Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






PIATA INTERNA (UNICA) A UNIUNII EUROPENE

Stiinte politice











ALTE DOCUMENTE

STENOGRAMA sedintei Delegatiei Permanente a Partidului Social Democrat Bucuresti, sediul central PSD, 29 septembrie 2003
Atentatul din 1994
Atentatele din 11 septembrie 2001
CAIET DE EXERCITII Gandire critica si scriere academica
CURTEA DE JUSTITIE A COMUNITATILOR EUROPENE SI TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA
OBIECTIVUL INTEGRARII ROMANIEI
EVOLUTIA ISTORICA A DEMOCRATIEI
REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE
ACTORII SI INSTITUTIILE IMPLICATE IN PROCESUL POLITICILOR PUBLICE
MEDIUL INTERNATIONAL DE SECURITATE LA INCEPUTUL SECOLULUI XXI


PIAŢA INTERNĂ (UNICĂ) A UNIUNII EUROPENE

  1. Notiuni diferite, cu acelasi continut.

  1. Insuficientele Pietei Comune si Actul Unic European (1986).

  1. Cartea Alba: "Le coűt de la non-Europe".

  1. Rolul lui Jacques Delors în crearea Pietei Interne.

  1. Ce este Piata Interna a Uniunii Europene ?

  1. În ce constau cele 4 libertati de circulatie care definesc Piata Interna?

  1. Achizitiile publice si Piata Interna.

  1. Semnificatia crearii Pietei Interne.

  1. Provocari pentru Piata Unica în contextul actual.

T E M A   X

PIAŢA INTERNĂ (UNICĂ) A UNIUNII EUROPENE

1. Notiuni diferite, cu acelasi continut

            Înainte de a intra în analiza propriu zisa a acestei teme, se impune o clarificare a termenilor.

            Pentru desemnarea "Pietii Interne" în literatura de special 353b19d itate, se folosesc termeni diferiti, având însa acelasi continut. Englezii vorbesc despre "Internal Market" (Piata Interna) sau "Single Market" (Piata Unica). Francezii spun "Marché Interieur" sau "Marché Unique". Pentru simplificare, noi vom folosi, în cursul de fata notiunea "Piata Interna a Uniunii Europene" (pentru a o deosebi de piata interna a statelor).

2. Insuficientele Pietei Comune si Actul Unic European (1986).

            Obiectivul realizarii unei mari piete pentru a creste prosperitatea tarilor membre ale Comunitatii Economice Europene fusese înscris deja în Tratatul de la Roma. În art. 2 se arata: "Comunitatea are ca misiune, prin realizarea unei piete comune si apropierea politicilor economice ale statelor membre, sa promoveze o dezvoltare armonioasa a activitatilor economice în întreaga Comunitate, o expansiune continua si echilibrata, o stabilitate sporita, o crestere accelerata a nivelului de trai si relatii mai strânse între statele  pe care aceasta le reuneste".

            Prima sarcina de îndeplinit pentru crearea acestei piete era eliminarea barierelor vamale intracomunitare si stabilirea unui tarif vamal comun fata de tarile nemembre. Fondatorii Comunitatii si-au dat o perioada de 12 ani pentru realizarea acestui obiectiv, dar au îndeplinit-o cu un an si jumatate mai devreme (la 1 iulie 1968).

            În iulie 1968, toate barierele tarifare si restrictiile cantitative la comertul dintre statele Comunitatii erau eliminate. Ulterior, noi si noi domenii, ce nu fusesera prevazute ca fiind direct legate de realizarea Pietei Interne, au fost incorporate ca parti componente ale acesteia: achizitiile publice, proprietatea intelectuala si industriala, legea firmelor (Company Law), energia, politica fiscala, sistemul de plati, protectia consumatorului, politica concurentiala.          

            S-a constatat însa ca barierele vamale limitau doar cantitativ schimburile comerciale. Existau însa alte obstacole sofisticate si camuflate sub forma de reglementari care îngreunau schimburile. Acestea erau diverse specificatii tehnice, norme de sanatate si securitate, de control al calitatii sau reglementari referitoare la mediu s.a.. Complexitatea, numarul si diversitatea acestora le transforma în obstacole greu de trecut. Era nevoie, asadar, de eforturi legislative serioase si o vointa politica  mai ferma pentru înlaturarea barierelor protectioniste. În plus, criza petroliera din 1973 a accentuat tentatiile protectioniste în defavoarea integrarii europene.

            De aceea, în 1985, noul presedinte de atunci al Comisiei Europene, francezul Jacques Delors, a propus ca tinta realizarea Pietei Interne. Era însa nevoie de reformarea institutiilor europene care sa faca posibila înlaturarea unor bariere legislative. Aceasta s-a realizat prin Actul Unic European, semnat, la Luxemburg, în februarie 1986 si intrat în vigoare în iulie 1987. Actul Unic European a stabilit ca data de 31 decembrie 1992 sa marcheze crearea Pietei Interne a Uniunii Europene. Constituirea sa presupunea adoptarea a 300 de  noi reglementari. Actul Unic a permis ca, prin modificarea Tratatului de la Roma, doua treimi din hotarârile necesare crearii marii piete sa fie luate în Consiliul de Ministri cu majoritate calificata si nu cu unanimitate.

3. Cartea Alba: "Le cout de la non-Europe"

            Îndata dupa adoptarea Actului Unic European, Comisia a comandat unei echipe de cercetatori condusa de Paolo Cecchini un proiect de cercetare asupra costurilor pe care le-ar avea necrearea pietei interne ("Le cout de la non-Europe"). Concluzia studiului, terminat în 1988, este aceea ca nerealizarea marii piete interne a "celor 12" a produs industriei europene pierderi de milioane în costuri inutile si sanse pierdute. În schimb, crearea acestei piete va asigura contextul economic necesar renasterii industriei europene a bunurilor si serviciilor, aducând mai multa prosperitate popoarelor europene.

Studiul prevedea, între altele, accelerarea cresterii economice, crearea de noi locuri de munca, sporirea  productivitatii si a rentabilitatii, însanatosirea concurentei, o mai mare mobilitate a muncitorilor si întreprinderilor, stabilitate relativa a preturilor si o mai larga posibilitate de alegere pentru consumatori.

4.  Rolul lui Jacques Delors în crearea Pietei Interne.

            Principalul autor al Pietei Interne a fost francezul Jacques Delors, devenit înca din 1985 presedinte al Comisiei Europene. În prefata  la lucrarea "1992, Le defi. Nouvelles données économiques de l'Europe sans frontičres", Jacques Delors numeste acest proiect ca fiind "une véritable révolution tranquille" în procesul de constructie a Europei. Obiectivul propus - un spatiu unic, comun, fara frontiere pentru 320 milioane de persoane, despovarat de multiple obstacole pentru schimburi si cooperare între "cei 12" - a avut nu numai sprijinul clasei politice vest-europene, dar si al cercurilor economice, financiare si sociale.

            Data de 1 ianuarie 1993 marcheaza crearea Pietei Unice a UE.

5. Ce este Piata Interna a Uniunii Europene ?

            "Piata interna" este definita ca un spatiu fara frontiere interne, în care este asigurata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor. Este o piata care are o dimensiune sociala si în care concurenta activa este încurajata.

            Crearea "Pietei Interne"  reprezinta poate cel mai mare proiect de integrare economica adoptat vreodata. Într-o perioada de 7 ani (între 1985 si 1 ianuarie 1993), Comunitatea Europeana si statele sale membre au transformat 12 piete nationale separate într-o singura unitate. În prezent cuprinde 25 tari.

            Art.9 al Tratatului de la Roma, semnat în 1957 si intrat în vigoare în 1958, prevedea urmatoarele: "Comunitatea va avea  la baza o uniune vamala, ce va acoperi întregul comert cu bunuri si care va implica interzicerea tarifelor la importul si exportul de produse între statele membre, ca si a altor taxe cu efect echivalent."

            Câteva considerente:

-          Aceasta Piata are la ora actuala 460 milioane locuitori  (la care se vor adauga, de la 1 ianuarie 2007, cei aproximativ 30 milioane de locuitori ai României si Bulgariei), care dispun de libertatea si de mobilitatea de a lucra, a trai si a face cumparaturi nu numai în propria tara, ci în oricare alta tara membra a Uniunii Europene. În calitate de consumatori, ei profita de pe urma ofertei sporite de bunuri, la preturi concurentiale. Populatia Uniunii Europene reprezinta, în prezent, circa 7% din populatia totala de pe glob; comparativ, SUA au o populatie de 290 milioane de locuitori, iar Japonia 130 milioane;

-          Piata Interna reprezinta unul din principalele instrumente de care dispune Uniunea Europeana pentru a atinge o serie de obiective, precum: o crestere durabila, echilibrata si care sa respecte mediul înconjurator, o rata înalta de ocupare a locurilor de munca si a protectiei sociale; o mai mare coeziune economica si sociala. Piata Interna îmbunatateste performanta economica a statelor membre ale Uniunii Europene. Integrarea economica  într-o piata fara frontiere - cum este Piata Unica a UE - este mai profunda decât alte forme de cooperare economica, cum ar fi zonele de liber-schimb, uniunile vamale si pietele comune care mentin frontierele fizice;

-          Piata Interna a reprezentat fundamentul pentru faza urmatoare a integrarii UE si anume realizarea Uniunii Economice si Monetare (UEM), precum si conditia esentiala pentru iesirea Europei din recesiune si reluarea cresterii economice;

-          În ciuda obiectivului declarat de a integra economiile nationale ale tarilor membre, Piata Interna nu urmareste eliminarea diferentelor nationale în ceea ce priveste limba, cultura, identitatea sau traditiile. Dimpotriva, ea se bazeaza pe recunoasterea de catre tarile membre a reglementarilor nationale din orice alta tara. Aceasta recunoaste, de asemenea, principiul subsidiaritatii, potrivit caruia deciziile sunt luate la nivelul cel mai apropiat de cetatean;

-          Crearea Pietei Interne a fost un proces complex care a însemnat adoptarea unei legislatii detaliate într-o serie întreaga de zone de natura sa duca la îndepartarea barierelor fizice, tehnice si fiscale dintre statele membre.

-          Piata Interna a UE va reprezenta - în conditiile globalizarii - elementul esential care va face din aceasta structura un "actor global" (global player)  în masura sa joace un rol mai important pe scena politicii mondiale.

6. În ce constau cele 4 libertati de circulatie, care definesc Piata Interna ?

a. Libera circulatie a bunurilor: înseamna eliminarea controlului la frontierele intra-comunitare. Alte bariere netarifare au fost cu timpul identificate, impunând actiuni comunitare în noi domenii. În momentul de fata, nu mai exista personal vamal la frontierele intra-comunitare. Singurele verificari care se mai fac ad-hoc, în diverse puncte sunt pentru droguri si arme de foc.

Un important pas facut în vederea eliminarii barierelor tehnice din calea liberei circulatii a bunurilor îl reprezinta introducerea principiului recunoasterii reciproce. Bazându-se pe un caz solutionat de Curtea Europeana de Justitie (Cassis de Dijon), Comisia Europeana facea publica, pe data 3 octombrie 1980, o Comunicare cu privire la interpretarea  principiul recunoasterii reciproce (mutuale). Pricipiul prevede ca, în toate sectoarele unde legislatia nationala nu a fost armonizata, precum si în domeniile unde exista o armonizare minima sau optionala, statele membre au obligatia de a accepta circulatia libera pe teritoriul lor a produselor conforme cu normele legale în vigoare în tare (membra) de origine. Singurele cazuri unde statele membre pot sa nu aplice acest principiu sunt cele în care siguranta si sanatatea publica sau protectia mediului pot fi afectate.  

Cetatenilor, în calitatea lor de cumparatori, Piata Interna a UE le ofera posibilitatea de a se aproviziona cu bunurile necesare  consumului propriu în oricare din statele membre ale Uniunii, fara a plati taxe de import sau a trebui sa îndeplineasca formalitati la frontiera. Pentru a se evita frauda, în cazul produselor supuse accizelor, exista  o serie de limite în ce priveste "consumul propriu": 800 tigari, 90 de litri de vin, 110 litri de bere, 20 litri de bauturi aperitive si 10 litri bauturi tari. Aceste limite pot fi depasite daca exista dovada  ca ele vor face obiectul consumului propriu.

Firmelor, Piata Unica le ofera 460 milioane de potentiali cumparatori odata cu transformarea operatiilor de comert exterior în operatii de comert interior. Marea "revolutie" din 1989 cu privire la TVA a constat în scutirea de obligatia de a plati TVA la vama fiecarui stat prin care trecea produsul, regula fiind ca TVA se plateste o singura data, catre autoritatea fiscala din statul în care este importat produsul. Pentru firme, aceasta a însemnat desfiintarea celor aproximativ 60 de milioane de documente vamale ce trebuiau întocmite într-un an pentru astfel de operatiuni. Actualul sistem este totusi un sistem de "tranzitie", având în vedere ca, în mod normal într-o piata unica, TVA trebuie platit exportatorului. Sistemul definitiv, în care TVA va fi platit în tara de producere si în cea de consum, era prevazut a fi introdus în 1997. Se prevede totodata armonizarea nivelului TVA în statele membre, nivel care variaza în momentul de fata de la 15 % la 25 %.

  1. Libera circulatie a persoanelor

Aceasta înseamna abolirea oricarei discriminari bazata pe nationalitate în privinta angajarii, stabilirii salariilor si conditiilor de munca. Exceptii erau prevazute doar în cazul functionarilor publici, sau în cazuri justificate de argumentul securitatii sau sanatatii publice. În momentul de fata n-ar mai trebui sa existe control al identitatii la frontierele intracomunitare. Eforturi se mai depun înca pentru armonizarea politicilor sociale, recunoasterea diplomelor, repatrierea, drepturilor la asistenta sociala, a pensiilor, etc.

Progresul cel mai mare s-a înregistrat în domeniul sanatatii si sigurantei la locul de munca. O directiva generala a fost introdusa din 1993 pentru a stabili un set de principii obligatorii pentru toate statele membre. De asemenea, au fost adoptate directive specifice, privind durata saptamânii de lucru, folosirea echipamentului de protectie, etc. Toate statele membre, cu exceptia Marii Britanii, au adoptat în 1989 Carta Sociala a drepturilor fundamentale ale lucratorilor si au subscris la Capitolul Social din Tratatul de la Maastricht, adoptând în 1994 Directiva privind crearea Consiliilor  Muncii în firmele transnationale. Acestea au obligatia de a informa si consulta lucratorii firmei în legatura cu deciziile care le-ar putea afecta viitorul.

"Carta Sociala sau "Carta Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor" este o declaratie solemna adoptata de sefii de stat si de guverne din 11 tari membre ale Comunitatii Europene la Consiliul European de la Strasbourg din decembrie 1989. Marea Britanie s-a asociat mai târziu, odata cu venirea la putere a Partidului Laburist (social-democrat).

Ea proclama drepturi fundamentale în urmatoarele domenii:

-          Libertatea de deplasare a fortei de munca;

-          Locuri de munca salarizate;

-          Conditii de viata si munca;

-          Protectie sociala;

-          Libertatea de asociere si de negociere colectiva;

-          Pregatirea profesionala;

-          Tratament egal femeilor si barbatilor;

-          Informarea, consultarea si participarea lucratorilor;

-          Protejarea sanatatii si siguranta la locul de munca;

-          Protejarea copiilor si adolescentilor;

-          Drepturile persoanelor în vârsta;

-          Drepturile persoanelor cu infirmitati.

Pentru a încuraja libera circulatie a persoanelor, Comisia Europeana a initiat lansarea mai multor programe ce au ca scop facilitarea miscarii libere a tinerilor:

Ř      "Youth" ("Tineretul pentru Europa") - a fost demarat în primavara anului 2000 si are ca scop încurajarea si dezvoltarea schimburilor de tineri, publicul tinta având vârste cuprinse între 15 si 25 de ani;

Ř      "Socrates" - program al Uniunii Europene pentru colaborarea în domeniul educatiei, domeniile vizate fiind: schimburi de elevi, studenti si preofesori, prin componentele Comenius si Erasmus, învatarea si predarea limbilor straine (Lingua), învatamântul deschis si la distanta, etc; în anul universitar 2003/2004, 135000 de studenti au fost beneficiari ai programului Erasmus (comparativ cu cei 3200 de studenti beneficiari ai programului în anul universitar 1987/1988);

Ř      "Leonardo da Vinci" - destinat îmbunatatirii pregatirii profesionale a tinerilor, dezvoltarii de parteneriate între universitati si companii în vederea pregatirii tinerilor, formarea profesionala continua.

  1. Libera circulatie a serviciilor

Prevazuta în art. 52 si 54 ale Tratatului de la Roma, aceasta a treia libertate a însemnat ca firmelor dintr-o tara comunitara le este suficienta licenta de operare din tara de origine, pentru a putea opera pe întreg teritoriul UE.

Desi sectorul serviciilor este cel ce ocupa cea mai mare parte a fortei de munca din UE (60%), progresele în liberalizarea acestui sector sunt mai mici decât cele înregistrate în cazul circulatiei bunurilor. În domeniul serviciilor financiare, de exemplu, numai serviciile bancare erau pe deplin liberalizate la 1 ianuarie 1993. Serviciile de asigurari au intrat pe deplin în Piata interna la 1 iulie 1994, iar cele privind investitiile, la 1 ianuarie 1996. În momentul de fata se lucreaza la liberalizarea a doua sectoare esentiale ale serviciilor : telecomunicatiile si transporturile.

În 1994 a fost adoptata o directiva pentru a oferi garantii depunatorilor si investitorilor, în cazul unui faliment international de proportii, precum cel al Bancii de Credit si Comert International, când mii de depunatori europeni si-au pierdut banii economisiti. Directiva prevede ca într-un astfel de caz, depunatorii sa fie despagubiti cu pâna la 20.000 de ECU.

  1. Libera circulatie a capitalului. 

Implica abolirea controlului asupra tranzactiilor de capital. Ea trebuie sa mearga mâna în mâna cu armonizarea taxelor nationale pe capital, pentru a asigura o concurenta corecta între tarile cu fiscalitate redusa si cele cu fiscalitate ridicata.

Liberalizarea miscarii de capital a fost prima din cele patru libertati realizate. O directiva de desfiintare a controlului pe capital a fost adoptata în 1998. Ea a fost urmata de alte directive pentru liberalizarea serviciilor bancare si financiare. Un element esential, înca nefinalizat datorita divergentei de opinii între statele membre, se refera la modul de impozitare a economiilor.

7. Achizitiile publice si Piata Interna

În fiecare an, institutiile publice din UE achizitioneaza bunuri si servicii echivalente cu cca. 10-15% din produsul intern brut al UE. Proportia furnizorilor din alta tara decât cea în care se facea achizitia a ramas marginala, antrenând, potrivit unor estimari, costuri suplimentare egale cu 0,5 % din PIB comunitar.

            În mod traditional, o serie de domenii ale achizitiilor publice (energie, apa, transporturi, telecomunicatii) erau "rezervate" furnizorilor nationali: sub 5 % din valoarea furniturilor legate de procurarea acestor utilitati revenea altor resortisanti decât cei nationali, iar prezenta acestora în cadrul efectuarii lucrarilor publice legate de aceste utilitati era practic neglijabila. Acestor domenii le revine circa o jumatate din valoarea totala a achizitiilor publice efectuate în UE.

            Acest deziderat a putut fi îndeplinit cu începere de la 1 ianuarie 1993 (respectiv 1 ianuarie 1996 în cazul Greciei, Spaniei si Portugaliei). De la aceasta data, institutiile achizitoare trebuie sa aplice proceduri competitive de adjudecare a contractelor care depasesc o anumita valoare, respectiv:

-          400.000 ECU pentru furnituri (600.000 în cazul telecomunicatiilor);

-          500.000 ECU pentru lucrari publice.

            Caietele de sarcini trebuie întocmite într-o maniera care sa nu excluda de facto furnizorii straini. În acest scop vor fi utilizate în mod obligatoriu standarde tehnice europene, acolo unde ele exista. Institutiile achizitoare au latitudinea de la refuza ofertele care nu îndeplinesc conditia ca un minimum de 50 % din valoare sa fie de origine comunitara. De asemenea, furnizorii comunitari sunt îndreptatiti sa beneficieze de o marja preferentiala de 3 % fata de concurentii din afara UE.

8. Semnificatia crearii Pietei Interne

            Se stie ca integrarea europeana este, înainte de toate, un proces politic. Dar integrarea economica este un mijloc folosit pentru atingerea acestui scop în Uniunea Europeana timp de peste 30 de ani. Piata Interna este manifestarea economica a acestui proces de integrare. Nu este un rezultat incidental al integrarii, ci modelul economic pe care tarile membre l-au conceput împreuna si au cooperat multi ani pentru a-l crea.

            Conceptul este simplu: sa se asigure libera circulatie a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalului pe întreaga întindere geografica a Uniunii. Piata Interna n-a reprezentat un sfârsit, ci  mijlocul prin care sa se realizeze performanta economica între participanti. Beneficiile economice ale crearii unei singure piete rezulta dintr-o mai eficienta alocare a factorilor de productie, economii la scara mare, stimularea competitiei si costuri reduse pentru operatorii economici.

            Care au fost consecintele crearii Pietei Interne a Uniunii Europene? Studiile realizate, în ultimii ani, au scos în evidenta ca înfiintarea Pietei Interne a avut efecte benefice asupra economiilor tarilor membre:

-          Comertul dintre cei 25 de membri ai U.E. reprezenta, în anul 2004, doua treimi din totalul operatiunilor de comert exterior ale statelor membre (66% din total, la nivelul U.E. 25, doar 44% fiind orientate catre restul lumii);

-          Comertul intra-UE 15 reprezenta în 2004 aproximativ 34% din PIB-ul cumulat la nivel de grupare, fata de 26%  în 1993;

-          Absenta controalelor marfurilor la frontierele interne a determinat o îmbunatatire a livrarilor trans-frontaliere, prin scaderea costurilor si a duratei de efectuare a livrarii;

-          din 1997, investitiile directe între tarile membre au crescut de 7 ori;

-          unele sectoare economice au înregistrat cresteri spectaculoase, un astfel de exemplu fiind cel al transporturilor aeriene, liberalizate în prima jumatate a anilor '90. Fata de anul 1993, în 2000 numarul de pasageri a crescut cu 66% (de la un numar de 133 de milioane pasageri, la 221 milioane);

-          a sporit concurenta în marea majoritate a ramurilor industriale, efectele economiei de scala si de gama facându-se vizibile în cresterea competitivitatii produselor europene pe pietele externe; astfel, în 2004 ponderea exporturilor U.E 25 în totalul exporturilor la nivel global ajungând sa reprezinte o cincime (18%), fata de 12% cât reprezinta exporturile chineze sau americane, si  9% cele japoneze;

-          de-a lungul Europei, preturile bunurilor de consum s-au aliniat; consumatorii au mai mari posibilitati de a alege;

-          inflatia a scazut, ajungând în 2004 la 2.0%;

-          nivelul locurilor de munca a sporit considerabil, rata somajului înregistrând o scadere de la un nivel de la aproape 10.5% în 1996, la 7.8% în 2005 (estimare).

Sursa: EUROSTAT, 2006, "EU integration seen through statistics"

            Se poate aprecia ca Piata Interna a Uniunii a produs o crestere economica sustinuta si echilibrata, respectând mediul înconjurator, un înalt nivel de angajare a fortelor de munca si de protectie sociala, standarde de viata si de calitate a vietii mai bune, precum  si coeziunea sociala în tarile membre.

9.  Provocari pentru Piata Unica în contextul actual.

Ř      Aderarea de noi membri. O Carte Alba referitoare la  Piata Unica a fost adoptata în iunie 1995, cu scopul de a sprijini tarile asociate sa devina compatibile cu Piata Interna a UE. Pe lânga Acordurile Europene (AE) de asociere si dialogul structurat între aceste tari si institutiile UE, acest document a reprezentat unul din componentele strategiei de pre-aderare la UE.

Cartea Alba s-a dorit a fi un ghid al masurilor pe care tarile asociate la UE ce aspira sa adere la aceasta trebuiau sa le adopte pentru a fi capabile sa participe la o componenta primordiala a UE, Piata Interna. Cartea Alba a stabilit care sunt caracteristicile fundamentale ale Pietei Interne ce au dus la eliminarea barierelor fizice, tehnice, fiscale si tarifare dintre statele membre ale UE. Pentru a adapta pietele nationale ale tarilor asociate astfel încât ele sa poata face piata unica cu aceea a UE în perspectiva aderarii lor, Cartea Alba a prevazut domeniile în care aproximarea legislatiei este o conditie obligatorie pentru realizarea Pietei Interne, precum si masurile/institutiile de implementare si control al respectarii acestei legislatii. Cartea a oferit un ghid cu ordinea logica de prioritate în armonizarea legislatiei în diferite sectoare ce concura la crearea Pietei Interne.

În fine, Cartea a reprezentat fundamentul programelor finantate prin UE - PHARE, de sprijinire a tarilor asociate în efortul lor de asimilare a unei parti a legislatiei comunitare, cea referitoare la piata unica.

România si Bulgaria si-au armonizat în buna masura legislatia nationala cu cea comunitara în domeniul Pietei Interne. Dificultatea principala este însa punerea în aplicare. De aceea Uniunea nu mai pune accent pe procesul de armonizare a legislatiei, cât mai ales pe implementarea acesteia. Noii membri ai UE au fost supusi deja unui strict proces de monitorizare în privinta respectarii acestei legislatii.

Ř      O mai buna implementare si respectare a legislatiei comunitare. Transpunerea greoaie a directivelor comunitare în legislatia nationala a statelor membre a creat goluri majore în cadrul Marii Piete Unice. Este necesara o mai buna colaborare între Comisia Europeana si statele membre pentru aplicarea, la timp si corecta, a legislatiei U.E.. Printre domeniile unde  transpunerea incorecta a legislatiei comunitare a creat probleme pot fi amintite: industria muzicala întâmpina dificultati datorita incorectei aplicari, în unele state membre, a directivei privind comertul electronic; în industria alimentara producatorii si-au exprimat nemultumirile privind nerespectarea de catre statele membre a Directivei privind Ambalarea.

Ř      Un cadru legislativ mai eficient. Birocratia excesiva, volumul enorm de "legi" comunitare, au determinat critici din partea mediului de afaceri european. Camera de Comert a Austriei a elaborat un studiu ce releva faptul ca legiferarea excesiva aduce costuri suplumentare de circa 4-6% procente din PIB-ul cumulat la nivelul U.E..

Ř      O mai mare atentie acordata de organismele comunitare pentru asigurarea pe Piata Unica a unui mediu "prietenos" atât pentru inovatie cât si pentru accesul unor noi actori. Asigurarea unui mediu concurential autentic la nivelul Pietei Unice este o conditie esentiala pentru redresarea procesului de atingere a obiectivelor Strategiei de la Lisabona, prin care Uniunea Europeana îsi propune sa devina cea mai puternica economie a lumii bazata pe cunoastere.

Ř      Asigurarea unui raspuns adecvat la transformarile globale. Organismele comunitare trebuie sa tina seama de noile coordonate ale mediului global, astfel încât legislatia U.E. asupra Pietei Interne sa nu creeze dezavantaje competitive pentru societatile transnationale europene ce au o dimensiune mondiala.


Document Info


Accesari: 4284
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )