Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































TEORIA GENERALA A SISTEMELOR POLITICE COMPARATE

Drept


TEORIA GENERALA A SISTEMELOR POLITICE COMPARATE

Analiza sistemelor sociale presupune conectarea planurilor empiric,

teoretic si practic. De aceea, acuratetea si eficienta unui anumit model

analitic de factura sistemica īn planul cercetarii sociale trebuie apreciate prin

capacitatea acestuia de a surprinde diversitatea si contingenta realitatii




sociale, mentināndu-si īn acelasi timp inteligibilitatea si coeziunea teoretica. 242r175c

Karl Deutsch afirma ca definirea sistemica a politicului este de

neconceput īn afara societatii īn ansamblul sau, deoarece sistemul politic

regleaza sistemele de activitate ale societatii īn ansamblul sau.

Jean William Lapierre considera ca un sistem politic este ansamblul

proceselor de decizie care vizeaza ansamblul unei societati organizate statal.

 2

Acelasi autor considera ca functiile unui sistem politic sunt

urmatoarele:

1) functiile de mentinere si adaptare, care vizeaza crearea de noi roluri

politice si īnlocuirea celor vechi, īn raport cu exigentele sistemului;

2) functiile de conversie politica, care vizeaza transformarea cererilor

īn bunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul; raportul dintre

legislativ, executiv, judecatoresc īn cadrul separatiei puterilor;

3) functiile de reglementare, care privesc activitatea desfasurata de

structurile specializate ale sistemului politic īn controlul

comportamentului politic al indivizilor si grupurilor;

4) functiile de determinare a scopurilor si sarcinilor sociale, care īsi

gasesc expresia īn acte normative programatice, formulate īn

concordanta atāt cu interesele celor care ocupa pozitii-cheie īn viata

politica, cāt si cu interesele legitime ale guvernantilor;

5) functiile de integrare a elementelor societatii īn structuri socialpolitice

si īntarirea coeziunii lor īn jurul obiectivelor generale.

Toate functiile enumerate sunt specifice oricarui sistem politic, dar ele

difera īn fiecare tara si īn fiecare etapa, prin continutul lor concret, prin

formele de manifestare si mecanismele de realizare.

Unul din conceptele de baza cu care opereaza disciplina "Sisteme

politice comparate" este acela de sistem politic ca expresie a relatiilor

socio-umane care se constituie īn societate īn legatura cu exercitarea

puterii, relevānd o dinamica a raporturilor politice.

Dar toate acestea se petrec īn cadrul unui sau unor sisteme

constitutionale si īn contextul anumitor raporturi sau relatii politice, ele

īnsele dinamice, īn schimbare continua.

Dintre caracteristicile puterii politice retinem:

1) Puterea este inerenta tuturor sistemelor sociale si tuturor relatiilor

umane.

2) Sistemul de putere īi include pe toti oamenii societatii organizate

statal.

3) Sistemul puterii statale īn orice societate este subdivizat īn

subsisteme de putere din ce īn ce mai mici.

Daca de la greci am mostenit termenul de politica, de la romani am

preluat un alt concept fundamental - puterea.

Din Antichitate si pāna īn prezent, puterea a ramas elementul central al

politicii.

Trebuie mentionat ca statul reprezinta o institutie politica fundamentala.

Studiul sistemelor politice presupune, implicit, studiul regimurilor

politice si al institutiilor politice īntr-un sistem constitutional dat.

 3

Īn istoria dreptului, se poate vorbi astazi despre o geografie juridica a

acestuia.

Un prim aspect care trebuie retinut este acela al receptarii dreptului

imperial de catre popoarele supuse. Primul dintre acestea a fost fenomenul

receptarii dreptului roman, aplicabil īn multe tari ale lumii, secole de-a

rāndul, chiar dupa caderea imperiului roman.

Īn Germania sau īn Grecia, dreptul roman s-a aplicat īn mod direct pāna

īn secolul XX. Īn Anglia primul document constitutional, Magna Carta de la

1215, era redactat īn limba latina. Īn Franta, dreptul roman a fost aplicat

"melanjat" (cum spun francezii), īmpreuna cu cutumele si normele locale.

Un alt proces de receptare care s-a impus īn geografia dreptului a fost

cel de receptare a dreptului francez. Cuceririle napoleoniene au introdus

codul civil si codul comercial francez īn Italia, Olanda, Belgia si



Luxemburg.

Legea franceza a devenit apoi aplicabila īn fostele colonii franceze;

chiar dupa dobāndirea independentei, ea si-a mentinut aplicabilitatea. De

asemenea, anumite state īn care influenta culturii si stiintei juridice franceze

a fost preponderenta au adoptat reglementari specifice, inspirate dupa

modelul francez, printre care se numara si Romānia.

Īntr-o alta parte a lumii s-a produs fenomenul de receptare a dreptului

britanic. Common-law, asa cum este denumit acest sistem, s-a extins īn

fostele colonii britanice (Australia, Noua Zeelanda, Canada, cu exceptia

Quebec-ului, unele state anglofone din Africa). Īn India s-a realizat un

sistem de o deosebita originalitate, prin fuziunea dintre dreptul hindus

traditional si dreptul britanic, care pentru prima data īn lume, a fost codificat.

Un fenomen interesant a avut loc īn S.U.A., cu exceptia provinciei

Louisiana (fosta colonie franceza care a receptat dreptul francez). Aici,

Common-law adus de colonistii englezi s-a adaptat structurii federale a

acestei tari, rezultānd un sistem juridic sensibil diferit de cel original.

Si exemplele ar putea continua.

Īn temeiul celor aratate mai sus, sistemele juridice nationale se grupeaza

īn mari sisteme de drept care configureaza geografia lumii juridice.

Exista astazi, īntre mentalitatile juridice, dar si īntre reglementarile

pozitive dintre diferite tari, deosebiri atāt de īnsemnate, astfel ca, sub multe

aspecte, conceptul de drept apare atāt de strāns legat de o anumita tara, īncāt

este greu sa o īntelegi fara a-i cunoaste sistemul normativ.

Īn aceste conditii, ramāne īn sarcina dreptului comparat studierea

acestor sisteme juridice īn īntrepatrunderea lor.

 4

Trebuie sa mentionam ca dreptul comparat nu este suficient de cunoscut

nici īn mediile juridice, iar īn mod frecvent se face o confuzie regretabila

īntre dreptul strain si dreptul comparat.

Dreptul comparat nu este o ramura de drept care sa cuprinda un

ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor sociale.

Īn literatura juridica, atunci cānd se vorbeste de natura juridica a

dreptului comparat, s-au formulat doua opinii:

a) dreptul comparat ca stiinta a dreptului;

b) dreptul comparat ca metoda de studiu.

Putem defini astfel dreptul comparat ca un ansamblu de procedee

potrivit carora se realizeaza compararea unor norme, a unor reglementari, a

unor institutii sau a unor sisteme juridice nationale cu norme, reglementari,

institutii sau sisteme juridice din alte tari, īn scopul de a evidentia

asemanarile si deosebirile dintre ele si a propune īmbunatatirea unora sau a

celorlalte.

Stiinta dreptului constitutional comparat are ca obiect de studiu puterea

politica sau puterea de stat. Īn acest sens, doctrina constitutionala

comparatista opereaza īn general cu urmatoarele notiuni:

a) drept constitutional;

b) institutii politice;

c) forme de guvernamānt;

d) regimuri politice;

e) regimuri constitutionale;

f) sisteme constitutionale.

a) Dreptul constitutional reprezinta acea ramura a dreptului formata

din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce

apar īn procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.

b) Institutiile politice. Īn drept, prin institutie se īntelege un grup de

norme juridice, unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare, obiect

care īi asigura unitatea si permanenta. Pentru disciplina noastra, prezinta

interes institutiile relative la putere. Astfel determinate, institutiile politice

cuprind autoritatile īmputernicite sa realizeze puterea politica si normele

juridice referitoare la aceasta realizare, cum ar fi: Presedintele Romāniei,

Primul-Ministru, Parlamentul, Autoritatile publice locale.

c) Īn dreptul constitutional, prin forma de guvernamānt īntelegem īn




general modul īn care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea

este raportata, īn principiu, la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la

raporturile sale cu puterea legiuitoare. Realizānd o sinteza a formelor de

guvernamānt, vom retine ca cele mai utilizate au fost si sunt monarhia si

republica.

 5

d) Regimul politic este, īntr-un anumit stat, rezultanta jocului fortelor

politice, īn principal a partidelor, īntr-un anumit cadru institutional si juridic,

tinānd seama de determinarile istorice, ideologice si economice. Regimul

politic se refera la institutiile politice stabilite prin Constitutie, precum si la

partidele politice si alte grupuri de presiune.

Īn doctrina juridica, regimul politic mai este definit ca reprezentānd

anumite modalitati prin care puterea politica este organizata īntr-o tara

determinata.

Īntr-o alta conceptie, regimul politic īnsumeaza īnsusi modul de

organizare si de functionare a mecanismelor prin care se īnfaptuieste puterea

politica, īn strānsa legatura cu situatia drepturilor si libertatilor democratice.

Dintre clasificarile regimurilor politice stabilite de literatura de

specialitate, retinem:

a) regimuri democratice;

b) regimuri nedemocratice;

c) regimuri autoritare;

d) regimuri autocratice;

e) regimuri coloniale;

f) regimuri constitutionale;

g) regimuri fasciste;

h) regimuri marioneta;

i) regimuri militare;

j) regimuri parlamentare;

k) regimuri prezidentiale.

e) Regimul constitutional reprezinta un subsistem al regimurilor

politice, avānd īn vedere numai modalitatile prin care regimul politic se

reflecta īn sistem.

Īn doctrina de specialitate, regimurile constitutionale sunt de doua

feluri:

a) regimul prezidential - cu un executiv unic

- cu un executiv dual

b) regimul parlamentar.

f) Sistemul constitutional poate fi analizat pe baza urmatoarelor

criterii:

1) al conceptiilor politice care stau la baza sa.

Īn functie de acest criteriu, distingem doua feluri de sisteme

constitutionale:

1.a) sisteme constitutionale bazate pe conceptiile liberale si pe marile

idei umaniste despre drepturile si libertatile cetatenesti, pe

principiile pluralismului politic;

 6

1.b) sisteme constitutionale a caror doctrina politica si economica se

bazeaza pe conceptia partidului unic, pe restrāngerea drepturilor

cetatenesti sau pe favorizarea anumitor clase sau grupuri sociale.

2) al raporturilor existente īntre puterea legislativa si puterea

executiva, īndeosebi īntre parlament si seful statului.

Īn functie de acest criteriu, distingem urmatoarele sisteme

constitutionale:

2.a) sisteme prezidentiale cu un executiv unic ( S.U.A., toate statele din

America Latina si de Sud, unele state din Africa;

2.b) sisteme prezidentiale cu un executiv dual (Franta, Finlanda,

Austria, Portugalia, Polonia, Romānia, Bulgaria);

2.c) sisteme constitutionale parlamentare (Italia, Grecia, Germania,

Elvetia, Suedia s.a.m.d.)

3) din punct de vedere al doctrinei ideologice.

Īn functie de acest criteriu, distingem urmatoarele sisteme

constitutionale:

3.a) sistemele constitutionale socialiste bazate pe o ideologie oficiala si

dominanta;

3.b) sistemele constitutionale democratice, la care pluralismul ideologic

este o componenta definitorie a societatii civile.












Document Info


Accesari: 3220
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2018 )