SISTEMUL WORLD WIDE WEB.
Definitia sistemului WORLD WIDE WEB
Web este un sistem de comunicatie global care permite calculatoarelor sa transfere date hipermedia în Internet.
Pornind de la faptul ca Internet-ul este suportul care permite comunicarea între calculatoare din întreaga lume se poate spune ca Web-ul este un sistem de documente sau programe legate între ele, asezate la nivelul superior al Internet-ului (hardware si software).
Denumirea lui provine din cuvântul de origine engleza "web" care se traduce "pânza de paianjen".
Nasterea Web-ului
Desi Internet-ul a aparut la sfârsitul anilor '60, Web-ul nu a fost creat pâna în martie 1989. Tim Berners-Lee, creatorul Web-ului, pe când lucra la Consiliul European pentru Cercetare Nucleara (CERN), Laboratorul european pentru fizica particulelor de la Geneva, a fost nevoit sa gaseasca o cale de a transmite informatii catre cercetatorii din domeniul fizicii energiilor înalte aflati în diverse zone geografice. În acest scop, el a propus un "sistem hipertext" de comunicatie între calculatoare. Sistemul propus urma sa lege documentele prin intermediul unei retele de calculatoare, pentru utilizarea în comun a rezultatelor cercetarii stiintifice. CERN a promovat Web-ul, având în vedere eventuala sa dezvoltare de la o retea locala la o retea globala, accesibila din întreaga lume. Acest sistem hipertext a depasit folosirea în cadrul comunitatii cercetarii în domeniul fizicii si a devenit World Wide Web ("pânza de paianjen" care cuprinde întreaga lume).
Prima utilizare publica a Web-ului a avut loc în ianuarie 1992, la Geneva, Elvetia, unde cercetatorii au avut acces la date Web din site-ul Web al CERN. Prin proiectul Web al lui Berners-Lee, au fost stocate documente pe unul sau mai multe calculatoare, numite servere Web. Cercetatorii au avut acces la aceste date utilizând un program special numit browser Web.
În aprilie 1993, dupa aproape un an si jumatate de la introducerea Web-ului, existau 60 de servere Web. Astazi se estimeaza numarul serverelor peste un milion.
În ultimii trei ani Web-ul s-a dezvoltat exploziv si a dobândit un nou aspect. Nu se mai limiteaza la schimbul de informatii stiintifice între cercetatorii fizicieni. Lumea afacerilor utilizeaza Web-ul pentru promovarea produselor.
Instrumente necesare pentru navigarea în Web
Pentru a naviga în Web, sunt necesare: un calculator prevazut cu un modem, o legatura telefonica (sau calculatorul trebuie sa fie conectat direct la Internet) si un browser (de exemplu Netscape Navigator sau Internet Explorer).
Pentru utilizarea calculatorului pentru a avea acces la Web se deosebesc trei cai de conectare:
prin intermediul unui furnizor de servicii Internet;
un serviciu on-line;
un cont shell.
Prima metoda de conectare permite conectarea la modemul serverului furnizorului de servicii Internet, apoi programul browser permite accesul la Web.
Serviciile comerciale on-line, cum ar fi CompuServe sau America Online, permit conectarea la Internet dar furnizeaza acces limitat la Web. Transmisia si regasirea informatiilor printr-un serviciu on-line sunt în general mai lente decât în cazul utilizarii unui furnizor de servicii Internet. Mai mult, serviciile on-line pot utiliza seturi de reguli diferite de comunicatie (protocoale) pentru transportul datelor, fapt ce face inaccesibile multe programe Internet sau Web.
În cazul unei institutii de învatamânt este posibil accesul pe linie comutata la un calculator conectat la Internet. În acest caz, dupa conectarea propriului calculator la acesta, se obtine acces la un cont shell care permite utilizarea resurselor furnizate de calculatorul conectat direct la Internet. Accesul la Web este limitat de software-ul rezident pe calculatorul gazda la care este conectat propriul calculator. De asemenea, contul shell nu permite flexibilitatea software pentru dezvoltarea de programe Web.
Utilizarea unui browser permite navigarea în Web, obtinerea de diverse documente, interactiunea cu programe Web. Browserul Web interactioneaza cu serverul Web printr-o relatie client/server. În general, browserul, în calitate de client, cere serverului sa-i transmita anumite documente, pe care le afiseaza apoi într-o fereastra pe ecranul calculatorului. Cele mai cunoscute browsere disponibile sunt Netscape Navigator si Microsoft Internet Explorer.
Primul browser grafic de larga raspândire a fost browserul numit Mosaic, scris de grupul de Dezvoltare de Software de la Centrul National pentru Aplicatii pe Supercalculatoare (NCSA). Grupul a dezvoltat NCSA Mosaic pentru a fi utilizat ca instrument multifunctional Internet/Web, cu scopul de sustine descoperirea de informatii, colaborarea si regasirea informatiilor. Mosaic poate functiona pe platforme cum sunt X Windows, Apple MacIntosh si Microsoft Windows. Accepta o serie de protocoale si aplicatii de asistenta (programe care se lanseaza din Mosaic) pentru a furniza mai multe facilitati de afisare. Pentru informatii despre NCSA Mosaic se poate vizita locatia Web https://www.ncsa.uiuc.edu/SDG/Software/Mosaic
Browserul Netscape Navigator contine o gama completa de aplicatii, incluzând navigatia în Web, posta electronica interactiva (e-mail), grupuri de discutii si suport pentru obiecte în direct (continut multimedia interactiv), care include cadre, multimedia in-line, JavaScript si applet-uri Java. În plus, Netscape Navigator poate lucra cu documente care contin tabele, animatie, secvente audio si video si obiecte 3-D. Pentru mai multe informatii despre Netscape Navigator se poate vizita site-ul Web al Netscape la https://www.netscape.com
Browserul Internet Explorer al firmei Microsoft accepta limbajul Java, extensii HTML, VRML si scrierea de programe Java, precum si ActiveX. Pentru mai multe informatii se poate vizita pagina Web a Microsoft la adresa https://www.microsoft.com/ActiveX/
|
