

Constituie exceptii de la regula imprescriptibilitatii dreptului la actiune atunci cānd are ca obiect un drept personal nepatrimonial urmatoarele actiuni:

-       actiunea īn declararea nulitatii relative reglementata de art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958;

-       actiunea īn nulitatea relativa a casatoriei (art. 21 Codul familiei);

-       actiunea īn tagada paternitatii (art. 55 alin. 1 Codul familiei);

-       actiunea īn cercetarea si stabilirea paternitatii (art. 60 alin. 1 Codul familiei);

Este de observat ca īncalcarea sau nesocotirea unor drepturi civile subiective cu caracter nepatrimonial pot genera sau pot da nastere unor consecinte cu caracter patrimonial. Avānd īn vedere obiectul lor, actiunile īn repararea unui asemenea prejudiciu sunt prescriptibile (ex. plata remuneratiei dreptului de autor, desi acest drept este nepatrimonial, este supusa prescriptiei de drept comun).

5.2.4. Unele probleme speciale privind domeniul prescriptiei extinctive

A.        Situatii juridice īn care se ridica problema prescriptibilitatii

Pentru o buna īntelegere a problemei prescriptibilitatii este necesara explicarea anumitor situatii care īn practica au primit solutii diferite.

Aceste situatii sunt urmatoarele:

- valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei;

- actiunea īn constatare;

- actiunile mixte;

- dualitatea de actiuni;

- actiunea īn repararea unei daune morale;

- actiunea īn restituirea prestatiilor executate īn baza unui act juridic civil anulat;

- actiunea īn protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate;

- actiunile īn materie de carte funciara;

- actiunile privind un drept secundar;

- unele actiuni īn materie succesorala.

B.        Solutii adoptate īn rezolvarea problemei prescriptibilitatii

1.          Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei

Din definitie rezulta ca dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta, īn limitele normelor juridice civile de a recurge, atunci cānd dreptul subiectiv este nesocotit sau īncalcat, la forta coercitiva a statului.

Valorificarea dreptului subiectiv civil poate fi obtinut atāt pe calea actiunii, cāt si pe calea exceptiei. Exceptia care se ridica īn cursul dezbaterilor unui proces sunt exceptiile de procedura si exceptii de fond, acestea din urma fiind cele care trebuie avute īn vedere pentru a desemna apararea de fond.

Īn ceea ce priveste prescriptibilitatea apararii dreptului civil pe calea exceptiei  s-au formulat mai multe opinii.

Īntr-o prima opinie, larg raspāndita īn doctrina, se considera ca apararea dreptului civil pe cale de exceptie este imprescriptibila, aceasta bazandu-se pe regula de drept conform careia que temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum (ceea ce e prescriptibil pe cale de actiune este imprescriptibil pe cale de exceptie).

Īntr-o alta[7] opinie se considera ca este necesar a se face distinctie īntre exceptiile imprescriptibile (prin care se valorifica un simplu mijloc de aparare) si exceptiile prescriptibile (cele prin care se valorifica un drept ce ar putea fi ocrotit pe cale de actiune).

Īn sistemul Decretului nr. 167 / 1958, solutia care se impune datorita caracterului imperativ de ordine publica al normelor care reglementeaza prescriptia dreptului la actiune, este aceea a necesitatii de a distinge urmatoarele situatii[8]:

- daca dreptul subiectiv civil putea valorificat, aparat pe calea actiunii, iar aceasta actiune este potrivit legii prescriptibila, rezulta ca si exceptia trebuie sa fie prescriptibila īn aceleasi conditii ca si actiunea, solutia bazāndu-se atāt pe necesitatea de a opri posibilitatea eludarii normelor imperative, privind caracterul prescriptibil al actiunii, cāt si pe un argument de analogie: ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet;

- daca actiunea este imprescriptibila, atunci si ocrotirea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei este imprescriptibila.

2.        Actiunea īn constatare

Conform art. 111 din Codul de procedura civila este actiune īn constatare acea actiune īn justitie prin care reclamantul solicita instantei sa constate existenta unui drept subiectiv al sau fata de pārāt sau, dupa caz, inexistenta unui drept subiectiv al pārātului īmpotriva sa.

Atāt īn doctrina, cāt si īn jurisprudenta a fost adoptata solutia imprescriptibilitatii actiunii īn constatare.

Dintre actiunile īn constatare imprescriptibile extinctiv, mentionam: actiunea īn constatarea nulitatii absolute a unui act juridic civil, actiunea īn declararea simulatiei etc.

3.          Actiunile mixte

Sunt actiuni mixte acele actiuni care au caracteristici de actiuni reale, personale ori īn constatare, prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea lor fiind determinata separat pentru fiecare caz, īn functie de calificarea data actiunii dupa scopul urmarit la intentarea ei (ex. plata unei creante).

4.          Dualitatea de actiuni

Dualitatea de actiuni este acea situatie īn care titularul dreptului subiectiv īsi poate proteja dreptul sau prin doua actiuni:

1.o actiune bazata pe un contract civil (ex contractu), supusa prescriptiei extinctive;

2.o actiune reala, īn revendicarea bunului, supusa prescriptiei de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod Civil.

Īntre dualitatea de actiuni si actiunile mixte prin care se solicita predarea bunului ce a format obiectul derivat al unui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale exista urmatoarele deosebiri[9]:

·      īn cazul dualitatii de actiuni nu este vorba de un act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, deci dreptul real si dreptul de creanta nu au aceeasi cauza generatoare, ci izvorul dreptului real preexista izvorului dreptului de creanta;

·      īn cazul actiunii mixte este suficienta dovedirea actului juridic respectiv, īn vreme ce, īn cazul dualitatii de actiuni, daca a intervenit prescriptia extinctiva a actiunii personale, admiterea actiunii reale este conditionata de dovedirea dreptului de proprietate.

·      īn cazul actiunii mixte, fiind vorba nu de doua actiuni, ci de o singura actiune, pretentia constānd īn predarea lucrului se fundamenteaza pe īnsusi actul juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, iar prescriptia extinctiva se va raporta numai la dreptul real, iar īn cazul dualitatii de actiuni, daca pretentia īn restituire este fundamentata pe contractul de depozit, comodat, locatiune etc., cererea va fi respinsa ca prescrisa, daca prin raportare la dreptul de creanta, ar fi īmplinit termenul de prescriptie extinctiva la data exercitarii actiunii personale, urmarind ca deponentul, comodantul, locatarul etc. sa introduca o noua actiune īn justitie pe un alt fundament, adica o actiune reala.

5.                  Actiunea īn repararea unei daune morale

Dauna morala poate fi reparata atāt patrimonial cāt si nepatrimonial.

Decretul nr. 31 / 1954, prin art. 54 - 56 dispune ca repararea nepatrimoniala a unei daune morale este imprescriptibila extinctiv.

Nu acelasi lucru se poate spune si despre actiunea īn repararea patrimoniala a unei daune morale, aceasta fiind o actiune īn justitie prin care se valorifica un drept de creanta, o actiune patrimoniala si personala si care este prescriptibila extinctiv.

6.                  Actiunea īn restituirea prestatiilor exercitate īn baza unui act juridic civil anulat

Actiunea īn nulitate (prescriptibila sau imprescriptibila, dupa cum este vorba despre nulitate relativa sau nulitate absoluta) nu se confunda cu actiunea īn restituirea totala sau partiala a obligatiilor efectuate īn baza unui act civil anulat, aceasta din urma fiind prescriptibila, fiind considerata o actiune bazata pe īmbogatirea fara just temei.

7.                  Actiunea īn protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate

Este o asemenea actiune, actiunea īn revendicare īntemeiata pe "dreptul de administrare directa". Anterior revolutiei din 1989, partile acestei actiuni erau organizatii socialiste de stat īnsa, īncepānd cu anul 1990, "dreptul de administrare directa", devenind "drept de folosinta", al unui organ sau institutii de stat asupra bunurilor ce se afla īn proprietatea statului.

Īn stabilirea prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii unei asemenea actiuni, se iau īn considerare dispozitiile art. 1884 din Codul Civil, potrivit carora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert".

8.                  Actiunile īn materie de carte funciara

Īn aceasta materie sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 7 / 1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara.

Astfel, conform art. 37 alin. 1 din legea mentionata, "actiunea īn rectificare, sub rezerva prescriptiei dreptului patrimonial la actiunea de fond, va fi imprescriptibila". Din coroborarea acestui articol, cu dispozitiile art. 1890 din Codul Civil se va aplica principiul accesorium sequitur principale.

Conform art. 37 alin. 2 din Legea nr. 7 / 1996 "Fata de tertele persoane care au dobāndit cu buna credinta un drept real prin donatie sau legat, actiunea īn rectificare nu se va putea porni decāt īn termen de 10 ani, socotiti din ziua cānd s-a īnregistrat cererea lor de īnscriere, cu exceptia cazului īn care dreptul material la actiunea de fond nu s-a prescris mai īnainte". Prin urmare, actiunea īn rectificare īmpotriva tertilor dobānditori de buna credinta este prescriptibila īn termen de 10 ani de la data īnregistrarii cererii prin care tertul solicita īnscrierea dreptului sau īn cartea funciara.

Daca tertul dobānditor de buna credinta a dobāndit dreptul real cu titlu oneros, termenul de prescriptie a actiunii īn rectificare este de 3 ani de la data īnregistrarii cererii prin care tertul a solicitat īnscrierea dreptului sau īn cartea funciara, conform art. 38 din aceeasi lege.

Potrivit art. 37 si art. 55 alin. 2 din legea mentionata, actiunea īn rectificarea erorilor materiale cuprinse īn cartea funciara este imprescriptibila sau prescriptibila extinctiv, de la caz la caz.

9.                  Actiunile privind un drept secundar

Drepturile secundare au fost definite īn doctrina ca fiind "prerogative ce constau īn puterea de a da nastere prin act de formatie unilaterala unui efect juridic si interesele altei persoane, precum dreptul de alegere īn cazul unei obligatii, dreptul de denuntare unilaterala a unui contract".

Aceste actiuni sunt imprescriptibile extinctiv.

10.             Unele actiuni īn materie succesorala

Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul Civil "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii", prin urmare, dreptul de optiune succesorala este supus prescriptiei extinctive.

Potrivit dispozitiilor art. 728 din Codul Civil ". un cocrede poate cere oricānd īmparteala succesiunii, chiar cānd ar exista conventii sau prohibitii contrarii", actiunea privind iesirea din indiviziunea succesorala fiind astfel imprescriptibila extinctiv.

De asemenea, este imprescriptibila extinctiv actiunea īn constatarea masei succesorale, a calitatii de mostenitor sau a actelor succesorale, fiind o actiune īn constatare, īnsa īn ceea ce priveste actiunea privind raportul donatiilor, aceasta avānd un caracter personal si patrimonial, poate fi introdusa īn termenul de iesire din indiviziunea succesorala.

Īn ceea ce priveste actiunea prin care se cere executarea legatului cu titlu particular, trebuie sa deosebim, dupa cum urmeaza:

- daca legatul cu titlu particular are ca obiect drepturi de creanta sau bunuri de gen, actiunea avānd astfel caracter patrimonial si personal, aceasta este supusa regulilor de drept comun referitoare la prescriptia extinctiva;

- daca legatul cu titlu particular are ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun individual determinat, fiind vorba astfel despre o actiune reala, urmeaza a fi aplicate regulile ce guverneaza actiunea īn revendicare sau, dupa caz, actiunea confesorie.

Daca este lovita de o cauza de nulitate relativa, actiunea īn declararea nulitatii legatului este prescriptibila extinctiv īn termenul general de prescriptie, de 3 ani de zile, iar daca este lovita de o cauza de nulitate absoluta, aceasta actiune este imprescriptibila extinctiv.

e asemenea, este supusa termenului de prescriptie extinctiva de 3 ani de zile, actiunea īn revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinii, aceasta fiind o actiune patrimoniala si personala.

5.3. Termenele de prescriptie extinctiva

5.3.1. Definitie si clasificare

A. Definitia termenelor de prescriptie extinctiva

Termenele de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune reprezinta intervalele de timp stabilite de lege īnauntrul carora trebuie sesizate instantele judecatoresti competente sub sanctiunea pierderii īn īntregul ei a posibilitatii de a mai putea obtine protectie judiciara a drepturilor civile īncalcate sau nerecunoscute.

B. Clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva

Un prim criteriu de clasificare si cel mai important se refera la sfera de aplicare. Potrivit acestui criteriu, termenele de prescriptie a dreptului la actiune se īmpart īn: termene generale si termene speciale de prescriptie extinctiva.

Normele care stabilesc un termen general reprezinta norma generala, iar normele care stabilesc termene speciale, reprezinta norme speciale, corelatia dintre aceste norme fiind cārmuita de legile generalio specialibus non derogant si specialio generalibus derogant.

Cel de-al doilea criteriu de clasificare are īn vedere izvorul normativ al termenelor, fiind vorba astfel despre: termene instituite de Decretul nr. 167 / 1958 si termene instituite īn alte izvoare de drept civil (Codul Civil, Codul familiei, legile nr. 31 / 1990 si nr. 11 / 1991).

Ultimul criteriu de clasificare este cel al marimii sau īntinderii lor, astfel termenele speciale se īmpart īn: termene mai mari decāt termenul general, termene egale cu termenul general; termene mai mici decāt termenul general de prescriptie extinctiva.

5.3.2. Termenele generale de prescriptie extinctiva

5.3.2.1. Precizari prealabile

Termenele generale de prescriptie sunt acele termene care se aplica īn practica atunci cānd nu īsi gaseste aplicatie un termen special de prescriptie extinctiva īntr-un anume caz dat.

Doctrina si jurisprudenta califica un termen ca fiind general, interpretul tinānd seama de modul de consacrare, de redactarea textului legal pe care īl consacra.

Aceasta s-a īntāmplat cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "Termenul prescriptiei este de 3 ani, iar raporturile dintre organizatiile socialiste de 18 luni".

Ţināndu-se seama de solutia de principiu adoptata īn privinta normelor din materia prescriptiei extinctive care privesc exclusiv raporturile "dintre organizatiile socialiste" - īn sensul neaplicarii lor, deoarece ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex (unde īnceteaza motivatia legii, īnceteaza legea īnsasi); conceptul juridic de "termen general de prescriptie extinctive" trebuie reexaminat, regāndit si reformulat.

Īn primul rānd nu mai trebuie luat īn considerare termenul de 18 luni, prevazut de art. 3 alin. 1, dupa disparitia raporturilor "dintre organizatiile socialiste", īn raporturilor ulterioare fiind aplicabil termenul general de prescriptie, aplicabil si altor raporturi de acelasi fel, facāndu-se abstractie de calitatea subiectelor raportului juridic civil, adica termenul de 3 ani.

Un alt aspect care trebuie luat īn considerare īn precizarea termenelor generale de prescriptie extinctiva consta īn solutiile adoptate īn ce priveste domeniul prescriptiei extinctive:

- īn principiu, drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv, exceptiile de la acest principiu fiind cazuri īn care se aplica fie un termen special de prescriptie (ex. cele prevazute de Codul familiei), fie termenul general de prescriptie (de 3 ani);

- īn principiu, drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv; este necesara distinctia īntre actiunile personale care īnsotesc drepturile de creanta si care sunt supuse dispozitiile din acest act normativ si actiunile reale, care īnsotesc drepturi reale principale (proprietati, uz, uzufruct, abitatie, superficie, servitute), actiune care sunt supuse prescriptiei reglementata de Codul Civil.

5.3.2.2. Termenul general de prescriptie de 3 ani, aplicabil actiunilor personale care īnsotesc drepturi subiective civile de creanta

Art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie termenul de prescriptie extinctiva cu caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligationale. Potrivit acestui articol, "termenul prescriptiei este de 3 ani (.)".

Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica ori de cāte ori nu exista termene speciale de prescriptie extinctiva. Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica si la pretentiile patrimoniale care īnsotesc o actiune care este sau nu prescriptibila extinctiv (ex. actiunea īn nulitate, actiunea īn rezolutiune sau reziliere etc.). prin analogie, acest termen general de prescriptie extinctiva este aplicabil si actiunilor nepatrimoniale prescriptibile extinctiv pentru care nu este stabilit prin lege un termen special de prescriptie extinctiva, īnsa nu poate fi extins si la actiunile sale, deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958, generalitatea termenului de 3 ani nu se extinde si la actiunile reale care intra sub incidenta Codului Civil.

Termenul reglementat de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 prezinta urmatoarele caracteristici:

- īn comparatie cu termenele de prescriptie anterioare, prevazute de Codul Civil este mult mai scurt;

- termenul general de prescriptie se aplica ori de cāte ori legea nu prevede un terme special.

Avānd īn vedere cele subliniate, putem concluziona ca termenul general constituie regula, iar termenele speciale, exceptia.

5.3.2.3. Termenul general de prescriptie de 30 de ani, aplicabil actiunilor reale care īnsotesc drepturile reale principale prescriptibile extinctiv

Deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958, "Dispozitiilor Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie", rezulta ca pentru drepturile reale principale prescriptibile extinctiv, termenul general de prescriptie extinctiva este cel instituit de art. 1890 din Codul Civil, care dispune ca "toate actiunile, atāt reale cāt si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie se vor descrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua-credinta."




Acest text se aplica actiunilor reale ori de cāte ori nu exista un termen special de prescriptie extinctiva.

Caracterul general al termenului prevazut īn art. 1890 din Codul Civil rezulta si din dispozitiile art. 1894 Cod Civil, potrivit carora "Regulile prescriptiei relative la alte obiecte decāt cele cuprinse īn acest titlu si care sunt expuse la locurile respective din acest codice exclud aplicarea dispozitiilor acestui titlu īn toate cazurile cānd sunt contrarii lor".

Continutul real al generalitatii termenului de prescriptie de 30 de ani prevazut de art. 1890 din Codul civil, se obtine prin scoaterea din totalul actiunilor reale a:

1. actiunilor reale imprescriptibile extinctiv;

2. actiunilor reale supuse unor termene speciale de prescriptie[10];

Īn concluzie, acest termen se aplica:

- actiunii īn revendicare mobiliara, īntemeiata pe dreptul de proprietate privata;

- actiunii confesorii (cu exceptia situatiei īn care prin aceasta se apara dreptul de superficie).

5.3.3. Termenele speciale de prescriptie extinctiva

5.3.3.1. Precizari prealabile

Termenele speciale de prescriptie a dreptului la actiune sunt termene care deroga de la reglementarea de principiu īnscrisa īn art. 3 alin. 1din Decretul nr. 167 / 1958 si se disting prin particularitatea de a fi aplicate numai īn cazurile expres prevazute de lege.

Aceste termene speciale de prescriptie extinctiva sunt reglementate atāt īn Decretul nr. 167 / 1958. cāt si īn alte acte normative.

5.3.3.2. Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale

Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale sunt prevazute īn Codul familiei:

- termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil actiunii īn anulabilitatea casatoriei, prevazut de art. 21 alin. 2: "Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamānt a fost viciat, īn termen de 6 luni de la īncetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei";

- termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni aplicabil actiunii īn tagada paternitatii copilului din casatorie, stabilit de art. 55  alin. 1: " Actiunea īn tagada paternitatii se prescrie īn termen de 6 luni de cānd tatal a cunoscut nasterea copilului";

- termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, aplicabil actiunii īn stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei, prevazut de art. 60 alin. 1: "Actiunea īn stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei poate fi pornita īn termen de un an de la nasterea copilului".

5.3.3.3. Termene speciale aplicabile actiunilor personale, īntemeiate pe drepturi de creanta

Exista situatii care au determinat instituirea unor termene speciale de prescriptie a dreptului la actiune chiar prin Decretul nr. 167 / 1958. Īn toate aceste cazuri, respectarea acestor termene se impune a fi facuta dupa dovedirea aspectului sau motivului care a determinat reglementarea lor. Aceste termene sunt:

a)   termenul de prescriptie extinctiva de 2 ani, aplicabil pentru unele raporturi contractuale de asigurare de bunuri, prevazut de art. 3 alin. 2, astfel: "Prin derogare de la dispozitiile alineatului precedent, īn raporturile ce izvorasc din asigurarile de persoane, termenul de prescriptie este de 2 ani, īn afara acelor raporturi ce izvorasc din asigurarile de persoane īn care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare .";

b)   termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil actiunii pentru daunele rezultate din vicii ascunse fara viclenie, prevazut de art. 5: "Dreptul la actiune privitor la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate, se prescrie prin īmplinirea unui termen de 6 luni īn cazul īn care viciile nu au fost ascunse cu viclenie". Analiza acestui text, avānd īn vedere conditia impusa ca viciile sa nu fi fost ascunse cu viclenie, impune aplicarea sa īn mod restrictiv, īn caz contrar fiind aplicabil termenul de prescriptie de drept comun (3 ani);

c)   termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, aplicabil unor sume aflate "īn depozit", prevazut de art. 23 alin. 1: "Dreptul la actiunea privitoare la suma de bani consemnate sau depuse la institutiile de banca, credit si economie sau la orice alte organizatii de stat, pe seama statului ori a organizatiilor de stat, se prescrie īn termen de 3 ani de la data consemnarii sau depunerii".

Īn alineatele 2 si 3 ale aceluiasi articol sunt stabilite cazurile cānd nu se aplica acest termen de 3 ani, astfel:

1.termenul este de 1 an, cānd eliberarea sumelor este conditionata de un act al organului judecatoresc sau al altui organ de stat;

2.termenele de prescriptie pentru sumele constituite drept garantie, pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale, sunt cele stabilite īn reglementarile speciale privind constituirea de garantii.

d)    termenul de prescriptie extinctiva de 60 de zile, prevazut de art. 24: "Dreptul la actiune privitoare la sumele de bani īncasate din vānzarea biletelor pentru spectacolele care nu au mai avut loc se prescrie īn termen de 60 de zile de la data cānd trebuia sa aiba loc spectacolul".

     Īn Codul Civil sunt stabilite urmatoarele termene speciale de prescriptie extinctiva:

a. termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil dreptului de optiune succesorala, prevazut de art. 700 alin. 1: "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii";

b. termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, prevazut īn art. 1334: "Actiunea vānzatorului pentru complinirea pretului si a cumparatorului, pentru scaderea pretului sau pentru stricarea contractului se prescriu printr-un an din ziua contractului";

c. termenul de prescriptie extinctiva 6 luni, stabilit de art. 1903, astfel: "Actiunea medicilor, a chirurgilor si a apotecarilor pentru vizite, operatii si medicamente; a negustorilor pentru marfurile ce vānd la particularii care nu sunt negustori (negutatori); a directorilor de pensionate, pentru pretul pensiunii scolarilor si altor maistri, pentru pretul uceniciei; a servitorilor care se tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor; se prescriu printr-un".

Termene speciale de prescriptie extinctiva se regasesc si īn alte acte normative (unele termene interesānd alte ramuri de drept), astfel:

a. termenul de prescriptie extinctiva de 30 de zile, prevazut de art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29 / 1990: "Īn cazul īn care cel care se considera vatamat nu este multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza tribunalul īn termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei".

b. termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, prevazut de art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penala pentru actiunea īn repararea pagubei, īn cazul condamnarii sau luarii unei masuri preventive pe nedrept, acest termen fiind socotit de la data ramānerii definitive a hotarārii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire penala;

c. termenul de prescriptie extinctiva  de 3 ani, prevazut de art. 67 alin. 5 din legea nr. 31 / 1990, pentru restituirea dividendelor platite cu īncalcarea prevederilor legale;

c.    termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 63 din Ordonanta Guvernului, nr. 42 / 1997 privind navigatia civila, pentru plata de daune, cheltuieli sau retributii datorate pentru asistenta sau salvarea navei sau īncarcaturii:

d.    termenul de prescriptie extinctiva de 15 luni, prevazut de art. 46 alin. 5 din legea nr. 10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate īn mod abuziv pentru actele juridice de īnstrainare avānd ca obiect imobile preluate fara titlu valabil;

e.    termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni , pentru trimiterile postale interne si de un an pentru trimiterile internationale, pentru actiunea īn raspunderea furnizorului de servicii postale, prevazute de art. 41 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 31 / 2002 privind serviciile postale, aprobata prin legea nr. 642 / 2002 etc.

5.3.3.4. Termene speciale aplicabile unor actiuni reale

Aceasta categorie de termene cuprinde:

a)   termenul de prescriptie extinctiva de un an, prevazut de art. 498 din Codul Civil (īn caz de avulsiune);

b)   termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 520 din Codul de procedura civila, īn cazul revendicarii imobilului adjudecat īn cadrul urmaririi silite imobiliare sau al pretinderii unui dezmembramānt al dreptului de proprietate avānd ca obiect acest imobil (aceasta, īn ipoteza īn care executarea silita a avut ca obiect un imobil care, īn realitate nu era proprietatea debitorului urmarit, iar ulterior apare o terta persoana (adevaratul proprietar) care revendica acest imobil de la adjudecator);

c)   termenul de prescriptie extinctiva de un an, prevazut de art. 674 din Codul de procedura civila, īn cazul actiunilor posesorii;

d)   termenul de prescriptie extinctiva de 30 de ani, prevazut de art. 840 din Codul Civil, aplicabil actiunii īn restituirea bunului care a format obiectul unei donatii revocate (de drept) pentru survenienta de copil, astfel "Prescriptia actiunii de revocare se īmplineste dupa 30 de ani de la nasterea fiului".

5.4. Īnceputul prescriptiei extinctive

5.4.1. Regula generala privind īnceputul prescriptiei extinctive

A.        Consacrarea legislativa a regulii generale

Īn ceea ce priveste nasterea dreptului la actiune si respectiv a īnceperii cursului prescriptiei extinctive care poate sa duca la stingerea lui, regula generala o gasim īnscrisa īn art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958. potrivit acestui articol, "prescriptia īncepe sa curga de la data cānd se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita."

Regula prevazuta īn art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 īsi gaseste aplicatie practica roi de cāte ori nu se aplica o regula speciala, prevazuta pentru un caz particular.

B.        Justificarea regulii generale

Aceasta regula este specifica si i se aplica numai īn categoriile raporturilor juridice civile cu subiecte pasive nedeterminate; este cazul raporturilor juridice civile īn continutul carora se includ drepturile reale si celelalte drepturi patrimoniale absolute (ex. dreptul de autor) īn care titularii lor sunt si apar ca persoane determinate, iar persoanele obligate, ca fiind nedeterminate.

Īn cazul acestor drepturi pāna īn momentul īncalcarii sau nesocotirii nu apare necesitatea apararii lor pe cale judiciara, aceasta pentru ca persoana obligata nu este īnca individualizata. Īn ipoteza īn care dreptul subiectiv este īncalcat sau nerecunoscut, raportul juridic civil se concretizeaza si īn ceea priveste si subiectul pasiv. Ca urmare, totodata īn favoarea titularului se naste dreptul la actiune pentru a-si valorifice pe cale judiciara dreptul sau īncalcat sau nerecunoscut.

5.4.2. Reguli speciale privind īnceputul prescriptiei extinctive

A.        Ipoteze pentru care sunt instituite reguli speciale

Acestea sunt urmarea regulii generale, īn sensul ca se precizeaza data cānd se naste dreptul la actiune supus prescriptiei extinctive, īn diferite situatii si ipoteze. Adaugam la aceasta precizare si faptul ca, de data aceasta, ne aflam īn prezenta unor raporturi juridice civile a caror subiecte, cu unele exceptii, sunt determinate, īn consecinta, īncalcarea dreptului civil subiectiv nu poate fi pusa decāt pe seama persoanelor obligate chiar de la data nasterii raportului juridic.

Prin urmare, putem vorbi despre urmatoarele ipoteze:

1.Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu;

2.Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva;

3.Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate;

4.Ipoteza actiunii īn anulabilitate;

5.Ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii ori constructiei;

6.Alte situatii speciale.

B. Continutul regulilor speciale privind īnceputul

prescriptiei extinctive

1. Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu;

            Īn aceasta situatie, dreptul nu este afectat de modalitati (cānd nu exista termen sau conditie suspensiva sau cānd obligatia urmeaza sa se execute la cererea creditorului).

Aceasta regula este īnscrisa īn art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "Īn obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si īn acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia īncepe sa curga de la nasterii raportului de drept".

Pentru o buna īntelegere a domeniului de aplicare a acestei reguli speciale trebuie avute īn vedere urmatoarele[11]:

1) prin expresia "īn obligatiile ce urmeaza sa se execute la cererea creditorului" trebuie sa se īnteleaga atāt situatia - regula īn care nu exista termen sau conditie, suspensive, care sa afecteze dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa, cāt si situatiile īn care exista un termen suspensiv, dar este īn favoarea creditorului (putānd renunta la beneficiul lui, cum este cazul deponentului) sau exista o conditie care este rezolutorie (stiut fiind ca pura est sed sub conditione resolvitur);

2) prin expresia "īn obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit" se īntelege situatia obligatiilor īn care termenul lipseste cu desavārsire.

2. Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva

Aceasta regula speciala se refera la acele situatii īn care dreptul subiectiv civil este "afectat de modalitati", acestea fiind, aici, termenul suspensiv si conditia suspensiva.

Potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167 / 1958, "Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau termen suspensiv, prescriptia īncepe sa curga de la data cānd s-a īmplinit conditia sau a expirat termenul".

Aceasta regula este consacrata si īn Codul Civil, prin art. 1885 alin. 1, conform caruia: "Prescriptia unei creante conditionate sau cu termen nu poate īncepe decāt din momentul cānd s-a īmplinit conditia sau a expirat termenul".

3. Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate

Īn cazul īn care raspunderea civila are la baza savārsirea unei fapte cauzatoare de prejudicii, precum si īn cazurile asimilate (īmbogatirea fara justa cauza), prescriptia īncepe sa curga de la data cānd pagubitul a cunoscut sau trebuia(ori putea) sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.

Aceasta regula speciala este consacrata īn art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia "Prescriptia dreptului la actiune īn repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita īncepe sa curga de la data cānd pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atāt paguba, cāt si pe cel care raspunde de ea." Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede: "Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare si īn cazul īmbogatirii fara just temei."

De asemenea, art. 12 din Legea nr. 29 / 1990 privind contenciosul administrativ stabileste ca "Īn cazul īn care cel vatamat a cerut anularea actului administrativ, fara a cere īn acelasi timp si despagubiri, īntinderea pagubei nefiindu-i cunoscuta la data judecarii actiunii īn anulare, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca īntinderea pagubei."

Prin aceasta regula, instituita de art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, se face referire atāt la raspunderea civila delictuala, cāt si la raspunderea civila contractuala[12], (īn cazul īn care neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei contractuale constituie un delict civil, se admite ca, īn principiu, va fi angajata raspunderea civila contractuala, iar nu raspunderea civila delictuala). Cu conditia sa nu fie incidenta o alta regula.

Dupa cum este prevazut expres īn lege, aceasta regula se aplica si īn ceea ce priveste īnceputul prescriptiei extinctive īn cazul actiunii izvorāte din īmbogatirea fara just temei, termenul de prescriptie īncepānd sa curga de la data cānd cel care a fost saracit a luat la cunostinta atāt de faptul producerii, cāt si de cel care s-a īmbogatit īn dauna sa.

4) Ipoteza actiunii īn anulabilitate

Aceasta regula este prevazuta īn art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia "Prescriptia dreptului la actiune īn anularea unui act juridic pentru violenta īncepe sa curga de la data cānd aceasta a īncetat. Īn caz de viclenie ori eroare sau īn celelalte cazuri de anulare, prescriptia īncepe sa curga de la data cānd cel īndreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i īncuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii, īnsa cel mai tārziu de la īmplinirea a 18 luni de la data īncheierii actului".

Aceasta regula nu este aplicabila īn cazul cererii de anulare a casatoriei pentru eroare sau viclenie, deoarece aceasta se face īn termen de 6 luni "de la īncetarea violentei sau de la descoperirea erorii sau vicleniei", de catre persoana a carui consimtamānt a fost viciat, conform dispozitiilor art. 21 din Codul familiei. De asemenea, aceasta regula nu se aplica īn cazul cererii de anulare a unui legat, deoarece prescriptia īncepe sa curga de la data deschiderii succesiunii.

Legea distinge situatia īn care cauza de anulare este violenta, de cea īn care anulabilitatea actului se datoreaza celorlalte cauze (eroare, dol, leziune, incapacitate, nesocotirea altor dispozitii legale ce ocrotesc interese personale)[13].

Īn cazul violentei, prescriptia extinctiva īncepe sa curga din momentul īn care a īncetat acest viciu de consimtamānt (moment obiectiv).

Īn ceea ce priveste celelalte cauze de nulitate, īn īnceputul cursului prescriptiei extinctive se disting doua momente:

a) un moment subiectiv, care se aplica ori de cāte ori cunoasterea cauzei de anulabilitate a avut loc īn intervalul de timp cuprins īntre momentul īncheierii actului juridic si momentul īn care se īmplinesc 18 luni de la īncheierea actului;

b) un moment obiectiv, care se aplica de la data īmplinirii a 18 luni calculate de la īncheierea actului juridic numai daca, īn acest interval de 18 luni, nu a fost cunoscuta cauza de anulabilitate de cel sau cei īndreptatiti sa ceara anularea.

Īn sistemul Legii nr. 10 / 2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate īn mod abuziv īn perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de cauza de nulitate (absoluta sau relativa), termenul de prescriptie extinctiva (un an) a īnceput sa curga de la data intrarii īn vigoare a acestei legi (14 februarie 2001).

5) Ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii ori constructiei

Aceasta regula speciala este prevazuta īn dispozitiile art. 11 din Decretul nr.   167 / 1958, potrivit carora: "Prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate īncepe sa curga de la data descoperirii viciilor, īnsa, cel mai tārziu de la īmplinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii.

Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii īncepe sa curga de la data descoperirii viciilor, īnsa cel mai tārziu de la īmplinirea a 3 ani de la predare.

Prin dispozitiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garantie, legale sau conventionale".

Aceasta regula priveste acele vicii care nu pot fi descoperite prin mijloace obisnuite cu ocazia predarii sau receptiei, nu īnsa si dreptul la actiune privind viciile aparente - cele care pot fi depistate fara nici o dificultate la predare sau receptie.

Potrivit art. 1352 din Codul Civil, aceasta regula speciala se aplica doar īn privinta viciilor ascunse de lucrului transmis, lucrarii executate sau constructii, vicii care sunt de natura sa īmpiedice folosirea lucrului, lucrarii sau constructiei potrivit destinatiei lor sau sa fie de natura a diminua considerabil folosirea acestora.

Regulile privind īnceputul prescriptiei pentru viciile lucrului, lucrarii sau constructiei prezinta caracteristica stabilirii - alternativa a doua momente de la care poate īncepe sa curga prescriptia:

1) un moment subiectiv, constānd "īn data descoperirii viciilor";

2) un moment obiectiv, constānd īn data expirarii termenelor de garantie, de un an, pentru lucru ori lucrare si de 3 ani pentru constructie[14].

Īn cazul constructiilor aflate sub incidenta Legii nr. 10 / 1995 privind calitatea īn constructii, prin art. 29 se stabilesc doua termene speciale de garantie:

a) un termen determinat, de 10 ani de la receptia lucrarii pentru viciile ascunse obisnuite;

b) un termen nedeterminat, pe toata durata de existenta a constructiei pentru viciile structurii de rezistenta.

6) Alte situatii speciale

1) Art. 23 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie o regula īn ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune asupra sumelor de bani consemnate sau depuse la institutiile de banca, credit si economic pe seama statului ori a institutiilor de stat, pentru care termenul de prescriptie īncepe sa curga de la data consemnarii ori depunerii.

2) Regula speciala prevazuta de art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958, reglementeaza prescriptia dreptului la actiune privitoare la sumele de bani īncasate din vānzarea biletelor pentru spectacolelor ce nu au mai avut loc, prescriptia care īncepe sa curga de la data cānd urma sa aiba loc spectacolul.

3) Articolul 674 din Codul de procedura civila reglementeaza prescriptia dreptului la actiunea posesorie, care īncepe sa curga de la data primului act de tulburare a posesiei.

4) Articolul 700 alin. 1 din Codul Civil prevede prescriptia dreptului de optiune succesorala care īncepe sa curga de la deschiderea succesiunii (care este data mortii lui de cujus).

De la aceasta regula exista urmatoarele exceptii:

- īn cazul unui copil conceput, dar nenascut la data deschiderii succesiunii, termenul de prescriptie īncepe sa curga de la data nasterii, cu conditia ca acesta sa se nasca viu;

- īn cazul declararii judecatoresti a mortii, data succesiunii este data prevazuta īn hotarārea judecatoreasca definitiva ca fiind data mortii, dar prescriptia dreptului de optiune succesorala īncepe sa curga de la data ramānerii definitive a hotarārii judecatoresti declarative de moarte, deoarece dreptul de optiune succesorala poate fi exercitat numai din acel moment[15];

- īn cazul unei mosteniri testamentare, cānd testamentul din care rezulta calitatea de mostenitor a unei persoane a fost descoperit mai tārziu, termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala se calculeaza de la data cunoasterii calitatii de mostenitor a unei persoane.

5) Potrivit art. 55 din Codul familiei "Actiunea īn tagada paternitatii se prescrie īn termen de 6 luni de la data cānd tatal (sotul mamei sau fostul sot al mamei) a cunoscut nasterea copilului.

6) Articolul 60 din Codul familiei reglementeaza prescriptia dreptului la actiune īn stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei, astfel: "Actiunea īn stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita īn termen de un an de la nasterea copilului."

Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, "Daca īn cazul prevazut de art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotarāri judecatoresti, termenul de un an pentru primirea actiunii īn stabilirea paternitatii din afara casatoriei, va curge de la data cānd acea hotarāri a ramas definitiva", chiar daca a trecut mai mult de un an de la nasterea copilului.

Potrivit dispozitiilor alin. 3 ale art. 60 "Īn cazul īn care mama a convietuit ci pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului īntretinerea, termenul de un an va curge de la īncetarea convietuirii ori a īntretinerii".

7) Articolul 520 din Codul de procedura civila instituie regula speciala potrivit careia prescriptia dreptului la actiune īn revendicarea imobilului ce a format obiectul urmaririi silite imobiliare īncepe sa curga de la data īnscrierii actului de adjudecare īn cartea funciara.

8) Prescriptia extinctiva a actiunii īn raspunderea pentru daunele efective cauzate de operatorii publici si furnizorii de servicii de telecomunicatii īncepe sa curga de la data primirii raspunsului la reclamatie sau, daca nu s-a raspuns la reclamatie, de la exprimarea termenului de solutionare a acesteia (art.    alin. 2 din Ordonanta de Guvern nr. 31/ 2002, aprobata prin Legea nr. 642 / 2002).

9) Prescriptia dreptului la actiune īn rectificarea īnscrierii īn cartea funciara exercita īmpotriva tertului dobānditor de buna credinta īncepe sa curga de la data la care a fost īnregistrata cererea prin care tertul respectiv a solicitat īnscrierea dreptului sau īn cartea funciara (art. 37 alin 2 si art. 38 din Legea nr. 7 / 1996).

5.5. Suspendarea prescriptiei extinctive

5.5.1. Precizari prealabile cu privire la calcularea termenelor de prescriptie a dreptului la actiune

Termenele de prescriptie au o durata īn timp. Aceasta durata mai mica sau mai mare este determinata de momentul īnceperii termenului de prescriptie avut īn vedere si, respectiv, de īmplinirea lui. Īn determinarea momentului de īndeplinire, trebuie avut īn vedere si modul de calcul. Calculul termenelor de prescriptie, indiferent de unitatile de timp īn care sunt stabilite (luni sau ani), se face potrivit sistemului calcului intermediar, aceasta īn sensul ca ziua cānd īncepe curgerea termenului de prescriptie termenul este inclusa īn calcul.

Calculul termenului de prescriptie se face īntotdeauna prin determinarea momentului nasterii la actiune, adica a zilei care marcheaza dies a quo (ziua cānd īncepe termenul) urmānd dies a quam (ziua cānd se sfārseste termenul) sa fie determinata īn functie de cātimea termenului avut īn vedere.

Situatiile care pot interveni īn ceea ce priveste īnceperea si īmplinirea termenului la actiune - īn determinarea momentului īnceperii si īmplinirii termenului de prescriptie, trebuie avute īn vedere si anumite necesitati prevazute īn mod expres prin lege care pot determina suspendarea, īntreruperea si repunerea īn termen.



5.5.2. Definitie

Dupa cum am mai aratat, rolul si importanta prescriptiei extinctive se concretizeaza īn ideea de sanctiune a persoanelor interesate care din neglijenta sau pasivitate nu sesizeaza organele de justitie īn termenul prevazut de lege pentru a-si valorifica dreptul subiectiv pretins a fi īncalcat sau nerecunoscut.

Prin suspendarea prescriptiei dreptului la actiune urmeaza sa īntelegem oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptiei pe timpul cāt dureaza situatiile limitate prevazute de lege care īl pun pe titularul dreptului īn imposibilitatea de a actiona. Asadar, putem retine ca situatiile reglementate de art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958 vizeaza o imposibilitate juridica de a actiona, iar art. 14, din acelasi decret, vizeaza o imposibilitate morala de a actiona.

5.5.3. Cauzele de suspendare

A. Enuntare

Cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive sunt legale si limitative. Acestea rezulta din continutul art. 13 si 14 din Decretul nr. 167 / 1958.

Potrivit art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958, cursul prescriptiei dreptului la actiune este suspendat:

1) cāt timp cel īmpotriva caruia ea curge este īmpiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de īntrerupere.

2) pe timpul cāt creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romāniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi;

3) pāna la rezolvarea reclamatiei administrative, facute de cel īndreptatit cu privire la despagubiri sau restituirii, īn temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, īnsa cel mai tārziu pāna la expirarea unui termen de trei luni, socotit de la īnregistrarea reclamatiei.

Potrivit art. 14 din Decretul nr. 167 / 1958, cursul prescriptiei dreptului la actiune este suspendat īn urmatoarele situatii:

"Īntre parinti sau tutori si cei ce se afla sub ocrotirea lor, īntre curatori si acei pe care-i reprezinta, precum si īntre orice alta persoana, care īn temeiul legii sau al hotarārii judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate prescriptia nu curge, cāt timp socotelile nu au fost date si aprobate.

Prescriptia nu curge īmpotriva celui lipsit de capacitatea de exercitiu, cāt timp nu are reprezentant legal si nici īmpotriva celui cu capacitatea restrānsa cu timp nu are cine sa-i īncuviinteze actele.

Prescriptia nu curge īntre soti īn timpul casatoriei."

B. Analiza cauzelor de suspendare a cursului

prescriptiei extinctive

1) Forta majora. Textul art. 13 litera a, foloseste notiunea de forta majora fara a da o definitie acesteia, īnsa doctrina si jurisprudenta definesc forta majora ca fiind un eveniment imprevizibil si insurmontabil precum cutremurul de pamānt, inundatia si altele asemenea.[16]

2) Participarea la fortele armate ale Romāniei, care sunt puse pe picior de razboi.

Art. 13 lit. 4 prevede ca īn aceasta situatie trebuie sa se afle "creditorul sau debitorul". Va opera suspendarea si īn situatia īn care atāt creditorul cāt si debitorul fac parte din fortele armate ale Romāniei, iar acestea sunt pe picior de razboi; simpla participare la fortele armate ale tarii (ca militar activ ori pentru satisfacerea stagiului militar) nu constituie cauza de suspendare a prescriptiei extinctive.

si aceasta cauza pune titularul dreptului la actiune īn imposibilitatea materiala (fizica) de a actiona.

3) Reclamatia administrativa

Potrivit prevederilor art. 13 lit. c, pentru ca prevederile sa fie suspendata, trebuie īndeplinite urmatoarele conditii:

- reclamatia administrativa prealabila sa aiba ca obiect "despagubirii ori restituiri" īn termenul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii;

- sa nu treaca mai mult de 3 luni de la īnregistrarea reclamatiei; daca petitionarul primeste raspuns, care nu-i convine, īnainte de īmplinirea celor 3 luni, prescriptia este suspendata numai pāna la primirea acelui raspuns, nefavorabil; daca reclamatia ramāne nerezolvata, neprimindu-se raspuns, īn cele trei luni, suspendarea īnceteaza, iar titularul dreptului la actiune este īn drept sa formuleze cerere de chemare īn judecata la organul de jurisdictie competent.

Articolul 13 lit. c se aplica si ipotezei actiunii īn contencios administrativ, deoarece potrivit art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29 / 1990, "īnainte de a cere instantei anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, īn termen de 30 de zile de la data cānd i s-a comunicat actul administrativ sau la exprimarea termenului prevazut la art. 1 alin. 2, autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia īn termen de 30 de zile de la aceasta", se aceasta data suspendarea operānd pāna la rezolvarea reclamatiei administrative, dar nu mai mult de 30 de zile.

4) Īntre ocrotitor si ocrotit, prescriptia e suspendata cāt timp socotelile nu au fost date si aprobate, potrivit art. 14 alin. 14 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958.

Aceste dispozitii se aplica raporturilor dintre parinte, tutore si curator, pe de o parte, si cele ale carui bunuri sunt administrate de ocrotitorul legal pe de alta parte (minor, interzis, cel ocrotit prin curatela).

5) Prescriptia este suspendata:

a) cāt timp cel lipsit de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal;

b) cāt timp cel cu capacitate de exercitiu restrānsa nu are ocrotitor legal care sa-i īncuviinteze actele.

Aceasta cauza de suspendare priveste minorul sub 14 ani, aceasta fiind interzisul judecatoresc si minorul īntre 14 - 18 ani, aceasta fiind aplicata pe toata durata lipsei reprezentantului legal sau a ocrotitorului legal, dupa caz. Din cele prezentate rezulta ca putem vorbi despre o imposibilitate de natura juridica.

6) Prescriptia este suspendata īn raporturile dintre soti

Potrivit acestui alineat, prescriptia este suspendata pe toata durata casatoriei, fara a avea importanta daca sotii sunt sau nu despartiti īn fapt, īn text nefiind explicat acest aspect.

Ne aflam aici īntr-o imposibilitate morala de a actiona.

Alaturi de cauzele generale de suspendare prevazute de art. 13 si 14 din Decretul nr. 167 / 1958, Legea nr. 64 / 1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului instituie o cauza speciala prin art. 32 : "deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 31. Termenele vor īncepe sa curga dupa 30 de zile de la īncheierea procedurii".

5.5.4. Efectele suspendarii prescriptiei extinctive

A. Efectele generale ale suspendarii

Potrivit art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 "Dupa īncetarea suspendarii, prescriptia īsi reia cursul socotindu-se si timpul scurs īnainte de suspendare."

Potrivit acestor prevederi se face astfel distinctie īntre:

- efectul anterior cauzei de suspendare;

- efectul pe durata cauzei de suspendare;

- efectul ulterior cauzei de suspendare.

Pentru perioada anterioara cauzei, suspendarea nu produce efecte juridice, intrānd īn calculul termenului de prescriptie si timpul scurs īntre īnceputul prescriptiei si data suspendarii acesteia.

B. Efectul special al suspendarii

Acest efect este reglementat de art. 15 alin. 2, potrivit caruia: "prescriptia nu se va īmplini totusi īnainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data īncetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor īmplini decāt dupa exprimarea unui termen de o luna de la suspendare".

Prin urmare, acest efect special se produce doar īn cazurile īn care:

- pāna la īmplinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de 6 luni, daca termenul de prescriptie aplicabil este mai mare de 6 luni (ex. termenul general de prescriptie de 3 ani);

- pāna la īmplinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de o luna daca termenul de prescriptie aplicabil este mai mic de 6 luni (ex. termenul de 60 de zile prevazut īn art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958).

5.6. Īntreruperea prescriptiei extinctive

5.6.1. Definitie

Problema īntreruperii cursului prescriptiei dreptului la actiune pune īn discutie atitudinea celor doua persoane care urmeaza sa figureze īn cadrul procesului civil īn calitate de parti, respectiv titularul dreptului subiectiv īn calitate de reclamant si titularul obligatiei īn calitate de pārāt.

Īn baza acestor consideratii, putem defini īntreruperea cursului prescriptiei dreptului la actiune īn felul urmator:

"Oprirea cursului unei prescriptii īncepute datorita atitudinii luate de una sau alta dintre viitoarele parti a procesului civil fara a se mai tine seama de timpul care s-a scurs deja cu consecinta īnceperii, daca sunt īntrunite conditiile cerute de lege  unui nou termen de prescriptie a dreptului la actiune".

5.6.2. Cauzele de īntrerupere

Cauzele de īntrerupere sunt grupate īn art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958. Este de observat ca cele doua cauze avute īn vedere privesc atitudinea persoanei obligate (prima cauza) si atitudinea titularului dreptului īncalcat sau nerecunosut (a doua cauza).

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958 "Prescriptia se īntrerupe:

a) prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de cel īn folosul caruia curge prescriptia";

b) "prin introducerea unei cereri de chemare īn judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca ori la un organ de arbitraj necompetent".

c) "printr-un act īncepator de executare", aceasta fiind o cauza de īntrerupere a prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, fiind studiata de dreptul procesual civil.

Articolul 16 din Decretul nr. 167 / 1958 mai prevede ca "prescriptia nu este īntrerupta daca s-a pronuntat īncetarea procesului, daca cererea de chemare īn judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea."

Aceste cauze de īntrerupere a cursului prescriptiei extinctive sunt legale, limitative, producānd efecte de drept (ope legis).

5.6.3. Efectele īntreruperii prescriptiei extinctive

A. Reglementarea efectelor īntreruperii prescriptiei extinctive

Aceste efecte sunt reglementate īn art. 17 din Decretul nr. 167 / 1958 care stabileste ca:

"Īntreruperea sterge prescriptia īnceputa īnainte de a se fi ivit īmprejurarea care a īntrerupt-o.

Dupa īntrerupere, īncepe sa curga o noua prescriptie.

Īn cazul cānd prescriptia a fost īntrerupta printr-o cerere de chemare īn judecata ori de arbitrare sau printr-un act īncepator de executare, noua prescriptie nu īncepe sa curga cāt timp hotarārea de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, īn cazul executarii, pāna la īndeplinirea ultimului act de executare."

B. Analiza efectelor īntreruperii prescriptiei extinctive

Dupa cum rezulta din prevederile art. 17 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 167 / 1958, īntreruperea prescriptiei extinctive produce un efect anterior si un efect posterior.

stfel, anterior datei īntreruperii, prescriptia este īnlaturata astfel īncāt timpul scurs īntre momentul de īnceput al prescriptiei si data cauzei de īntrerupere este socotit necurs.

Efectul posterior īntreruperii consta īn īnceperea unui nou termen de prescriptie.

Daca īn cazul īntreruperii prin recunoastere efectele se produc instantaneu, īn cazul īntreruperii prin cererea de chemare īn judecata, efectele se produc definitiv, pe data ramānerii definitive a hotarārii judecatoresti de admitere a cererii, aceasta īnsemnānd ca īntre data sesizarii instantei si data ramānerii definitive a hotarārii opereaza o īntrerupere provizorie, sub conditia admiterii cererii si ramānerii definitive a hotarārii.

Efectele īntreruperii prescriptiei extinctive se produc de plin drept (ope legis), organul de jurisdictie urmānd sa constate doar producerea lor.

5.7. Repunerea īn termenul de prescriptie

5.7.1. Definitie. Reglementare

Repunerea īn termenul de prescriptie este acel beneficiu acordat de lege titularului dreptului la actiune, care din motive temeinice nu a putut formula actiunea īn justitie īnauntrul termenului de prescriptie, astfel ca organul jurisdictional este īndreptatit sa solutioneze, īn fond, cererea de chemare īn judecata, desi a fost introdusa dupa īmplinirea termenului de prescriptie.

Repunerea īn termenul de prescriptie este o institutie juridica consacrata cu caracter general īn art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: "Instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, īn cazul īn care constata ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa īncuviinteze executarea silita.

Reglementari cu caracter special īntālnim īn dispozitiile art. 13 din Legea nr.   18 / 1991, potrivit carora "Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotarārii judecatoresti definitive ori, īn lipsa acestora, prin probe din care rezulta acceptarea mostenirii.

- Art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112 / 1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de locuinta trecute īn proprietatea statului, prevede : "Mostenitorii, īn sensul prezentei legi sunt socotiti de drept acceptantii succesiuni de la data depunerii cererii prevazute la art. 14 pentru restituirea īn natura a apartamentelor, sau, dupa caz, pentru acordarea de despagubiri."

- Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213 / 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia stabileste ca "Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamāntului pot fi revendicate de fosti proprietari sau succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie".

- Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10 / 2001, privind regimul juridical unor imobile preluate īn mod abuziv īn perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie1989, se stabileste ca: "Succesibilii care dupa data de 6 martie 1945 nu au acceptat mostenirea, sunt repusi de drept īn termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi .".

5.7.2. Domeniul repunerii īn termenul de prescriptie extinctiva

Cauzele de repunere īn termen nu sunt enumerate cu titlu limitativ, de lege, organul de jurisdictie putānd considera "cauza de repunere īn termen", orice cauza temeinic justificata".

Īn teoria si practica judiciara s-a ajuns si s-a relevat īntr-un consens unanim ca prin cauze temeinic justificate trebuie sa se īnteleaga numai acele īmprejurari de fapt care fara a avea gravitatea fortei majore si fara a implica culpa proprie, l-au īmpiedicat pe titularul dreptului sa sesizeze instantei cu pretentia sa īn termenul prevazut de lege.

Īn practica judiciara au fost considerate cauze care justificata repunerea īn termen:

- existenta unor īmprejurari speciale īn care s-a gasit mostenitorul, care l-au īmpiedicat sa afle despre deschiderea unei mosteniri la care era chemat;

- executarea unei pedepse privative de libertate, care nu a permis darea unui mandat pentru īntreruperea prescriptiei (īn prezent, solutia e greu de admis fata de garantiile procesual - penale);

- cunoasterea unor fapte, stabilite de organele de urmarire penala, numai dupa īmplinirea termenului de prescriptie;

- spitalizarea īndelungata ori repetata;

- parasirea minorului.

Au fost apreciate drept cauze care nu justifica repunerea īn termen:

- eroarea de drept, invocata de titularul dreptului la actiune;

- absenta ori aglomerarea cu probleme a conducatorului persoanei juridice sau juristului acesteia[17];

- depasirea culpabila a termenului de acceptare a mostenirii.[18]

5.7.3. Termenul de repunere īn termenul de prescriptie extinctiva

Potrivit art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958, "Cererea de repunere īn termen va putea fi facuta numai īn termen de o luna de la īncetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie".

Textul acestui articol stabileste doua aspecte ale termenului īn care poate fi ceruta repunerea īn termenul de prescriptie:

1) durata lui, care este de o luna;

2) īnceputul acestui termen, care este marcat de data īncetarii cauzei care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Se pune īntrebarea: care este semnificatia termenului de o luna īn care se face vorbire īn alin. 2 al art. 19. Termenul de o luna are o dubla semnificatie si anume: priveste pe de o parte introducerea cererii de repunere īn termen, iar pe de alta parte, introducerea cererii de chemare īn judecata care priveste fondul litigiului.

5.7.4. Efectul repunerii īn termenul de prescriptie extinctiva

Datorita repunerii īn termen, prescriptia extinctiva este considerata ca fiind neīmplinita, desi termenul de prescriptie a expirat.

Prin repunerea īn termenul de prescriptie extinctiva, efectul extinctiv al prescriptiei este anihilat, organul de jurisdictie avānd astfel posibilitatea sa treaca la solutionarea pricinii pe fond.

Īn conditiile prevazute de art. 13 alin. 2 di Legea nr. 18 / 1991, art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112 / 1995 si art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10 / 2001, efectul repunerii īn termen a constat īn īndrituirea mostenitorului de a solicita "reconstituirea" dreptului de proprietate asupra pamāntului sau restituirea īn natura a imobilului ori acordarea de despagubiri, dupa caz, īn conditiile legilor mentionate.

Īn ceea ce priveste modul de operare, repunerea īn termen reglementata de art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958 presupune darea unei hotarāri, de catre organul de jurisdictie competent, hotarāre ce trebuie sa fie motivata, pentru a putea fi verificata temeinicia sa.

Repunerea īn termen reglementata de prevederile Legilor nr. 18 / 1991, nr.     112 / 1995 si nr. 10 / 2002 opereaza de drept (ope legis).

5.8. Īmplinirea (calculul) prescriptiei extinctive

5.8.1. Definitie

Prin īmplinirea prescriptiei extinctive se īntelege determinarea momentului īn care expira termenul de prescriptie.

5.8.2. Regulile de calcul al termenelor de prescriptie

Regulile de calcul al termenelor de prescriptie sunt stabilite prin Decretul nr.  167 / 1958, Codul Civil, Codul de procedura civila.

De lege ferenda, se impune ca regulile privind calculul termenelor de prescriptie sa se regaseasca īn acelasi act normativ ce reglementeaza si prescriptia.

Cāt priveste modul de calcul al termenului de prescriptie extinctiva stabilit pe ani sau pe luni, se va aplica prevederile art. 10 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila, astfel aceste termene ce vor īmplini īn ziua corespunzatoare din ultimul an sau din ultima luna. Daca ultima luna nu are o zi corespunzatoare, termenul va fi īmplinit īn ultima zi a acelei luni (de exemplu, un termen de prescriptie de o luna care a īnceput sa curga la 31 ianuarie, s-a īmplinit la 29 februarie).

Īn cazul termenelor stabilite pe saptamāni, termenul de prescriptie extinctiva se socoteste īmplinit īn ziua corespunzatoare din ultima saptamāna a perioadei.

Īn ceea ce priveste termenele stabilite pe zile, se aplica dispozitiile art. 1887 din Codul Civil potrivit caruia termenul se calculeaza pe zile si nu pe ore. Art. 1886 din Codul Civil dispune: "Ziua se īmparte īn 24 de ore. Ea īncepe la miezul noptii si se sfārseste la miezul noptii urmatoare", ziua īn care īncepe cursul prescriptiei nefiind luata īn calcul.

Art. 1889 din Codul Civil prevede ca "prescriptia nu se socoteste calculata, decāt dupa īmplinirea celei de-a doua zi a termenului prevazut de lege." Acest sistem de calcul se numeste "intermediar", deoarece se plaseaza īntre "sistemul termenului exclusiv" (pe zile libere) īn care nu sunt luate īn calcul nici prima si nici ultima zi a termenului si "sistemul inclusiv" (numit si pe zile pline), īn care intra īn calcul atāt prima cāt si ultima zi a termenului.



[1] A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Bāicoianu, Tratat de drept civil romān, Editura Nationala, Bucuresti, vol. II, 1929, p. 656 - 657

[2] A se vedea Ghe. Beleiu, op. cit., p. 215

[3] A se vedea A. Hilsenrad, Despre noua reglementare a prescriptiei extinctive, īn Legalitatea populara nr. 8 / 1958, p. 29

[4] A se vedea Gabriel Boroi, op. cit., p. 257

[5] A se vedea L. Chessler, C. Oprisan, Prin prescriptia extinctiva nu se stinge oare īnsusi dreptul subiectiv civil?, īn J. N. nr. 4 / 1961, p. 32 - 48

[6] A se vedea Ghe. Beleiu, op. cit., p. 224

[7] A se vedea M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescriptia extinctiva, īn cadrul unei viitoare reglementari legale, īn revista "Studii si cercetari juridice", nr. 1 / 1956, p. 263 - 264

[8] A se vedea Ghe. Beleiu, op. cit., p. 230

[9] A se vedea Gabriel Boroi, op. cit., p. 271

[10] A se vedea Petrica Trusca, op. cit., p. 230

[11] A se vedea Ghe. Beleiu, op. cit., p. 246

[12] A se vedea Ghe. Beleiu, op. cit., p.248         

[13] A se vedea Petrica Trusca, op. cit., p. 239

[14] A se vedea Ghe. Beleiu, op. cit., p. 250

[15] A se vedea Tribunalul Suprem, s. civ., dec. nr. 617 / 1974, Culegere de decizii, 1974, p. 156

[16] Prin decretul nr. 1860 / 1968, sectia civila a fostului Tribunal Suprem s-a pronuntat īn sensul ca "prin cauza de forta majora trebuie īnteleasa acea situatie pe care partea nu o poate prevedea si īnlatura chiar daca ar fi luat toate masurile de prevenire".

[17] Pentru trimiteri bibliografice, la jurisprudenta a se vedea: P. M. Cosmovici, Tratat de drept civil, 1989, p. 347 - 348; I. Deleanu, Repunerea īn termen īn conditiile art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958, īn R.R.D. nr. 9 - 12. p. 34 - 35, Ghe. Beleiu, Drept civil. Teoria generala, 1987, p. 340.

[18] Pentru trimiteri bibliografice, la jurisprudenta a se vedea: P. M. Cosmovici, Tratat de drept civil, 1989, p. 347 - 348; I. Deleanu, Repunerea īn termen īn conditiile art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958, īn R.R.D. nr. 9 - 12. p. 34 - 35, Ghe. Beleiu, Drept civil. Teoria generala, 1987, p. 340.












Document Info


Accesari: 30129
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )