Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






BAZELE TEHNOLOGIEI INFORMATIEI - SUPORT DE CURS

Informatica











ALTE DOCUMENTE

CD si DVD in ziua de azi
WINDOWS XP LIVE CD
CONCEPTUL DE REŢEA DE CALCULATOARE
Rezolvarea imobilizarilor Winmentor
WinMENTOR pe Windows Vista:
Versiunea: 296+/02.09.2003
MANUAL DE UTILIZARE METIMAG
32bits
PUBLICITATEA ON-LINE
BAZE DE DATE - SUBIECTELE PROBEI PRACTICE PENTRU EXAMENUL DE ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA, 2006


Bazele Tehnologiei Informatiei

SUPORT DE CURS

Cuprins

 TOC \o "1-3" \h \z \u Capitolul 1. Concepte de baza privind tehnologia informationala si de comunicatii PAGEREF _Toc150674596 \h 4 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003500390036000000

1.1.        Informatia, resursa strategica a societatii PAGEREF _Toc150674597 \h 4 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003500390037000000

1.1.1. Evaluarea informatiei PAGEREF _Toc150674598 \h 8 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003500390038000000

1.1.2. Informatia si întreprinderea. PAGEREF _Toc150674599 \h 9 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003500390039000000

1.1.3. Clasificarea informatiilor PAGEREF _Toc150674600 \h 13 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300030000000

1.2.        Tehnologia informationala si impactul acesteia asupra organizatiilor PAGEREF _Toc150674601 \h 14 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300031000000

1.3.        Aspecte privind organizarea si structurarea    datelor PAGEREF _Toc150674602 \h 20 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300032000000

1.3.1. Date elementare si date structurate. PAGEREF _Toc150674603 \h 21 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300033000000

1.3.2. Categorii de operatiuni definite asupra datelor PAGEREF _Toc150674604 \h 24 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300034000000

1.3.3. Modele de structuri de date. PAGEREF _Toc150674605 \h 25 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300035000000

1.4.        Informatica si informatica utilizatorului final PAGEREF _Toc150674606 \h 33 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300036000000

1.5.        Sisteme informationale si sisteme informatice. PAGEREF _Toc150674607 \h 34 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300037000000

1.5.1. Sistemul informational si rolul sau în cadrul organismelor economice. PAGEREF _Toc150674608 \h 35 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300038000000

1.5.2. Clasificarea sistemelor informationale. PAGEREF _Toc150674609 \h 38 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600300039000000

1.5.3. Sistemul informatic. PAGEREF _Toc150674610 \h 44 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310030000000

Capitolul 2.     Calculatorul electronic -elemente fundamentale de structura si principii de functionare. PAGEREF _Toc150674611 \h 46 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310031000000

2.1.        Structura unui calculator electronic si modul de functionare a acestuia. PAGEREF _Toc150674612 \h 46 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310032000000

2.1.1. Componenta hardware a sistemului electronic de calcul PAGEREF _Toc150674613 \h 47 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310033000000

2.1.2. Componenta software a sistemului elctronic de calcul PAGEREF _Toc150674614 \h 49 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310034000000

2.1.3. Unitatea centrala - structura si functionare. PAGEREF _Toc150674615 \h 51 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310035000000

2.1.4.       Principii de functionare a calculatoarelor electronice. PAGEREF _Toc150674616 \h 56 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310036000000

2.2.        Echipamente periferice si suporturi de date. PAGEREF _Toc150674617 \h 59 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310037000000

2.2.1.       Echipamente periferice de intrare. PAGEREF _Toc150674618 \h 60 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310038000000

2.2.2. Echipamente periferice de iesire. PAGEREF _Toc150674619 \h 63 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600310039000000

2.2.3. Echipamente pentru citirea directa a documentelor PAGEREF _Toc150674620 \h 69 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320030000000

2.2.4.       Echipamente periferice pentru redarea sunetelor PAGEREF _Toc150674621 \h 70 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320031000000

2.2.5.       Echipamente si suporturi pentru stocarea  datelor PAGEREF _Toc150674622 \h 72 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320032000000

2.2.6. Echipamente de comunicatie: modem-ul PAGEREF _Toc150674623 \h 84 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320033000000

2.3.        Clasificarea sistemelor electronice de calcul PAGEREF _Toc150674624 \h 85 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320034000000

Capitolul 3. Sisteme de operare. PAGEREF _Toc150674625 \h 90 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320035000000

3.1. Prezentare generala, caracteristici, structura, clasificare, functii PAGEREF _Toc150674626 \h 90 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320036000000

3.1.1. Prezentarea generala a sistemelor de operare. PAGEREF _Toc150674627 \h 90 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320037000000

3.1.2.       Caracteristicile sistemelor de operare. PAGEREF _Toc150674628 \h 90 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320038000000

3.1.3.       Clasificarea sistemelor de operare. PAGEREF _Toc150674629 \h 91 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600320039000000

3.1.4.       Structura unui sistem de operare. PAGEREF _Toc150674630 \h 94 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330030000000

3.1.5.       Obiectivele si functiile sistemelor de operare. PAGEREF _Toc150674631 \h 96 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330031000000

3.2. Tehnici de exploatare a calculatoarelor PAGEREF _Toc150674632 \h 100 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330032000000

3.2.1.       Monoprogramarea. PAGEREF _Toc150674633 \h 100 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330033000000

3.2.2.       Multiprogramarea. PAGEREF _Toc150674634 \h 101 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330034000000

3.2.3.       Multiprelucrarea. PAGEREF _Toc150674635 \h 101 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330035000000

3.2.4.       Prelucrari SPOOLING.. PAGEREF _Toc150674636 \h 102 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330036000000

3.2.5.       Prelucrari în timp real PAGEREF _Toc150674637 \h 102 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330037000000

3.2.6.       Sisteme de lucru multiutilizator PAGEREF _Toc150674638 \h 103 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330038000000

Capitolul 4. Retele de calculatoare. PAGEREF _Toc150674639 \h 104 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600330039000000

4.1. Conceptul de retea de calculatoare. PAGEREF _Toc150674640 \h 104 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340030000000

4.2. Clasificarea retelelor de calculatoare. PAGEREF _Toc150674641 \h 108 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340031000000

4.2.1. Clasificarea retelelor de calculatoare în functie de raspândirea geografica a sistemelor de calcul PAGEREF _Toc150674642 \h 108 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340032000000

4.2.2. Clasificarea retelelor de calculatoare în functie de arhitectura. PAGEREF _Toc150674643 \h 110 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340033000000

4.2.3. Clasificarea retelelor de calculatoare în functie de topologie. PAGEREF _Toc150674644 \h 112 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340034000000

4.2.4. Clasificarea retelelor de calculatoare în functie de modelul de comunicare (standardul de comunicare) PAGEREF _Toc150674645 \h 115 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340035000000

4.3. Administrarea si securitatea retelelor de calculatoare. PAGEREF _Toc150674646 \h 119 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340036000000

4.4. Interconectarea retelelor de calculatoare. PAGEREF _Toc150674647 \h 120 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340037000000

Capitolul 5. Produse-program utilizate în economie. PAGEREF _Toc150674648 \h 125 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340038000000

5.1. Caracteristici generale. PAGEREF _Toc150674649 \h 125 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600340039000000

5.2. Principii de utilizare specifice produselor program generalizabile. PAGEREF _Toc150674650 \h 125 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350030000000

5.3. Caracteristici de calitate ale produselor program.. PAGEREF _Toc150674651 \h 127 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350031000000

1.4.        Selectia produselor program generalizabile si evaluarea performantelor acestora. PAGEREF _Toc150674652 \h 129 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350032000000

Capitolul 6.     Logica programarii PAGEREF _Toc150674653 \h 131 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350033000000

6.1. Etapele rezolvarii problemelor economice. PAGEREF _Toc150674654 \h 131 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350034000000

6.2     Algoritmi: Definitie, proprietati, operatiuni de baza. PAGEREF _Toc150674655 \h 133 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350035000000

6.2.1.       Notiuni generale privind algoritmii PAGEREF _Toc150674656 \h 133 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350036000000

6.2.2.       Proprietatile algoritmilor PAGEREF _Toc150674657 \h 134 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350037000000

6.2.3.       Operatiuni de baza în algoritmi PAGEREF _Toc150674658 \h 135 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350038000000

6.3. Tehnici de reprezentare a algoritmilor PAGEREF _Toc150674659 \h 136 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600350039000000

6.3.1.       Scheme logice. PAGEREF _Toc150674660 \h 136 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600360030000000

6.3.2.       Pseudocoduri PAGEREF _Toc150674661 \h 144 08D0C9EA79F9BACE118C8200AA004BA90B02000000 12212e45m 080000000E0000005F0054006F0063003100350030003600370034003600360031000000


Capitolul 1. Concepte de baza privind tehnologia informationala si de comunicatii

1.1.       Informatia, resursa strategica a societatii

Orice societate nu poate exista fara informatie si comunicarea ei. Cantitatea de informatie este în continua crestere si aceasta este caracteristica evolutiei societatii umane care se afla în faza societatii informationale. "Alimentarea" oamenilor cu informatia de care au nevoie are darul de a duce la generarea unor noi si noi fapte, adica tot informatie. Noua.

Lumea în care traim se afla într-o continua schimbare, asistam astazi la un proces de tranzitie de la societatea industriala la societatea informationala. Dar ce înseamna o societate informationala? În privinta acestui termen exista numeroase dispute, mai ales la noi în tara, datorita limbii din care a fost tradus (information society, société de l`information). Astfel, de exemplu, mai apar termenii de societate a informatiei, societate informatizata, economie informatizata, societate postindustriala[1].

            Societatea informationala este societatea "în care majoritatea fortei de munca se compune din cei care opereaza cu informatii si pentru care informatia este elementul cel mai important"[2]. Ea pune accent nu numai pe informatie, ci si pe aparitia a noi moduri de viata ca urmare a modificarii viziunii asupra lumii.

            Termenul de societate informationala reflecta conceptia cu privire la modificarile sociale si organizationale care au loc ca urmare a evolutiei din domeniul tehnologiilor informationale si de comunicatii.

Odata cu trecerea la societatea informationala s-a facut trecerea de la teoria valorii bazate pe munca la teoria valorii bazata pe cunoastere. Alvin Toffler spunea în lucrarea sa Powershift. Puterea în miscare ca, daca în timpul societatii industriale capitalul era unul da natura materiala, cuprinzând masinile si materialele, în societatea post-industriala principala forma a capitalului este cunostinta. Ea este inepuizabila, se poate aplica de catre utilizatori diferiti în acelasi timp si, daca acestia o folosesc inteligent, poate genera si mai multe cunostinte.

            Societatea informationala este acea societate în care economia se dezvolta datorita progreselor tehnologice, în care informatia joaca un rol pe care altadata (în societatea industriala) îl aveau bunurile materiale. Ea poseda trei caracteristici principale: informatia este cea mai importanta resursa economica, consumul de informatii este intens si dezvoltarea infrastructurii informationale globale este primordiala.

            În primul rând, informatia este o resursa economica pe care întreprinderile trebuie sa o detina si sa o utilizeze pentru a ocupa o pozitie cât mai buna în mediul concurential actual.

            În al doilea rând, informatia este utilizata de oameni din întreaga lume în activitatea lor de consumatori informationali.

Cercetatorii japonezi considera ca în societatea informationala sunt îndeplinite urmatoarele patru conditii[3]:

·        Venitul pe cap de locuitor este mai mare de 4000 $;

·        Numarul angajatilor din sectorul de servicii depaseste 50% din totalul productiei active;

·        Numarul studentilor depaseste 50% din totalul populatiei de aceeasi vârsta;

·        Ponderea cheltuielilor legate de informatie depaseste 35% din bugetul unei familii.

            Având în vedere aceste patru criterii, România mai are multe de realizat pâna va intra în societatea informationala.

                În al treilea rând în societatea informationala se pune accentul pe infrastructuri informationale globale.

            Dezvoltarea infrastructurii informationale presupune realizarea a cât mai multe linii de comunicatii prin care se fac legaturile între retelele de calculatoare, între noile retele create prin intermediul telefoniei mobile, a televiziunii prin cablu, a sistemelor personale de comunicatii prin satelit.

Deoarece si în cazul societatii informationale au aparut diferente în ceea ce priveste modul de participare la dezvoltarea ei, la nivelul diferitelor tari sau organizatii, marile forte ale lumii, Uniunea Europeana, S.U.A. si Japonia, care alcatuiesc asa numita Triada a Societatii Informationale fac eforturi pentru realizarea unei zone informationale comune bazata pe convergenta tehnologiilor informationale si de telecomunicatii. Fiecare din componentele triadei, prin politicile organizatiilor guvernamentale, doresc sa asigure coerenta strategiilor de realizare a societatii informationale globale din punct de vedere al legislatiei, competitiei, tehnologiei informationale si a comunicatiilor, al aplicatiilor si serviciilor.

Zona informationala comuna este constituita din mai multe niveluri indivizibile, si anume[4]:

1.      informatia ca atare, în format electronic (baze de date, baze de documente, baze de imagini s.a.);

2.      componentele hardware si software disponibile utilizatorilor pentru a prelucra aceste informatii;

3.      infrastructura fizica (cablu, retele de comunicatii radio si prin satelit);

4.      serviciile de baza ale telecomunicatiilor, în special e-mail, transfer electronic de date, acces interactiv la baze de date si transmiterea interactiva a imaginii digitale;

5.      aplicatiile care ofera utilizatorilor serviciile specifice de care au nevoie pentru a utiliza nivelurile anterior mentionate. În general, utilizatorii vad numai aplicatia la care sunt conectati. Dar, în acelasi timp, este necesar ca si modul în care are loc "transportul" datelor sa fie transparent pentru utilizatori. Ca urmare, aplicatiile sunt cele pentru care trebuie depuse cele mai mari eforturi din punct de vedere al realizarii unei structuri informationale si a unei interfete prietenoase;

6.      utilizatorii care nu au fost instruiti în vederea folosirii aplicatiilor, dar care sunt constienti de potentialul utilizarii tehnologiei informationale si de comunicatii si de conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca pentru a beneficia de avantajele ei.

Din dorinta de aliniere din punct de vedere legislativ la zona informationala comuna, în România a fost elaborata Strategia nationala de informatizare si implementare în ritm accelerat a societatii informationale,  în care sunt prevazute obiectivele pe termen scurt si pe termen mediu - lung. Politica Guvernului României fata de problema societatii informationale este binevenita, dar insuficienta, de o importanta deosebita fiind masurile luate pentru pregatirea specialistilor si utilizatorilor potentiali, dezvoltarea sectorului privat (factor primordial al viitoarei societati), dezvoltarea activitatii de cercetare - dezvoltare în domeniul informatic si cel al telecomunicatiilor.

Societatea informationala globala nu prezinta numai avantaje, criticile aduse revolutiei informationale fiind sintetizate în literatura de specialitate astfel:

§   Pastrarea, în continuare, a celor doua straturi ale societatii: bogati si saraci, adica cei care au acces la noile tehnologii si se pot bucura de avantajele lor, respectiv cei care se "minuneaza" de ceea ce se întâmpla pe glob[5];

§   somajul cronic datorat automatizarii productiei, desi se urmareste prin noile proiecte privind societatea informationala elaborate de Uniunea Europeana sa se elimine acest efect prin crearea de noi locuri de munca în domeniul serviciilor informationale[6];

§   Ruinarea vietii de familie sau a afinitatilor de grup prin izolare si continua cautare de mai bine, pentru dobândirea de noi si cât mai multe cunostinte, inclusiv amenintarea vietii private[7];

§   Stres crescut care se datoreaza faptului ca oamenii doresc sa-si îmbunatateasca permanent stilul de viata lasând pe ultimul loc fericirea si bunastarea culturala. Oamenii, pentru a-si mentine nivelul de trai au mai multe locuri de munca, chiar daca în rapoartele diferitelor comisii internationale acesta ar fi crescut în ultimele decenii[8];

§   Elite desprinse de interesele predominante ale societatii, bucurându-se de efectele globalizarii în sfera restrânsa.

Însa, ceea ce este esential sunt efectele într-adevar benefice ale societatii informationale globale, cu avantajele directe sau indirecte pe care le aduce fiecarui individ.

În acest context, informatia devine de o importanta vitala. Se face însa diferenta între informatie ca produs (apare astfel categoria de "intermediatori de informatii" care se ocupa de ordonarea si distributia informatiilor prin carti, reviste, radio si televiziune) si informatie ca mijloc de productie (numarul celor care se ocupa de informatii ca mijloc de productie a crescut mult în ultimii ani, ei participând "la alcatuirea stocurilor interne de informatii, necesare în activitatea continua si eficienta a oricarei întreprinderi sau institutii"[9]).

Daca în anii '50 informatia era vazuta ca un rau necesar (paper dragon), o cerinta birocratica, viziunea asupra informatiei s-a schimbat de-a lungul timpului, ea trecând progresiv de la suport al scopurilor generale (perioada 1960-1970), la suport în controlul managerial (perioada 1970-1980), devenind în prezent o importanta resursa strategica cu rol în asigurarea supravietuirii firmei[10], un agent hotarâtor al dezvoltarii, fiind numita si "petrolul secolului XXI"[11].

Datorita importantei ei, informatia a devenit o resursa la fel de valoroasa ca resursele umane, cele materiale sau financiare. Pregatirea si organizarea unui sistem de informatii necesare unei actiuni coerente si de succes au devenit pentru întreprinderea moderna la fel de însemnate ca productia si vânzarea. Stapânirea informatiilor necesare si utile deciziei înseamna de fapt selectarea si utilizarea datelor obtinute din gestiunea interna si în al doilea rând capacitatea de a le compara cu cele provenite din mediul concurential pentru a evidentia ceea ce are un caracter de durata si strategic de ceea ce este neesential. Gestionarea acestei resurse, numita informatie, reprezinta o preocupare primordiala în întreprinderile moderne. Astfel, au aparut în structura organizatorica a întreprinderii compartimentele specializate de culegere, prelucrare si distribuire a informatiilor, responsabilii acestor compartimente fiind de multe ori manageri de nivel înalt.

Informatia ca notiune este foarte veche. Ea este utilizata cu diferite semnificatii: suport al cunostintelor umane, unitate de masura în informatica (biti), stire, noutate etc. Sensurile notiunii de informatie sunt mult discutate si interpretate de catre o disciplina sau alta.

Notiunea de informatie este complexa si de mare generalitate, toate stiintele operând cu informatii ca elemente ale cunoasterii senzoriale sau rationale. Cunoasterea umana, transmiterea cunostintelor vehiculeaza informatii.

În sens larg, informatia este notiunea prin care se defineste fiecare din elementele noi continute în semnificatia unui simbol sau grup de simboluri, într-o comunicare, stire, semnal, imagine etc. prin care se exprima o situatie, o stare, o actiune.

Pentru a fi perceputa, informatia trebuie exprimata într-o forma concreta. Aceasta forma concreta se numeste data. Prin data se întelege un numar, o marime, o relatie care serveste la rezolvarea unei probleme sau care este obtinuta în urma unei cercetari urmând a fi supusa unor prelucrari. Data poate fi considerata materia prima pentru informatie. Data are o existenta obiectiva, tangibila. Ea este o informatie potentiala întrucât prin prelucrare conduce la obtinerea informatiilor. Nu orice prelucrare de date genereaza informatii. Informatia este produsul prelucrarii datelor, care sunt aduse într-o forma inteligibila si care pot fi utilizate într-un scop anume. Deci o procesare de date poate genera informatie numai daca exista un receptor care sa considere acest rezultat inteligibil si folositor. Daca data este receptata de un utilizator capabil de întelegere, persoana poate spune ca a primit o informatie.

Un exemplu îl poate reprezenta o ecuatie matematica. Pentru cineva familiarizat cu limbajul matematicii, aceasta ecuatie sau data, când este primita, receptata si prelucrata, comunica o informatie semnificativa. Cineva, însa, neobisnuit cu limbajul matematic, cu toate încercarile pe care le-ar face, nu reuseste sa obtina un plus de informatii prin citirea acestei date.

În informatica prin data se întelege un "model de reprezentare a informatiei, accesibil unui anumit procesor (om, unitate centrala, program), model cu care se poate opera, pentru a obtine  noi informatii despre fenomenele, procesele si obiectele lumii reale". Sistemele de calcul prelucreaza date, iar datele furnizate la iesire pot reprezenta informatii diferite pentru utilizatori diferiti.

Schematic relatia dintre date si informatii poate fi reprezentata astfel:

\s \* MERGEFORMAT

                           unde  d1SYMBOL 184 \f "Symbol"dn  date

                                       i1SYMBOL 184 \f "Symbol"ininformatii

Fig. nr. 1.1. Relatia date-informatii

O trasatura fundamentala a informatiei este subiectivitatea. Ceea ce poate fi o informatie pentru o persoana, poate sa nu însemne nimic pentru altele. Pe de alta parte, pornind de la acelasi set de date, persoane diferite, prin prelucrari diferite, pot obtine informatii diferite. Daca data are o existenta fizica, tangibila, informatia exista numai în receptor, fiind intangibila.

Corespondenta data-informatie este considerata ca fiind un prim nivel în informatica economica. Acestui nivel i se adauga un al doilea, acela al informatiilor derivate din alte informatii pe baza de rationament, nivel considerat a fi nivelul cunostintelor.

Progresele înregistrate în domeniul tehnologiilor informationale, materializate în cea de-a cincea generatie de calculatoare electronice au generat trecerea de la calculatoare care calculeaza si memoreaza date la calculatoare care rationeaza si informeaza. Astfel, denumirea de calculator devine improprie întrucât se prelucreaza cunostinte, termenul adecvat fiind cel de sisteme de prelucrare a cunostintelor.

În Dictionarul Explicativ al Limbii Române se precizeaza ca "cunostintele cuprind totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare".

Nu orice data sau informatie creeaza cunostinte. Astfel, unele informatii sunt deja între cunostintele receptorului si deci nu genereaza informatii noi. Pe de alta parte, unele informatii s-ar putea sa nu aiba semnificatie pentru receptor, în sensul ca nu se integreaza între cunostintele lui. Cunostintele reprezinta, deci, totalitatea informatiilor debândite anterior cu privire la obiectul considerat.    

În toate modelele decizionale, locul informatiei în procesul luarii deciziilor este esential. Decidentul utilizeaza pentru fiecare decizie informatii specifice, precum si o cunoastere generala (experienta acumulata, formatie, strategie globala aleasa). Procesul decizional produce, la rândul sau, o informatie; fara aceasta informatie si fara comunicarea ei, decizia nu va fi însa urmata de efecte. Rolul comunicarii informatiei revine sistemului informational.

1.1.1. Evaluarea informatiei

Pentru evaluarea calitativa a informatiei pot fi luate în considerare trei aspecte: dimensiunea temporala, continutul si forma informatiei.

Dimensiunea temporala. O buna informatie trebuie sa fie obtinuta la momentul potrivit (adica sa fie oportuna) si la anumite intervale stabilite (adica sa aiba o anumita frecventa). În plus, informatia trebuie sa reflecte realitatea din momentul (sau cât mai aproape de momentul) utilizarii sale, ceea ce defineste actualitatea sa. Perioada la care se raporteaza informatia constituie un atribut temporal de mare importanta. Din acest punct de vedere, în diverse situatii sunt necesare informatii despre trecut, despre o situatie prezenta sau o prognoza a evolutiei anumitor marimi.

Continutul este, de obicei, considerat a fi cea mai importanta dimensiune a informatiei. Exactitatea este un atribut vital al acesteia. Cu toate acestea, o informatie exacta nu este de mare folos daca nu raspunde unei nevoi specifice a utilizatorului, altfel spus daca nu este pertinenta. Însa, chiar pertinenta, informatia poate fi inadecvata daca nu este si completa. De asemenea, exhaustivitatea este, la fel de importanta ca si conciziunea informatiei, în sensul furnizarii utilizatorului exact a informatiei de care are nevoie, fara a-l sufoca cu un suvoi informational din care sa fie incapabil sa selecteze ceea ce îi este necesar.

Forma defineste modalitatea de prezentare a informatiei, fiind cea care face informatia atragatoare, usoar de utilizat si înteles. De multe ori, informatii actuale, oportune, exacte, pertinente, exhaustive si concise nu au fost valorificate deplin datorita unei prezentari necorespunzatoare. În ultimul timp, însa, efortul a fost canalizat în directia ameliorarii modului de prezentare pentru a face informatiile mai atractive, comprehensibile si mai usor de folosit. Din punctul de vedere al formei, informatiile trebuie sa fie clare, precise, ordonate, prezentate într-o modalitate adecvata (text, grafice, scheme etc) si pe un suport accesibil (hârtie, transparente, ecranul unui calculator etc.).

Pentru a opera cu notiunea de informatie, pe lânga evaluarea ei calitativa se folosesc si forme de evaluare cantitativa. Astfel, s-a pus problema gasirii unui etalon pentru cantitatea de informatie, adica a unei unitati de masura, obiectiv determinata, unitate cu ajutorul careia sa se masoare informatiile si sa se compare, independent de continutul lor sau de modul în care sunt emise, transmise si receptionate.

Preocuparile de masurare a cantitatii de informatie provin din teoria statistica a comunicatiei si se bazeaza pe ideea ca informatia exprima incertitudinea înlaturata prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile.

În 1928, R.V. Hartley a introdus notiunea de cantitate de informatie. În 1948, Claude Shannon[12] numeste masura informatiei entropie informationala, prin analogie cu entropia din termodinamica ce masoara, de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen. Astfel, informatia este acea cantitate care înlatura total sau partial starea de nedeterminare, numita entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor.

 SHAPE  \* MERGEFORMAT

ĺ

=

-

=

n

k

k

k

p

p

H

1

log2    

unde H reprezinta entropia informationala, iar p reprezinta probabilitatea de realizare sau existenta a unui element sau eveniment k în cadrul sistemului.

C. Shannon a propus ca unitatea de masura a cantitatii de informatie sa fie informatia generata de realizarea unui experiment cu doua evenimente având probabilitati egale de realizare. Aceasta unitate de masura poarta denumirea de BIT (BInary DigiT = cifra binara) deoarece precizarea uneia dintre cifrele 0 sau 1 ale sistemului binar, presupuse egal probabile, constituie o informatie unitate. Cantitatea de informatie de un bit este, de exemplu, informatia obtinuta când se alege un raspund "da" sau "nu" la o întrebare sau informatia obtinuta la aruncarea unei monede.

1.1.2. Informatia si întreprinderea

Într-un mediu supra-abundent în informatii, o întreprindere performanta trebuie sa-si dezvolte capacitatea de a identifica sursele importante, de a selecta, stoca, gestiona, prelucra si folosi inteligent informatia, de a-si dezvolta fluxurile de informatii (interne si externe) în calitate de generator de informatie si de a-si alege cele mai favorabile strategii si suporturi de comunicare.

            Întreprinderea nu poate exista fara informatie si comunicarea ei, informatia devenind un bun al acesteia. Informatia prezinta într-o întreprindere patru roluri principale[13]:

·  Masura a succesului: de exemplu, informatia cu privire la profitabilitatea întreprinderii poate fi folosita pentru evaluarea succesului acelei firme pe o anumita perioada de timp;

·  Semnal de alarma: Unele informatii reflecta schimbari însemnate în volumul vânzarilor, nivelul costurilor, nivelul profitului, constituind astfel semnale de alarma pentru manageri, determinandu-i sa ia decizii si sa declanseze actiuni pentru remedierea neajunsurilor. Sistemul informational al întreprinderii are rolul de a dirija informatiile spre locul unde acestea sunt necesare, evitându-se aglomerarea managerilor cu informatii inutile;

·  Baza pentru aprofundarea analizei activitatii: Investigarea si analiza operatiunilor curente ale unei întreprinderi, în urma carora sunt evidentiate punctele ei forte si aspectele vulnerabile ale activitatii, au la baza informatii pertinente, atât din mediul intern cât si din cel extern;

·   Baza pentru planificare: Pentru a fi realiste si eficace, obiectivele si actiunile viitoare ale organizatiei trebuie proiectate pe baza unor informatii adecvate. De exemplu, informatiile cu privire la structura personalului unei companii (dupa vârsta, sex, categorii de calificare etc.) pot arata ca este necesar un program de recrutare activa si perfectionare a personalului. Planurile pentru realizarea acestui program trebuie coordonate cu planurile de productie ale firmei si cu bugetele proiectate.

Informatia este indispensabila functionarii întreprinderii. Utilizarea informatiilor are în vedere urmatoarele trei tipuri de obiective:

·  Satisfacerea unor obligatii legale: Orice întreprindere trebuie sa-si organizeze contabilitatea respectând Legea Contabilitatii, Planul general de conturi si Regulamentul de aplicare. Bilantul si contul de profit si pierderi sunt situatii de sinteza publicabile. Dreptul comercial, legislatia fiscala impun întocmirea anumitor documente periodice (declaratii fiscale, declaratii privind veniturile etc.);

·  Pregatirea deciziilor pe diferite nivele ierarhice. Informatia este baza luarii deciziilor. Elaborarea deciziilor necesita informatii de complexitati diferite;

·  Asigurarea comunicarii. Este vorba atât de o comunicare interna realizata prin schimburi orizontale si verticale de informatii, cât si de o comunicare externa, materializata în schimbul de informatii cu exteriorul (primirea si difuzarea de informatii din/catre exterior, schimburi regulate de informatii cu partenerii, furnizorii, clientii, creditorii).

Asigurarea comunicarii în organizatii prin intermediul schimburilor de informatii genereaza fluxuri informationale. Drumul pe care îl parcurge informatia, din momentul aparitiei unui eveniment si pâna când, pe baza cunoasterii lui, se declanseaza actiunea de reglare a unui nou eveniment de acelasi tip, se numeste circuit informational. O sectiune din circuitul informational formeaza un flux informational.

Fluxul informational cuprinde ansamblul datelor, informatiilor si deciziilor, necesare desfasurarii unei anumite operatii, actiuni sau activitati. Fluxul informational este caracterizat prin continut, volum, frecventa, calitate, forma, suport, mod de obtinere si cost.

Din punct de vedere al circulatiei informatiei, se disting fluxuri informationale interne si fluxuri informationale externe. Fiecare din aceste fluxuri pot fi orizontale si verticale. Fluxurile verticale pot fi ascendente sau descendente.

            Fluxurile informationale interne asigura circulatia informatiei între diferitele compartimente ale structurii organizatorice din interiorul unui organism economic si între diferite persoane din cadrul compartimentelor functionale, în vederea fundamentarii deciziilor. Pot fi orizontale si verticale.

            Fluxul informational orizontal (fig. nr. 1.2.) este reprezentat de schimbul reciproc de informatii între diferite compartimente:

Fig. nr. 1.2.  Fluxul informational intern orizontal

Fluxul informational vertical (fig. nr. 1.3) poate fi, la rândul sau, ascendent si descendent. În fluxul informational ascendent, informatia circula de la sistemul operational catre conducere (etapa de informare), iar în cel descendent, de la conducere spre cel operativ (etapa de transmitere a deciziilor).

            Fluxul informational extern asigura circulatia informatiei între un organism economic si organele ierarhic-superioare, precum si între diferite unitati economice.

Ca si fluxurile informationale interne, cele externe pot fi: orizontale si verticale.

 SHAPE  \* MERGEFORMAT

Informatii

privind stocurile

Decizii

Serviciu contabilitate

Director economic

Fig. nr. 1.3. Fluxul informational intern vertical

            Fluxurile informationale externe orizontale (fig. nr. 1.4) asigura circulatia între diferite unitati economice, determinata de circulatia valorilor materiale si banesti în procesele de aprovizionare si desfacere:

 SHAPE  \* MERGEFORMAT

Banca

Furnizor

Unitate economica

Clienti

Fig. nr. 1.4. Fluxul informational extern orizontal

            Fluxurile informationale externe verticale (fig. nr. 1.5) asigura circulatia informatiilor între unitatea economica si organele ierarhic superioare si pot fi: ascendente, prin care se transmit informatii organului ierarhic superior si descendente prin care se transmit decizii catre unitatea economica.

Necesitatea informatizarii societatilor comerciale s-a manifestat pe fondul cresterii continue a volumului de informatii vehiculate într-o firma. Cererea de informatii necesare procesului decizional pe cele trei niveluri ale sale si fiecarui compartiment în parte a sporit vertiginos în ultimele decenii. Excesul de informatii a determinat nevoia de informatii sintetizate, mai usor de urmarit si analizat. Aceasta sintetizare o realizeaza, de exemplu, contabilitatea, dar volumul imens de informatii pe care trebuie sa le gestioneze a impus cautarea de noi posibilitati de eficientizare a respectivelor activitati.

Procesul de informatizare se refera la activitatea de introducere a informaticii în întreprindere, oricare ar fi partea din sistemul informational pe care o vizeaza[14]. Procesul în ansamblul sau a influentat benefic dezvoltarea societatii. Este adevarat ca o parte din posturile de munca au disparut, dar noile dezvoltari tehnologice au cerut aparitia pe piata fortei de munca a unor noi specializari, ce au presupus ocuparea unui numar însemnat de persoane.

 SHAPE  \* MERGEFORMAT

Informatii

(rapoarte)

Decizii

(instructiuni)

Unitate economica

Organisme

 guvernamentale

Ministerul Finantelor

Directia Nat de Statistica

Fig. nr.1.5. Fluxul informational extern vertical

            Paul Harmon si Curtis Hall[15] cerceteaza evolutia lantului valoric data-informatie-cunoastere prin prisma procesului de informatizare, încadrând întreprinderea moderna în patru categorii:

  • întreprinderea neinformatizata,  un model de întreprindere pe cale de disparitie în perspectiva secolului XXI;
  • întreprinderea bazata pe date specifica anilor `70 - `80. Obiectivul principal al procesului de informatizare este legat de înregistrarea tranzactiilor firmei: stocuri, încasari, plati, etc. Informatica reprezenta un simplu serviciu si constituia exclusiv sarcina profesionistilor, utilizatorii finali neavând cunostinte de specialitate si nici acces la calculator. Suportii informationali erau neinformatizati, în cea mai mare parte a lor, iar utilizarea hârtiei era preponderenta.
  • întreprinderea bazata pe informatie. În contextul evolutiilor informationale, sistemele informatice devin mai inteligente, deoarece nu se mai ocupa numai de prelucrarea si stocarea datelor, ci si de manipularea cunostintelor într-o maniera apropiata de logica umana. Utilizarea eficienta  a informatiilor poate deveni o arma strategica pentru firma în cadrul careia calculatorul este liantul comun al tuturor utilizatorilor (indiferent de nivelul ierarhic pe care se situeaza), oferind noi posibilitati pentru lucrul în echipa si pentru luarea în comun a deciziilor. Întreprinderile se transforma, devenind adevarate retele dinamice, flexibile si adaptate schimbarilor.
  • întreprinderea bazata pe cunoastere - este un model generat de tehnologia sistemelor expert care au misiunea de a aplica cunoasterea asupra modului în care se deruleaza operatiunile economice, de a crea interfete logice asupra relatiilor dintre parametrii si marimile analizate si apoi de a determina cel mai bun parcurs de urmat. Provocarea majora a sistemelor expert în economie o constituie posibilitatea ca firma sa-si poata stoca, analiza, interpreta nu numai datele, ci si cunostintele.

            Succesul informatizarii întreprinderilor depinde de mai multi factori. În primul rând, este necesar ca managerii sa aiba cunostinte corespunzatoare de informatica pentru a sustine acest proces, iar în al doilea rând este necesar sa se asigure o foarte buna comunicare între informaticieni si utilizatori (trebuie sa se gaseasca un limbaj "de mijloc" prin care cererile utilizatorilor sa fie întelese de informaticieni, iar ceea ce concep informaticienii sa fie înteles de utilizatori). Multe proiecte informatice esueaza tocmai datorita neluarii în calcul a acestor factori.

Firmele care doresc sa-si automatizeze sistemul informational dispun de o multitudine de solutii, mai mult sau mai putin cuprinzatoare, mai complexe sau mai simple, dar si mai scumpe sau mai ieftine. Astfel, din punct de vedere hardware, pot fi utilizate calculatoare mari, minicalculatoare sau microcalculatoare, eventual interconectate în retele locale sau la distanta, pentru a exploata baze de date si programe comune. Din punct de vedere software, pot fi proiectate pachete de programe originale, pentru a satisface nevoi informationale specifice sau pot fi achizitionate pachete de programe standard, gata scrise, pentru rezolvarea problemelor informationale cu un grad mai mare de generalitate. Cea de-a doua metoda este mult mai ieftina si eficace, deoarece programele scrise de firme specializate au fost deja testate în functionare la alti utilizatori (desi slabiciuni ale softului pot fi gasite oricând). În plus, piata softului de aplicatii este în crestere rapida, ceea ce faciliteaza alegerea solutiilor convenabile pentru firmele interesate.

1.1.3. Clasificarea informatiilor

Diversitatea informatiilor, volumul lor în continua crestere, formele diferite de exprimare si alte considerente practice sunt argumentele care conduc la necesitatea clasificarii informatiilor. Cele mai utilizate criterii de clasificare întâlnite în literatura de specialitate sunt:

·        forma de exprimare;

·        situarea în timp fata de fenomenele reprezentate;

·        continutul;

·        domeniul de activitate la care se refera.

1. Dupa forma de exprimare a fenomenelor pe care le reflecta,  informatiile sunt:

§         Informatii cantitative;

§         Informatii calitative.

Informatiile cantitative pot fi analogice si numerice (digitale).

Informatia analogica este exprimata prin parametri cu variatie continua din cadrul proceselor tehnologice, asa cum sunt ei perceputi de dispozitivele tehnice de masura si control (presiunea, temperatura, viteza, tensiunea electrica etc.).

Informatia numerica (digitala) exprima aspectul cantitativ al fenomenelor si se prezinta sub forma de cifre, care se obtin prin masurare, numarare, cântarire sau calcul. Pe suportul tehnic, informatia se prezinta ca o succesiune de valori binare (0,1).

Informatia nenumerica (calitativa) este cea mai raspândita si se prezinta printr-o mare varietate de forme: concepte, liste bibliografice, texte, rapoarte etc.

În functie de suportul informational utilizat pentru redarea, transmiterea sau pastrarea acesteia, informatia calitativa poate fi: sonora, inclusiv verbala, scrisa, grafica (imagini fixe), video (imagini în miscare), sub forma undelor radio sau magnetice, sub forma codificata înregistrata pe benzi sau discuri magnetice, pe discuri optice sau magneto-optice.

2. Dupa situarea în timp fata de fenomenele reprezentate,  distingem:

§         Informatii active (dinamice, operative);

§         Informatii pasive;

§         Informatii previzionale.

Informatiile active (dinamice, operative) reprezinta procese sau fenomene în curs de desfasurare.

Informatiile pasive se refera la procese sau fenomene care au avut loc si care s-au terminat. Ele sunt utile pentru conducerea proceselor si fenomenelor cu caracter repetitiv..

Informatiile previzionale sunt cele cuprinse în planuri si programe si comensureaza procese si fenomene ce se vor desfasura în viitor.

3. Dupa continut, pot fi:

§         Informatii elementare;

§         Informatii complexe;

§         Informatii sintetice.

Informatiile elementare sunt specifice sistemului operational în care se desfasoara  nemijlocit activitatile economice si definesc operatii si fenomene indivizibile (datele din documentele primare).

Informatiile complexe sunt informatiile rezultate din agregarea informatiilor elementare pentru a caracteriza un proces sau un fenomen (nivelul productivitatii muncii, valoarea productiei marfa, costul productiei etc.).

Informatiile sintetice se obtin, de regula, prin aditionarea informatiilor elementare de acelasi tip (balante de verificare, bilant contabil etc.).

4. Dupa domeniul de activitate la care se refera, distingem:

§         Informatii tehnologice;

§         Informatii tehnico-stiintifice;

§         Informatii economice.

Informatiile tehnologice sunt utilizate pentru conducerea si dirijarea proceselor tehnologice industriale.

Informatiile tehnico-stiintifice sunt utilizate în domeniul cercetarii stiintifice si al proiectarii tehnologice.

Informatiile economice sunt instrumente de conducere nemijlocita a proceselor social-economice. Ele devin utile si eficiente numai în cadrul  schimbului permanent de cunostinte între oameni, situati pe diverse trepte ierarhice ale economiei. Informatiile economice prezinta câteva particularitati: volum si diversitate tipologica mare, prelucrari specifice relativ simple si cu mare frecventa (calcule aritmetice, sortari, grupari, comparari etc.), timp de valabilitate relativ redus.

5.      Dupa sursele de provenienta distingem: informatii interne, externe, primare etc.

6.      Dupa principiile de prelucrare în sistemele informatice pot fi: date aritmetico-logice, texte, documente grafice, secvente audio si secvente (clipuri) video.

1.2.      Tehnologia informationala si impactul acesteia asupra organizatiilor

Unul dintre factorii care influenteaza evolutia societatii informationale este reprezentat de tehnologiile informationale.

Prin fuziunea informaticii cu telecomunicatiile, birotica, robotica s-a realizat un conglomerat de industrii si servicii cunoscute sub numele de tehnologie informationala (Information Technology) sau dupa alti autori tehnologie informationala si de comunicatii (Information and Communication Technology - ICT) sau noile tehnologii informationale (New Information Technology - NTI).

            Astazi este recunoscuta de toata lumea importanta deosebita pe care o are informatia în dezvoltarea economica si sociala. Pentru a deveni utila în orice domeniu de activitate, informatia trebuie colectata, stocata, prelucrata si transmisa celor care au nevoie. Aici intervin tehnologiile informationale care au înregistrat în ultimele decenii progrese remarcabile, greu de controlat si care au provocat profunde transformari la nivelul societatii, al organizatiilor si al indivizilor. Utilizarea tehnologiei informationale amelioreaza oportunitatile în valorificarea informatiei si determina aparitia a noi abordari cu privire la ce este o organizatie si cum se comporta aceasta.

            O definitie uzuala a tehnologiei informationale a fost data de Departamentul de Comert si Industrie al Marii Britanii care precizeaza ca tehnologiile informationale permit "colectarea, prelucrarea, stocarea si transmiterea informatiilor sub forma de voce, imagine, text si numerica pe baza microelectronicii, prin intermediul combinarii informaticii cu telecomunicatiile"[16].

            O definitie mai cuprinzatoare considera tehnologia informationala o paradigma a dezvoltarii tehnico-economice ce include comunicatiile, fotonica, informatica, sistemele de fabricatie, retelele, softul, echipamentele de stocare a informatiei si memoriile.

Tehnologiile informationale cuprind procesele, metodele, tehnicile si operatiile necesare prelucrarii automate a datelor. Ele întrunesc un bogat set de functii, aspecte, activitati care pot fi grupate în urmatoarele categorii:

·        colectarea, reprezentarea, înregistrarea (scrierea) si identificarea (citirea) informatiilor;

·        organizarea în memorie si pastrarea informatiilor;

·        prelucrarea informatiilor;

·        cautarea si extragerea informatiilor;

·        transmiterea informatiilor;

·        securitatea informatiilor;

·        redarea informatiilor.

Tehnologiile informationale prezinta anumite particularitati[17]:

·  Sunt tehnologii multiforme care se pot adapta majoritatii activitatilor umane. Tehnologia informatica s-a pulverizat într-o multitudine de activitati, ramuri industriale si servicii, marindu-si considerabil portofoliul de aplicatii;

·  Sunt tehnologii complexe în care serviciile ocupa o parte considerabila. Prin utilizarea acestora în cadrul unei organizatii, specialistii interni sau externi recurg foarte des la serviciile de asistenta. Acest lucru se întâmpla mai ales în faza de implementare, decât în faza operationala. Nevoile întreprinderilor si ale indivizilor se schimba, tehnologia progreseaza si câmpul de aplicare a tehnologiilor informationale se largeste continuu. În cazul achizitionarii unui produs complex, orice cumparator sau utilizator IT trebuie sa se informeze pentru a întelege tendintele si presiunile la care trebuie sa faca fata;

·  Sistemele informationale nu pot transforma singure maniera de functionare a unei organizatii, ele reprezinta doar un mecanism catalizator. Indivizii lucreaza cu tehnologiile informationale la toate nivelurile ierarhice pentru a-si realiza obiectivele propuse. Dar deseori acestia considera sistemele informatice ca fiind "cutia neagra" a organizatiei, neîntelegând de fapt în totalitate rolul si avantajele utilizarii noilor tehnologii. De aceea, se impune o colaborare permanenta între informaticieni si utilizatori la nivelul unei firme.

            Schimbarile intervenite în  tehnologiile informationale sunt rapide si au numeroase implicatii. Pentru a cunoaste mai bine aceste implicatii trebuie identificate caracteristicile globale ale noilor tehnologii informationale. În acest sens, Herbert Simon defineste urmatoarele caracteristici ale NTI[18]:

·        asigura accesibilitatea oricarei informatii sub forma verbala, simbolica, prin intermediul calculatorului;

·        pun la dispozitie capacitati mari de memorare pentru sistemele de prelucrare a informatiilor;

·        fac posibila utilizarea limbajului uman pentru interogarea sistemelor de prelucrare a informatiilor;

·        orice informatie care se dovedeste utila va putea fi transmisa în alt punct din acelasi sistem cu costuri scazute;

·        sistemele de prelucrare a informatiilor sunt din ce în ce mai capabile de a informa, de a sprijini procesul decizional si, mai mult, de a învata.

            În prezent, doua schimbari esentiale se datoreaza utilizarii NTI[19]:

·        descentralizarea puterii informatice si a stocarii datelor si deplasarea catre utilizator;

·        utilizarea pe scara larga a telecomunicatiilor care face legatura electronica între diferitele componente ale sistemelor informationale.

Un important rezultat al amplorii si dezvoltarii tehnologiei  informationale îl constituie generalizarea sistemelor informatice. Sistemele informatice constituie cadrul de patrundere si de aplicare a tehnologiei  informationale în organizatii, dar nu numai, aceasta influentând evolutia si dezvoltarea sistemelor informatice. În acest sens, tehnologia  informationala ar cuprinde, pe lânga elementele care asigura colectarea, prelucrarea, stocarea si transmiterea informatiilor, si elementele teoretice si metodologice privind dezvoltarea sistemelor informatice.

            În prezent se constata, ca urmare a dezvoltarii explozive a tehnologiei informationale, o incapacitate a firmelor de a beneficia pe deplin de facilitatile oferite de noile tehnologii. De asemenea, trebuie avut în vedere ca nu este suficienta simpla introducere a unor noi tehnologii, ci si formarea unei noi atitudini fata de utilizarea lor prin crearea unei arhitecturi informationale adecvate.

Progresul si ritmul de evolutie al tehnologiei este greu de anticipat astazi. Multi specialisti nu mai cred ca tehnologia informationala poate oferi un avantaj de durata, ea transformându-se adesea într-o necesitate strategica. Experienta multor întreprinderi a demonstrat ca ceea ce astazi reprezinta un avantaj fata de concurenta, mâine poate fi o obligatie, o necesitate pentru a ramâne în competitie. Din punct de vedere al activitatilor si proceselor economice, prima întrebare care trebuie pusa este daca tehnologia informationala poate sa sprijine procesele economice si daca da, în ce masura.

Tehnologiile informationale s-au dezvoltat ca raspuns la necesitatile de prelucrare a informatiilor, fenomen cauzat de industrializarea societatii. Astazi, putine aspecte ale vietii cotidiene au ramas în afara sferei de influenta a tehnologiei informationale, iar pentru organizatii ele reprezinta cu adevarat o miza strategica din care pot decurge numeroase avantaje concurentiale. Cadrul general de analiza a impactului tehnologiilor informationale asupra organizatiei economice este prezentat în fig. nr. 1.6

 SHAPE  \* MERGEFORMAT

Structura organizatiei

si cultura

organizationala

Strategia

organizatiei

    Management si

procese economice

Tehnologia

informationala

Resurse umane

si roluri

Mediul extern, social,

economic,

politic etc.

Fig. nr.1.6.  Cadrul general de analiza a impactului organizational al tehnologiilor informationale

Unii specialisti atribuie un rol primordial tehnologiei informationale în schimbarea organizationala, neglijând aportul altor factori de mediu, adica factorii sociali, politici, economici. Într-adevar, tehnologia informationala reprezinta cea mai importanta pârghie în realizarea schimbarii, ea însa este completata de factorii organizationali, cum ar fi cultura organizationala (este necesara o cultura care sa fie dinamica si sa încurajeze initiativa si inovarea) si structura organizatorica (structura trebuie sa permita coordonarea si colaborarea interfunctionala), precum si de resursele umane (aceasta implica instruirea, motivarea, evaluarea si compensarea personalului).

Tehnologiile informationale ofera noi solutii în domeniul comunicatiilor, hardware, software, precum si în reproiectarea proceselor economice în întreprinderi.

Tendinta majora a comunicatiilor contemporane o constituie dezvoltarea comunicatiilor celulare si potentiala integrare a acestora cu retele digitale de servicii integrate, ceea ce duce la posibilitatea conectarii diferitelor echipamente: fax, video, PC-uri, statii de lucru ale retelelor locale (LAN).

Integrarea telecomunicatiilor cu tehnologia informatica a fost facilitata de dezvoltarea circuitelor integrate de tip ISDN - Integrated Digital Network (Retele integrate de servicii digitale), împreuna cu raspândirea retelelor de comunicatii locale, metropolitane si globale, a retelelor locale optice, retelelor locale fara fir (cablu).

În ceea ce priveste tendintele din domeniul hardware, acestea sunt prezentate în tabelul nr.1.1.

Tabel nr.1.1. Tendintele tehnologiilor hardware

Tendinte în tehnologia hardware

PC -uri

Calculatoare neuronale

Calculatoare si periferice optice

Supercalculatoare

§    Devin integratoarele sistemelor

(videotext, prelucrarea vocii, fax etc.)

§    PC-uri pe un singur cip (transputer)

§    3D, CAD, UNIX, statii de lucru inteligente

§    laptopuri, notebook-uri, palm-topuri, etc

§    calculatoare de tip "pen-based", fara cablu.

§                      Sisteme de recunoastere a scrisului de mâna;

§                      Sisteme pe baza logicii neuronale si a logicii fuzzi;

§                      Sisteme de recunoastere a caracterului si propozitiei;

§ Retele neuronale inteligente

§    Sisteme de prelucrare paralela a unui volum masiv de date, utilizând retele neuronale;

§    Tehnologii optice de interconectare;

§    Procesoare optice;

§    Circuite integrate optoelectronice;

§    Retele neuronale optice;

§    Discuri optice WORM; sisteme DVD

§                Tehnologia floppy-optica

§ Supercalculatoare pe baza

 de simulatoare în timp real;

§ Supercalculatoare grafice

  cu facilitati 3D ;

§ . Supercalculatoare pe baza

  de Galiu-Arseniu

§ Supercalculatoare cu componente de conectare optice

§  Masini  3T (Trilion Instruction/sec)

Schimbarile în tehnologia informatica au fost generate de facilitati importante în ceea ce priveste depozitarea si accesarea datelor. Evolutia sistemelor de depozitare masiva a datelor, sistemele optice si magneto-optice faciliteaza constituirea si actualizarea unui volum imens de date, oferindu-le unor largi categorii de utilizatori la preturi foarte reduse, respectând totodata criteriile de securitate si confidentialitate pentru unele tipuri de informatii.

Prelucrarea neuronala[20], care ocupa pozitia de mijloc între forma conventionala de lucru a calculatoarelor si cea de functionare a gândirii umane, are un urias potential de utilizare. Calculatoarele neuronale au extins aria de aplicare a calculatoarelor în domenii ca: recunoasterea caracterelor (propozitii si fraze scrise de mâna), recunoasterea vocii umane, identificarea automata a componentelor de fabricatie si sunt în curs de extindere la activitati de tipul: automatizarea prelucrarii, traducerea automata dintr-o limba în alta, automatizarea asamblarii în procesul de manufacturare, verificarea documentelor.

Daca echipamentele si retelele reprezinta suportul fizic al oricarui sistem informatic, software-ul este suportul logic, prin intermediul caruia se organizeaza si se gestioneaza informatiile vehiculate. Din multitudinea coordonatelor pe care se deruleaza evolutia pe termen scurt si mediu a programarii calculatoarelor electronice, cele mai importante vizeaza urmatoarele domenii:

§         CAD (Computer Aided Design - proiectare asistata de calculator) /CAM (Computer Aided  Manufacturing - fabricatie asistata de calculator) /CAE (Computer Aided Engineering) /CIM (Computer Integrated Manufacturing)

§         proiectarea asistata de calculator a sistemelor informatice (CASE)

§         arhitectura aplicatiilor sistem

§         sisteme de operare

§         programare orientata pe obiecte

§         sisteme de gestiune a bazelor de date

§         programare distribuita

§         prelucrari paralele

§         sisteme cu toleranta la erori

§         inteligenta artificiala: logica fuzzy, retele neuronale, sisteme expert, agenti inteligenti.

Schimbarile principale care influenteaza sensibil ciclul de dezvoltare al software-ului sunt legate de: programarea orientata pe obiect, baze de date obiectuale, medii de programare distribuita, inclusiv SGBD distribuite, sisteme expert. Aceste elemente coroborate cu evolutia catre sistemele cu arhitectura deschisa trebuie sa satisfaca toate cerintele utilizatorilor legate de securitatea si confidentialitatea datelor, legare în retele, acces distribuit, grafica, timp partajat, multiprogramare si multiprocesare.

Principalele tehnologii informationale care conduc întreprinderile spre modernitate, iar societatea spre globalizare sunt[21]:

  1. Internetul-ul   

            Secolul nostru este teatrul unei evolutii tehnologice foarte rapide. Lumea a devenit din ce în ce mai "interconectata": puteti contacta o persoana dintr-o alta parte a globului de la telefonul aflat în masina d-voastra; datorita televiziunii puteti asista în direct la performantele atletilor din toata lumea; bursele de la Tokio, Paris si New York sunt legate printr-o retea telematica ceea ce permite efectuarea de investitii 24 de ore din 24 practic în lumea întreaga. Internetul, definit ca o retea a tuturor retelelor, este una din cele mai pasionante manifestari a acestui fenomen al societatii. El a revolutionat si a dinamizat toate activitatile economice dintr-o întreprindere, a stat si sta la baza altor tehnologii informatice. Într-adevar, Internetul pune în relatie pe o scara larga oameni si calculatoare ce vorbesc un limbaj comun si care sunt racordati între ei prin kilometri de cablu si de linii telefonice.

Internetul, loc de comunicatie, de schimb de idei si informatii se va dezvolta continuu si viitorul sau va depinde de utilizatorii sai. Ca urmare a globalizarii schimburilor si a cresterii importantei informarii, întreprinderea devine din ce în ce mai mult o utilizatoare a Internetului. În esenta, acesta are la baza retele de calculatoare dispersate la nivel mondial în toate colturile lumii, retele care comunica între ele prin intermediul unui protocol (Internet Protocol - IP), usor de recunoscut indiferent de tipul echipamentelor (calculatoare) si de sistemul de operare utilizat.

Pe baza Internet-ului s-au dezvoltat o serie de aplicatii, precum: Intranet-ul, Extranet-ul, groupware-ul, EDI Internet, posta electronica, e-marketing, e-learning, discutii pe Internet (forumuri, grupuri de întâlniri, grupuri de stiri), chat (discutii în timp real), comert electronic (e-commerce cu urmatoarele modele de afaceri: magazin electronic (e-Shop), aprovizionare electronica (e-procurement), licitatie electronica (e-auction), supermagazinul electronic (e-mall), piata unui tert (Third Party Marketplace), comunitati virtuale (Virtual Communities), conectari la distanta, telefonie, videoconferinte, universuri virtuale, captare de programe radio-tv, biblioteci digitale etc.

b. Recunoasterea optica a caracterelor (Optical Character Recognition) este utilizata în operatiile de digitizare a datelor de tip text. În scop comercial ea se foloseste pe scara larga în magazine la citirea codurilor de bare de pe diferite produse. Astfel, se obtin informatii cu privire la denumire, pret, raion de vânzare, taxele aferente (TVA, accize etc.), termen de valabilitate, producator etc. Daca la aceste informatii se adauga data vânzarii, casa si vânzatorul, precum si cumparatorul, atunci se obtine o imagine completa privind actul de vânzare-cumparare. Toate aceste informatii se transfera serverului central pentru înregistrare contabila, pentru luarea unor decizii etc.

c. Bancomatele (Automat Teller Machine - ATM) reprezinta tehnologia informatica si de comunicatii prin care cardul bancar este identificat si poate fi folosit pentru retragerea unei sume de bani sau efectuarea unor plati în conturi predefinite (telefonie, utilitati, magazine).

d. Sistemele electronice de realizare a întâlnirilor faciliteaza întâlnirea virtuala a membrilor unei comunitati sau unei echipe cu diferite prilejuri: conferinte, luarea unei decizii, simple discutii video etc. Aceasta tehnologie consta în digitizarea secventelor audio si video, compresia, criptarea, transmiterea, decriptarea, decompresia si vizualizarea acestora cu o viteza foarte mare folosind infrastructura de baza - Internet-ul.

e. Tehnologia groupware si gestiunea electronica a documentelor

Groupware reprezinta un model organizational aparut în anii '90 care are în vedere trei dimensiuni ale întreprinderii: managementul sau dimensiunea umana, organizarea sau dimensiunea organizationala, informatica sau dimensiunea tehnologica. Instrumentele groupware sunt aplicatii în retea care permit grupurilor de lucru sa colaboreze într-o maniera facila[22]. Lucrul în medii colaborationiste presupune lucrul cu documente în format electronic (creat sau digitizat prin scanare), folosind un software special care contine absolut toate componentele pentru lucrul de birou, la care se adauga si componenta de transmitere co-echipierilor (posta electronica, gestionar de documente).

f. Inteligenta artificiala si aplicatiile ei

 Aceasta tehnologie informatica reuneste aplicatii ce vor cunoaste o extindere deosebit de mare în viitorul apropiat. În categoria aplicatiilor specifice inteligentei artificiale sunt incluse: sistemele inteligente, recunoasterea formelor, recunoasterea si întelegerea vorbirii, robotica, rezolvatoarele generale de probleme, învatamântul asistat de calculator si prelucrarea limbajului natural.

g. Tehnologia multimedia prevede reprezentarea în ansamblu a diferitelor tipuri de date[23]. Multimedia înseamna utilizarea calculatorului electronic pentru prezentarea informatiilor prin combinarea de texte, grafice, sunete, imagini statice, animate sau video, folosind instrumente care permit utilizatorului sa navigheze, sa interactioneze, sa creeze si sa comunice. Aceasta definitie cuprinde cele patru componente importante ale multimediei: calculatorul electronic, legaturile între documente, numite link-uri, instrumente de navigare si metode de colectare, prelucrare si comunicare a datelor si ideilor.

Cele doua aspecte, fundamentale si concomitente, ale multimediei sunt integrarea diverselor documente si interactivitatea.

În literatura de specialitate, multimedia este considerat un concept aflat la intersectia mai multor domenii, ea combinând cele trei mari inovatii ale secolului: calculatorul electronic, telecomunicatiile si tehnica audiovizualului. În anii '70 multimedia era doar un cuvânt care însemna audiovizual, în prezent ea devenind o tehnologie care a revolutionat domeniul calculatoarelor.

Calculatorul a trecut progresiv, de la rolul sau de  mijloc de prelucrare a textelor, la cel de prelucrare a diverselor si complexelor date, precum imagini video, fotografii sau sunete. Calculatorul dirijeaza afisarea diferitelor documente, trateaza prioritatile, dupa cererile utilizatorilor si permite, deci, un parcurs interactiv în aplicatie. Folosirea tehnologiilor multimedia necesita dotarea calculatorului cu CD-ROM, difuzoare si placi audio, Video-CD, camera de luat vederi si placa video, în functie de aplicatiile utilizate.

Informatica sta la baza multimediei. Totusi multimedia nu constituie un domeniu particular al informaticii, ea nu este decât o prelungire logica si un rezultat al evolutiei tehnologice, atât a echipamentelor, cât si a programelor. Dezvoltarea acestei tehnologii a fost determinata de raspândirea, pe scara larga, a calculatoarelor personale, de dezvoltarea capacitatilor si performantelor componentelor si perifericelor calculatorului ce permit tratarea, depozitarea si distributia datelor multimedia, de realizarea de afisaje video de înalta calitate si generalizarea interfetelor grafice utilizator ce permit realizarea unor prelucrari alta data complexe si mai dificil de obtinut, de raspândirea si standardizarea placilor de sunet, de dezvoltarea tehnologiilor de stocare care au permis cresterea volumului de date (aparitia CD-ROM-ului si a altor suporti de stocare de mare capacitate). Multimedia s-a consolidat odata cu aparitia standardelor importante în materie de comunicatii si de comprimare/decomprimare a datelor, cu integrarea functiilor video si audio în componente electronice sau procesoare si servicii avansate de telecomunicatii prin satelit sau cablu, cu faimoasele "autostrazi informationale".

În acelasi timp, multimedia a devenit o adevarata industrie. Productia de documente multimedia este economica. Un CD-ROM este un suport cu mult mai ieftin pentru a contine o enciclopedie decât kilograme de hârtie imprimata. În numeroase domenii, multimedia este deosebit de eficace. De exemplu, prezentarea unei întreprinderi este mult mai atragatoare daca îi integram comentarii sonore sau secvente video care prezinta un aspect particular legat de acea întreprindere. În plus, aceasta prezentare se poate face fara prezentator, cu ajutorul unui nod interactiv.

Daca multimedia se raspândeste, încet cu încet, asupra tuturor sectoarelor de activitate, marele public este si el vizat. Multimedia devine din ce în ce mai mult un serviciu pentru un public avid de a descoperi cât mai multa informatie, de diferite tipuri, prin intermediul televizorului sau monitorului, a sintetizatorului muzical sau a televiziunii interactive. Trecerea de la profesional catre marele public este facilitata si de generalizarea unor interfete utilizator prietenoase, asigurate în general prin simboluri recunoscute de întreaga lume: pictograme, optiuni de meniu, zone de dialog, butoane de control etc., mijloace prin care utilizatorului i se asigura un acces rapid la aplicatii informatice si la informatii inedite.

h. Alte tehnologii informationale

Se pot încadra aici toate tehnologiile moderne de proiectare asistata de calculator, semnatura digitala pentru care si în România s-a adoptat legislatia în domeniu, asa-zisele tehnologii calme, teleprezenta la locul de munca, calculatoarele Web, microsistemele etc.

1.3.      Aspecte privind organizarea si structurarea                           datelor

Dezvoltarea rapida si complexa a societatii a dus în mod inevitabil la o sporire însemnata a volumului de date, care tind sa aglomereze si sa blocheze canalele informationale, în aceeasi masura în care creste continuu nevoia de informatie.  Orice organism economic se confrunta cu un volum mare de date, supus unor prelucrari relativ simple, dar cu un caracter repetitiv si cu o frecventa mare. În acelasi timp datele se caracterizeaza printr-o structura uniforma rezultata din structura documentelor primare specifice operatiilor economice. Toate acestea reprezinta, de fapt, restrictii în activitatea de structurare si organizare a datelor economice în sistemele informatice.

Organizarea datelor reprezinta procesul de identificare, definire, structurare si memorare a datelor[24]. O buna organizare a datelor impune folosirea unor structuri care sa permita o prelucrare  cu un cost cât mai redus. Pentru specificul activitatilor economice, fiecare nivel de abstractizare implica date elementare si date structurate.

            1.3.1. Date elementare si date structurate

Data este un model de reprezentare a informatiei, accesibil unui anumit procesor (om, calculator, program), model cu care se va putea opera pentru a obtine noi informatii.

O data care apare ca o entitate indivizibila, atât în raport cu informatia pe care o reprezinta, cât si în raport cu procesorul care o prelucreaza se numeste data elementara. Data elementara  poate fi privita ca model de reprezentare a informatiei la nivelul unui procesor uman (nivel logic) sau la nivelul reprezentarii interne, respectiv pe suport (nivel fizic).

Din punct de vedere logic, data poate fi reprezentata printr-un triplet de forma:

Identificatorul datei (numele) este un simbol asociat datei pentru a o putea distinge de alte date si pentru a se putea face referiri la ea în timpul procesului de prelucrare (de exemplu, codprod, denprod, um)

Atributele precizeaza proprietatile datei si determina modul în care poate fi ea tratata în procesul de prelucrare. Iata câteva exemple de atribute:

·        tipul datei care defineste apartenenta acesteia la o anumita clasa de date, în functie de natura si de domeniul valorilor luate. Se disting astfel date de tip numeric (întreg, real, complex), logic, sir de caractere.

·        precizia reprezentarii interne care defineste cât mai fidel reproduce modelul intern de reprezentare obiectul pe care îl reprezinta. Precizia depinde de zona de memorie afectata datei. Ea poate fi simpla precizie sau dubla precizie.

·        valoarea initiala

·        modul de alocare a memoriei pe parcursul prelucrarii (static, dinamic).

Valorile datei pot fi precizate prin enumerare sau printr-o proprietate comuna si pot fi numere, valori logice, siruri de caractere. În functie  de valoare, datele se clasifica în :

·        date variabile (variabile) - date care pe tot parcursul procesului de prelucrare pot lua orice valori din domeniul de definitie a datei;

·        date constante (constante) - date care pe parcursul procesului de prelucrare îsi pastreaza aceeasi valoare din domeniul de definitie al datei.

Din punct de vedere fizic, o data elementara apare ca o zona de memorie sau de suport de o anumita marime, situata la o anumita adresa, în care se socheaza într-o forma specifica valorile datei.

Principalele tipuri de date elementare sunt:

·        Tipul numeric care include numerele întregi, reale si complexe si asupra carora se pot realiza operatii de adunare, scadere, etc.;

·        Tipul logic (boolean) utilizat pentru precizarea starilor de adevar (TRUE, YES) sau neadevar (FALSE, NO) ale unui enunt. Asupra acestor date se pot efectua operatii logice: NOT, AND, OR;

·        Tipul caracter care reprezinta o succesiune de caractere alfanumerice asupra careia se pot defini operatii de concatenare, ordonare etc.;

·        Tipul pointer, adica date elementare ale caror valori sunt adrese, referinte pentru alte date.

În majoritatea aplicatiilor, datele se prezinta sub forma unor multimi sau colectii, a caror prelucrare nu poate fi conceputa fara o organizare corespunzatoare. Între elementele unei colectii de date pot fi identificate si/sau introduse relatii care sa determine pe multimea respectiva o anumita structura. Natura relatiei poate diferi la diferite nivele de abstractizare în mod considerabil, putând fi o relatie de ordine în multimea elementelor colectiei, o relatie ce descrie mecanismul de acces la memorie. În acest mod se obtine tipul de data structurata sau structura de date. Structurile de date sunt colectii de date pe care s-a definit o structura si careia îi este specific un anumit mecanism de selectie si identificare a componentelor. O structura este o entitate de sine-statatoare, indentificabila prin nume, ale carei componente îsi mentin proprietatile. Componentele unei structuri de date pot fi individualizate si selectate prin nume (identificatori) sau prin pozitia ce o ocupa în structura, conform cu relatia de ordine specificata.

Structurile de date pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

a.       dupa modul de selectare a componentelor:

·        structuri cu acces direct atunci când o componenta poate fi selectata fara a tine seama de celelalte componente ale structurii

·        structuri cu acces secvential atunci când localizarea unui element se face printr-un proces de parcurgere a mai multor componente, conform cu ordinea acestora.

b.      dupa suportul de memorie pe care se creeaza structura de date :

·        structuri de date interne (sir, masiv, înregistrare, liste, arbori)

·        structuri de date externe (fisiere, baze de date)

c.       dupa variabilitatea structurii:

·        structuri de date dinamice, care îsi modifica pe parcursul prelucrarii structura

·        structuri de date statice, care pe tot parcursul existentei au acelasi numar de componente si în aceeasi ordine

Structurile dinamice, la rândul lor, pot fi:

·        cu cardinalitate finita, daca au un numar limitat de componente

·        cu cardinalitate infinita, daca numarul de componente este nelimitat

Daca se grupeaza împreuna date structurate si se înzestreaza aceasta multime cu anumite operatii, atunci se obtine un tip de data structurata sau un tip de structura de date. Un tip de data structurata este deci o multime ordonata de date (elementare sau structuri de date) pe care s-a definit un grup de operatori de baza cu o anumita semantica.

Principalele tipuri de structuri de date pentru memoria interna sunt sirul, masivul, înregistrarea, listele liniare, arborii de date, iar pentru memoria externa sunt fisierele si bazele de date.

La orice nivel de abstractizare rezolvarea unei probleme, utilizând calculatorul electronic, implica atât date elementare, cât si date structurate. Componentele unei structuri de date pot fi date elementare sau la rândul lor structuri de date. Daca toate componentele sunt de acelasi tip atunci structura de date este omogena. Definirea structurilor de date se bazeaza, în majoritatea aplicatiilor, pe structurile liniare, arborescente si de tip retea. Acestea sunt considerate structuri de baza, deoarece, prin combinarea lor convenabila, se pot construi structuri oricât de complexe.

Listele sunt structuri de date liniare, dinamice, recursive, cu componente omogene sau eterogene. Ca secvente finite de elemente, componentele pot fi date elementare sau date structurate. Listele pot fi de mai multe tipuri: liniare, circulare etc.

Prin lista liniara se întelege un sir de elemente în care distingem un prim si un ultim element, fiecare element în afara de acestea având unic determinate un element care îl precede si unul care îi succede; primul element are un unic element care îi succede, iar ultimul element are un unic ele­ment care îl precede. Cele doua capete ale listei se numesc baza, respectiv vârf.

Pentru definirea listelor liniare si a relatiilor de ordonare liniara sunt folosite variabile pointer, astfel încât elementele listei apar ca perechi sau triplete care, în afara elementului de data contin referinte ce indica locul succesorului, respectiv locul succesorului si predecesorului.

În practica se întâlnesc urmatoarele tipuri de liste liniare:

·        Stiva sau lista LIFO este o lista asimetrica pentru care adaugarea, stergerea si consultarea se fac la un singur capat, respectiv la sfârsitul ei.

·        Coada sau lista FIFO este o lista asimetrica la care operatiile de consultare si stergere se realizeaza la începutul listei, iar operatia de adaugare la sfârsitul listei.

·        Lista cu doua capete este o lista simetrica pentru care operatiile de adaugare, consultare si stergere se fac atât la începutul, cât si la sfârsitul listei.

Lista circulara este o lista în care se modifica modul de înlantuire, punând la partea de legatura a ultimului element adresa primului element. Deoarece la aceste liste dispare distinctia dintre primul si ultimul element, se introduce un element special, numit cap de lista, care nu contine date. Capul de lista devine prim si ultim element si asigura posibilitatea de a parcurge lista în ambele sensuri.

Structura de tip arbore asigura ordonarea elementelor componente pe niveluri ierarhice. Exista un singur nod radacina si mai multe noduri cu un anumit numar de descendenti. Se întâlneste în articolele dintr-un fisier.

Cele mai utilizate date structurate sunt:

·        articolul;

·        fisierul;

·        tabloul.

Articolul este o structura de tip arborescent ale carui câmpuri sunt descendentii radacinii (nivelul 1), subcâmpurile sunt descendentii câmpurilor (nivelul 2) s.a.m.d. Câmpurile unui articol pot fi date elementare sau grupuri de date de diverse tipuri. În principiu fiecare câmp sau subcâmp se defineste prin urmatoarele atribute:

·        nume - un cod unic de identificare;

·        tip - natura datei;

·        lungime - numarul total de caractere;

·        partea zecimala - se specifica numai pentru datele numerice.

De exemplu, articolul ARTSALAR poate avea urmatoarea structura:

PRIVATE Nume

Tip

Lungime

Partea zecimala

MARCA

Numeric

5

0

NUMEPREN

Caracter

20

FUNCŢIE

Caracter

10

SALARBAZĂ

Numeric

11

2

Fig. nr. 1.7. Descrierea articolului ARTSALAR

Fisierul reprezinta un ansamblu organizat de articole cu aceeasi natura, dispuse pe un suport de înregistrare (de exemplu, fisierul FSAL cuprinde articolele ARTSALAR cu date privind salariatii unei organizatii).

Tabloul este o colectie de date de acelasi tip, aranjate într-o structura rectangulara, cu una sau mai multe dimensiuni. Tablourile cu o dimensiune se numesc vectori, iar cele cu mai multe dimensiuni se numesc matrici sau masive. Pentru fiecare dimensiune se asociaza un indice ale carui valori sunt folosite pentru referirea elementelor tabloului.

Exemplu: T (i1, i2...ik), unde k reprezinta numarul de dimensiuni, iar i1, i2....ik sunt elementele tabloului T. De exemplu, pentru introducerea notelor obtinute de studenti în cele 2 sesiuni, fiecare sesiune având câte 5 examene, definim variabila Nota(2,5). Vom obtine un tablou de variabile astfel: Nota(1,1), Nota(1,2), Nota(1,3), Nota(1,4), Nota(1,5), Nota(2,1), etc.

Asupra structurilor de date se pot efectua atât operatii generale, cât si operatii specifice tipului structurii. Cele mai întâlnite sunt:

1. Crearea se executa o singura data la începutul ciclului de viata a structurii respective, presupunând memorarea structurii respective de date în forma initiala, pe suportul de memorie interna sau externa.

2. Actualizarea reprezinta operatia de aducere la zi a unei structuri de date create anterior si presupune:

·  adaugarea si/sau inserarea de noi elemente ale structurii;

·  modificarea valorilor unor elemente ale structurii;

·  stergerea fizica si/sau logica a unor elemente ale structurii.

3. Consultarea (exploatarea) asigura accesarea elementelor componente ale unei structuri în scopul prelucrarii sau vizualizarii acesteia.

4. Sortarea permite ordonarea crescatoare sau descrescatoare a elementelor unor structuri, dupa anumite criterii stabilite de utilizator, fiind o rearanjare fizica a acestora.

5. Separarea este desfacerea unei structuri în doua sau mai multe structuri.

6. Fuzionarea sau interclasarea este combinarea a doua sau mai multor structuri într-o singura structura conform unor criterii.

7. Copierea presupune obtinerea unei dubluri, integrale sau partiale aleasa de utilizator.

            1.3.2. Categorii de operatiuni definite asupra datelor

Prelucrarea datelor presupune parcurgerea unei succesiuni ordonate de operatii care actioneaza asupra valorilor acestora. Ele se pot grupa în urmatoarele categorii:

·        operatiuni de atribuire;

·        operatiuni de calcul;

·        operatiuni de decizie;

·        operatiuni de intrare /iesire;

·        operatiuni de transfer a controlului.

Operatiunile de atribuire sunt acelea prin care unei variabile i se atribuie o anumita valoare predefinita sau rezultatul evaluarii unei expresii.

Exemplu:

            NOTA = 8

            MEDIA=(NOTA1+NOTA2)/2

Operatiunile de calcul se definesc pe multimea numerelor reale. Dintre acestea fac parte operatia de adunare, scadere, înmultire, împartire, ridicare la putere, calculul unor expresii numerice etc. Ca operatori se utilizeaza:

·        +  pentru adunare;

·        - pentru scadere;

·        * pentru înmultire;

·        /   pentru împartire;

·        ** pentru ridicare la putere.

De asemenea, în cadrul expresiilor se pot utiliza si parantezele, evaluarea acestora facându-se dupa regulile din algebra.

Exemplu:

SALARIU NET = ((NRORLUCR * TARIFO) + SPORVECH) - IMPOZ

a = (b * c)**2 + 1650

Operatiunile de decizie sunt utilizate pentru a determina valoarea logica a unei propozitii (adevarat sau fals). Ele conditioneaza executarea unor operatiuni sau grupuri de operatiuni. Operatorii utilizati pentru scrierea conditiilor pot fi operatori relationali (=, >, <, ≠) si/sau operatori logici (NOT, AND, OR).

Exemplu:

IF STOCSIGURANTA < 5000 THEN

PRINT "Este necesara  reaprovizionarea"

ENDIF

Operatiunile de intrare/iesire vizeaza realizarea transferului de date între memoria externa si cea interna si invers. Pentru optimizarea operatiei de intrare/iesire se interpun zone tampon (buffere) atât pentru intrare cât si pentru iesire. Cele mai utilizate operatii de intrare/iesire sunt cele de deschidere si închidere a fisierelor si de citire si scriere date.

Operatiunile de transfer a controlului sunt operatii de salt si de apelare. Cele de salt au rolul de a preda controlul unei alte operatiuni decât cea imediat urmatoare, iar cele de apel, determina lansarea în executie a unor proceduri (grupuri de operatiuni), evitându-se astfel descrierea lor de mai multe ori în cadrul algoritmului de rezolvare a problemei.

            1.3.3. Modele de structuri de date

În timp, organizarea datelor în sistemele de prelucrare automata a evoluat în functie de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt:

·        performantele si puterea de prelucrare a calculatoarelor;

·        suporturile care stau la baza preluarii, stocarii, prelucrarii informatiilor;

·        evolutia componentei logice a sistemelor informatice si, în special, a limbajelor de programare de care depinde realizarea software-ului;

·        modul de prelucrare a datelor: pe loturi, on-line, în timp real;

·        nevoia crescânda si diversificata de informatii a utilizatorilor.

De modul cum sunt organizate datele depinde obtinerea informatiilor. De aceea, în orice sistem informational, datele trebuie organizate si structurate în mod logic asfel încât sa poata fi eficient prelucrate si gestionate.

Indiferent de modul în care va fi abordata societatea în viitor, datele-informatiile vor exista si, în consecinta, este necesar sa se apeleze la diferite metode de organizare a lor. La baza organizarii datelor se regasesc în principal doua modalitati: organizarea în fisiere si organizarea în baze de date. Ele se refera la modul în care datele sunt reprezentate pe suporturile de memorare, cu posibilitati de regasire automata.

Organizarea datelor în fisiere

Pentru primele generatii de suporturi tehnice metoda traditionala de organizare a datelor o constituie cea bazata pe fisiere.

Fisierul este un ansamblu organizat de date, omogen din punct de vedere al naturii si criteriilor de prelucrare, memorate pe suporturi tehnice de date de unde pot fi utilizate în procesul de prelucrare.

Asupra fisierelor se pot realiza urmatoarele operatii de baza:

·        crearea, adica operatia prin care înregis­trarile logice sunt transpuse pe suportul tehnic de date;

·        actualizarea care este constituita din operatii de adaugare, modificare si stergere;

·        consultarea care este operatia de regasire a înregistrarilor;

·        sortarea, adica ordonarea crescatoare sau descrescatoare a articolelor dupa anumite criterii stabilite de utilizator;

·        separarea, adica desfacerea unui fisier în doua sau mai multe fisiere;

·        fuzionarea, adica combinarea a doua sau mai multor fisiere  într-unul singur conform unor criterii;

·        copierea care presupune obtinerea unei dubluri a fisierului

Orice fisier poate fi privit sub dublu aspect:

·        logic sau functional, care priveste latura semantica, deci informationala a datelor ce compun fisierul;

·        fizic, care este strict legat de reprezentarea datelor pe suportul fizic si de modul de organizare a acestuia.

Din punct de vedere logic, un fisier este alcatuit dintr-o multime de articole (înregistrari logice), din câmpuri de date (grupate sau negrupate) si din caractere.

Articolul este o grupare de date asociate ce formeaza o entitate referita printr-un identificator. De regula, acest identificator trebuie sa sugereze continutul informational al înregistrarii logice (de exemplu, articolul ARTSALAR contine date privind salariatii unei întreprinderi). Caracteristicile înregistrarilor logice sunt: lungimea (numarul caracterelor continute) care poate fi variabila sau fixa si formatul (fix: toate înregis­trarile au aceeasi lungime; variabil: înregistrarile au lungimi diferite).

Câmpul de date este o entitate de date constând dintr-un numar de caractere, cuvinte sau coduri, tratate împreuna ca un tot unitar. Câmpurile care se refera la aceeasi entitate (de exemplu, NRMARCA, NUMESAL, SALBAZA etc) formeaza un articol. În functie de natura datelor pe care le înmagazineaza, câmpurile pot fi numerice, alfanumerice, logice, data calendaristica etc.

Caracterul este elementul de baza, indivizibil al datelor dintr-un fisier (o cifra, o litera, un caracter special).

Exemplu:

Cod

Prod

Denumire produs

Data intrarii

U/M

Cantit

PU

Document

Data

Fel

Nr

Z

L

A

N,4

C,20

C,5

N,5

N,2

N,2

N,2

C,3

N,8,3

N,9,2

Fig. nr. 1.8. Descrierea articolului ARTPROD

Sub aspect fizic, fisierul se defineste în functie de suporturile tehnice de date utilizate. Necesitatea organizarii datelor pe suporturi tehnice (discuri magnetice, benzi magnetice, discuri optice etc) deriva din caracterul limitat al memoriei interne a unui calculator. Este greu de pastrat în memoria interna atât programele de aplicatii, datele de prelucrat, cât si rezultatele prelucrarilor. Solutia o reprezinta organizarea de fisiere pe suporturi externe, de unde prin proceduri speciale de intrare/iesire si în functie de cerintele utilizatorului, sunt transferate în memoria interna.

1.3.3.1.1. Accesul si organizarea fisierelor

Organizarea fisierelor înseamna definirea regulilor de dispunere fizica a articolelor pe suport. Metodele de organizare a fisierelor sunt de doua tipuri: clasice (elementare) si mixte (derivate). Metodele clasice de organizare sunt organizarea secventiala, organizarea directa, organizarea secvential-indexata, organizarea relativa.

Organizarea secventiala presupune dispunerea articolelor pe suport unele dupa altele, în ordinea obtinerii lor, dupa criterii stabilite de utilizator.

Consultarea fisierelor secventiale se poate face prin citirea articolelor în ordinea în care apar pe suport, accesul fiind secvential. Ca urmare, timpul de acces este destul de ridicat, actualizarea fiind greoaie si lenta.

Aceste fisiere sunt recomandate atunci când prin program se prelucreaza toate articolele continute sau un numar mare al acestora. Fisierele secventiale se utilizeaza si ca fisiere de salvare/arhivare. Avantajul lor consta în faptul ca pot fi organizate pe orice tip de suport (adresabil sau nu, reutilizabil sau nu).

O operatie tipica pentru fisierele secventiale este sortarea. Sortarea reprezinta rearanjarea unui fisier secvential la nivel fizic într-un alt fisier secvential, dupa un anumit criteriu aplicat unei parti a articolelor (de obicei un câmp), parte numita cheie de sortare. Sortarea poate fi efectuata dupa mai multe chei. În acest caz, prima cheie este cea care hotareste ordinea si numai daca doua articole au aceeasi valoare pentru aceasta, se ia în considerare a doua cheie, pe urma a treia cheie, etc. Din aceasta cauza cheile se numesc chei primare, secundare, tertiare etc.

Fisierele secventiale se pot concatena, adica din doua fisiere se poate obtine un al treilea fisier, sortat în aceeasi ordine.

Organizarea directa (selectiva) stocheaza si gestioneaza înregistrarile pe suport pe baza unor procedee de repartizare (randomizare). Plecând de la un element al înregistrarii, numit cheie de repartizare, se calculeaza adresa de dispunere pe suport pe baza unei formule. Aceeasi formula este aplicata atât la dispunerea pe suport, cât si la cautarile ulterioare. Adresa de pe suport se determina astfel pe baza algoritmului de randomizare, folosind o functie A=F(k), unde k reprezinta un element al înregistrarii.

Organizarea directa este specifica suporturilor adresabile si asigura consultarea si actualizarea rapida a fisierelor.

O forma deosebita a organizarii directe este organizarea relativa. Un fisier de organizare relativa are urmatoarele caracteristici:

·        se poate organiza numai pe suporturi adresabile;

·        suprafata de memorare este împartita în unitati adresabile, numite casete, de dimensiuni fixe si numerotate crescator, de la 0 la n. Fiecare zona (caseta) poate contine sau nu un articol. Orice articol poate fi identificat prin numarul de ordine al casetei corespunzatoare, numar ce se numeste cheie relativa.

·        accesarea articolelor se poate face secvential, direct (aleator) sau dinamic.

Spre deosebire de fisierele secventiale, care au articolele aranjate compact, cele relative pot avea zone neutilizate între articole. Corespondenta dintre articole si numerele de caseta se realizeaza prin formule matematice, numite formule de randomizare sau repartizare.

Organizarea secvential-indexata are o larga utilizare în practica deoarece permite atât accesul secvential, cât si accesul direct. Suporturile utilizate trebuie sa fie adresabile. Fisierele indexate sunt ansambluri de articole logice asezate unul dupa altul în ordinea crescatoare sau descrescatoare a valorii cheii de articol. Cheia de articol este un câmp sau rezultatul evaluarii unei expresii de câmpuri din structura articolului fisierului indexat. Fisierele index înlatura limitele fisierelor prezentate anterior:

·        la fisierele secventiale accesarea greoaie datorita timpului de raspuns mare;

·        la fisierele relative folosirea ineficienta a suprafetei de memorare.

Prin operatia de indexare, fisierului i se ataseaza un tabel în care sunt pastrati indecsii - informatii auxiliare pe baza carora sunt reperate rapid articolele fisierului. Astfel, un fisier index este alcatuit de fapt din doua fisiere:

·        fisierul propriu-zis de date în care înregistrarile sunt ordonate crescator sau descrescator, dupa cheia de articol (cheia de indexare);

·        fisierul index care are un numar de înregistrari egal cu numarul înregistrarilor din fisierul de date. Fiecare înregistrare contine valoarea câmpului cheie a articolului din fisierul de date, plus adresa fizica de pe suport (numar cilindru, numar pista, numar sector) a acelei înregistrari.

La consultarea fisierului se parcurge mai întâi secvential tabela de indecsi. Când valoarea cheii de cautare devine egala cu valoarea cheii din index se preia adresa din index si astfel se ajunge la înregistrarea de pe suport.

Consultarea articolelor din fisierele index poate fi realizata secvential sau direct.

            Prin mod de acces se întelege tehnica de regasire a înregistrarilor continute într-un fisier. Accesul poate fi: secvential, direct (selectiv, aleator) si dinamic.

Accesul secvential presupune regasirea înregistrarilor în ordinea în care acestea au fost dispuse pe suportul tehnic. Pentru a localiza înregistrarea n este necesara parcurgerea tuturor celor n-1 înregistrari precedente. Orice tip de fisier poate fi accesat secvential. Astfel, fisierele secventiale sunt accesate articol cu articol, cele relative sunt accesate în ordinea casetelor, cele goale fiind sarite, cele indexate sunt accesate în ordinea indexului activ (un fisier poate avea asociate mai multe fisiere index, din care numai unul este activ la un moment dat).

Accesul direct (aleator) permite identificarea directa a înregistrarilor prin intermediul unei adrese indicate prin cheia stabilita de utilizator. Se aplica suporturilor adresabile.

Accesul dinamic îmbina metodele anterioare, operatiunea realizându-se în doua etape:

·        pozitionarea directa pe o anumita înregistrare a fisierului;

·        consultarea secventiala a urmatoarei înregistrari.

În functie de modul de organizare se pot utiliza unul sau mai multe moduri de acces. Relatia dintre modul de organizare si cel de acces este prezentata în tabelul nr. 1.2.

Tabelul nr.1.2. Corespondenta  mod de organizare a fisierelor - mod de acces

Acces

Organizare

Secvential

Direct

Dinamic

Secventiala

X

Relativa

X

X

X

Indexata

X

X

1.2.3.3.            Baze de date, banci de date si depozite de date

            Pe masura evolutiei sistemelor de prelucrare automata a datelor si, în mod special, a componentei hardware si software, dar si ca urmare a cresterii volumului datelor de prelucrat s-a dezvoltat un nou concept, cel al bazelor de date. El îsi face aparitia în a doua parte a anilor '60, aducând un element de noutate, respectiv existenta unui fisier de descriere globala a datelor, ceea ce asigura independenta datelor de programe si invers, fisier denumit dictionar de date (vezi figura nr. 1.9). La momentul respectiv, în cadrul sistemelor informatice implementate în întreprinderi, informatiile erau organizate în fisiere de date (secventiale, indexate etc.) create cu ajutorul unor programe scrise în limbaje din generatia a III-a: COBOL, FORTRAN etc.

Principiul fundamental al bazelor de date îl constituie unicitatea informatiilor, adica orice informatie este înregistrata o singura data si poate fi utilizata ori de câte ori este nevoie de catre diferiti utilizatori si în diferite momente.

O baza de date este un ansamblu de date ce poate fi întrebuintat de mai multi utilizatori având viziuni diferite asupra acestora. Ea reprezinta un ansamblu structurat de fisiere care grupeaza datele prelucrate în aplicatiile informatice ale unei persoane, grup de persoane, întreprinderi, institutii etc., ansamblu partajat între mai multi utilizatori în mod concurent si competitiv.

Fig. nr. 1.9. Structura unei baze de date

Formal, baza de date poate fi definita ca o colectie de date aflate în interdependenta, împreuna cu descrierea structurii si a relatiilor dintre ele. Într-o abordare mai analitica, o baza de date este un ansamblu de date structurate, coerente, neredundante, independente de orice program specific de aplicatii, direct accesibile dupa criterii multiple.

În functie de tipurile de structura abordate si conceptia de definire a relatiilor dintre colectiile de date, putem avea:

·        baze de date ierarhice (modelul ierarhic) care opereaza cu multimi de date structurate  arborescent;

·        baze de date tip retea (modelul retea) care opereaza cu multimi de date structurate în retea;

·        baze de date relationale (modelul relational) care opereaza cu multimi de date structurate pe baza teoriei matematice a relatiilor dintre ansambluri.

·        baze de date obiectuale în proiectarea carora sunt avute în vedere conceptele abordarii obiectuale care tine seama de aspectele statice si dinamice ale obiectelor.

Abordarea datelor în contextul bazelor de date se face pe trei niveluri, considerate niveluri de abstractizare:

·        Nivelul fizic sau intern este nivelul elementar la care pot fi considerate datele si se refera la modul în care sunt stocate datele pe suporturi - disc magnetic, banda  magnetica, disc optic etc. La acest nivel structura datelor este foarte detaliata si se concretizeaza în schema interna.

·        Nivelul conceptual sau logic este nivelul imediat superior celui fizic, corespunde administratorului bazei de date care proiecteaza structura bazei de date. Asigura o viziune globala. La acest nivel structura bazei de date se concretizeaza în schema conceptuala.

·        Nivelul extern este ultimul nivel  de abstractizare la care poate fi descrisa o baza de date. Recurgerea la acest nivel de abstractizare se face pentru simplificarea interactiunii utilizator-baza de date. Acest nivel corespunde utilizatorilor care pot avea viziuni diferite asupra bazei de date pe baza unor subscheme proprii. Se urmareste satisfacarea cerintelor tuturor utilizatorilor în conditiile unei redundante minime si controlate a datelor.

            Vazuta prin prisma celor trei niveluri, baza de date poate fi reprezentata ca în figura nr. 1.10.[25] 

Fig. nr. 1.10. Nivele de abstractizare a datelor în bazele de date

Includerea în baza de date a descrierii struc­turii acesteia o deosebeste calitativ de fisierele de date, deoarece prin aceasta se asigura independenta datelor din baza fata de programele de aplicatii si invers. Posibilitatea modificarii structurii la un nivel, fara a afecta structura celorlalte niveluri este întâlnita sub numele de autonomia datelor stocate în baza de date, prezenta sub doua forme:

·        autonomia fizica, adica posibilitatea modificarii structurii bazei de date la nivel intern, fara a fi necesara schimbarea structurii conceptuale si refacerea programelor de prelucrare a datelor. Asemenea modificari sunt necesare pentru ameliorarea performantelor de lucru (viteza de acces, marimea fisierelor etc.). Autonomia fizica este cea care asigura si portabilitatea bazei de date de pe un sistem de calcul pe altul fara modificarea schemei conceptuale si a programelor;

·        autonomia logica se refera la faptul ca modificarea schemei conceptuale a bazei de date nu necesita si refacerea programelor de prelucrare, autonomie mai greu de realizat datorita dependentei programelor de structura logica a datelor.

            Practic, baza de date elimina sau reduce dezavantajele organizarii în fisiere:

·        un grad redus de redundanta a datelor si eliminarea, în mare masura, a inconsistentei datelor;

·        actualizarea facila a datelor;

·        instrumente pentru realizarea de interogari - obtinerea facila a informatiilor ad-hoc;

·        reducerea costurilor;

·        suport pentru standardizare;

·        partajarea datelor între toti utilizatorii carora le sunt necesare, cu asigurarea securitatii datelor prin mecanisme de securitate.

Bazele de date sunt concepute pentru a prelucra un volum mare de date. Gestiunea acestora impune nu  numai o structurare riguroasa a datelor, dar si o rationalizare a procedurilor de acces si prelucrare. Pentru a putea fi exploatata de catre utilizatori o baza de date trebuie sa aiba asociat un set de programe, numit generic sistem de gestiune a bazelor de date care sa permita exploatarea rationala a datelor continute. Obiectivul esential al unui sistem de gestiune a bazelor de date este, deci, furnizarea unui mediu eficient, adaptat utilizatorilor care doresc sa consulte sau sa actualizeze informatiile continute în baza de date.

Sistemul de gestiune a bazelor de date reprezinta un ansamblu coordonat de programe care permite descrierea, memorarea, manipularea, interogarea si tratarea datelor continute într-o baza de date. El trebuie, de asemenea, sa asigure securitatea si confidentialitatea datelor într-un mediu multi-utilizator.

În general, în arhitectura unui SGBD intra cel putin 5 clase de module:

·        programe de gestiune a bazei de date care realizeaza accesul fizic la date ca urmare a unei comenzi primite printr-un program de aplicatii sau interactiv prin intermediul ecranului.;

·        limbajul de definire/descriere a datelor (LDD) care permite traducerea (prin compilare sau interpretare, dupa caz) si descrierea naturii datelor si a legaturilor lor logice fie la nivelul global (sub forma schemei conceptuale), fie la nivelul specific fiecarei aplicatii (sub forma schemei externe sau sub-schemei);

·        limbajul de manipulare a datelor (LMD) care permite gestionarea si actualizarea datelor dintr-o baza de date;

·        utilitare de întretinere a bazei de date care permit gestionarea de catre un operator a bazei de date si care pot efectua urmatoarele operatii[26]: crearea versiunii initiale a bazei de date si încarcarea acesteia folosindu-se fie o copie creata anterior, fie date neorganizate, crearea si actualizarea jurnalelor tranzactiilor realizate asupra bazelor de date, reorganizarea bazei de date pentru recuperarea spatiului vid, restaurarea bazei de date dupa un incident logic sau fizic, cu refacerea starii existente anterior acestuia, realizarea diverselor statistici ce permit cunoasterea activitatii si utilizarii bazei de date etc

·        componente de control a programelor de aplicatii care constituie mijloace de prevenire si corectare a anumitor erori ce pot sa apara în conditii "multi-utilizator".

Modulele enumerate interactioneaza cu o serie de componente fizice ale bazei de date:

·        Fisierele de date care reprezinta suportul propriu-zis al bazei de date;

·        Dictionarul de date ce înregistreaza informatii relative la structura bazei, fiind solicitat în toate operatiunile de consultare si actualizare;

·        Indecsii, într-un numar suficient de mare pentru cresterea vitezei de acces la date.

Banca de date reprezinta un sistem de colectii de date aflate în interdependenta, împreuna cu descrierea datelor si a relatiilor dintre ele si cu sistemul de programe pentru gestiunea datelor care asigura independenta programelor aplicative fata de modul de structurare a datelor, o redundanta minima si controlata în memorarea lor, precum si un timp minim de raspuns la solicitarile utilizatorilor[27]. Ea reprezinta un ansamblu de informatii organizate, înregistrate pe suporturi magnetice sau optice care pot fi consultate local sau la distanta prin intermediul calculatoarelor si a retelelor de comunicatie. Deoarece permit accesul unui mare numar de utilizatori la datele stocate bancile de date sunt  considerate sisteme de documentare.

În unele lucrari, banca de date este redusa la doua componente: baza de date si SGBD-ul asociat. Alti autori extind notiunea de banca de date, care ar îngloba: baza de date, sistemul de gestiune a bazei de date, sistemul electronic de calcul, echipamentele de teleprelucrare, programele de aplicatii, sistemul de operare, utilizatorii.

            Daca în anii '70 si la începutul anilor '80, notiunea cvasi-utilizata era cea de banca de date, în lucrarile din ultimii ani, termenul devine din ce în ce mai putin invocat, majoritatea lucrarilor de profil, ca si toti marii furnizori de software fac trimitere, aproape exclusiv, la notiunile de baza de date si SGBD.

            Depozitul de date reprezinta o alta directie de dezvoltare si evolutie a bazelor de date. El desemneaza o baza de date special conceputa pentru analiza datelor si suportul deciziilor, prin consolidarea tuturor datelor întreprinderii.

            Conceptul de depozit de date a aparut la sfârsitul deceniului 8, dar s-a conturat si dezvoltat în anii '90. Conceptul datawarehouse (depozit de date) este definit de William Inmon (vicepresedintele firmei Prism Solution) ca fiind o "colectie de date destinate fundamentarii deciziei manageriale, colectie care este tematica, integrata, plasata într-un context temporal si permanenta".

            Deosebirile fata de o baza de date sunt urmatoarele:

·        scopul pe care îl au datele stocate - acestea nu sunt utilizate în scop operational, ci pentru sarcini analitice, de la identificarea unui nou segment de piata pâna la brainstorming;

·        daca o baza de date este utilizata pentru prelucrarea tranzactiilor on-line, depozitele de date se bazeaza pe prelucrarea analitica on-line, o noua aplicatie strategica;

·        daca o baza de date înregistraza si raporteaza ce s-a întâmplat, un depozit de date arata si de ce. 

            Patru elemente determinante caracterizeaza depozitul de date:

·        datele stocate privesc o functiune sau un proces din întreprindere (sunt orientate pe subiect);

·        datele sunt integrate si redefinite penteu a putea fi exploatate;

·        informatiile sunt conservate mai multi ani, acesta reprezentând un atu al depozitelor de date (se asigura continuitatea si comparabilitatea);

·        datele nu pot fi modificate sau sterse.

Datele organizate în depozite provin din datele preluate din sistemul operational, din datele de arhiva (în perioada de constituire a depozitului), precum din surse externe (baze de date publice, date din recensaminte, date de prognoza economica etc.). Utilizarea depozitelor de date se concretizeaza în extragerea unor rapoarte (la cerere sau pe baza unui abonament cu o anumita periodicitate), extragerea unor date pentru a putea fi utilizate de aplicatiile de birotica (programe de calcul tabelar, procesoare de texte, programe de prezentare etc.), dar mai ales pentru a putea fi utilizate în aplicatii specializate de analiza. Pentru realizarea unor analize economice complexe sunt oferite instrumente de analiza ce pot fi clasificate în doua categorii: mineritul în date "data mining" si analiza multidimensionala, referita prin OLAP (On Line Analytical Processing). Data mining reprezinta o tehnica care vizeaza descoperirea unor sabloane semnificative în colectiile de date. Instrumentele de analiza on-line (OLAP) permit aflarea raspunsurilor la întrebari ce au de obicei un caracter multidimensional (de exemplu: Care este contributia la vânzarile saptamânale totale a produselor informatice vândute prin magazinele situate în regiunea Moldova între 10 si 20 septembrie?).

Pentru realizarea unui depozit de date sunt necesare sapte categorii de instrumente:

1.      Instrumente pentru modelarea datelor ce permit persoanelor implicate în realizarea depozitelor de date sa determine continutul fiecarei date, semnificatia acesteia, care sunt celelalte date cu care interactioneaza si cine o utilizeaza.

2.      O enciclopedie a metadatelor (metadate = date despre date) ce pastreaza informatii relevante despre fiecare data a depozitului: ce reprezinta, tipul ei, ce înseamna, unde se gaseste, cum poate fi accesata, formatul sau etc.;

3.      Baza de date - nucleu care constituie "inima" depozitului;

4.      Instrumente pentru transportul datelor utilizate pentru a muta copii ale datelor din sistemul operational (tranzactional) în depozitul de date si a le insera în locul potrivit;

5.      Instrumente pentru extragerea, rafinarea si standardizarea (normalizarea datelor) menite sa asigure "curatarea" datelor la preluarea lor în depozit: identificarea si contopirea multiplelor înregistrari care se refera la aceeasi informatie, ajustarea eventualelor lungimi diferite ale unei aceleiasi date, uniformizarea prescurtarilor.

6.      Middleware - un set de resurse care asigura conectivitatea în cadrul retelelor de calculatoare, necesare când datele sunt preluate din mai multe baze sau când baza de date este distribuita pe mai multe noduri ale retelei de calculatoare a organizatiei.

7.      Instrumente ce asigura accesul utilizatorilor la datele de care au nevoie.

            Pentru a explora datele din depozit utilizatorii dispun de instrumente specializate. Cele mai simple sunt instrumentele pentru interogare si raportare, cunoscute si din SGBD-uri. Pe lânga acestea, mai sunt necesare o serie de instrumente pentru administrarea depozitului, asigurarea replicarii si sincronizarii între mai multe baze de date, dezvoltarea aplicatiilor ce utilizeaza depozitul de date etc.

            Au fost prezentate doar câteva aspecte privind diferitele modalitati de organizare a datelor la nivelul unui sistem informatic. Nu poate fi data o solutie ideala. Personalul implicat în realizarea unui sistem este cel care trebuie sa stabileasca modalitatea optima de organizare a datelor în functie de specificul organizatiei, marimea sistemului si, în primul rând, de cerintele utilizatorilor.

1.4.      Informatica si informatica utilizatorului final

Una din caracteristicile fundamentale ale epocii actuale o reprezinta explozia informationala determinata de cresterea ritmului de dezvoltare a societatii si de avântul fara precedent al stiintei si tehnicii. Prelucrarea electronica a datelor a fost si devine tot mai mult o necesitate stringenta pentru toate domeniile activitatii umane. Astfel, informatica - stiinta culegerii, transmiterii, stocarii si prelucrarii automate a datelor - patrunde, pe zi ce trece, în tot mai multe sfere de activitate, generalizându-se.

Se considera ca aparitia informaticii constituie cea de-a cincea descoperire venita în sprijinul omului pentru a lua decizii. Cele cinci momente care au marcat evolutia civilizatiei umane sunt urmatoarele:

1.      aparitia limbajului articulat, ca principal mijloc de comunicare între oameni;

2.      inventarea scrisului prin care se compenseaza limitele memoriei biologice;

3.      realizarea tiparului care a pus bazele memoriei sociale constituita din carti si publicatii;

4.      utilizarea sistemelor de telecomunicatii care înlatura limita determinata de distanta;

5.      aparitia calculatoarelor electronice care permit culegerea, prelucrarea si transmiterea informatiilor facilitând realizarea dezideratelor activitatii de informare.

Daca primele calculatoare electronice apar în deceniul 5 al secolului XX, termenul de informatica apare abia în 1962 si provine din literatura franceza. Notiunea de informatica a fost creata prin asocierea cuvintelor informatie si automatica: INFORmation si autoMATIQUE.

Prima definitie a informaticii apartine Academiei Franceze care în 1966 preciza ca informatica este "stiinta prelucrarii rationale, îndeosebi prin masini automate, a informatiei considerata ca suport al cunoasterii umane si al comunicarilor în domeniile tehnice, economice si sociale"[28].

            Din definitia informaticii se desprind cel putin trei caracteristici ale acesteia:

            - prelucrarea rationala bazata pe legi generale si pe anumite tehnici proprii cercetarii operationale, programarii liniare, teoriei algoritmilor etc.;

            - prelucrarea logica si automata prin intermediul masinilor electronice, acesta reprezentând aspectul fundamental al informaticii;

            - universalitatea informaticii, adica posibilitatea de cuprindere a tuturor domeniilor de activitate.

            În dictionarul de informatica, definitia data este urmatoarea:  informatica reprezinta o activitate pluridisciplinara, având ca scop initial elaborarea de metode noi, inclusiv sisteme automate pentru distribuirea informatiei tehnico-stiintifice, studiind procesele de comunicatie în colectivitatile stiintifice si industriale si urmarind dezvoltarea unor tehnici si sisteme pentru organizarea, memorarea si distribuirea mai eficienta a informatiei[29].

            Pe masura dezvoltarii ei, informatica a capatat noi valente, iar domeniile sale de utilizare s-au extins continuu. Specialisti din toate sferele de activitate: tehnica, economica, sociala etc., vorbesc de informatica lor specifica si încearca a lega tot mai mult informatica de domeniul lor de activitate, considerând-o ca o informatica particulara. Lucru posibil, deoarece informatica este o stiinta universala care se conduce dupa legi generale aplicabile în toate domeniile de activitate. Astfel, a ajuns sa se vorbeasca de "informatica industriala",  "informatica medicala", "informatica economica" etc.

            Informatica economica reprezinta un ansamblu de mijloace tehnice (bazate pe calculator) si umane destinate culegerii, stocarii, prelucrarii si transmiterii informatiilor în scopul eficientizarii managementului, a altor activitati economice din firme, precum si a planificarii afacerilor[30].

La sfârsitul anilor '70, odata cu proliferarea microinformaticii a aparut un nou concept: informatica utilizatorului final  Prin noile instrumente de lucru disponibile pe microcalculatoare (programe de calcul tabelar, procesoare de texte, limbaje de interogare a bazelor de date), utilizatorul lucreaza direct cu sistemele de calcul, fara a recurge la intermediari.

În informatica clasica, bazata pe o organizare centralizata, între utilizatori si calculator se interpuneau alte categorii de personal (operatorii de date, analistii de sistem, informaticienii). Astazi, utilizând microcalculatoarele si programe foarte usor de utilizat, orice economist, indiferent de compartimentul (finante, contabilitate, marketing etc) în care îsi desfasoara activitatea si nivelul ierarhic la care se afla, vine în contact direct cu datele legate de operatiunile pe care le gestioneaza. Cu actualul suport din partea tehnologiilor informationale, utilizatorii pot cauta si extrage informatiile necesare fundamentarii deciziilor, pot procesa documente, transmite electronic documente, consulta banci de date, ba chiar pot crea programe de aplicatii de mai mare sau mai mica anvergura.

Informatica utilizatorului final reprezinta utilizarea directa si efectiva a calculatorului de catre utilizatorul final. Aceasta nu înseamna disparitia centrelor (oficiilor) de calcul din întreprinderi, ci reorientarea acestora, iesirea din încaperile speciale si difuzia în toate birourile si compartimentele functionale. Transferul a avut loc deoarece oficiile de calcul ale întreprinderilor nu au posibilitatea de a dezvolta atâtea aplicatii cât sa satisfaca toate cerintele informationale ale utilizatorilor. Actualmente, datorita metodologiilor si instrumentelor utilizate în dezvoltarea de aplicatii-program, între cerintele utilizatorilor si implementarea aplicatiilor cerute exista un decalaj ce variaza, în general, de la doi la cinci ani. În al doilea rând, aparitia si extinderea utilizarii unor echipamente puternice, pe care se poate executa programe cu o interfata prietenoasa, generalizarea limbajelor de interogare a bazelor de date, a instrumentelor pentru analiza datelor au adus la îndemâna utilizatorilor instrumente care, în trecut, pentru a fi create si puse în functiune, necesitau un imens volum de timp si bani. Utilizatorii au acces nu numai la propriile echipamente, aplicatii si date, ci si ale grupului de lucru, compartimentului functional sau ale întregii întreprinderi în care-si desfasoara activitatea.

1.5.      Sisteme informationale si sisteme informatice

            Supravietuirea societatilor comerciale într-un mediu concurential atât de puternic (la care trebuie sa se adapteze continuu) este conditionata si de obtinerea de informatii vitale cu privire la piata (dinamica, dimensiuni, structura), la competitie, surse de aprovizionare,  piete de desfacere, public tinta. Acest lucru este posibil doar prin intermediul unui sistem informational bine organizat care sa permita obtinerea de informatii reale în timp util.

1.5.1. Sistemul informational si rolul sau în cadrul organismelor economice

Sistemul informational al unei întreprinderi sufera modificari în timpul ciclului sau de viata, modificari legate de schimbarile ce se petrec în interiorul ei, cât si în mediul extern. Sistemele tind sa se extinda si sa se formalizeze pe masura ce organizatia devine tot mai complexa.

Sistemul informational reprezinta un cadru organizat format dintr-un ansamblu de resurse care asigura colectarea, controlul si gestionarea datelor prin parcurgerea unor etape succesive în scopul furnizarii informatiilor, printr-o retea de comunicatii, diferitilor utilizatori pentru ca acestia sa îsi realizeze obiectivele propuse[31].

O alta definitie prezinta sistemul informational ca fiind totalitatea metodelor, procedeelor si mijloacelor utilizate în culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza si transmiterea datelor pentru fundamentarea si urmarirea deciziilor la toate nivelurile unei entitati economico-sociale[32].

Sistemul informational poate fi asemanat unei retele de comunicatii deoarece asigura caile prin care informatia ajunge în orice punct al întreprinderii si chiar din exteriorul ei. Sistemul ca retea de comunicatii are doua aspecte :

·        unul informal (conversatiile, discutiile dintre salariati si manageri), dând nastere la sistemul informational informal;

·        unul formal (activitati ce se desfasoara pe baza unor proceduri prestabilite), rezultând sistemul informational formal.

Deseori, sistemul informational al unei întreprinderi este denumit si sistem de prelucrare a datelor[33]. În acest context, este necesara stabilirea diferentei între notiunea de data si cea de informatie. Astfel, datele sunt concepute ca un set de caractere care sunt memorate si prelucrate si care constituie intrari în sistemul informational, iar informatiile se refera la iesirile proceselor de prelucrare a datelor, procese concepute sa satisfaca din punct de vedere informational persoanele ce le vor folosi pentru luarea deciziilor.

Sistemul informational este cel care transforma intrarile (input-uri) în iesiri (output-uri), trei etape fiind implicate în procesul de transformare (figura nr. 1.11):

·       etapa intrarii în sistem sau colectarea datelor;

·       etapa prelucrarii sau procesarea datelor;

·       etapa iesirilor din sistem sau generarea informatiilor.

 SHAPE  \* MERGEFORMAT

Intrari de

resurse (date)

  

Iesiri în

produse informationale

  Prelucrarea

 datelor pentru

a le transforma

în informatii

Fig. nr. 1.11. Componentele generale ale unui sistem informational

Finalitatea sistemului informational este furnizarea de informatii sub o forma direct utilizabila, la momentul oportun, în scopul asigurarii unei bune functionari a sistemului operational, precum si a luarii deciziilor la diferite niveluri. 

            Utilizatorii informatiilor generate de sistemul informational se împart în doua categorii :

  • utilizatori interni - managerii si salariatii;
  • utilizatorii externi - creditori, furnizori, clienti, actionari, organisme ale statului.

            Un sistem informational are nevoie de resurse ca sa functioneze. Resursele pot fi materiale, financiare, umane. Sistemele informationale sunt descrise în functie de resursa predominanta pe care o poseda. Astfel, daca domina : 

  • resursa umana atunci sistemul se numeste sistem informational manual;
  • resursa materiala (echipamente) acesta se numeste sistem informational automat;
  • calculatoarele si echipamentele se numeste sistem informational computerizat sau sistem informatic.

            Sistemele informationale realizeaza cinci functiuni sau sarcini :

  1. Colectarea datelor  care presupune parcurgerea mai multor pasi :

·        "atragerea" (culegerea) datelor, precum si masurarea lor;

·        înregistrarea datelor prin scrierea lor în documentele sursa;

·        validarea datelor pentru asigurarea acuratetii lor;

·        clasificarea datelor;

·        transmiterea datelor spre locurile de prelucrare.

  1. Prelucrarea datelor ce are ca scop transformarea acestora în informatii :

·          transcrierea datelor pe alte documente;

·          gruparea datelor pe tranzactii similare;

·          sortarea datelor dupa una sau mai multe caracteristici;

·          calcularea si compararea datelor cantitative.

  1. Gestionarea datelor:

·          memorarea datelor în baze de date si fisiere;

·          actualizarea datelor pentru reflectarea ultimelor evenimente;

·          restaurarea datelor prin accesare si sortare.

  1. Controlul si securitatea datelor care presupune validarea datelor (amintita anterior), autorizarea, verificarea si revizia lor
  2. Generarea (producerea) informatiilor în scopul folosirii de catre utilizatori care presupune:

·          raportarea prin pregatirea rapoartelor cu ajutorul datelor prelucrate si/sau stocate; deseori este necesara analiza si interpretarea lor

·           comunicarea, adica transmiterea efectiva catre utilizatori.

Misiunea sistemului informational este de a sprijini procesele decizionale si operationale cu informatii corecte în timp real, asigurând o buna comunicare între diferite niveluri ierarhice de supervizare, atât pe orizontala, cât si pe verticala, contribuind astfel la îmbunatatirea activitatii firmei, a calitatii si performantei produselor realizate .

Orice organism economic se compune din trei sisteme :

·        sistemul de conducere (decizional);

·        sistemul condus (operational);

·        sistemul informational.

Sistemul informational detine un rol esential în functionarea unui organism economic, constituind elementul de legatura între sistemul de conducere si sistemul condus[34]. Schematic, legaturile si functiile acestor sisteme sunt prezentate în figura nr.1.12 :

Fig. nr.1.12. Modelul sistemic al întreprinderii

Sistemul operational reprezinta sediul activitatii productive a întreprinderii. Aceasta activitate consta în transformarea resurselor sau fluxurilor primare, fluxuri care pot fi financiare, de materiale, de personal, de active si, în fine, fluxuri informationale. Privitor la cele informationale, acestea cuprind, din categoria informatiilor, numai pe acelea care sunt "informatii-materii prime", în sensul ca nu sunt legate direct de conducerea întreprinderii. Foartea adesea, în sectorul tertiar, transformarea acestui tip de fluxuri reprezinta principala activitate a întreprinderii (firme de tele-marketing, brokeraj etc.). Prin urmare, în aceste cazuri, sistemul operational poate fi asimilat unui sistem ce transforma informatii, altfel spus, sistemelor informationale de productie.

Sistemul de conducere este sediul activitatii decizionale a întreprinderii. Activitatea decizionala este, de fapt, asigurata de catre toti "actorii" din întreprindere, la diferite nivele, de la cei ce-si desfasoara activitatea în sistemul operational, pâna la conducerea de vârf. Prin activitatea decizionala, întreprinderea este reglata, condusa si adaptata mediului concurential. Acest sistem primeste informatii despre sistemul operational si actioneaza prin decizii asupra acestuia.

Sistemul informational este cel care asigura functionarea sistemului de conducere, prin realizarea cuplajului sistem de conducere - sistem operational. El cuprinde ansamblul informatiilor, fluxurilor si circuitelor informationale, precum si totalitatea mijloacelor, metodelor si tehnicilor prin care se asigura prelucrarea informatiilor necesare sistemului de conducere[35]. Toate informatiile obtinute de sistemul informational provin din analiza sistemului operational si a mediului, cu luarea în calcul a elementelor trecute, a situatiei actuale sau a situatiei probabile.

Odata cu sporirea complexitatii activitatilor informationale s-a apelat la mijloace tehnice perfectionate, ultimele si cele mai performante fiind calculatoarele electronice. Astfel, sistemele informationale devin sisteme informatice.

Sistemul informatic apare ca o componenta a sistemului informational în care mijloacele tehnice de prelucrare sunt reprezentate de calculatoarele electronice.

            Sub impactul noilor tehnologii informationale, sistemele informationale " au o noua fata ". Cuvintele cheie sunt :

·        Retele integrate de servicii digitale ( ISDN = Integrated Service Digital Network ) care asigura transmiterea vocii, a datelor si a imaginilor în miscare prin intermediul liniilor telefonice;

·        Posta electronica ( e- mail ), prin care se realizeaza comunicarea între doua sau mai multe persoane, prin intermediul mesajelor scrise;

·        Voice-mail-ul, care presupune transmiterea mesajelor vocale prin intermediul retelelor de calculatoare;

·        Serviciile multimedia, care integreaza comunicatiile în banda larga, prin intermediul tehnologiei de transfer asincron (Asynchronous Transfer Mode);

·        Telefonia mobila, prin care se poate comunica la distanta fara a mai fi necesara existenta cablurilor telefonice;

·        Comunicatiile prin satelit, ce permit captarea de emisiuni TV, schimbul de informatii fara a mai fi necesara cablarea;

·        Schimbul electronic de informatii, transferul electronic de fonduri, comertul electronic , afacerile electronice.

1.5.2. Clasificarea sistemelor informationale

Se disting doua obiective esentiale ale sistemelor informationale: sprijinirea procesului decizional si coordonarea într-un sistem cu mai multe niveluri. Din acest punct de vedere majoritatea autorilor sunt de acord cu urmatoarea clasificare a sistemelor informationale:

·        sisteme informationale pentru prelucrarea tranzactiilor (Transaction Processing Systems - TPS);

·        sisteme informationale pentru conducere (Management Information Systems - MIS);

·        sisteme de sprijinire a deciziilor (Decision Support Systems - DSS);

·        sisteme informationale pentru conducerea executiva (Executive Information Systems - EIS).

Sistemele informationale pentru prelucrarea tranzactiilor preiau datele generate de activitatea entitatii economico-sociale în bazele de date interne si constituie infrastructura urmatoarelor niveluri ale sistemelor informationale. În faza de început a dezvoltarii activitatilor de informatizare apare (la mijlocul anilor '50) notiunea de sisteme de prelucrare a tranzactiilor destinate nivelului operational, având ca principal obiectiv culegerea datelor despre tranzactiile economice, validarea datelor si înregistrarea lor. Ele se adresau în primul rând domeniului contabilitatii care opera cu un volum mare de date, dar dispunea si de un sistem propriu de verificare a corectitudinii rezultatelor obtinute. În timp aceste sisteme si-au largit aria de activitate si asupra altor domenii, respectiv marketing, personal, productie, creante, datorii etc. Astfel, TPS urmareste activitatile si operatiile curente ale unei activitati, cum ar fi: receptia materialelor, stabilirea stocurilor de materiale, fluxul lor, obtinerea si desfacerea produselor, salarii, trezorerie etc., traversând granita dintre întreprindere si mediul sau pentru obtinerea informatiilor necesare celorlalte sisteme. Sarcinile si scopurile acestor sisteme sunt puternic definite si structurate.

Sistemele informationale pentru conducere (MIS) pleaca de la TPS si sintetizeaza informatiile sub forma de rapoarte periodice într-un format predefinit si greu de modificat. De obicei, aceste rapoarte sunt destinate frecvent, dar nu exclusiv, nivelurilor intermediare de conducere si au ca finalitate controlul. Sistemele informationale pentru conducere au aparut la începutul anilor '60 pentru a servi activitatilor de luare a deciziilor administrative dintr-o întreprindere, de supraveghere si control. Informatiile necesare pot fi din trecut, prezent si viitor, din mediul intern si extern al unitatii. Sistemul pune la dispozitia conducerii rapoarte privind activitatea curenta a unitatii, bazându-se pe informatiile obtinute de la sistemul de prelucrare a tranzactiilor si din mediul în care unitatea îsi desfasoara activitatea (sub aspectul concurentei, legislatiei etc.). Aceste rapoarte pot avea caracter planificat, obtinute periodic, rapoarte obtinute la cerere, rapoarte cu caracter exceptional, raspunzând cerintelor "conducerii prin exceptie" si rapoarte previzionale, asistând conducerea la aflarea raspunsului la întrebari de genul "What.. If..?" (Ce se întâmpla. daca.?), fiind orientate spre activitatea interna a întreprinderii si mai putin spre mediul sau extern. În legatura cu modul de abordare a acestui sistem au aparut o serie de divergente ce privesc tratarea lui sau nu ca pe un concept larg care include toate sistemele informationale ce sprijina diferitele domenii functionale sau ca acel sistem specific realizarii functiei conducerii tactice a întreprindeii, componenta a întregului sistem informational.

Dar nu întotdeauna rapoartele oferite de MIS sunt suficient de relevante pentru luarea deciziilor, mai ales la nivelurile superioare. De aceea, s-au dezvoltat sistemele de sprijinie a deciziilor (DSS). Extinderea lor s-a datorat atât progreselor înregistrate de tehnologiile informatice, cât si de tehnicile de modelare din anii '70 si '80. În general exista mai multe DSS într-o întreprindere. Sistemele de sprijinire a deciziilor la nivelurile superioare de conducere sunt denumite sisteme informationale pentru conducerea executiva (EIS). Acestea integreaza informatii ce provin din surse interne si externe si permit managerilor de a controla si dispune de informatii importante pentru luarea deciziilor, informatii prezentate într-un mod personalizat.

Sistemele de sprijinire a procesului decizional au aparut la începutul anilor '70 pentru a usura procesul decizional prin preluarea unei parti din efortul organelor decizionale. Ele sunt concepute pentru a permite decidentilor sa-si utilizeze judecata si intuitia pe parcursul unui proces ad-hoc si interactiv de modelare analitica referitor la o decizie particulara (decizie nestructurata sau semistructurata[36]).

Sistemele de informare a top managerilor (EIS) s-au dezvoltat la mijlocul anilor '80 si servesc executivului în adoptarea deciziilor cu caracter nestructurat. Sistemul presupune o mare comunicare cu mediul exterior, fiind orientat mai mult spre fenomenele din exterior, dar face apel si la informatiile furnizate de celelalte sisteme. El ofera informatii în momentul în care sunt solicitate (ad-hoc) si se bazeaza pe o interactivitate ridicata. Problemele la care trebuie sa raspunda sunt de genul: Care sunt concurentii cei mai puternici? Care este impactul inflatiei asupra strategiei întreprinderii? Care este cifra de afaceri necesara pentru obtinerea rsurselor de finantare a investitiilor? Care este activitatea cea mai rentabila?

La mijlocul anilor 1980 apar si sistemele expert - Expert Support Systems (ESS), prin care se valorifica si se prelucreaza cunostintele umane, ceea ce a determinat ca aceste sisteme sa mai fie numite si Knowledge Work Systems. Aceste sisteme pot fi regasite pe orice nivel al conducerii - operativ, tactic, strategic - insuflând astfel opinia ca sistemele expert ar fi doar o extensie a sistemelor de sprijinire a deciziilor.

Tot în aceasta perioada apar sistemele de automatizare a muncii la birou - Office Automation Systems (OAS) care se preocupa de tratarea comunicatiei umane.

În general, sistemul informational al întreprinderii nu este o constructie uniforma, ci este format din diferite subsisteme între care exista anumite relatii. Corespunzator domeniului functional din structura organismului economic în care se utilizeaza, sistemele informationale pot fi grupate conform fig. nr. 1.13.

Principala dificultate a abordarii sistemului informational în functie de compartimen­tele functionale ale întreprinderii tine de imposibilitatea trasarii unei granite, fie si aproximative, între informatiile aferente fiecarui compartiment. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzarilor, în care aceleasi date intereseaza compartimentele vânzare-marketing, financiar, contabilitate, personal-salarizare, productie si chiar proiectare. Cea mai mare parte a informatiilor acopera doua sau mai multe compartimente ale întreprinderii.

Fig. nr.1.13.  Structurarea functionala a sistemelor informationale[37]

Contabilitatea constituie exemplul celui mai vechi si mai raspândit subsistem informational al întreprinderii. În aceasta linie de gândire se încadreaza si un raport al Asociatiei Americane de Contabilitate (American Accounting Association) care precizeaza ca "...în mod esential, contabilitatea este un sistem informational. Mai mult, ea este o aplicare a teoriei generale a informatiei la problema eficientei gestiunii economice" si o defineste ca fiind "procesul de identificare, masurare si comunicare a informatiei economice pentru a permite judecati si decizii documentate din partea utilizatorilor informatiei"[38].

Dupa mijloacele utilizate, sistemele informationale sunt clasificate conform tabelului nr. 1.3.

Sarcinile mai putin structurate, gen pregatire si preluare date, revin componentelor manuale sau sistemelor expert. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operatiile repetitive, bine structurate, respectiv prelucrarea datelor, stocarea si gestionarea acestora pentru a furniza informatii pertinente. Ulterior, prin sisteme suport pentru decizii si, mai apoi, prin sistemele expert interpretarea rezultatelor obtinute si, în mod efectiv, luarea deciziilor a facut obiectul integrarii în sistemele informatice.

Dupa categoriile de utilizatori în sistemele informationale pot fi identificate tipurile de sisteme precizate în tabelul nr. 1.4.

Informatiile necesare conducerii sunt în functie de nivelul conducerii si de posibilitatea de structurare a situatiilor decizionale la care managerii trebuie sa faca fata. Spre exemplu, nivelul strategic cere rapoarte mai sumare, ad-hoc, neprogramate si previzioanale, ca si date externe pentru sustinerea planificarii nestructurate si a responsabilitatilor de conducere generala a activitatii. Nivelul operational necesita rapoarte interne regulate, ce contin date detaliate, actuale sau istorice pentru sustinerea contolului structurat al operatiilor cotidiene.

În procesul decizional este necesara atât gestionarea informatiilor istorice, cât si a celor de previziune. Informatiile previzionale ajuta conducerea sa defineasca tendintele viitoare si impactul acestora asupra deciziilor care trebuie adoptate, în timp ce informatiile istorice permit analiza performantelor trecute ale întreprinderii si evaluarea acestora. Totusi, conducerea trebuie sa primeasca nu numai informatii interne; de multe ori sunt foarte relevante si indispensabile informatiile externe. În sfârsit, cerintele informationale ale conducerii depind în mod esential de nivelul de conducere. Astfel, activitatile de conducere pot fi subdivizate pe trei niveluri principale: nivelul strategic, nivelul tactic si nivelul operational. La nivel strategic sunt definite strategiile, politicile si obiectivele de ansamblu ale întreprinderii cu ajutorul unei planificari strategice pe termen lung. Managerii supravegheaza, de asemenea, randamantul strategic al întreprinderii si evolutia sa globala. La nivel tactic sunt elaborate planuri, bugete pe termen scurt si mediu, se definesc politicile, procedurile si obiectivele subunitatilor întreprinderii, sunt stabilite modul de achizitionare si alocare a resurselor. La nivel operational sunt elaborate planurile pe termen scurt. Managerii utilizeaza resursele si executa sarcinile dupa procedurile elaborate cu ajutorul bugetelor si a programelor de productie stabilite echipelor de lucru ale întreprinderii.

            Caracteristicile informatiei pe cele trei nivele ale conducerii sunt prezentate în tabelul nr. 1.5.

Fig. nr.1.14. Caracteristicile informatiei pe nivele de conducere

Sursa: O'Brien, Les systemes d'information de gestion, De Boeck Univesity, Montreal, 1995, p. 368

Tabelul nr.1.3. Clasificarea sistemelor informationale dupa mijloacele utilizate

Criteriul de clasificare

Tipuri de sisteme informationale

Caracteristici

Gradul de formalizare al procedurilor

Formale

·         Informatii structurate, în forma scrisa

·         Corespund evenimentelor repetitive bine analizate

·         Modele de prelucrare bine definite

·         Exemplu: sistemul financiar-contabil

·         Rigoare-stabilitate

Neformale

·         Informatii sub o forma oarecare

·         Inexistenta unor reguli precise de prelucrare

·         Exemple: conversatii telefonice, de culise

·         Suplete, rapiditate

Gradul de automatizare a procedurilor

Manuale

·         Operatiile sunt asigurate de om, fara a recurge la masini

·         Acceptabile pentru volume mici de date sau pentru sarcini slab definite

Automatizate

·         Operatiile sunt asigurate de calculator fara interventia factorului uman

·         Pregatirea sarcinilor apartine însa omului

·         Foarte eficiente daca lucrarile sunt repetitive si de volum mare

·         Se încadreaza aici sistemele informatice clasice

Asistate

·         Operatiile sunt asigurate printr-un dialog om-calculator

·         Conducerea este asigurata de om dar multe operatii sunt realizate de calculator

·         Se încadreaza aici sistemele suport pentru decizii si sistemele expert

Sursa: Airinei, D. s.a., Introducere în informatica economica, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999, p.49

Tabelul nr.1.4. Clasificarea sistemelor informationale dupa categoriile de utilizatori

Criteriul de

clasificare

Tipuri de

sisteme

informationale

Caracteristici

Numarul de utilizatori

Individuale

·         Satisface cerintele unui individ la postul sau de lucru

·         Ex.: Controlul gestiunii prin intermediul unui microcalculator dotat cu software specializat (Excel, Lotus 1-2-3)

Organizationale

·         Sistemul este utilizat de mai multe persoane din organizatie

·         Se încadreaza aici aplicatiile financiar-contabile

Interorganizationale

·         Sistemul este utilizat de persoane apartinând unor întreprinderi diferite

·         Ex.: Prelucrarea comenzilor printr-o retea de calculatoare la care sunt conectati atât furnizorul, cât si clientul

Nivelul ierarhic

Tranzactional

·         Este consacrat prelucrarii evenimentelor elementare

·         Reprezinta direct activitatea întreprinderii

·         Ex.: Întocmirea documentelor primare

Operational

·         Constituie nivelul cel mai de jos al deciziei în întreprindere

Tactic

·         Informatiile obtinute reprezinta suportul de nivel intermediar al deciziei

·         Sunt componente esentiale în activitatea de control

Strategic

·         Suport al deciziei de înalt nivel

·         Probleme complexe si putin repetitive

Sursa: Airinei, D. s.a., Introducere în informatica economica, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999

            Exista tipuri de sisteme informationale destinate numai unei anumite categorii de utilizatori, ce se regasesc la un anumit nivel, cum sunt sistemele de prelucrare a tranzactiilor, sistemele de informare pentru conducere si sistemele informationale ale conducerii executive si tipuri de sisteme care sprijina utilizatorii aflati în niveluri diferite sau în departamente diferite, ca sistemele birotice, sistemele de sprijinire a deciziilor si sistemele expert

                Tabelul nr.1.5.  Caracteristicile informatiilor pe  nivele de decizie

Caracteristica informatiei

Nivelul operational

Nivelul tactic

Nivelul strategic

Dependenta de informatii interne

Foarte ridicata

Ridicata

Moderata

Dependenta de informatii externe

Redusa

Moderata

Foarte ridicata

Grad de sintetizare a informatiilor

Foarte redus

Moderat

Ridicat

Necesarul de informatii on-line

Foarte ridicat

Ridicat

Moderat

Necesarul de grafice

Redus

Moderat

Ridicat

Utilizarea de informatii în timp real

Foarte ridicata

Ridicata

Moderata

Utilizarea de informatii predictive

Redusa

Ridicata

Foarte ridicata

Utilizarea de informatii istorice

Ridicata

Moderata

Redusa

Utilizarea de informatii de tip "what if?"

Redusa

Ridicata

Foarte ridicata

Utilizarea de informatii exprimate valoric

Redusa

Moderata

Ridicata

           

Tab. nr.1.6. Categoriile de sisteme informationale si gradul de sprijinire a procesului decizional

Nr.

crt.

Sistemul informational

Sprijinirea procesului decizional

1.

Sisteme informationale pentru conducere (Management Information Systems)

Slaba

2.

Sisteme informationale pentru conducerea executiva (Executive Information Systems)

Slaba

3.

Sisteme de sprijinire a conducerii executive (Executive Support Systems)

Slaba

4.

Sisteme pentru sprijinirea deciziilor  (Decision Support Systems)

Puternica

5.

Sisteme pentru sprijinirea deciziilor de grup (Group DSS)

Puternica

6.

Sisteme de reuniuni electronice (Electronic Meeting Systems)

Slaba

7.

Sisteme de sprijinire a deciziilor la nivel organizational (Organizational DSS)

Puternica

8.

Sisteme expert (Expert Systems)

Puternica

9.

Sisteme de birotica (Office Information Systems)

Slaba

10.

Sisteme informationale organiationale inteligente (Intelligent Organizational Information Systems)

Puternica

           

1.5.3. Sistemul informatic

Sistemul informatic este partea componenta a sistemului informational care asigura prelucrarea rationala si eficienta a datelor îndeosebi cu ajutorul echipamentelor electronice de calcul si, în primul rând, al calculatoarelor electronice.

Evolutia galopanta a tehnologiilor informatice din ultimii ani a condus la automatizarea unei parti considerabile a sistemului informational care se localizeaza nu numai la faza de prelucrare, ci si la fazele de preluare a datelor si de valorificare a informatiilor obtinute. Astfel sistemul informational devine, din ce în ce mai mult, un sistem informatic[39], desi înca nu se poate pune un semn de egalitate între cele doua tipuri de sisteme deoarece:

·        în partea formala a sistemelor informationale ramân înca sarcini manuale importante: preluari date, interpretare rezultate etc.;

·        partea neformala a unui sistem informational ramâne aproape exclusiv manuala;

·        exista alte instrumente neinformatice care îndeplinesc functii în interiorul sistemului informational: copiatoare, mijloace audio-vizuale, telefaxuri.

Notiunea de sistem informatic este legata de informatizarea activitatii organizatiei, adica de folosirea resurselor informatice pentru organizarea si administrarea informatiilor. Informatizarea transforma sistemele informationale manuale în sisteme informatice prin:

·        substituirea mijloacelor de lucru (automatizarea sarcinilor);

·        miniaturizarea echipamentelor, reducerea timpilor de lucru, eliminarea erorilor, prelucrarea unui volum mare de date si distribuirea eficienta a informatiilor;

·        ameliorarea performantelor prin introducerea sistemelor interactive;

·        calitatea prezentarii informatiilor;

·        comunicarea extinsa datorata interconexiunii generalizate.


Capitolul 2.   Calculatorul electronic -elemente fundamentale de structura si principii de functionare

2.1.      Structura unui calculator electronic si modul de functionare a acestuia

Un sistem electronic de calcul constituie un ansamblu functional destinat prelucrarii automate a datelor furnizate de utilizatori în scopul obtinerii informatiilor. Pentru realizarea acestui obiectiv, acesta are nevoie atât de echipamente (componentele hardware), cât si de un set de programe (componentele software) care determina prelucrarile care se fac asupra datelor prin intermediul componentelor fizice ale sistemului de calcul.

Componentele unui sistem de calcul pot apartine uneia dintre urmatoarele categorii:

·        Hardware

·        Software

·        Firmware

Hardware-ul reprezinta componenta fizica a unui sistem de calcul, adica ansamblul de echipamente care alcatuiesc sistemul de calcul. Ele sunt formate din calculatorul propriu-zis si echipamentele periferice si sunt folosite pentru culegerea, stocarea, prelucrarea, redarea si transmiterea rezultatelor.

Software-ul reprezinta ansamblul de programe care fac posibila realizarea functiei sistemului de calcul, de prelucrare a informatiilor, si care constituie suportul logic de functionare a unui sistem de calcul. Într-o traducere mot ŕ mot, software-ul înseamna "partea moale" a calculatorului, spre deosebire de hardware, "partea tare". Componenta software a unui sistem de calcul cuprinde la rândul ei programe grupate în mai multe categorii, dupa natura problemelor pe care le rezolva. Comenzile sunt date echipamentelor prin intermediul unor programe speciale, numite programe de baza (software de baza). Ele formeaza sistemul de operare al calculatorului si sunt memorate pe suporturi magnetice sau optice, de unde sunt încarcate în memoria interna. O parte din programe sunt permanent rezidente în memoria interna si formeaza nucleul sistemului de operare. În afara celor doua elemente pentru realizarea prelucrarilor mai sunt necesare programele de aplicatii (software de aplicatii) care sunt specifice problemelor utilizatorilor si datelor supuse prelucrarii.

Firmware-ul este componenta de programe încarcate în memoria fixa ROM de catre producatorul sistemului de calcul. Aceasta componenta se afla la limita dintre hardware si software, reprezentând software-ul integrat în partea de hardware. Componenta firmware a unui sistem de calcul, setul de instructiuni microprogramate încarcate în memoria fixa ROM, defineste un anumit mod de functionare si, implicit, de utilizare a sistemului de calcul. Din acest motiv, firmware-ul trebuie sa fie suficient de redus pentru a nu particulariza excesiv sistemul de calcul. Prin utilizarea unor memorii cu citire-scriere nevolatile alaturi de memoria ROM se obtin componente cu microprogramare dinamica. Aceasta permite adaptarea secventei de programe fixe din ROM la încarcarea sistemului de operare.

De exemplu, componenta ROM-BIOS[40] a sistemelor de calcul compatibile PC este o componenta firmware realizata prin microprogramare dinamica. Rolul componentei BIOS este de interfata între hardware si software, oferind componentei software functii de baza pentru utilizarea hardware-ului. În acest fel se realizeaza independenta componentelor software fata de caracteristicile hardware specifice sistemului de calcul, eliberând în acelasi timp componentele software de detalii legate de modul de lucru al hardware-ului. Fiind realizata prin microprogramare dinamica, componenta firmware (BIOS) permite modificarea unor parametri de functionare ai PC-ului într-o secventa speciala derulata în timpul procedurii de încarcare a sistemului de operare la pornirea sistemului de calcul.

2.1.1. Componenta hardware a sistemului electronic de calcul

Termenul de calculator electronic se refera la un sistem de calcul care îndeplineste urmatoarele conditii:

·        dispozitivele de lucru sunt realizate din circuite electronice;

·        are memorie interna capabila sa memoreze date si programe;

·        efectueaza prelucrari în mod automat pe baza unui program.

            În functie de procedeul de reprezentare a informatiei si de suportul fizic al informatiei, calculatoarele se clasifica în:

·        calculatoare analogice;

·        calculatoare numerice;

·        calculatoare hibride.

În sistemele de calcul analogice[41], informatia este codificata sub forma unor marimi fizice (intensitatea curentului electric, tensiunea, etc). Aceasta teorie a dus la aparitia calculatoarelor analogice care au constituit o generatie raspândita pe la mijlocul secolului 20.

Spre deosebire de sistemele de calcul analogice, sistemele de calcul numerice codifica informatia sub forma discreta (numerica). Calculatorul numeric este un sistem fizic care prelucreaza automat informatia codificata sub forma de valori discrete, conform unui program ce indica o succesiune determinata de operatii aritmetice si logice, având la baza un algoritm de prelucrare. Datorita modului de realizare a componentelor constructive si a logicii de functionare a sistemelor de calcul numerice, informatia este reprezentata utilizând baza de numeratie 2. Codificarea binara folosita pentru reprezentarea interna a informatiei în sistemele de calcul determina natura componentelor constructive care actioneaza asupra acesteia. Unitatea elementara de reprezentare a informatiei este cifra binara, care poate lua doua valori: 0 sau 1. Aceasta pozitie binara furnizeaza o cantitate de informatie de 1 BIT. În functie de natura informatiei ce se codifica si de dispozitivele care manevreaza informatia în sistemele de calcul numerice, se utilizeaza mai multe moduri de codificare a informatiei. În toate cazurile însa este vorba de o reprezentare binara a informatiei.

Calculatoarele hibride îmbina procesarea informatiilor reprezentate în forma numerica cu cele reprezentate în forma analogica, comunicarea între componentele discrete si cele analogice ale calculatorului realizându-se prin intermediul convertoarelor analogo-numerice si a celor numerico-analogice.

Dintre aceste trei categorii de calculatoare, de cea mai larga raspândire se bucura calculatoarele numerice datorita avantajelor lor: precizia reprezentarii si prelucrarii datelor, universalitatea claselor de probleme.

Structura unui calculator numeric a fost definita în anul 1945 de catre John von Neumann. Astfel, în proiectul primului calculator cu program memorat, cu prelucrarea secventiala a instructiunilor si datelor, memorate împreuna în aceeasi forma si accesibile în acelasi mod (EDVAC - Electronic Discrete VAriable Computer) sunt precizate urmatoarele componente ale unui calculator electronic: unitatea aritmetica, unitatea centrala de control, unitatea de intrare, unitatea de memorie, unitatea de iesire. Aceasta structura se regaseste, într-o forma sau alta, si la calculatoarele actuale. Se considera ca aceste calculatoare sunt cu arhitectura von Neumann.

În structura unui calculator distingem doua categorii de componente:

·        unitatea centrala

·        echipamentele periferice.

UNITATEA CENTRALĂ constituie componenta de baza a sistemului de calcul si este formata din:

·        unitatea aritmetico-logica (UAL) capabila sa efectueze operatiile aritmetice si logice;

·        unitatea de comanda si control (UCC) care dirijeaza functionarea întregului ansamblu, dând comenzi celorlalte componente.

·        memoria interna care pastreaza programele si datele în curs de prelucrare.

ECHIPAMENTELE PERIFERICE asigura comunicatia calculatorului cu lumea înconjuratoare. Se disting urmatoarele categorii de echipamente periferice:

·        echipamente periferice de intrare care permit citirea datelor (introducerea datelor în sistem): tastatura, mouse, cititorul optic

·        echipamente periferice de iesire cu ajutorul carora se extrag rezultatele sub o forma accesibila omului: imprimanta, ecran de afisare etc.

·        echipamente periferice de stocare care dispun de unitati de memorie auxiliara capabile sa stocheze, sub o forma direct accesibila calculatorului,  mari cantitati de date: unitati de disc magnetic, unitati CD-ROM etc.

·        echipamente periferice de comunicatie care permit transmiterea datelor la distanta prin intermediul liniilor de comunicatie: cuplor, modem, etc.

Structura de principiu a unui calculator electronic se prezinta astfel:

 SHAPE  \* MERGEFORMAT

Unitati auxiliare de memorie

Periferice de intrare

Tastatura

Unitatea centrala

Unitatea aritmetico-logica

Unitatea de comanda si control

Memoria interna

Periferice de iesire

Banda magnetica

Disc magnetic

Disketa

Echipamente periferice de

comunicare

Imprimanta

Monitor

Mouse

CD-ROM

Fig. nr. 2.1. Structura de principiu a unui calculator electronic

Functiile active, de prelucrare si control sunt realizate de UAL si UCC. De aceea se considera ca ele sunt componentele unitatii centrale de prelucrare (procesor). În literatura de specialitate se întâlnesc si alte opinii cu privire la structura calculatoarelor electronice. Astfel, se considera ca unitatea centrala de prelucrare cuprinde memoria interna si procesorul (UCC+UAL).

La unitatea centrala de prelucrare se pot conecta diferite echipamente periferice, module de memorie, unitati de interfata si se obtin calculatoare având diferite configuratii. Prin urmare, multimea tuturor componentelor care sunt asamblate si conectate pentru a realiza un sistem de calcul definesc configuratia sistemului de calcul respectiv.

Configuratia de baza reprezinta numarul minim de componente necesare pentru ca sistemul de calcul sa fie operational. Adaugarea unor componente suplimentare este oricând posibila pâna la o limita admisa de unitatea centrala de prelucrare. Astfel, se poate realiza o configuratie ce corespunde cel mai bine necesitatilor utilizatorilor si posibilitatilor financiare ale acestora.

Chiar daca este vorba de calculatoare din clase diferite, ele se pot încadra în aceeasi arhitectura. Arhitectura este un concept mai general care defineste componentele sistemului de calcul din punct de vedere al functiilor, al performantelor si al compatibilitatii dintre ele. Arhitectura unui sistem de calcul defineste un ansamblu integrat de componente functionale, privite ca un tot unitar si având ca scop realizarea unor functii la un anumit nivel de performanta.

Arhitectura discutata pâna aici se refera la sisteme de calcul monoprocesor. Ele au cea mai mare raspândire. Elementele constitutive ale sistemelor monoprocesor sau chiar sistemele monoprocesor în întregime pot fi folosite ca blocuri functionale în realizarea unor organizari superioare. Este vorba de sisteme multiprocesor care presupun doua sau mai multe unitati de prelucrare identice sau diferite, fiecare considerându-le pe celelalte la nivelul canalelor de intrare/iesire.

2.1.2. Componenta software a sistemului elctronic de calcul

Una din caracteristicile calculatoarelor electronice este efectuarea automata a prelucrarilor pe baza de program înregistrat. Programul este un ansamblu de instructiuni care realizeaza a anumita sarcina. Ansamblul programelor (software) permite utilizarea echipamentelor. Se disting trei mari categorii de software: software de baza, software de aplicatii, software intermediar.

·        Software-ul de baza (programele de baza) formeaza, în principal, sistemul de operare al calculatorului si este specific fiecarui tip de echipament. Asigura functionarea eficienta a resurselor fizice si logice ale sistemului. Calculatorul dispune de doua tipuri de resurse:

o resurse fizice, adica componentele hardware: procesorul, memoria interna, sistemul de intrare-iesire;

o resurse logice, adica componentele software: programele si datele.

·        Software-ul de aplicatii (programele de aplicatii) este specific problemelor rezolvate de utilizatori si este realizat fie de specialisti în programare, fie de utilizatori.

Odata cu extinderea utilizarii microcalculatoarelor a aparut un nou tip de software, numit software intermediar. Este vorba de instrumente software specializate (procesoare de texte, programe de calcul tabelar, programe de grafica etc.) care pot fi utilizate foarte usor si rapid în aplicatii.

2.1.2.1.            Software de baza

Daca initial software-ul de baza se identifica cu sistemul de operare, odata cu noile evolutii în domeniu, apar diverse nuantari, încât putem distinge trei mari componente:

·        sistemul de operare propriu-zis;

·        programele utilitare;

·        programele de traducere.

Explicatia consta în faptul ca odata cu dezvoltarea si multiplicarea unei componente ea tinde sa devina independenta si trebuie tratata ca atare.

De obicei, software-ul de baza este pus la punct de firma constructoare a calculatorului si se livreaza odata cu acesta.

Sistemul de operare asigura exploatarea echipamentelor si difera în functie de tipul si marimea calculatoarelor. De obicei, un sistem de operare cuprinde:

·        încarcatoare de programe destinate introducerii în sistem a programelor de executat;

·        monitoare si supervizoare care asigura înlantuirea derularii lucrarilor, controleaza operatiile de intrare-iesire, semnaleaza incidentele de functionare;

·        programe care usureaza realizarea unor operatii curente cum sunt: formatare discuri, copiere fisiere, stergeri fisiere etc.

Calitatea sistemului de operare conditioneaza eficienta si performantele calculatorului. Un echipament foarte performant, dar cu un sistem de operare slab, va avea performante de utilizare mediocre.

            Programele utilitare sunt programe specializate, livrate odata cu sistemul de operare sau separat de acesta, care extind o serie de facilitati ale sistemului de operare. Ele corespund unor functii bine definite ce se întâlnesc frecvent. Numarul utilitarelor este azi impresionant si nu se poate face a clasificare riguroasa a lor. Dintre ele amintim urmatoarele tipuri:

·        utilitarele care extind suprafata cu utilizatorul (Norton Commander, Windows Explorer, Windows Commander, Dos Navigator);

·        utilitare care vin în sprijinul utilizatorului avansat, cum este, de exemplu, inginerul de sistem (Norton Disk Doktor, PC Tools, Norton Utilities etc.);

·        utilitare de arhivare-dezarhivare a datelor, utilizate pentru micsorarea dimensiunilor fisierelor fara pierderi de informatii (ARJ, PKZIP si PKUNZIP, WinRAR, WinZIP etc.);

·        utilitare de depistare si înlaturare a virusilor (numarul si varietatea acestora sunt impresionante - Norton Antivirus, Doctor Web, AVP, Virus Scan, Doctor Panda);

·        utilitare de optimizare a discurilor care optimizeaza amplasarea datelor pe disc în vederea reducerii duratei de acces la informatii (Disc Defragmenter, SpeedDisk);

·        utilitare de diagnosticare pentru determinarea configuratiei si testarea functionarii calculatorului (Check-It, Ndigs).

Programele traducatoare (translatoare) au rolul de a converti programele scrise de utilizatori într-un anumit limbaj de programare (Basic, Fortran, Cobol, Pascal, C, etc.) în formate accesibile calculatorului (în cod-masina, respectiv în cod binar).

Pentru scrierea programelor sunt utilizate limbajele de programare,  limbaje artificiale create de om care servesc la exprimarea, sub forma de instructiuni executabile de catre calculator, a algoritmului de rezolvare a unei probleme.

Programul scris într-un limbaj de programare se numeste program sursa, iar limbajul sau, limbaj sursa. Codificarea programului este efectuata de traducator (translator). Fiecare instructiune a programului sursa este tradusa de translator într-un grup de instructiuni cod-masina. În functie de destinatia functionala, translatorul poate fi asamblor, compilator sau interpretor.

Asamblorul este translatorul de programe scrise în limbaje de asamblare.

Prin compilare, programul sursa este tradus mai întâi într-un format obiect (program obiect). Acesta este un format intermediar care este completat cu module din biblioteci si consolidat prin editarea de legaturi (cu editorul de legaturi), din care rezulta programul în format executabil. Acesta poate fi oricând încarcat în memoria interna de la o anumita adresa si pus în executie.

Program

sursa

Compilare

Program

obiect

Program

în format

executabil

Executie

date

rezultate

Încarcare


Fig. nr. 2.2. Translatarea programelor prin compilare

Odata pus în format executabil, programul poate fi oricând încarcat si pus în executie. Deci, traducerea programului sursa se realizeaza o singura data, iar executia este independenta de fazele anterioare.

Interpretarea presupune traducerea instructiune cu instructiune a programului la fiecare executie a acestuia. De aceea este o modalitate mai putin eficienta decât compilarea.

Translatorul, ca program, este dedicat unui anumit limbaj sursa si unui anumit tip (familie) de calculatoare. De exemplu:

·        compilatoare: COBOL, FORTRAN, PASCAL, C.

·        interpretoare: BASIC.

2.1.2.2.            Software-ul de aplicatii

Programele de aplicatii sunt proiectate pentru a rezolva probleme specifice utilizatorilor. Corespund urmatoarelor domenii de activitate:

·        contabilitate, gestiune stocuri, gestiune personal etc. Sunt aplicatii caracteristice informaticii clasice care prelucreaza informatii bine structurate.

·        elaborarea planurilor de investitii, planuri de marketing etc. Sunt aplicatii destinate sprijinirii procesului decizional si opereaza chiar cu informatii semistructurate sau slab structurate.

·        calcule tehnice: rezistenta materialelor, prelucrari statistice etc.

Un program de aplicatii poate fi realizat, în conditiile concrete ale unei întreprinderi sau poate fi cumparat "la cheie" de la o anumita unitate specializata. În ultimul caz este vorba de produse-program comercializate. Actualmente, piata produselor program este în plina dezvoltare, atât în privinta software-ului de aplicatii, cât si a instrumentelor software specializate.

Instrumentele software specializate, aparute odata cu microcalculatoarele, permit utilizatorilor sa-si rezolve problemele fara a cunoaste metodele informatice sau limbajele de programare. Sunt mijloace de lucru specifice utilizatorului final. În aceasta categorie se încadreaza: procesoarele de texte (WordPerfect, Word, AmiPro etc.), programele de calcul tabelar (Lotus 1-2-3, Excel, Quattro Pro etc.), programele de grafica (Corel Draw, Harvard Graphics, PowerPoint etc.) si instrumentele software integrate (Works, Symphony, Microsoft Office, Perfect Office).

2.1.3. Unitatea centrala - structura si functionare

Unitatea centrala a calculatorului cuprinde memoria principala, unitatea de comanda si control si unitatea aritmetico-logica. Între componentele unitatii centrale, precum si între acestea si echipamentele periferice se realizeaza permanent schimburi de date si comenzi, mediate fizic de conductorii electrici care vehiculeaza informatia sub forma de impulsuri. Unitatea de comanda si control coordoneaza functionarea întregului sistem, stabilind legaturi prin schimburi de informatii si transmiterea de ordine si comenzi.

            Schema functionala a unui calculator electronic pune în evidenta foarte bine aceste legaturi[42] ( fig. nr. 2.3.).

Fig. nr. 2.3. Schema functionala a unui calculator electronic

Oricare ar fi datele prelucrate, structurate, stocate etc., ele circula în sistem sub forma unor impulsuri electrice ce tranziteaza circuitele. Din ratiuni tehnice, circuitele electronice au doua stari distincte (deschis, închis; doua nivele distincte de tensiune, etc.). Cele doua stari distincte corespund cifrelor binare 0 si 1. Toate caracterele (alfabetice, numerice, speciale etc.) vor fi reprezentate în sistem sub forma unor combinatii de cifre binare 0 si 1.

Toate componentele calculatorului functioneaza sub supravegherea unitatii de comanda si control, singura capabila sa decodifice instructiunile programelor. Unitatea de comanda si control este legata de celelalte componente prin circuite de comanda prin care circula comenzile tot sub forma impulsurilor electrice. Aceste impulsuri declanseaza sau opresc functionarea unitatilor de intrare-iesire, unitatii aritmetico-logice în functie de comenzile decodificate din programul executat. Instructiunile care formeaza programul de executat sunt preluate prin intermediul unitatii de intrare si stocate în unitatea de memorie. Din unitatea de memorie, instructiunile sunt preluate si decodificate de unitatea de comanda si control. Dupa citirea datelor de intrare si stocarea în memorie, unitatea aritmetico-logica, pe baza ordinelor primite de la unitatea de comanda si control executa operatiile de prelucrare indicate asupra operanzilor identificati tot de unitatea de comanda si control prin adrese. Rezultatele obtinute sunt stocate la adresele indicate în unitatea de memorie. Ulterior, ele pot fi vizualizate sau extrase sub comanda unitatii de comanda si control prin intermediul unitatii de iesire.

Unitatea centrala cuprinde UCC, UAL si unitatea de memorie. Schema functionala a unitatii centrale este urmatoarea:

Fig. nr. 2.4. Schema functionala a unitatii centrale

Memoria principala sau memoria interna reprezinta un dispozitiv capabil sa înregistreze informatiile pentru a le furniza apoi sub forma impulsurilor electrice unitatii aritmetico-logice pentru executarea comenzilor primite de la unitatea de comanda si control.

În ultimii ani memoriile semiconductoare domina si sunt utilizate la majoritatea arhitecturilor cunoscute. Informatia este memorata folosind circuite care permit sau nu trecerea curentului electric. Aceste memorii sunt volatile si pentru a nu se pierde informatia au nevoie de o baterie de alimentare proprie sau trebuie sa existe, la nivelul întregului sistem de calcul, un program de întrerupere la avaria de alimentare, care face apel la o baterie suplimentara (sursa de putere neîntreruptibila - UPS) pentru salvarea datelor pe un suport de memorie nevolatila. Ele sunt încadrate în doua categorii, dupa tehnologiile de realizare:

·        memorii bipolare care utilizeaza circuite integrate LSI, VLSI (Large Scale Integration, Very LSI, Wafer Scale Integration) cu tranzistori bipolari;

·        memorii MOS (Metal Oxide Semiconductor) bazate pe tranzistori cu efecte de câmp.

Din punct de vedere al memoriei nu este deosebit de importanta natura informatiei memorate, ci modul de stocare si mai ales regasirea acesteia. Fizic, memoria este constituita din elemente care pot avea doua stari stabile: 0 sau 1. Rezulta ca putem defini memoria ca pe o succesiune de dispozitive logice elementare, capabile sa retina fiecare o valoare binara, adica un bit de informatie.

Functional, memoria poate fi privita ca o însiruire de biti care se caracterizeaza prin valoare si prin pozitia (adresa) lor în aceasta secventa. Prin constructia sistemului de calcul, accesul la informatia din memorie se poate realiza la nivelul unui grup de biti numit locatie de memorie. Locatia de memorie este deci unitatea adresabila a memoriei. Fiecare locatie de memorie se caracterizeaza în mod unic prin adresa ei în memorie si prin cantitatea de informatie pe care o poate memora, masurata în numar de biti; de regula este vorba de un numar de 8 biti, adica de un octet sau de 1 Byte (1B).

În memoria interna pot fi reprezentate toate categoriile de date si informatii indiferent de natura (numerice, alfabetice) cu ajutorul codurilor interne de reprezentare (ASCII - American Standard Code for Information Interchange; EBCDIC - Extended Binary Coded Decimal Interchange Code, UNICODE - UNIversal CODE).

Caracteristicile memoriei sunt urmatoarele:

Lungimea cuvântului este unitatea elementara pentru memorarea si accesarea instructiunilor, operanzilor si adreselor. Ea depinde de tipul calculatorului: 8 biti (la primele microcalculatoare), 16 biti (la primele microcalculatoare IBM-PC), 32 biti, 64 biti

Capacitatea totala a memoriei exprima volumul de informatii care poate fi stocat si se exprima în octeti (bytes) sau multiplii acestora (un octet are dimensiunea de 8 biti si este aproximativ egal cu un caracter), dupa cum urmeaza:

·        1 Kilooctat (Ko) = 1 Kilobyte (KB) = 210 octeti = 1024 octeti;

·        1 Megaoctet (Mo) = 1 Megabyte (MB) = 220 octeti = 1048576 octeti;

·        1 Gigaoctet (Go) = 1 Gigagabyte (MB) = 230 octeti;

·        1 Teraoctet (To) = 240 octeti;

·        1 Petaoctet (Po) =  250</