Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















STATUL SI DREPTUL IN FEUDALISMUL DEZVOLTAT

Drept



loading...








ALTE DOCUMENTE

PROBELE IN DREPTUL CIVIL
Drept procesual civil - Subiecte
Certificat de audit pentru contractele de finantare nerambursabila - Actiuni externe ale Comunitatii Europene
NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL AFACERILOR
POSESIA
Reforma sistemului institutional de control - Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului
Divulgarea secretului profesional
MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGATIILOR
Fazele aplicari dreptului
RASPUNDEREA PENALA IN MEDIUL DE AFACERI


STATUL SI DREPTUL ÎN FEUDALISMUL DEZVOLTAT

          1. FORMAREA STATELOR ROMÂNESTI

          tarile românesti de sine stătătoare maturizare d. p. d. v. politic, prin afirmarea cnezatelor si voievodatelor, în prezenta adversarilor mongoli, unguri, slavi, bizantini, bulgari,

TARA ROMÂNEASCĂ (MUNTENIA)-, la 1330 - Basarab-Posada, =  este numită si Vlahia, Valahia, Ungro-Vlahia,

TARA ROMÂNEASCĂ A MOLDOVEI 1364 Bogdan prin alungarea lui Balc = este numită Terra Wallachorum, Terra Moldovana, Moldovlahia, Rusovlahia, Tara Vlahilor, Vlahia cea Mică,

TRANSILVANIA - voievodat autonom la 1176, Leustachius,  numit Ardeal

TARA CAVARNEI 1346 despotul Balica, iar din 1386 urmasul său Dobrotici numită Dobrogea.

          2. DOMNIA SI LEGEA TĂRII

          aparitia si organizarea domniei  

                   - aparitia domniei în aceleasi conditii economice, sociale, demografice, politice, pentru întreg teritoriul locuit de români = forme de organi 434d37e zare politică similare din ce în ce mai largi teritorial, culminând cu statele independente. si aparitia ierarhizării feudale.

                             DOMNIA = institutia centrală, supremă în aparatul de stat = cunoaste un proces evolutiv = se realizează sinteza între vechi si nou a cadrului juridic -LEGEA TĂRII- IDENTICĂ SI EA ÎN TOT SPATIUL ROMÂNESC. Independenta cucerită de Voievodul Basarab este marcată de luarea titlului de domn (cel care ca sef de stat nu recunostea o autoritate superioară).

                                                =  domnia = institutie românească originală ce nu are corespondent în tările vecine, de la lat dominus = comandant militar. De fapt domnul era si "voievod", cf trad cdt al oastei si judecător suprem, era si "stăpânul tarii" în sens teritorial si de unitate teritorială, se sprijinea si pe biserica ortodoxă, biserică de stat ce se opunea prozelitismului catolic si expansiunilor teritoriale.

                   - legitimitatea domniei

                             PRINCIPIILE LEGII TĂRII au stat la temelia domniei, dintre acestea, două au fost fundamentale; alegerea ( mai veche ) si ereditatea ce au coexistat.

                                               

          sistemul electivo - ereditar  se îmbină,

          I)       a) pe linie ereditară, se remarcă strădania domnilor de a transmite descendentilor domnia, dar remarcăm cercul larg al rudelor, nu numai la linia directă, descendentă dar si colaterală, au vocatie succesorală, pe lângă fiii legitimi si cei nelegitimi.

                   b) prin alegere se hotăra care dintre cei cu vocatie succesorală la domnie devenea domn. Procedura alegerii s-a cristalizat în două ceremonii -investitura si încoronarea.

          II) Constitutionalitatea sistemului electivo-ereditar: N. Bălcescu spune că "vechiul drept cutumiar român a tinut multă vreme locul si de constitutie politică si de condică civilă si criminală" si cu toate neajunsurile lui - nr mare de rude, dreptul  stărilor de a alege - sistemul a functionat.

          Domnii puteau fi legiuiti (alesi) si nelegiuiti ( uzurpatorii).

          III) Functionarea sistemului electivo - ereditar, a fost marcată de  actiuni pasnice sau violente din dorinta de a influenta fie regula ereditătii fie pe cea a alegerii,

                   -asocierea la domnie = pasnică

                   -recomandarea = pasnică

          IV) Deteriorarea sistemului electivo- ereditar s-a făcut prin :

a) lupte interne pentru tron

b) numirea domnilor - imperiul otoman, crează treptat  precedentele ( fără alegere, la propunerea sultanului, cererea boierilor către sultan, numirea directă ).

3 ORGANIZAREA SOCIALĂ SI POLITICĂ

          creatie originală a institutiilor politice si juridice

de tip feudal în conditiile specifice de viată ale poporului român, similare în cele trei tări române

          organizarea de stat a T, R. si a M. până la instaurarea regimului turco-fanariot

- viata econ naturală avea un caracter mixt, agrar si pastoral. Caracteristică este existenta în paralel a mai multor forme de proprietate    - mare proprietate feudală

                             - proprietatea obsti sătesti

                             - proprietatea tăranilor liberi.

                             - proprietatea mestesugari ateliere, unelte,

                             - proprietatea tăranilor aserviti. gospodăriile si uneltele lor

                             - proprietatea robilor sălasul si uneltele.

- organizarea socială pe clase sociale ce au dat specificulsocietătii feudale

                                      - mari propr. funciari = boieri si mare cler

                                      - tărănimea aservită = rumâni si vecini

                                      - tarănimea liberă = mosneni si răzesi

                                      - orăseni

                                      - robii

- organele centrale ale statului - DOMNUL asimilat monarhiei bizantine, era sef al statului, vârful ierarhiei feudale, în sistemul vasalitătii, conducătorul politico - administrativ, militar, judecătoresc, legislator, tutela biserica, legifera,

                                                                   - SFATUL DOMNESC format din boierii ce participau la conducerea statului, judecau procese penale si civile si îsi exprima acordul fată de solutia pronuntată de către domn. Treptat, apar dregătorii (boieri de slujbe): înalti demnitari ai statului numiti de către domn, cu atributii în cadrul curtii, în plan adminstrativ, judiciar si militar, depuneau jurământ de credintă, putând fi confirmati sau revocati oricând:

          - logofătul = seful cancelariei domnesti si atributii judiciare.

           - vornicul = conducătorul slujitorilor curtii. judeca anumite procese penale si asigura paza granitelor.

          - postelnicul = era tălmaciul domnului si coordona relatiile cu alte state, exercitându-si jurisdictia asupra functionarilor inferiori de la curtea domnească.

          - vistiernicul = strângea veniturile statului, judeca procese cu privire la stabilirea si perceperea dărilor.

          - spătarul = purta spada domnească si comanda armata.

          -paharnicul = avea în grijă pivnitele domnesti.

          - stolnicul = administra grădinile, pescăriile,

           - comisul = mai mare peste grajdurile domnului,

          - banul în Tara Românească : - cu atributii pentru interesul direct al domnului,

          - armasul, pentru executarea sentintelor,

          - sătrarul, avea în grijă corturile domnesti pe vreme de război,

          - clucerul, aproviziona curtea cu grâu,

          - sulgerul, cu carne,

          - aga, paza domnului,

          - pitarul, aprovizionare cu pâine,

          - căminarul, strângea dări.

- organizare fiscală       - dări în natură sau dijme, numite zeciuială în Tara Românească si deseatină în Moldova, ptr. cereale, vite, peste, albine, etc.

                                                - dări în bani = impozite personale

                                                                       = obligatii bănesti fată de turci, haraci, pesches de diverse sume pentru cumpărarea domniilor.

          - organizare militară = oastea cea mică, oastea cea mare.

          - organizarea bisericii = era sprijinită de stat cu domenii, avea tărani aserviti si robi. În vârf era mitropolitul, urmat de episcopi, protopopi, stareti, preoti cu totii aflati sub tutela domnului.

          - organizarea administrativ-teritorială       - judete si tinuturi în Tara Românească si Moldova sunt cele mai vechi subdiviziuni teritoriale, subordonate tot mai mult puterii centrale. Denumirea de judet vine de la judicium (instantă de judecată). Orasele; viata urbană cunoaste o revigorare după întemeiere. Erau conduse de două categorii de dregători: 1 = alese de orăseni în Moldova si Oituz cu 12 părgari, iar în Tara Românească un judet cu 12 părgari; 2= dregători domnesti: vornic, pristav, staroste, vames. Modul de conducere a oraselor, drepturile si obligatiile erau precizate în acte speciale date de domn. Satele se bucurau de autoconducere, după întemeiere fiind integrate în sistemul conducerii  centralizate. În epoca feudalismului dezvoltat satele erau libere si aservite.

          organizarea de stat a Transilvaniei în epoca voievodatului

          - viata economică are caracter predominant agrar, asemănător Tării Românesti si Moldovei. 

          - structura socială= marea nobilime (nemesi), unguri, sasi, secui, care la 1437 au format unio trium nationum, excluzându-i pe români de la viata politică, nerecunoscuti ca natiune. Religia ortodoxă era netolerată.

                                                =mica nobilime era formată din cei dependenti fată de nemesi si de înaltul cler, în sistemul vasalitătii feudale.

                                                =tăranii aserviti, numiti iobagi sau slugi, aveau acelasi regim ca în tara Românească si Moldova.

                                                =tăranii liberi, au rezistat cu greu în fata acaparării pământurilor de către nemesi, apărând o nouă categorie de oameni liberi, dar fără pământ, formată din jeleri.

          - organele centrale ale statului                                               

          Voievodatul Transilvaniei, ca provincie autonomă, a avut în epoca voievodatului organe de conducere proprii, dominatia maghiară către secolul XII exercitându-se numai asupra părtii din nord- vestul Transilvaniei, sub conducerea unui principe, cu sediul la curtea regală maghiară. Celelalte zone fiind conduse de cnezi si voievozi români. Neputând să o subordoneze, ungurii au fost nevoiti să accepte unele forme de organizare traditională românească, precum voievodatul, extins în întreaga Transilvanie.

          Voievod exercita atributii judecătoresti si militare. El numea pe vicevoievod, pe conducătorii comitetelor, pe slujitorii săi directi, convoca adunarea nobililor (congregatia) si îi conducea lucrările. Avea drept de jurisdictie supremă asupra Transilvaniei. Avea totusi competentă limitată, de autonomia comitatelor, a scaunelor secuiesti si săsesti, de privilegiile acordate bisericii catolice, precum si de atributiile superioare ale regelui Ungariei. Era comandant al armatei din Transilvanmia. Se sprijinea pe un aparat central, asemănător celui din Tara Românească si Moldova, dar mai putin evoluat.

          Congregatia nobililor era adunare reprezentativă pe stări, convocată periodic. După anul 1437, când s-a constituit unio trium nationum, a fost interzisă în mod expres participarea românilor în viata politică, inclusiv în congregatia nobililor. 

          - organizare fiscală fată de stat: Tăranii liberi au aveau obligatii fiscale numai fată de stat, iar cei aserviti aveau în plus obligatia să presteze cele trei forme ale rentei feudale fată de nemesi si fată de biserică, iar fată de rege cu sarcini fiscale inferioare nobilimii.

          - organizarea armatei, a regelui sub conducerea voievodului si o armată a feudalilor locali.

          - organizarea bisericii, ortodoxă si catolică.

          - organizarea administrativ-teritorială, districte românesti, conduse de cnezi, voievozi si juzi, precum si de adunări ale nobililor si cnezilor, aveau o populatie exclusiv românească. Procesele erau judecate potrivit obieciului românesc, de un tribunal format din 12 jurati.

                                - comitatele au apărut succesiv, începând cu secolul XII, când printre populatia românească au pătruns si ungurii. Erau conduse de către comiti, ajutati de vicecomiti. Comitatele erau împîrtite în plăsi, aflate sub conducerea unor pretori, alesi de către adunarea locală a nobililor.  

                                -scaune săsesti, conduse de un jude legal, cu prerogative similare comitilor, ajutat de un vicejude.

                               - scaune secuiesti, aveau o organizare cu caracter militar, conduse de un comite numit rege.

                            - orasele se bucurau de o autonomie pronuntată, conduse de un jude, împreună cu un consiliu municipal, format din 12 jurati. Existau patricieni (patroni si negustori bogati), pătura mijlocie (mestesugari si mici negustori) si sărăcimea (plebea oraselor).   Satele românesti au pierdut pământurile în favoarea natiunilor privilegiate, satele libere supravietuind numai în zonele de granită.

organizarea de stat a principatului Transilvaniei în perioada 1541-1683

          - principatul autonom

1) viata economico socială. Creste productia de mărfuri si utilizarea muncii salariate, ca si goana după zile de muncă, perceperea unor venituri sporite, formarea capitalului comercial. 

          - organele centrale ale statului - principele Transilvaniei era sef al statului si exercita prerogative administrative, judecătoresti, militare si legislative, în cadrul sistemului politic de tip feudal, caracterizat prin confuzia de atributii. El era ales de Dieta Transilvaniei si confirmat de sultan. Turcia va încălca regula, numindu-l pe principe fără alegere prealabilă.  Principele avea atributii largi, era sef al administratiei, conferea titluri de noblete, numea functionarii publici, încheia conventii cu alte state, declara război si încheia pacea, d.p.d.v. legislativ aproba sau respingea hotărârile dietei, era judecător suprem în pricinile civile si penale, având dreptul de a gratia si de a comuta pedepsele.

                                                                     -dieta Transilvaniei era convocată de către principe, de regulă la Alba Iulia. Avea activitate permanentă, adoptând numeroase legi.

                                                                    - consiliul intim al principelui îl sfătuia în diferite probleme de stat, având un număr între 10 si 12 membri.

          - organizare fiscală. Veniturile statului se împărteau în două mari categorii: 1) = operatiuni monetare, taxe si exploatări de mine si saline; 2)= impozite plătite de fiecare gospodărie, pe măsura tributului către Turcia. 

          - organizarea armatei. Toate categoriile sociale aveau obligatia de a participa la oaste

          - organizarea bisericii. Biserica oficială a statului a rămas cea catolică, alături de ea fiind recunoscute si religiile reformată, calvină si luterană (religii recepte). religia ortodoxă a fos considerată schismatică.

          - organiz administrativ teritorială, aceeasi ca în perioada voievodatului.

T.2 S.4. LEGEA TĂRII SI INSTITUTIILE SALE.    

TERMINOLOGIE

- tară, zemlea, terra, regnum, teară, land, = denumiri generalizateptr. forme de organizare politică

- legea tării = denumire ce s-a generalizat din perioada feudalismului timpuriu pentru ansamblul normrlor juridice în cadrul uniunilor de obsti, fără determinare greografică sau etnică ceea ce denotă caracterul unitar al acestora. Obiceiul tăriieste denumirea uzitată alături de legea tării, legea românească, obiceiul pământului.

          Apare si legislatia laică scrisă, la mijlocul sec XVII sunt pravilele si codurile jucând totusi un rol juridic subsidiar până la Codul civil din 1865.

- tară - terra - tăran - pământ

          dreptul de proprietate  asupra pământului cu structura sa ierarhizată si complexă constituie temelia institutiilor politice si juridice feudale. dreptul de preemtiune - rude apoi vecinii - din obste

          persoane, rudenie, familie, căsătorie, succesiune

          1. Persoanele. Persoana fizică sau juridică este d.p.d.v. juridic un subiect de drepturi si obligatiuni. În acest sens, persoana este investită cu capacitate juridică încă de la începutul existentei sale, precum si cu capacitatea de exercitiu a drepturilor si obligatiilor, conform normelor legale în vigoare. Orice persoană se identifică prin numele si domiciliul său. Ca persoană fizică, omul în feudalism era încadrat în diverse stări sociale al căror regim statutar, fătis inegal, se răsfrânge si asupra sferei capacitătii sale juridice.

                                      - boierii aveau o capacitate juridică deplină în ceea ce priveste drepturile si obligatiile publice si private, fără deosebire prea mare între ei.

                                      - clerul avea ca si boierii o situatie privilegiată, cu atributii de drept public, de participare la treburile tării, în sfatul domnesc, în adunările de stări, cu competenta de a judeca în anumite procese civile, penale si canonice, conform ierarhiei sale bisericesti si monahale. - retinem restrângerea drepturilor clerului ortodox tolerat în Ardeal.

                                      - orăsenii aveau dreptul de a participa la administrarea oraselor si târgurilor de a dispune de bunurile lor si de rezolva diferendele lor judiciare.

                                      - tăranii liberi, asemănător cu orăsenii.

                                      - tăranii aserviti putea dispune de bunurile pe care le aveau în proprietatea lor, dar erau exclusi de la  exercitiul drepturilor publice, puteau reveni la starea de oameni liberi prin răscumpărare si iertare, sau dacă era luat rob în tară străină redevenea liber dacă scăpa din robie si se întorcea în tară.

                                      -robii (tătari si tigani), trăiau sub regimul unui "drept al robilor" sau al unui "drept tigănesc" lipsiti de libertate, considerati obiecte pentru diverse tranzactii, nu dispuneau de viata lor, puteau fi vânduti sau donati, aveau în posesie bunuri, rezultat al muncii lor, puteau reveni la starea de oameni liberi prin răscumpărare si iertare, sau dacă era luat rob în tară străină redevenea liber dacă scăpa din robie si se întorcea în tară.

                                      - străinii aveau un regim juridic bine precizat, tolerant, mai ales dacă erau crestini (armeni, greci), se puteau naturaliza (împământeni) prin numirea într-o dregătorie sau căsătorie. Turcii, potrivit capitulatiilor, nu se puteau stabili în tară, nu puteau dobândi mosii, nu puteau construi geamii. În general, se interzicea străinilor să dobândească pământ în proprietate.

          2. Rudenia era o relatie specială între persoane, iyvorâtă din originea comună biologică

          a) rudenie de sânge rămâne pe linia traditională însotită de infloenta nisericii 

        b) rudenia prin aliantă, rudenia spirituală.

          3. Familia=grupul format din rudele cele mai apropiate, având ca nucleu pe părinti si copii. Dreptul cutumiar românesc stabilea o anumită egalitate între soti, izvorănd din conditiile de viată ale obstei sătesti, părintii nu aveau drept absolut asupra copiilor si nu îi puteau vinde, accentul cădea pe obligatia de întretinere si protectie. Crestinismul ortodox spre deosebire de catolicism, a permis divortul pe baza egalitătii motivelor invocate de fiecare sot si nu a admis separatia de corp.

          4. Căsătoria = relatia maritală între soti cu drepturi si obligatii reciproce  atât între ei cât si între părinti si copii. Este prezent: consimtământul liber al tinerilor, preparativele încheierii căsătoriei, "vederea în fiintă" si "urmarea de vorbă", adică cunoastere si acord. Logodna era o semi-căsătorie.

          5. Succesiunea = trasnsmisiunea bunurilor mortis causa (mosteniri) se făcea pe cale legală (în lipsa manifestării de  vointă a lui de cujus) si testamentară. Potrivit mostenirii legale, copiii legiuiti si adoptivi (de suflet), atât băieti cât si fete, aveau o egală vocatie succesorală a bunurilor de bastină sau de cumpărătură ale părintilor săi decedati. Copiii naturali (ai mamei) succed numai la mostenirea mamei lor. Se admitea reprezentarea succesibililor decedati (copiii copiilor) înainte de deschiderea succesiunii de către urmasii acestora. Copilul vitreg (hiastru) are aceleasi drepturi de mostenire ca si cel legiuit la succesiunea părintelui bun (propriu nu si la aceea a sotului sau sotiei acestuia). S-a evitat îndepărtatrea fetelor de la mostenirea pământului prin procedura înfrătirii care în mod simbolic considera fetele ca băietii. Legea tării recunostea si sotului supravietuitor un drept de mostenire în concurs cu copiii. Datoriile succesorale treceau asupra mostenitorilor.       

          Mostenirea testamentară se deschidea pe baza testamentului oral, numit "limbă de moarte" cât si cel scris (diata) făcute în prezenta martorilor.

          Părintii puteau dezmosteni pe fiii răufăcători su lipsiti de respect. Se admitea de asemenea substitutia fideicomisarului prin care se impunea prin testamentul scris să păstreze bunurile mostenite în scopul de a le transmite la decesul său unei alte persoane indicate de testator.

          Obligatiuni si contracte.

          Legea tării consacra ca izvor al obligatiunilor contractele si delictele, cu tendinta spre răspunderea personală, desi solidaritatea traditională a obstei sătesti si anumite interese ale statului feudal au mentinut forme de răspundere pentru fapta altuia.

                   a) forme de răspundere colectivă: în materie fiscală, penală, si de comert international de exemplu

          cisla satul-pentru plata unei sume globale, repartizată pe gospodării, după puterea economică rezultă abuzuri, "a da bir cu fugitii"

          desegubine este amenda grea aplicată de "gonitorii din urmă" adică cei ce urmăreau infractiunile penale grave precum omuciderea, satul cercetând si predând inculpatul organelor de stat ptr judecată si aplicarea pedepsei.

          despăgubirea de la altul viza internationalul -de la domn, de la negustori, de la pământeni, despăgubiti ulterior de la datornici.

                   b)forme de răspundere personală, civilă

- c o n t r a c t e l e , acte juridice constitutive de drepturi si obligatiuni ptr părtile contractante, multe din ele poartă aceleasi nume ca si cele din dreptul modern cu alte trăsături

          1 contracte de vânzare - cumpărare era cel mai uzitat, consensual, translativ de proprietate, cu următoarele elemente esentiale

                   - consimtământul =liber, nesilit,

                   - obiectul = chiar si persoane,

                    - pretul

                   - forma de încheiere= scris (zapis) si verbal

          2 contracte de donatie ca cel de vânzare - cumpărare

          3 contracte de schimb

          4 contracte de împrumut bănesc

          5 contracte de comodat = unilateral, ptr gratuităti si restituiri la termen

          6 zălogul = mijlocul legal de garantare

          dreptul penal  caută să pună capăt talionului prin aplicarea amenzii, (zavească), celor ce recurgeau la răzbunarea privată. Se consacră fătis inegalitatea în fata legii, după starea socială a făptasului si a victimei. Infractiunile se numesc "fapte" clasificate după gravitatea lor în mari si mici. Cea mai gravă era hiclenia (trădarea). Se pedepsea cu moartea si confiscarea averii celui hiclean. O altă faptă gravă era osluhul (neascultarea) fată de poruncile domnesti pedepsite cu moartea.

                   a) infractiuni contra persoanei.

                   - omuciderea, se pedepsea cu moartea si aplicarea dusegubinei.

                   - rănirile si lovirile se pedepseau cu moartea sau închisoarea.

                   - sudalma = insultele.

                   - răpirea de fete se pedepsea cu moartea sau desegubine.

                   b) infractiuni împotriva proprietătii.

                   - furtul, se pedepsea cu moartea prin spânzurătoare.

Când furtul se comitea cu violentă, se numea tâlhărie, pedepsit cu spânzurătoarea la locul faptei. Furturile simple se aplicau dusegubine si despăgubiri.                

                   - incendierea=despăgubire.

                   - erezia sau erosilia (furtul obiectelor din biserică).

          Legea tării îngăduia o largă aplicare a compozitiunii prin care se puteau răscumpăra cele mai multe infractiuni, chiar si cei pedepsiti cu moartea puteau să-si răscumpere "capul". Pedepsele erau fizice sau cu închisoarea (ocnă, temnită), dar si bănesti. Uneori se aplicau pedepse infamante: purtarea si bătaia pe ulită a infractorului, tăierea bărbii.

          PROCEDURA DE JUDECATĂ.

          Organizarea si desfăsurarea procesului avea particularităti traditionale dar si realităti feudale.                                                

          - la sate s-au păstrat instantele, formate din oamenii buni si bătrâni, la târguri si orase soltuzii (juzii) cu cei 12 pârgari. În ierarhia dregătorească urmau vornici, pârcălabi, bani, iar la circumscriptiile administrative marii vornici si marele ban.

          Părtile în litigiu putea ele însele să-si aleagă de comun acord mau multi boieri judecători.

          Nu exista apel sau alte trepte de jurisdictie, conceptia ce stătea la baza procedurii judiciare era judecata după "lege si dreptate".

          Probele erau scrise (hrisoave, cărti domnesti) si orale (mărturie simplă, jurătorii si jurământul cu brazda).

          Jurătorii erau persoane initial de aceeasi categorie socială, mai târziu cu precădere boieri, indicati de domni (6-12-24-28) ce depuneau în biserică un jurământ pentru că vor proceda cu dreptate.            

  

         


Document Info


Accesari: 2848
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )