Autoritatea politica - concept, trasaturi
In exercitarea rolului sau in cadrul societatii, puterea politica utilizeaza o serie de mijloace economice, sociale, politice, ideologice, folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de constrangere pentru a- 424g62e si impune propria vointa.
Capacitatea puterii de a-si impune vointa sa in societate printr-o diversitate de mijloace, pentru a-i asigura stabilitatea si functionalitatea, constituie autoritatea politica.
Autoritatea politica este o ipostaza a puterii politice reprezentand modalitatea concreta de manifestare a puterii.
Forta puterii politice este cu atat mai mare cu cat autoritatea politica se realizeaza, mai ales, prin convingere, prin adeziunea maselor la activitatea puterii politice. Asadar, adevarata autoritate politica este aceea prin care puterea se impune preponderent prin convingere. Cea mai simpla definitie a autoritatii politice ar putea fi capacitatea puterii de a obtine ascultare fara constrangere. Concludent in aceasta directie este faptul ca insusi cuvantul de 'autoritate' provine de la latinescul 'auctoritas' - forta de convingere, desemnand capacitatea unor persoane, grupuri de persoane sau institutii de a obtine, in virtutea unor calitati sau imputerniciri, respect si ascultare fata de actiunile promovate. Stabilitatea societatii este legata in mod direct de forta puterii ca autoritate politica. In vorbirea curenta, cand ne referim la putere politica avem, de fapt, in vedere autoritatile politice, intrucat autoritatea politica este modul concret de manifestare a puterii, un alter ego al acesteia.
Cu alte cuvinte, autoritatea politica este ipostaza puterii cand se bazeaza pe forta argumentelor, si nu pe argumentul fortei. De fapt, orice putere politica, atunci cand are ca suport numai forta, isi pierde treptat autoritatea, ceea ce marcheaza momentul declinului, realitate care duce inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, la pieirea sa. Indiferent de contextul in care se exercita, sensul central al autoritatii este acela de a fi un fenomen politic, o ipostaza a puterii. 'Puterea', afirma R. Bierstedt, 'este cea care confera autoritate unui ordin, dar o putere autorizata, institutionalizata'[1]).
Autoritatea politica, fiind un drept recunoscut puterii, este expresia unor relatii sociale si se distinge de celelalte forme de autoritate prin modalitatile sale de constituire, cauzele aparitiei, functia speciala si aria de manifestare - societatea globala. O trasatura caracteristica a autoritatii o reprezinta prezenta acesteia in cadrul oricarei organizari sociale, inclusiv al celei politice. Dupa cum observa Petre Andrei in lucrarea 'Sociologia generala', elementul fundamental care serveste drept reglator al relatiilor dintre indivizi este o autoritate cu forme si aspecte foarte diferite, dupa gradul de dezvoltare a societatii.
Aprofundand relatia de autoritate politica, P. Andrei considera ca aceasta are o mare influenta asupra oamenilor si un mare rol in organizarea sociala. 'Autoritatea politica - scrie el - indiferent daca este o persoana sau sunt mai multe, are cateva caracteristici care o deosebesc de cea religioasa si prin care ea isi poate indeplini rolul sau. Autoritatea politica, in primul rand, are putere de constrangere exterioara, recurgand chiar la mijloace brutale si putand neglija cu totul conceptiile si vointa proprie a unui individ atunci cand sunt in joc interesele tuturor'[2]). Asadar, autoritatea politica, pe langa puterea de convingere care trebuie sa fie determinanta, are si putere de constrangere indreptata impotriva actelor antisociale si antinationale.
Experienta arata ca autoritatea politica nu este nelimitata. Ea se schimba daca vine in conflict cu vointa majoritatii, pentru ca autoritatea care inabusa personalitatea omului nu poate duce decat la declin, mai ales, spiritual, moral si deci nu poate fi de durata. Astfel, autoritatea politica apare ca vointa grupurilor sociale aflate la conducere, vointa extinsa la scara societatii globale, fiind prezentata ca 'vointa a tuturor', deci legitima. Prin urmare, autoritatea politica se refera la cadrul institutional in care folosirea puterii politice este organizata si legitima.
|
