Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload






























TEORIA GENERALA A SISTEMELOR POLITICE COMPARATE

Drept


TEORIA GENERALA A SISTEMELOR POLITICE COMPARATE

Analiza sistemelor sociale presupune conectarea planurilor empiric,

teoretic si practic. De aceea, acuratetea si eficienta unui anumit model

analitic de factura sistemica în planul cercetarii sociale trebuie apreciate prin

capacitatea acestuia de a surprinde diversitatea si contingenta realitatii



sociale, mentinându-si în acelasi timp inteligibilitatea si coeziunea teoretica. 242r175c

Karl Deutsch afirma ca definirea sistemica a politicului este de

neconceput în afara societatii în ansamblul sau, deoarece sistemul politic

regleaza sistemele de activitate ale societatii în ansamblul sau.

Jean William Lapierre considera ca un sistem politic este ansamblul

proceselor de decizie care vizeaza ansamblul unei societati organizate statal.

2

Acelasi autor considera ca functiile unui sistem politic sunt

urmatoarele:

1) functiile de mentinere si adaptare, care vizeaza crearea de noi roluri

politice si înlocuirea celor vechi, în raport cu exigentele sistemului;

2) functiile de conversie politica, care vizeaza transformarea cererilor

în bunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul; raportul dintre

legislativ, executiv, judecatoresc în cadrul separatiei puterilor;

3) functiile de reglementare, care privesc activitatea desfasurata de

structurile specializate ale sistemului politic în controlul

comportamentului politic al indivizilor si grupurilor;

4) functiile de determinare a scopurilor si sarcinilor sociale, care îsi

gasesc expresia în acte normative programatice, formulate în

concordanta atât cu interesele celor care ocupa pozitii-cheie în viata

politica, cât si cu interesele legitime ale guvernantilor;

5) functiile de integrare a elementelor societatii în structuri socialpolitice

si întarirea coeziunii lor în jurul obiectivelor generale.

Toate functiile enumerate sunt specifice oricarui sistem politic, dar ele

difera în fiecare tara si în fiecare etapa, prin continutul lor concret, prin

formele de manifestare si mecanismele de realizare.

Unul din conceptele de baza cu care opereaza disciplina "Sisteme

politice comparate" este acela de sistem politic ca expresie a relatiilor

socio-umane care se constituie în societate în legatura cu exercitarea

puterii, relevând o dinamica a raporturilor politice.

Dar toate acestea se petrec în cadrul unui sau unor sisteme

constitutionale si în contextul anumitor raporturi sau relatii politice, ele

însele dinamice, în schimbare continua.

Dintre caracteristicile puterii politice retinem:

1) Puterea este inerenta tuturor sistemelor sociale si tuturor relatiilor

umane.

2) Sistemul de putere îi include pe toti oamenii societatii organizate

statal.

3) Sistemul puterii statale în orice societate este subdivizat în

subsisteme de putere din ce în ce mai mici.

Daca de la greci am mostenit termenul de politica, de la romani am

preluat un alt concept fundamental - puterea.

Din Antichitate si pâna în prezent, puterea a ramas elementul central al

politicii.

Trebuie mentionat ca statul reprezinta o institutie politica fundamentala.

Studiul sistemelor politice presupune, implicit, studiul regimurilor

politice si al institutiilor politice într-un sistem constitutional dat.

3

În istoria dreptului, se poate vorbi astazi despre o geografie juridica a

acestuia.

Un prim aspect care trebuie retinut este acela al receptarii dreptului

imperial de catre popoarele supuse. Primul dintre acestea a fost fenomenul

receptarii dreptului roman, aplicabil în multe tari ale lumii, secole de-a

rândul, chiar dupa caderea imperiului roman.

În Germania sau în Grecia, dreptul roman s-a aplicat în mod direct pâna

în secolul XX. În Anglia primul document constitutional, Magna Carta de la

1215, era redactat în limba latina. În Franta, dreptul roman a fost aplicat

"melanjat" (cum spun francezii), împreuna cu cutumele si normele locale.

Un alt proces de receptare care s-a impus în geografia dreptului a fost

cel de receptare a dreptului francez. Cuceririle napoleoniene au introdus

codul civil si codul comercial francez în Italia, Olanda, Belgia si



Luxemburg.

Legea franceza a devenit apoi aplicabila în fostele colonii franceze;

chiar dupa dobândirea independentei, ea si-a mentinut aplicabilitatea. De

asemenea, anumite state în care influenta culturii si stiintei juridice franceze

a fost preponderenta au adoptat reglementari specifice, inspirate dupa

modelul francez, printre care se numara si România.

Într-o alta parte a lumii s-a produs fenomenul de receptare a dreptului

britanic. Common-law, asa cum este denumit acest sistem, s-a extins în

fostele colonii britanice (Australia, Noua Zeelanda, Canada, cu exceptia

Quebec-ului, unele state anglofone din Africa). În India s-a realizat un

sistem de o deosebita originalitate, prin fuziunea dintre dreptul hindus

traditional si dreptul britanic, care pentru prima data în lume, a fost codificat.

Un fenomen interesant a avut loc în S.U.A., cu exceptia provinciei

Louisiana (fosta colonie franceza care a receptat dreptul francez). Aici,

Common-law adus de colonistii englezi s-a adaptat structurii federale a

acestei tari, rezultând un sistem juridic sensibil diferit de cel original.

Si exemplele ar putea continua.

În temeiul celor aratate mai sus, sistemele juridice nationale se grupeaza

în mari sisteme de drept care configureaza geografia lumii juridice.

Exista astazi, între mentalitatile juridice, dar si între reglementarile

pozitive dintre diferite tari, deosebiri atât de însemnate, astfel ca, sub multe

aspecte, conceptul de drept apare atât de strâns legat de o anumita tara, încât

este greu sa o întelegi fara a-i cunoaste sistemul normativ.

În aceste conditii, ramâne în sarcina dreptului comparat studierea

acestor sisteme juridice în întrepatrunderea lor.

4

Trebuie sa mentionam ca dreptul comparat nu este suficient de cunoscut

nici în mediile juridice, iar în mod frecvent se face o confuzie regretabila

între dreptul strain si dreptul comparat.

Dreptul comparat nu este o ramura de drept care sa cuprinda un

ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor sociale.

În literatura juridica, atunci când se vorbeste de natura juridica a

dreptului comparat, s-au formulat doua opinii:

a) dreptul comparat ca stiinta a dreptului;

b) dreptul comparat ca metoda de studiu.

Putem defini astfel dreptul comparat ca un ansamblu de procedee

potrivit carora se realizeaza compararea unor norme, a unor reglementari, a

unor institutii sau a unor sisteme juridice nationale cu norme, reglementari,

institutii sau sisteme juridice din alte tari, în scopul de a evidentia

asemanarile si deosebirile dintre ele si a propune îmbunatatirea unora sau a

celorlalte.

Stiinta dreptului constitutional comparat are ca obiect de studiu puterea

politica sau puterea de stat. În acest sens, doctrina constitutionala

comparatista opereaza în general cu urmatoarele notiuni:

a) drept constitutional;

b) institutii politice;

c) forme de guvernamânt;

d) regimuri politice;

e) regimuri constitutionale;

f) sisteme constitutionale.

a) Dreptul constitutional reprezinta acea ramura a dreptului formata

din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce

apar în procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.

b) Institutiile politice. În drept, prin institutie se întelege un grup de

norme juridice, unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare, obiect

care îi asigura unitatea si permanenta. Pentru disciplina noastra, prezinta

interes institutiile relative la putere. Astfel determinate, institutiile politice

cuprind autoritatile împuternicite sa realizeze puterea politica si normele

juridice referitoare la aceasta realizare, cum ar fi: Presedintele României,

Primul-Ministru, Parlamentul, Autoritatile publice locale.

c) În dreptul constitutional, prin forma de guvernamânt întelegem în



general modul în care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea

este raportata, în principiu, la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la

raporturile sale cu puterea legiuitoare. Realizând o sinteza a formelor de

guvernamânt, vom retine ca cele mai utilizate au fost si sunt monarhia si

republica.

5

d) Regimul politic este, într-un anumit stat, rezultanta jocului fortelor

politice, în principal a partidelor, într-un anumit cadru institutional si juridic,

tinând seama de determinarile istorice, ideologice si economice. Regimul

politic se refera la institutiile politice stabilite prin Constitutie, precum si la

partidele politice si alte grupuri de presiune.

În doctrina juridica, regimul politic mai este definit ca reprezentând

anumite modalitati prin care puterea politica este organizata într-o tara

determinata.

Într-o alta conceptie, regimul politic însumeaza însusi modul de

organizare si de functionare a mecanismelor prin care se înfaptuieste puterea

politica, în strânsa legatura cu situatia drepturilor si libertatilor democratice.

Dintre clasificarile regimurilor politice stabilite de literatura de

specialitate, retinem:

a) regimuri democratice;

b) regimuri nedemocratice;

c) regimuri autoritare;

d) regimuri autocratice;

e) regimuri coloniale;

f) regimuri constitutionale;

g) regimuri fasciste;

h) regimuri marioneta;

i) regimuri militare;

j) regimuri parlamentare;

k) regimuri prezidentiale.

e) Regimul constitutional reprezinta un subsistem al regimurilor

politice, având în vedere numai modalitatile prin care regimul politic se

reflecta în sistem.

În doctrina de specialitate, regimurile constitutionale sunt de doua

feluri:

a) regimul prezidential - cu un executiv unic

- cu un executiv dual

b) regimul parlamentar.

f) Sistemul constitutional poate fi analizat pe baza urmatoarelor

criterii:

1) al conceptiilor politice care stau la baza sa.

În functie de acest criteriu, distingem doua feluri de sisteme

constitutionale:

1.a) sisteme constitutionale bazate pe conceptiile liberale si pe marile

idei umaniste despre drepturile si libertatile cetatenesti, pe

principiile pluralismului politic;

6

1.b) sisteme constitutionale a caror doctrina politica si economica se

bazeaza pe conceptia partidului unic, pe restrângerea drepturilor

cetatenesti sau pe favorizarea anumitor clase sau grupuri sociale.

2) al raporturilor existente între puterea legislativa si puterea

executiva, îndeosebi între parlament si seful statului.

În functie de acest criteriu, distingem urmatoarele sisteme

constitutionale:

2.a) sisteme prezidentiale cu un executiv unic ( S.U.A., toate statele din

America Latina si de Sud, unele state din Africa;

2.b) sisteme prezidentiale cu un executiv dual (Franta, Finlanda,

Austria, Portugalia, Polonia, România, Bulgaria);

2.c) sisteme constitutionale parlamentare (Italia, Grecia, Germania,

Elvetia, Suedia s.a.m.d.)

3) din punct de vedere al doctrinei ideologice.

În functie de acest criteriu, distingem urmatoarele sisteme

constitutionale:

3.a) sistemele constitutionale socialiste bazate pe o ideologie oficiala si

dominanta;

3.b) sistemele constitutionale democratice, la care pluralismul ideologic

este o componenta definitorie a societatii civile.





Document Info


Accesari: 4368
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )