COMPONENTELE PC, CARACTERISTICILE sI PROIECTAREA SISTEMELOR

Principalele componente ale unui sistem modern sunt: placa de baza, procesorul, memoria RAM, carcasa, sursa de alimentare, unitatea de discheta, unitatea de hard-disc, unitatea CD-ROM, tastatura, mouse-ul, placa video, monitorul, placa de sunet, difuzoarele.

Placa de baza este principala componenta a unui PC care controleaza tot ceea ce este în sistem, toate celelalte componente fiind conectate la ea. Placile de baza exista în diferite forme constructive. O placa de baza contine urmatoarele elemente:

- soclul sau conectorul procesorului,

- regulatoarele de tensiune 515d39f ale procesorului,

- setul de cipuri al placii de baza,

- memoria imediata (cache) de nivel 2,

- soclurile de memorie SIMM sau DIMM,

- conectoarele de magistrala,

- ROM BIOS,

- bateria pentru ceas si CMOS,

- cipul super I/O.

Setul de cipuri include circuitele principale ale placii de baza. El controleaza interfata magistralei procesorului, memoria imediata de nivel 2 si memoria principala, conectoarele magistralei de sistem, resursele sistemului si altele. Setul de cipuri are un rol important în determinarea caracteristicilor sistemului.

ROM BIOS contine programul initial POST (Power On Self Test), programul de încarcare bootstrap (care încarca sistemul de operare), driverele pentru componentele incorporate pe placa (codul BIOS) si de obicei, un program de configurare a sistemului (numit CMOS setup).

Procesorul, numit si CPU sau unitate centrala de procesare este o componenta electronica sofisticata, cu milioane de tranzistoare având rolul principal în procesul de executare a instructiunilor de program, indiferent de softul rulat. Procesoarele actuale contin milioane de tranzistoare gravate pe o pastila de siliciu de dimensiuni foarte mici. Procesorul este una dintre cele mai scumpe componente, având un pret de 2-10 ori mai mare fata de placa de baza.

Memoria RAM reprezinta memoria principala care stocheaza toate programele si datele pe care procesorul le utilizeaza la un moment dat. Memoria RAM necesita o alimentare electrica pentru a asigura stocarea. Ca urmare, la deconectarea calculatorului, tot ce exista în memoria RAM se sterge, iar la repornire memoria trebuie reîncarcata din nou cu programe pe care sa le ruleze procesorul. Programele initiale pentru procesor provin dintr-o memorie de un tip special (ROM), care, în mod normal, nu poate fi stearsa. Aceasta memorie contine instructiunile necesare pentru ca sistemul sa încarce un sistem de operare si alte programe de pe una din unitatile de disc în memoria principala, astfel încât sistemul sa poata functiona normal. În sistemele moderne memoria este instalata sub forma de module SIMM (Single Inline Memory Module) sau DIMM (Dual Inline Memory Module).

Carcasa adaposteste placa de baza, sursa de alimentare, unitatile de disc, placile adaptoare si toate celelalte placi ale sistemului. Exista mai multe stiluri de carcase, de la versiuni mici si plate, pâna la carcasele de tip tower sau cele destinate mediilor industriale. Cele mai multe carcase se vând cu sursa de alimentare, dar pot fi achizitionate si separat.

Sursa de alimentare este cea care furnizeaza energie electrica fiecarei componente din PC, principala functie a sa fiind aceea de a transforma tensiunea alternativa a retelei de 110 V (220 V în Europa) în tensiuni de 3,3 V, 5V si 12 V necesare pentru functionarea sistemului.

Unitatea de discheta este un dispozitiv simplu si ieftin, care foloseste un suport de stocare magnetica de capacitate mica. Cum unitatea de discheta este înca primul dispozitiv de pe care PC-ul încearca sa încarce sistemul de operare, ea ramâne principala solutie de încarcare a softului de initializare si diagnosticare a hardului.

Unitatea de hard-disc este principala memorie de stocare de tip arhiva din sistem. Ea este utilizata pentru pastrarea tuturor programelor si datelor care nu sunt active în mod curent în memoria principala. Unitatea de hard-disc este denumita astfel deoarece consta din discuri rotative din aluminiu sau ceramice, acoperite cu un material magnetic. Discurile au diferite dimensiuni, iar prin densitatea, dimensiunile si numarul discurilor pot fi realizate unitati de hard-disc cu diferite capacitati de stocare.

Unitatea CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory) si DVD-ROM (Digital Versatile Disc Read Only Memory) utilizeaza suporturi de înregistrare optica de capacitate relativ mare. Dupa cum arata denumirea, de pe CD-uri pot fi doar citite informatiile, cu exceptia celor inscriptibile.

Tastatura este principalul dispozitiv de intrare pentru majoritatea calculatoarelor. Tastaturile se deosebesc între ele prin limba careia îi sunt destinate, prin dispunerea tastelor, prin dimensiune, forma si prin numeroase caracteristici speciale.

Mouse-ul. Odata cu aparitia sistemelor de operare bazate pe interfata grafica de utilizator (GUI), a aparut necesitatea de a avea un dispozitiv cu care utilizatorul sa indice sau sa selecteze elementele afisate pe ecran. Mouse-ul standard are doua butoane, unul pentru selectarea articolului indicat, iar celalalt pentru activarea meniurilor. Mouse-ul poate avea si un al treilea buton pentru derularea ecranului sau pentru alte functii speciale.

Placa video controleaza informatiile care apar pe monitor. Toate placile video au patru parti principale: un cip sau un set de cipuri video, memoria RAM video, un DAC (convertor analogic-digital) si un BIOS. Cipul video este cel care controleaza informatiile de pe ecran, prin scrierea datelor în memoria RAM video si converteste datele digitale în semnale analogice pentru comanda monitorului. BIOS-ul stocheaza driverul video primar, care permite ca afisajul sa functioneze în timpul încarcarii sistemului de operare (boot) si la prompterul DOS în modul text de baza. Dupa acestea se încarca driverele mai evoluate de pe disc pentru a permite moduri video avansate, pentru Windows sau softul de aplicatii.

Monitorul. De obicei monitoarele sunt clasate în functie de trei criterii: diagonala ecranului în inci, rezolutia în pixeli, si rata de reîmprospatare în hertzi. Monitoarele au în mod normal diagonala cuprinsa între 14 si 21 inci, iar monitoarele LCD din sistemele portabile variaza între 11 si 14 inci. Rezolutia poate varia de la 640x480 pixeli LA 1600X1200 pixeli. Fiecare pixel al monitorului este compus din trei puncte, câte unul din fiecare culoare de baza (rosu, albastru si verde). Un monitor de calitate medie este capabil sa reîmprospateze imaginea de 60 ori / secunda (60Hz), în timp ce unul de înalta calitate poate ajunge la o rata de 100 MHz. Rata de reîmprospatare indica viteza de redesenare a ecranului pe baza continutului memoriei de pe adaptorul video. Rezolutia si rata de reîmprospatare depind de adaptorul video al sistemului. Majoritatea monitoarelor sunt capabile sa functioneze cu mai multe valori ale rezolutiei si ale ratei de reîmprospatare.