Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza













POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALA IN ROMANIA

Stiinte politice



loading...











ALTE DOCUMENTE

INSTITUŢII sI POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE
Institutia Parlamentului
MODELAREA POSMODERNULUI: PARODIA SI POLITICA
Metode de cercetare sociala si politica
ATENTATELE DE LA LONDRA - CUI BONO?
UNIUNEA EUROPEANA - CELE 10 ETAPE ISTORICE
Banatenii au fost fruncea miscarii anticomuniste
Organizarea interna a parlamentului
DECIZIA DE EXTINDERE CATRE EST A UNIUNII EUROPENE
MODALITATI DE ADERARE LA UE


POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ĪN ROMĀNIA

4.1 Necesitatea unei politici regionale: tendintele si factorii determinanti ai disparitatilor regionale

Romānia este, dupa Polonia, tara cu cea mai numeroasa populatie (21,7 milioane) dintre tarile din Europa de Est si Centrala (EEC), si a saptea ca marime īntre statele membre, fiind situata īn extremitatea estica a gruparii[1]. Aceasta pozitionare, īmpreuna cu infrastructura de transport slab dezvoltata calitativ au condus la dificultati īn accesarea pietelor UE si la costuri mai mari de transport pentru bunurile exportate. Totusi, īn ultimii 17 ani, evolutia economica a fost puternic influentata de transformarile externe si procesul de aderare la UE.

Desi politica si planificarea dezvoltarii teritoriale īn Romānia au o istorie mai īndelungata, conceptul de "politica si planificare a dezvoltarii regionale", asa cum este īn acceptiunea UE, este un concept relativ nou pentru Romānia.

Pe parcursul istoriei sale, diferitele provincii si zone ale Romāniei au avut grade diferite de dezvoltare economica.

Romānia a cunoscut disparitati regionale īnca din perioada interbelica. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, conducerea comunista a optat pentru o unica solutie a dezvoltarii economice, dezvoltarea sectorului industrial. Partidul comunist si guvernele sale au urmarit īn procesul de implementare a politicii de industrializare o serie de principii majore privind amplasarea noilor obiective industriale. Dintre acestea pot fi amintite ca prioritare, urmatoarele:

-        amplasarea īn apropierea surselor de materii prime sau a principalelor aglomeratii urbane;

-        utilizarea la maximum a resurselor de munca disponibile, mai ales īn zonele sub-dezvoltate;

-        valorificarea prin industrializare si prelucrare a materiilor prime locale;

-        sprijinirea cresterii si dezvoltarii de noi platforme industriale īn arii urbane.

Aceste patru directii prioritare ale procesului de industrializare, comune, īn general, tuturor fostelor economii socialiste bazate pe planificare centralizata, cuprind elemente contradictorii. Īn īncercarea de a asigura o dezvoltare echilibrata (īn sens egalitarist) a tuturor regiunilor, planificarea socialista a orientat investitiile īn industrie si infrastructura catre toate zonele tarii, indiferent daca aceste investitii erau justificate sau nu din punct de vedere economic. Efectul acestei politici a fost rapida industrializare a judetelor mai putin dezvoltate, īn detrimentul celor mai dezvoltate, care a fost īnsotita, ca si īn alte tari, de un proces de migratie a populatiei din mediul rural īn mediul urban.

Īn timp ce activitatea industriala era concentrata īn anumite regiuni ale tarii, preponderent acolo unde se aflau si resursele minerale si energetice accesibile, alte regiuni se caracterizau prin dominanta activitatilor agricole si de servicii.

Planificarea realizata pe baza Planului National Unic de Stat elaborat la nivel national a inclus, īncepānd cu 1976 si planificarea īn profil teritorial, bazata pe impunerea de la centru a unui model unic de dezvoltare. Obiectivul urmarit īl constituia diminuarea diferentelor de dezvoltare īntre judete, avānd ca unic criteriu, nivelul dezvoltarii industriale.

Urmarea acestui proces de industrializare a fost crearea unei baze de productie industriala īn fiecare judet, indiferent de viabilitatea economica a acestei dezvoltari. Acest mod de redistribuire, īn fond a resurselor nationale globale, au condus īn cele din urma la o īncetinire a ritmului de dezvoltare economica. Rezultatul a fost contradictoriu: o exagerata diversificare a tipurilor de industrii amplasate īn judete, dar si aparitia multor localitati dependente de o singura mare sau mica īntreprindere industriala, de regula īn industria grea, chimica, constructoare de masini.

Astfel, urmarile negative ale acestei politici economice falimentare, promovate de partidul unic, s-a resimtit īnca din anii “70, agravāndu-se īn anii “80 si s-au amplificat dupa 1990.

De asemenea, multe localitati rurale au fost declarate orase, fara a īndeplini standardele internationale minime īn acest sens, regimul comunist fiind preocupat de scaderea procentului - foarte mare - de populatie rurala din Romānia si care nu sustinea, formal ambitiile de a situa tara īntre tarile dezvoltate ale lumii. Rezultatul acestei politici a fost mai degraba ruralizarea oraselor romānesti, standardizarea lor arhitecturala, transformarea marilor cartiere muncitoresti de blocuri īn mahalale. Cu toata amploarea acestui proces, rezidenta īn mediul rural a ramas substantiala īn Romānia, fenomenul "navetismului", cu toate consecintele sale economice si sociale, fiind propriu īntregii perioade comuniste.

La modul general, procesul de industrializare si urbanizare fortata impus de regimul comunist din Romānia, īntr-o maniera masiva si brutala a dislocat structurile traditionale predominante ale societatii romānesti[2]. Īndreptarea fireasca spre economia de piata si modernizarea societatii au fost stopate.

Totusi, ca urmare a acestui proces de industrializare masiva a multor zone al tarii disparitatile īn dezvoltarea lor economica s-au redus substantial īn perioada economiei centralizate.

Odata cu tranzitia la economia de piata, problema disparitatilor regionale a reaparut.  Dupa prabusirea regimului socialist si īncepānd cu introducerea sistemului economiei de piata, resursele au avut tendinta sa se orienteze catre acele regiuni unde maximizarea utilizarii lor a fost posibila. Ca urmare, regiunile cele mai sarace, care au cunoscut o dezvoltare industriala artificiala, suporta īn prezent un impact sever al procesului de tranzitie si al ajustarii structurale īn vederea trecerii la sistemul economiei de piata.

Datele statistice, cu toate lipsurile lor[3], arata ca Romānia a intrat īn procesul de tranzitie cu un nivel relativ scazut al disparitatilor regionale, comparativ cu noile State Membre, dar ca aceste disparitati s-au accentuat rapid, mai īntāi īntre zona Bucurestiului si restul tarii si, īntr-o masura mai mica, īntre celelalte regiuni.

Analizele economice si sociale au pus īn evidenta, dupa 1990, un proces de crestere a disparitatilor de dezvoltare economica si sociala īntre regiuni. Diferentele de dezvoltare dintre cea mai dezvoltata Regiune (Bucuresti - Ilfov) si cea mai putin dezvoltata (Regiunea Nord-Est), īn termeni de PIB/locuitor, au crescut de aproape  trei ori. Īn acelasi timp, se constata o crestere a disparitatilor īntre Regiunile situate īn jumatatea vestica a  tarii (Nord-Vest, Centru si Vest), cu evolutii economice pozitive si un nivel īn crestere a numerosi indicatori ai dezvoltarii economice si sociale si cele situate īn jumatatea estica a tarii  (Nord-Est. Sud-Est, Sud si Sud-Vest), mai putin dezvoltate.

Fortele pietei au tendinta de a favoriza adāncirea decalajelor existente. Centrele industriale sau zonele īn care este prezent un puternic sector de servicii sunt, de obicei, mai dezvoltate, īn timp ce zonele periferice cu predominanta a agriculturii sau cu infrastructura deficitara devin si mai marginalizate.

Primele analize ale disparitatilor regionale din Romānia post-comunista au fost realizate īn cadrul programului PHARE īn perioada martie - iulie 1996 si au fost incluse īn doua rapoarte care urmareau īn primul rānd o analiza a diferentelor sectoriale si apoi a celor globale, dintre judete, cu ajutorul unor indicatori agregati [4]. Cele doua analize au generat ierarhii specifice, care au indicat amplitudini diferite ale disparitatilor sectoriale sau globale (Carta Verde a Dezvoltarii Regionale).

Primul raport, finalizat īn luna martie 1996 (numit varianta "A"), a stabilit o ierarhie a judetelor, pe baza Indicelui global al dezvoltarii, calculat prin metoda agregarii unui numar de 17 indicatori, grupati īn 4 categorii[5]. Pe baza acestor informatii s-a realizat o harta a disparitatilor regionale din Romānia, care a permis localizarea spatiala a saraciei si sub - dezvoltarii, īn doua arii principale ale tarii: nord-estul, care include practic īn totalitate regiunea istorica a Moldovei, si sudul, respectiv cea mai extinsa zona agricola a tarii - Cāmpia Romāna.

Al doilea raport a fost finalizat īn luna iulie 1996 (varianta "B") si a stabilit doua ierarhii ale judetelor, ordonate pe baza Indicelui global al dezvoltarii numit DEVELOP, calculat pentru anii 1990, respectiv 1994. Cel de-al doilea raport a urmarit, īn special, analiza tendintelor privind evolutia disparitatilor sectoriale, īn perioada 1990 - 1994, īn scopul identificarii cauzelor majore ale acestora si a modificarilor semnificative. Īn cadrul acestei variante au fost utilizati 12 indicatori, grupati īn 5 categorii[6]. Analizele elaborate īn acest document au confirmat, īn general, concluziile privind distributia spatiala a disparitatilor, respectiv faptul ca principalele probleme ale dezvoltarii regionale sunt situate īn nord-estul si īn zona de cāmpie din sudul tarii, īn timp ce vestul si centrul tarii ramān zonele cele mai dezvoltate.

Spre deosebire de aceste doua arii sus-amintite, Vestul si Centrul tarii se contureaza drept zonele mai bogate si mai puternic dezvoltate, din punct de vedere al veniturilor din gospodariile populatiei, echiparii si dotarii tehnico-sociale si al potentialului economic.

Ambele variante arata, īn cele din urma, ca sub aspectul distributiei spatiale poate fi observata o grupare remarcabila a disparitatilor globale, cu diferente majore īntre estul si sudul tarii si zonele centrale si de vest. Cele mai multe dintre judetele slab si foarte slab dezvoltate se afla īn Moldova si Muntenia, īn timp ce majoritatea celor cu nivel ridicat si foarte ridicat de dezvoltare se afla īn Transilvania si Banat. Regiunile istorice ale Olteniei si Maramuresului se caracterizeaza printr-un nivel mediu de dezvoltare. Este totodata suprinzatoare constatarea ca una dintre ariile cele mai putin dezvoltate se afla īn jurul Capitalei, exceptie facānd doar zona puternic industrializata si urbanizata a judetului Prahova.

Decalajele īntre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni sunt rezultatul "īnzestrarii" lor diferentiate cu resurse naturale si umane, precum  si al cadrelor relativ specifice de evolutie (economice, tehnologice, demografice, sociale, politice si culturale), care le-au modelat dezvoltarea pe parcursul istoriei.

Aceasta a condus la predominanta agriculturii ca forta economica īn regiunile īn care conditiile climatice si pedologice au fost favorabile; a industriei grele īn zonele īn care s-au gasit resurse de minereu de fier si de carbune si la concentrarea ramurilor din sectorul serviciilor īn centrele administrative. Unele dintre regiunile de granita au beneficiat de  posibilitati  mai mari īn  privinta serviciilor si comunicarii transfrontaliere (Timis, Arad, Bihor etc.).

Au fost stabilite programe specifice de dezvoltare regionala pentru zonele sever dezavantajate (Muntii Apuseni, Delta Dunarii si judetele Botosani, Giurgiu si Vaslui). Totusi, se pare ca aceste interventii ale statului īn cadrul regiunilor au fost īn mare masura efectuate pe baze ad hoc, atunci cānd au aparut solicitari exprese, mai putin fiind rodul unei politici de dezvoltare regionala  definita a priori .

Īn prezent, economia tarii poate fi caracterizata ca o economie īn faza finala a tranzitiei de la planificarea centralizata la o economie de piata functionala. Desi a īnregistrat performante economice limitate, Romānia are disparitati inter-regionale semnificative, exprimate sintetic prin valorile PIB. Nivelul, īn general, scazut al PIB, chiar si īn regiunile mai dezvoltate ale tarii, indica lipsa unei zone de mare prosperitate si forta economica, apta sa influenteze īn mod semnificativ aceste valori.

Desi rata de crestere economica la nivel national a fost ridicata īn ultimii ani, iar nivelul ratei inflatiei a avut o tendinta descendenta continua, gradul de polarizare economica, masurat prin dispersia distributiei produsului intern brut pe cap de locuitor a celor 8 regiuni raportate la media pe tara, a avut o tendinta de crestere. Īn prezent, raportul dintre valorile maxime (regiunea Vest) si minime (regiunea Nord - Est) ale produsului intern brut pe locuitor se situeaza la circa 1,7 (din comparatie s-a exclus regiunea Bucuresti care are un PIB pe locuitor foarte ridicat īn termeni relativi), mai ridicat fata de nivelul de 1,56 īnregistrat īn 2003. Tabelul 36 prezinta indicii de disparitate regionala calculati pentru perioada 2003 - 2006 si estimati pentru anul 2009:

Tabelul 36: Indici de disparitate regionala[7]

2003

2004

2006

2009

Regiunea Nord - Est

0,723

0,692

0,675

0,676

Regiunea Sud - Est

0,857

0,907

0,845

0,841

Regiunea Sud Muntenia

0,812

0,834

0,822

0,822

Regiunea Sud - Vest

0,847

0,833

0,843

0,840

Regiunea Vest

1,129

1,147

1,149

1,140

Regiunea Nord - Vest

0,966

0,972

0,920

0,915

Regiunea Centru

1,072

1,042

1,087

1,084

Regiunea Bucuresti

1,940

1,915

2,044

2,067

Sursa: Programul de Convergenta 2006 - 2009, Guvernul Romāniei

Conform unu studiu elaborat de Eurostat[8], disparitatile regionale[9] īn actualele state membre noi erau mult mai mari, comparativ cu UE 15 īnca din anul 1999. Din acest moment (1999), cu exceptia Poloniei, disparitatile au crescut īn toate aceste state, Romānia īnregistrānd cea mai puternica crestere īn aceste sens - de la un raport de 2,1 la 2,7 īn anul 2004, īntre cea mai dezvoltata (Bucuresti - Ilfov, care īmpreuna cu Bratislava si Praga reprezinta cele trei regiuni - capitala din statele membre noi aflate printre cele 5 cele mai dinamice regiuni din UE) si cea mai putin dezvoltata regiune (Nord Est).

Astfel, principala ratiune a unei politici regionale īn Romānia o constituie, contracararea tendintelor de adāncire a disparitatilor regionale, concomitent cu promovarea unei participari echilibrate a tuturor regiunilor la procesul de dezvoltare socio-economica, īn conditiile cresterii competitivitatii regiunilor. Informatii suplimentare despre indicatori cheie ai dezvoltarii regionale īn Romānia sunt prezentate īn anexa VI 3.

4.2 Crearea cadrului general necesar functionarii politicii regionale

Principiile care stau la baza elaborarii si implementarii politicilor de dezvoltare regionala sunt:

-        descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale si locale;

-        parteneriatul[10] īntre toti actorii implicati īn domeniul dezvoltarii regionale;

-        planificarea / programarea dezvoltarii - proces de stabilire a obiectivelor de dezvoltare si identificarea prioritatilor pentru realizarea acestor obiective -  programarea resurselor financiare existente pentru implementarea acelor proiecte ce contribuie la realizarea prioritatilor de dezvoltare si  atingerea atingerea  obiectivelor  stabilite;

-        cofinantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati īn realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Īn Romānia, cele mai importante functii administrative sunt īn responsabilitatea nivelului central si organismelor sale teritoriale. Se manifesta īnsa o tendinta de īntarire a responsabilitatilor īn domeniul planificarii si programarii a administratiilor locale,  printr-un amplu proces de descentralizare.

Exista mai multe raspunsuri posibile la īntrebarea: de ce facem descentralizare?

Īn primul rānd pentru a īmbunatati calitatea serviciilor oferite cetatenilor si pentru a creste eficienta utilizarii resurselor.

Īn al doilea rānd, pentru a permite un control mai bun din partea cetatenilor asupra activitatii autoritatilor si a facilita participarea acestora la activitatile decizionale. Complexitatea crescānda a activitatilor din administratia publica, impune, de asemenea, transferul a tot mai multe competente spre nivlurile administrative anterioare. Īn alta ordine de idei, prin descentralizare pot fi puse īn valoare mai bine resursele umane de la nivel local. Nu īn ultimul rānd, descentralizarea poate fi un factor de limitare a puterii centrale, si īn acest fel si a posibilitatii acesteia de a comite abuzuri.

Īn concluzie, descentralizarea este un proces care are ca scop principal īmbunatatirea vietii cetateanului. Totusi, descentralizarea nu a fost un succes īn toate cazurile. Au fost situatii  īn care costurile pentru furnizarea unor servicii au crescut foarte mult sau altele īn care s-a īnregistrat o scadere semnificativa a calitatii serviciilor.

Prin urmare, descentralizarea nu reprezinta un scop īn sine, ci doar un mijloc pentru a creste calitatea actului administrativ.

Furnizarea serviciilor publice este posibila doar īn conditiile existentei unor resurse corespunzatoare, nu doar materiale. Īntr-o lume ideala, guvernul ar putea transfera resurse suficiente pentru ca fiecare autoritate locala sa poata furniza toate categoriile de servicii publice. Īn realitate, nici o tara nu reuseste sa aloce resurse materiale suficiente pentru toate serviciile.

Īn afara de resurse financiare mai sunt si alti factori care influenteaza decizia de a descentraliza o anumita competenta: calitatea resurselor umane, starea infrastructurii, etc. Acestia nu sunt distribuiti uniform, iar guvernul central trebuie sa intervina pentru a reduce diferentele care exista īntre comunitati. Experienta altor state a dovedit ca aceste demersuri ale autoritatilor centrale produc de cele mai multe ori rezultate modeste, iar disparitatile īntre comunitati sau regiuni ramān importante. Consecinta este imposibilitatea asumarii de catre toate categoriile de autoritati locale a tuturor responsabilitatilor legate de furnizarea serviciilor publice catre cetateni.

Concluzia este ca transferul de responsabilitati catre un nivel administrativ inferior trebuie facut selectiv īn functie de capacitatea administrativa a autoritatilor locale. Aceasta abordare este controversata, deoarece, aparent, se creeaza categorii diferite īntre autoritatile locale si o discriminare īntre cetateni.

Pe de alta parte, nu se poate vorbi despre o descentralizare simetrica decāt cel mult din punct de vedere formal. Chiar si īn tarile īn care legislatia prevede aceleasi competente pentru comunitatile avānd milioane de locuitori si pentru cele cu cāteva mii, realitatea impune si descrie o descentralizare asimetrica.

Problemele pe care descentralizarea asimetrica le creeaza īn relatie cu sistemul democratic īsi pot gasi solutii prin aranjamente institutionale (de exemplu, contracte īntre diferite autoritati publice), care sa permita autoritatilor locale care nu au capacitatea sa furnizeze servicii publice si implicit cetatenilor care locuiesc īn comunitatile administrate de catre aceste autoritati, sa pastreze un control īn limite acceptabile asupra deciziilor care le afecteaza viata.

Unul dintre cele mai importante principii care trebuie asigurat, este principiul responsabilitatii: autoritatea publica - īn cazul descentralizarii, autoritatea locala - este responsabila pentru asigurarea serviciului public si pentru calitatea acestuia, indiferent de solutia aleasa pentru furnizarea lui.

Repartizarea inegala a competentelor īntre diferite niveluri administrative este unul dintre motivele cele mai importante care impune claritate si precizie īn alocarea acestora. Cei trei actori implicati: cetatenii, autoritatile locale si regionale si guvernul central trebuie sa aiba, din ratiuni diferite, o imagine clara īn legatura cu distributia responsabilitatilor īntre nivelurile administrative. Cetatenii trebuie sa stie cine este responsabil pentru furnizarea diferitelor servicii de care, potrivit reglementarilor legale, trebuie sa beneficieze. Autoritatile locale trebuie sa īsi cunoasca responsabilitatile care le revin īn raport cu cetatenii, dar si modul de alocare a resurselor pentru īndeplinirea acestora. De asemenea, o gestionare eficienta a resurselor de catre guvernul central, pentru a asigura un nivel corespunzator si echitabil de furnizare a serviciilor publice pentru toti cetatenii, este imposibila īn absenta unei repartizari clare a competentelor.

Pāna īn prezent, din legislatia romāneasca a lipsit o structurare clara a comptetentelor exercitate de comune si orase, pe de o parte, si de judete, de cealalta parte.

Formularile generale, precizarea "īn conditiile legii" care trimite la alte acte normative specifice - complexe sau confuze - lipsa din administratie si din legislatie a unor concepte precum competente delegate, partajate sau exclusive reprezinta doar cāteva din deficientele remarcate vis-a-vis de termenul descentralizare.

Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene arata ca "responsabilitatile diferitelor niveluri administrative nu au fost clarificate suficient si nu au fost īnsotite de transferurile corespunzatoare de proprietate si resurse fiscale".

Pornind de la actuala structura a competentelor, Guvernul, prin Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Unitatea Centrala de Reforma īn Administratia Publica, ministerele de resort si ceilalti actori implicati trebuie sa evalueze oportunitatea realocarii competentelor existente si a transferarii unor noi responsabilitati catre administratia publica locala.

Procesul de descentralizare a deciziilor si dezvoltarii autonomiei locale este un proces complex,  proces prin care se doreste - īn consens cu politicile europene - sa se acorde  mai multe si reale competente comunitatilor teritoriale si sa se creeze un sistem financiar  care sa le permita o mai mare implicare īn activitatile care se desfasoara pe teritoriul lor. Trecerea responsabilitatilor la comunitatile locale este o conditie necesara pentru succesul politicii de dezvoltare locala. Principalele activitati privind derularea procesului de descentralizare vizeaza:

-        crearea unui cadru adecvat pentru descentralizare/deconcentrare, care implica stabilirea si operationalizarea Comitetului Tehnic Interministerial si a Grupurilor de Lucru īn ministerele implicate si pe judete

-        clarificarea competentelor la diferitele niveluri si structuri ale administratiei publice, care vizeaza analizarea si amendarea legislatiei primare si secundare, pentru a sustine acest proces

-        īntarirea autonomiei financiare a autoritatilor locale

-        redefinirea competentelor prefectilor

-        monitorizarea procesului de descentralizare.

Scopul reformei īn administratia publica locala este de a o face pe aceasta capabila sa īsi īndeplineasca functiile, astfel īncāt sa contribuie la dezvoltarea economica si sociala īn regiune. Acest proces deosebit de complex, care se afla īn prezent īn desfasurare, se va finaliza cu o strategie generala, care sa asigure consistenta si coerenta procesului de descentralizare. Continuarea reformei īn administratia publica se bazeaza pe cresterea autonomiei colectivitatilor locale prin realizarea, atāt a autonomiei decizionale cāt si a celei financiare. Pāna acum, acest proces a parcurs o serie de etape pentru crearea cadrului legislativ necesar:

-        Primele elemente ale descentralizarii fiscale au aparut odata cu Legea 189/1998 (care a reprezentat un moment de referinta pentru realizarea unei autonomii financiare a autoritatilor publice locale) privind finantele publice, completata prin HG 36/2002 privind veniturile si taxele locale. OUG 45/2003 privind finantele publice locale (care īnlocuieste Legea 189/1998) aduce un plus de reguli si proceduri clare si explicite, orientānd īntreaga gestiune publica catre criteriul performantei.

-        Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale (principalele modificari se refera la: repartizarea pe unitati administrativ - teritoriale īn cadrul judetului, a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, cresterea capacitatii de investitie la nivel local prin majorarea limitei de īndatorare de la 20% la 25% din totalul veniturilor proprii ale bugetelor locale).

-        Legea 215/2001 privind administratia publica locala īncurajeaza cooperarea interjudeteana si stimuleaza administratiile locale sa elaboreze programe de investitii de capital, care sa sustina prioritatile de dezvoltare. Legea 286/2006[11] modifica si completeaza Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

-        Aprobarea Legii 326/2001 privind serviciile publice a favorizat aparitia operatorilor de servicii publice de gospodarie comunala (apa potabila, apa reziduala, deseuri solide, termoficarea oraselor si transport local), care vor putea determina un nivel īnalt al economiilor de scala la nivel judetean. Aceasta lege a fost abrogata prin Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice.

-        Legea 350/2001 privind Amenajarea Teritoriului si Urbanismului.

-        Legea cadru 339/2004 privind descentralizarea, abrogata prin Legea-cadru nr.195/2006 a descentralizarii - precizeaza ca resursele financiare ale administratiei publice locale trebuie sa fie proportionale cu competentele si cu responsabilitatile transferate.

Este de evidentiat faptul ca elaborarea acestui cadru legislativ s-a realizat īn conditiile unui dialog institutional, ca urmare a crearii Federatiei Autoritatilor Locale din Romānia care include asociatiile comunelor, ale oraselor, si ale municipiilor din Romānia, precum si Uniunea Nationala a Consiliilor Judetene.

Acest proces masiv de reforma a creat probleme la nivelul institutiilor administratiei locale care īntāmpina dificultati īn prelucrarea si adaptarea la numeroasele noutati si cerinte. Desi exista programe de training pentru personalul administratiilor locale, sunt īnca probleme de capacitate institutionala  la nivel local, īn ceea ce priveste utilizarea oportunitatilor create de acest nou cadru. Deocamdata, gestionarea ineficienta, managementul public autocrat, birocratia ramān atributele administratiilor publice locale atāt timp cāt politicile si procedurile nu se aplica sau nu se aplica īn termeni corespunzatori. Slaba reprezentare a intereselor cetatenilor de catre alesii locali si de factorii de decizie numiti, reprezinta o constrāngere majora īn realizarea unui proces politic mai democratic.

Grupurile de lucru privind descentralizarea īn Romānia (constituite atāt din alesi cāt si specialisti ai administratiei publice centrale si locale) au identificat pe parcursul activitatii lor mai multe dimensiuni ale acestui proces: politica, financiara, administrativa. Pāna īn prezent, descentralizarea financiara a fost devansata de descentralizarea responsabilitatilor, care s-a efectuat fara acoperirea integrala a nevoilor financiare.

Referitor la relatiile dintre administratia centrala si cea locala, s-au īnregistrat progrese īn paralel cu dezvoltarea structurilor asociative din administratia publica locala. Cu toate acestea, īnca mai sunt ministere care emit acte normative cu impact asupra bugetelor locale, fara a consulta structurile asociative si fara a asigura surse de finantare.

Implementarea politicii de dezvoltare regionala si sprijinire a investitiilor īn contextul procesului de descentralizare nu poate face abstractie de constrāngerile bugetare existente la nivel national.

Desi exista o tendinta clara de descentralizare a functiilor guvernamentale īn Romānia, volumul resurselor financiare acordate autoritatilor locale pentru implementarea politicilor economice si sociale ramāne destul de limitat.

Pentru continuarea cu succes a procesului de descentralizare, se impune un inventar al responsabilitatilor si surselor de finantare pe unitati administrativ teritoriale si propuneri de delimitarea a acestora pe niveluri administrative, īn functie de strategia de descentralizare a fiecarui domeniu si cu implicarea structurilor asociative si a ministerelor de resort.

4.3 Istoricul si particularitatile cadrului specific creat pentru implementarea politicii regionale

4.3.1 Carta Verde a Politicii Regionale

Romānia nu si-a formulat īn mod explicit o politica de dezvoltare regionala imediat dupa anul 1989, desi guvernul a avut o influenta importanta īn acest sens, prin intermediul politicilor macroeconomice si sectoriale.

Elaborarea si dezvoltarea unei politici regionale īn Romānia a devenit obligatorie din perspectiva statutului de stat candidat la Uniunea Europeana, fiind una dintre cerintele de baza ale integrarii europene, ca expresie a solidaritatii Statelor Membre ale UE.

Īn Romānia, conceptul care sta la baza politicii de dezvoltare regionala a fost dezvoltat pe baza unor studii si analize elaborate la cererea Guvernului, prin programul PHARE, formulat īn "Carta Verde a dezvoltarii regionale īn Romānia". Activitati au demarat la 1 februarie 1996 si s-au desfasurat sub coordonarea unui Grup de Lucru Interministerial, incluzānd reprezentanti din ministerele cheie si autoritati regionale.

Obiectivul major al programului a constat īn constientizarea factorilor responsabili si a publicului larg asupra problemelor dezvoltarii regionale īn Romānia. Una dintre principalele sarcini ale programului era pregatirea unui set de principii fundamentale pentru dezvoltarea politicii regionale īn Romānia, prezentat īn Carta Verde. Carta Verde a discutat pe larg conceptul de dezvoltare regionala fara a defini regiunile ca baza a politicii regionale.

Carta a inclus propunerile Grupului de Lucru Interministerial, destinate implementarii politicii de dezvoltare regionala de catre Guvernul Romāniei. Obiectivele politicii propuse au fost: 1) pregatirea Romāniei pentru integrarea īn Uniunea Europeana si pentru a deveni eligibila īn vederea acordarii unor ajutoare din fondurile structurale ale acesteia; 2) reducerea disparitatilor regionale īntre diferite regiuni ale Romāniei; 3) integrarea activitatilor din sectorul public, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor.

Astfel, īncepānd cu anul 1999, Romānia a promovat o politica de dezvoltare regionala care a vizat redresarea unor "zone dezavantajate", grav afectate de restructurari industriale, de disponibilizari masive, precum si a zonelor miniere, prin atragerea de investitii īn aceste zone. Principalul sprijin acordat investitorilor a  fost reprezentat de facilitati fiscale īn aceste zone.

Īn paralel, īncepānd cu anul 2001, a fost initiata si o politica de sprijinire a parcurilor industriale, īn scopul facilitarii accesului investitorilor la infrastructura tehnica si economica, oferindu-le servicii complexe si facilitati favorabile pentru investitii, inclusiv posibilitatea cooperarii cu alte societati īn cadrul parcurilor. Crearea parcurilor industriale poate fi considerata un instrument al politicii si planificarii regionale dezvoltat īn dependenta de politica economica si planul de amenajare a teritoriului. Aceasta abordare considera parcurile industriale o locomotiva a dezvoltarii economiilor regionale si locale.

Dupa o perioada initiala cānd sprijinul european s-a concentrat īn anumite regiuni, īn conformitate cu principiul concentrarii fondurilor, promovat de UE, īn cele din urma s-a hotarāt ca toate regiunile sa beneficieze de acest ajutor.

 

Din anul 2002, Romānia a promovat o abordare complexa a dezvoltarii regionale, care vizeaza īntarirea legaturilor economice īn cadrul regiunilor si exploatarea oportunitatilor oferite de sistemele economice subdezvoltate la nivel regional si local.

Se poate afirma ca Romānia realizeaza, īn prezent, o politica regionala īn care īmbina elemente clasice ale strategiilor regionale si elemente noi de politica regionala promovate de Uniunea  Europeana, constānd īn crearea capacitatii regiunilor de a fi competitive.

Īn contextul globalizarii, dar si al restrictiilor impuse de Uniunea Monetara Europeana asupra cheltuielilor publice, stimularea polilor de crestere a devenit la fel de importanta ca si sprijinirea zonelor problema.

Promovarea propriilor politici de dezvoltare regionala, de catre autoritatile administratiei publice locale, dar si de structurile regionale porneste de la premisa ca nimeni nu poate cunoaste mai bine necesitatile reale ale acestor colectivitati, decāt ele īnsele si cei alesi sa le reprezinte.

Acest nou tip de politica vine, īn primul rānd, īn īntāmpinarea unor necesitati reale ale colectivitatilor locale si regionale din tara noastra care poate fi caracterizata ca reprezentīnd un nou mod de abordare a dezvoltarii, o abordare de jos īn sus, bazata pe initiativele, planurile si programele de dezvoltare ale colectivitatilor locale si regionale.

Acest concept are la baza masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, īn parteneriat cu diversi actori (privati sau publici), īn scopul asigurarii unei dezvoltari economice si sociale sustinute si dinamice, prin utilizarea eficienta a resurselor locale si regionale, pentru a realiza īn final obiectivele dezvoltarii regionale.

4.3.2 Regiunile de dezvoltare

Īn Romānia, relatia dintre modelul teritorial al structurilor administrative si distributia spatiala a activitatii economice a fost fracturata, pentru o jumatate de secol dupa cel de-al doilea razboi mondial, printr-o perioada īn care decizia centralizata[12] a fost determinanta īn localizarea celor mai importante activitati economice. Ca o consecinta, nici o structura judeteana sau de regiune istorica nu a dezvoltat mecanisme adecvate, pentru a aplica eficient politici de tip regional.

Īn Romānia nu exista regiuni administrative. Articolul 3 din Constitutie specifica īn mod clar ca teritoriul Romāniei este organizat din punct de vedere administrativ īn comune, orase si judete[13]. Romānia este divizata īn 41 de judete plus Municipiul Bucuresti - Capitala tarii, structura care serveste unor scopuri administrative. La nivelul UE se considera īnsa, ca unitati administrative de asemenea dimensiuni nu sunt eficiente pentru proiectarea si implementarea masurilor de politica regionala. Nivelul optim al acestor structuri teritoriale, se considera a fi cele corespunzatoare nivelului NUTS II īn Nomenclatorul Unitatilor Statistice Teritoriale (NUTS) ale EUROSTAT. Acest nivel teritorial NUTS II este cadrul de culegere a datelor statistice specifice, īn conformitate cu reglementarile EUROSTAT si prin aceasta, cadrul de concepere, implementare si evaluare  a politicii de dezvoltare regionala si a programelor de coeziune economica si sociala.

Astfel a aparut  necesitatea crearii si īn Romānia a cadrelor teritoriale, concordante cu cele ale Statelor Membre, īn vederea implementarii unor masuri de politica regionala. Se poate spune ca Regiunile de Dezvoltare sunt forme institutionalizate de cooperare inter-judeteana si, din acest punct de vedere, constituie īn momentul de fata stadiul actual al unui proces istoric controversat si de lunga durata (a se vedea caseta de mai jos) de creare a institutiilor si mecanismelor pentru managementul politicii de dezvoltare regionala din Romānia.

Istoricul regiunilor īn Romānia[14]

Prima īncercare de creare a unui cadru pentru dezvoltarea regionala dateaza din 1872, cānd legea prin care se īnfiintau judetele permitea posibilitatea cooperarii interjudetene pentru probleme de interes comun dar temporar, cum era cazul proiectelor comune de dezvoltare. Īncepānd cu 1925, judetele se puteau asocia permanent īn Consilii de Conducere pentru a realiza activitati comune. Rolul Consiliilor de Conducere a fost preluat de Asociatiile Generale ale Judetelor constituite la nivelul Regiunilor Administrative, avānd personalitate juridica si resurse financiare proprii, īn īncercarea de a īmbunatati mecanismele de implementare a politicii la nivel local, prin deconcentrare si descentralizare. Aceasta schimbare nu a ramas fara consecinte. Pentru a contrabalansa deconcentrarea crescuta a puterii la nivel local, a fost necesar sa se creeze structuri descentralizate ale ministerelor la nivel regional. Totusi, repartizarea neclara a responsabilitatilor īntre cele doua nivele de guvernare a dus la ineficienta si suprapunerea atributiilor. 

Pentru a rezolva aceasta situatie, īn 1938 a avut loc o reforma constitutionala prin care s-au creat 10 Ţinuturi, alcatuite din organisme alese la nivel local si din reprezentanti numiti de Guvern, sub coordonarea unei persoane numite de Guvern, toate ajustari ale sistemului institutional avānd ca scop favorizarea unei abordari integrate a dezvoltarii regionale. Razboiul īnsa a stopat practic implementarea acestei reforme. 

Imediat dupa razboi, socialismul a relansat politica de dezvoltare regionala prin crearea a 28 de regiuni administrative, cu atributii clare īn domeniul dezvoltarii economice.  Totusi, prin regruparea aleatorie a celor 58 de judete īn 28 (prin unirea a cīte 2 judete), reforma nu a reusit sa impuna regiuni de o marime adecvata, care sa permita un management eficient al resurselor si realizarea economiilor de scala. De aceea, numarul regiunilor a fost redus la 18 īn 1952 si la 16 īn 1956. Crearea regiunilor a fost īnsotita si de crearea raioanelor administrative, īn concordanta cu traditia sovietica, pentru asigurarea serviciilor publice la nivel local. Īn aceasta perioada numarul raioanelor varia īntre 120 si 180, adica mai mult decāt dublul numarului de judete dinainte de razboi.

Cadrul institutional al dezvoltarii regionale s-a schimbat brusc īn 1968, cānd regiunile au fost desfiintate, disparānd odata cu ele responsabilitatea nivelului regional īn  dezvoltarea economica, fiind reīnfiintate judetele ca piloni ai institutiilor guvernamentale locale. De atunci cadrul institutional la nivel local nu s-a schimbat semnificativ, iar numarul judetelor a crescut usor de la 39 la 41, la care se adauga numicipiul Bucuresti. Aceasta structura ramāne īn continuare baza organizarii administrativ-teritoriale, dupa cum a fost definita de Guvernul Romāniei īn 2002.

Īn 1998, īn cadrul unui proiect PHARE, au fost create īn Romānia Regiuni de Dezvoltare.

Īn baza Legii 151/1998, la sfārsitul anului 1998, s-au constituit prin asocierea liber consimtita a judetelor si a Municipiului Bucuresti, 8 Regiuni de Dezvoltare corespunzatoare nivelului statistic NUTS II. Stabilite īn urma unui proces de asociere voluntara care a necesitat īn medie 400 de decizii ale consiliilor locale din fiecare regiune de dezvoltare, ele nu au  statut de unitati administrative si nu au personalitate juridica, dar reprezinta unitati teritoriale suficient de mari pentru a constitui o buna baza pentru elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare regionale, permitānd  utilizarea eficienta a resurselor financiare si umane. Totusi, neavānd statut administrativ, aceste regiuni nu sunt comparabile cu unitatile administrative care au autoritate decizionala.

Actele normative cu privire la īmpartirea teritoriala a Romāmiei definesc structura teritoriala īn vigoare, asimilabila NUTS, dupa cum urmeaza:

Nivel NUTS I:           Romānia

Nivel NUTS II :         8 regiuni de dezvoltare, cu o populatie medie de 2,8  

                                  milioane locuitori

Nivel NUTS III:        42 judete, care reflecta structura administrativ

                                  teritoriala a Romāniei

Nivel NUTS IV:        nu se foloseste, deoarece nu s-au identificat asocieri de

                                  unitati teritoriale

Nivel NUTS V:        319 municipii si orase, 2851 comune, cu 12946 sate.[15]

                              

Scopul īn care s-au creat Regiunile de Dezvoltare este similar celui urmarit si de celelalte tari īn curs de aderare, la fel ca si Statele Membre, acelea de a sprijini comunitatile mai mari īn a-si solutiona problemele care trec dincolo de granitele administrative si care depasesc posibilitatile financiare ale unui judet. Regiunile de Dezvoltare reprezinta structuri teritoriale īn care se realizeaza implementarea si evaluarea politicii nationale de dezvoltare regionala.

Pentru realizarea programelor de cooperare transfrontaliera derulate la granitele Romāniei cu Bulgaria si Ungaria, au fost delimitate doua zone eligibile (regiuni transfrontaliere, cuprinzānd sapte, respectiv patru judete de granita), ale caror teritorii nu coincid cu cele ale regiunilor de dezvoltare.

In organizarea teritoriala a Statelor Europene se manifesta o tendinta generala spre regionalizare, existānd o diversitate de forme institutionale ale regionalizarii.

Regiunea constituie inovatia cea mai importanta a sistemelor de administratie teritoriala din cursul ultimelor decenii, care   s-a preluat practic, īn foarte scurt timp, chiar daca īn grade diferite,  de toate tarile europene.

Regiunile constituite īn tarile īn curs de aderare la UE  sunt considerate ca un element si un sprijin al integrarii;  īncepānd cu dezvoltarea  economica, regiunea este gāndita ca un factor de democratizare si de valorificare a "specificitatilor" culturale ("Rezolutia  Parlamentului European din 18 nov. 1988).

Pentru actualele state membre noi (foste tari candidate la UE), organizarea la nivelul regiunilor a reprezentat un standard european, care trebuia īndeplinit, ca etapa īn procesul de pregatire pentru a avea acces la fondurile structurale.

Termenul de "regiune" - provine din latinescul "regionem", ce semnifica teritoriu, tinut si este utilizat pentru a descrie entitati politice sau administrative, acopera o gama larga de concepte care definesc unitatile constitutive ale statelor membre:

-                    Land, district īn Germania si Austria

-                    Regiune sau comunitate īn Belgia

-                    Comunitate autonoma sau provincie īn Spania

-                    Regiune, departament īn Franta

-                    Periferie, departament īn Grecia

-                    Regiune cu statut special, ordinar sau provincie autonoma īn Italia

-                    Provincie īn Danemarca, Finlanda, Olanda

-                    District īn Portugalia si Luxemburg

-                    Judet/Comitat īn Marea Britanie si Suedia.

Pentru a asigura stabilitatea clasificarii provizorii NUTS, Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala oficializeaza compozitia regiunilor NUTS II, prin precizarea judetelor care compun regiunile respective, conform tabelului 37:

Tabelul 37: Regiunile de Dezvoltare ale Romāniei si componenta lor 16516p1517q

Nr. Crt.

Regiunea

Componenta/judete

Sediul ADR

1

Nord Est

Botosani, Suceava, Neamt, Iasi, Vaslui, Bacau

Piatra Neamt

2

Sud Est

Vrancea, Galati, Bratila, Tulcea, Constanta. Buzau

Braila

3

Sud Muntenia

Ialomita, Calarasi, Prahova, Dāmbovita, Giurgiu,

Teleorman, Arges

Calarasi

4

Sud Vest Oltenia

Vālcea, Olt, Dolj, Mehedinti, Gorj

Craiova

5

Vest

Hunedoara, Caras - Severin, Timis, Arad

Timisoara

6

Nord Vest

Bihor, Cluj, Bistrita - Nasaud, Maramures, Salaj, Satu -

Mare

Cluj Napoca

7

Centru

Alba, Mures, Sibiu, Harghita, Covasna, Brasov

Alba Iulia

8

Bucuresti Ilfov

mun. Bucuresti, Ilfov

Bucuresti

Sursa: Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala

Astfel, regiunile din Romānia includ minimum 4 si maximum 7 judete, un numar mare de comune, cāteva orase si municipii, sectorul privat (companii producatoare si institutii din domeniul serviciilor), institute de cercetare si institute de educatie de nivel īnalt, organizatii non-guvernamentale. Īn legatura cu numarul actual al regiunilor de dezvoltare īn care este structurata tara, trebuie remarcat ca reprezinta cel mai īnalt nivel de concentrare geografica a teritoriului realizat vreodata īn Romānia. Nu au mai existat īn istoria Romāniei opt regiuni care sa grupeze aproape trei milioane de locuitori. Pentru scopul dezvoltarii regionale este foarte important ca regiunile de dezvoltare sa ramāna cīt de mari posibil ca dimensiuni si populatie pentru a fi posibila realizarea unei economii de scala si actiuni sinergice, care sa le permita īn viitor sa intre cu  succes īn competitia cu regiuni mari din Europa (landurile din Germania si regiunile din Franta).

Din 1998, cīnd au fost create Regiunile de Dezvoltare, au avut loc o serie de schimbari īn cadrul institutional creat pentru coordonarea activitatii acestor regiuni. Aceasta a constituit mai īntāi responsabilitatea Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala. Personalul si atributiile acesteia au fost preluate de catre Ministerul Dezvoltarii si Prognozei. Īn urma  remanierii guvernamentale din 2003, competentele de dezvoltare regionala ale Ministerului Dezvoltarii si Prognozei, care a fost desfiintat, au trecut la Ministerul Integrarii Europene, devenit prin HG 361/18.04.2007 Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintei.

Comisia Europeana considera ca structura organizationala a celor 8 regiuni de dezvoltare este compatibila cu regulile UE, iar Romānia s-a angajat īn cadrul Capitolului de Negocieri 21 ca va pastra aceasta structura īn perioada de implementare 2007 - 2013, pentru a asigura o implementare adecvata fondurilor structurale alocate dupa aderare[16]. Modificarea structurii curente reprezinta un proces complex, care necesita consultarea cu toti actorii implicati, inclusiv cu Comisia Europeana. Tabelul 38 prezinta sintetic principalele puncte tari si puncte slabe ale regiunilor de dezvoltare ale Romāniei:

Tabelul 38: Regiunile de dezvoltare ale Romāniei - puncte tari si puncte slabe

Puncte tari

Puncte slabe

Responsabilitati importante precum dezvoltarea socio-economica sau protectia mediului au īnceput sa fie descentralizate la nivel regional

Faptul ca cele 8 regiuni nu au statut administrativ nu le permite sa fie reprezentate īn organizatii internationale. Īn cadrul Comitetului Regiunilor sunt reprezentate doar judetele, si din acest motiv, observatorii sunt din cadrul Ministerului de Administratie si Interne si nu din institutii responsabile cu dezvoltarea regionala.

O serie de organisme publice sau private si-au īnfiintat reprezentante la nivel regional: Camere de Comert regionale, birouri regionale SAPARD, birouri regionale de angajare, de mediu, agentii regionale pentru IMM-uri.

Aceasta structura nu are suport politic deplin.

Pregatirea Strategiilor Regionale pentru inovare reprezinta un pas pentru responsabilizarea regiunilor īn acest domeniu.

Sursa: prelucrare proprie

Īn general, procesul de regionalizare este perceput la nivel regional/local ca fiind un proces artificial - regiunile nu s-au constituit īn mod natural, stabilirea lor fiind rezultatul unor solutii impuse, dar necesare īn context european. Desi este recunoscut faptul ca regionalizarea a produs efecte benefice īn dezvoltarea regiunilor, rezultatele sunt dificil de cuantificat si putin vizibile. Procesul de regionalizare s-a facut "de sus īn jos", fara consultarea comunitatilor si fara a se lua īn considerare caracteristicile culturale, etnice si istorice. Īn discursul despre regionalizare, identitatea reprezinta un factor cheie. Sentimentul de apartenenta la un spatiu comun reprezinta fundamentarea pentru actiuni economice, politice, culturale si sociale, determinate de locuitorii acelui teritoriu. Totusi, acest sentiment este perceput diferit de personalul administrativ, īn comparatie cu cetatenii - locuitori ai teritoriului respectiv, existānd diferente si īntre identitatea institutionala si cea a locuitorilor unei regiuni, pentru ca uneori teritoriile divizate administrativ īn regiuni nu se suprapun peste teritoriile definite prin alte criterii. Aceste diferente pot fi reconciliate printr-o politica de comunicare care sa promoveze unicitatea identitatii teritoriale, pornind de la originile istorice, patrimoniul cultural, dezvoltarea socio-economica, demarcate prin simboluri si monumente. Identitatea specific regionala apare ca o consecinta a interactiunii dintre factori subiectivi si obiectivi, fiecare regiuni avānd punctele ei forte si punctele slabe.

Problema identitatii a fost studiata de observatori si analisti politici, sociologi, lingvisti, istorici, geografi, etc., studiile elaborate fiind structurate pe aspecte precum: caracter temporal, relatia de opozitie traditie - modernism, distinctia īntre criterii obiective si subiective. Ultimul element este relevant atāt pentru elaborarea unei definitii a identitatii regionale, dar si pentru elaborarea unei metodologii pentru crearea unei astfel de identitati. Memoria colectiva poate fi constitui un punct de start pentru reconstruirea unei identitati care nu corespunde istoriei si contine teme si elemente care pot mobiliza populatia. Pentru a compensa deficitul de puncte de reper comune si pentru a optimiza situatia prezenta si resursele au aparut scopuri comerciale, traditii inventate, etc.  - care trebuie "sa vānda mai bine regiunea".

Christophe Charle[17] recomanda trei teme de analiza pentru a determina prezenta sau absenta constiintei regionale: fluxuri migratorii (fenomene de dezradacinare a populatiei, pierderea interesului pentru cultura), stereotipuri (exprimarea temelor regionale prin modalitati paralele: teatru, cāntec, etc.) si traditii culturale (inclusiv presa, sport).

Practic, procesul de regionalizare s-a concentrat doar pe pregatirea tarii pentru absorbtia fondurilor de pre-aderare si structurale. Totodata, procesul de regionalizare a avut ca scop initierea unui proces de descentralizare - considerat foarte necesar politicii de dezvoltare. Cel mai mare obstacol īn acest sens a fost faptul ca nu exista un cadru legal care sa ofere o putere mai mare regiunilor.

Totusi, īn ultimii ani, si pe baza promovarii programelor finantate din fonduri comunitare prin politica regionala, au īnceput sa se dezvolte relatii inter-regionale care nu au la baza doar criteriul localizarii geografice apropiate. Īntr-o anumita regiune exista zone care au un ritm mai lent de dezvoltare, iar acest aspect nu presupune ca regiunea per ansamblu este mai putin eficienta.

Reprezentarea regionalizarii este cumva determinata si de istoria regionalizarii īn Romānia. Exista mai degraba o atitudine pozitiva decāt negativa pentru perioada cānd tara era organizata īn regiuni.

Un grad mai mare de descentralizare si o distribuire mai larga a responsabilitatilor de la nivel central privind coeziunea socio-economica īnseamna, de fapt, o eficienta mai mare. Acesta este rolul principal al regiunilor: sa asigure o implementare eficienta a strategiilor si programelor de dezvoltare socio­-economica īn beneficiul īntregii comunitati din acea regiune. Reforma economica devine posibila īn cadrul unui parteneriat care permite actorilor locali si regionali sa aiba un rol fundamental īn implementarea politicilor de dezvoltare.

Principalele probleme cu care se confrunta regiunile īn procesul de elaborare de politici si stabilire de prioritati se refera la slaba capacitate de conducere, lipsa unei coordonari adecvate si sistematice, informatii limitate, insuficiente si disparate. Printre principalii factori - cauza pentru aceste probleme se numara si faptul ca rigiditatea regulilor blocheaza uneori initiativa, capacitatea de absorbtie este insuficient dezvoltata, cunoasterea conceptelor cu care se opereaza este limitata, descentralizarea institutionala nu este simultana cu cea financiara, sprijinul din partea nivelului administrativ central este de asemenea, limitat si nu este īnsotit de īncrederea īn descentralizare.

4.3.3 Cadrul institutional al politicii regionale

In perioada 1998 - 1999, pe baza Acordului de Asociere la Uniunea Europeana si a Programului National de Aderare la U.E., īn Romānia s-a creat si cu sprijinul  Programului Phare, cadrul legal si structurile institutionale, la nivel central si regional, necesare  implementarii unei politici de dezvoltare regionala.

Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala īn Romānia, īnlocuita prin Legea nr. 315 din 2004 constituie cadrul legal si institutional pentru politica regionala, incluzānd: definirea Regiunilor de Dezvoltare, a Consiliilor pentru Dezvoltare Regionala, a Agentiilor de Dezvoltare Regionala, precum si a responsabilitatilor organismelor nationale coordonatoare. Aceasta lege, care stabileste Regiunile de Dezvoltare ca fiind cadrul de implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala, a fost inspirata īn mare parte din modelul politicii de dezvoltare regionala a Regatului Unit[18], unde nu exista regiuni administrative.

Legea nr. 151/1998, īnlocuita prin legea 315/2004, a fost elaborata si cu scopul de a integra finantarea de tip structural a UE īn politica de dezvoltarea regionala a Romāniei.

Aceasta trebuia sa se realizeze prin Planul National de Dezvoltare Regionala, care, prin includerea celor 8 Planuri de Dezvoltare Regionala urma sa reprezinte cadrul financiar comprehensiv pentru PHARE, ISPA si SAPARD.

 Acest obiectiv s-a dovedit prea ambitios, deoarece, pe de o parte, atāt fondurile ISPA cāt si SAPARD au fost planificate si programate prin strategii si programe nationale, iar Planurile Regionale au ramas de facto, doar cu programarea fondurilor PHARE CES, iar pe de alta parte, capacitatea de programare la nivel regional s-a dovedit a fi insuficienta pentru a realiza sarcina planificarii fondurilor PHARE CES. De aceea, aceasta sarcina a revenit  documentelor anuale/multianuale de programare, construite pe baza Planurilor Nationale de Dezvoltare (2000-2002, 2002-2005, 2004-2006).

Politica  de dezvoltare regionala īn Romānia a devenit parte componenta  a procesului de aderare la Uniunea Europeana, constituind capitol de negocieri īn procesul aderarii tarii noastre la UE - Capitolului 21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale".

Romānia a deschis negocierile la capitolul 21 īn cadrul Conferintei de Aderare din 21 martie 2002 si a finalizat negocierile pentru acest capitol pe data de 23 septembrie 2004, dupa mai multe runde de negocieri.

Documentul de Pozitie Complementar pentru Capitolul 21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale" stabileste cadrul institutional pentru implementarea acquis-ului comunitar aferent acestui capitol de negociere. Īn cadrul acestui capitol s-au confirmat fondurile pe care le va primi Romānia dupa aderarea la UE, ca fonduri structurale si de coeziune. Pentru utilizarea acestor fonduri, a fost negociata o structura de implementare pe mai multe paliere, atāt la nivel central, cāt si local.

Legea nr. 315/2004 - legea fundamentala a dezvoltarii regionale īn Romānia, stabileste obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala īn Romānia:

-        diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltarii echilibrate, recuperarea accelerata a īntārzierilor īn domeniul economic si social a zonelor mai putin dezvoltate, ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum si preīntāmpinarea producerii de noi dezechilibre;

-        corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si regionale, īn scopul dezvoltarii economico - sociale durabile si al dezvoltarii culturale a acestora;

-        stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, transfrontaliere, inclusiv īn cadrul euroregiunilor, precum si participarea regiunilor de dezvoltare la structurile si organizatiile europene care promoveaza dezvoltarea economico-sociala si institutionala a acestora, īn scopul realizarii unor proiecte de interes comun, īn conformitate cu acordurile internationale la care Romānia este parte.

Legea a stabilit organisme decizionale si executive atāt la nivel regional cāt si la nivel national.

Agentia de Dezvoltare Regionala (ADR) este constituita ca un organism nonguvernamental, nonprofit, de utilitate  publica, cu personalitate juridica, care activeaza īn domeniul dezvoltarii regionale. ADR elaboreaza strategiile si programele de dezvoltare regionala, iar dupa aprobarea lor de catre CDR si ulterior de CNDR, are rol de implementare a acestora. De asemenea, ADR-urile transmit spre aprobarea CDR-urilor propuneri de proiecte, pe care dupa aprobare le monitorizeaza din punct de vedere tehnic. Ele pot actiona, de asemenea, si pentru atragerea de fonduri suplimentare la Fondul de Dezvoltare Regionala. Acest organism īsi creaza o retea, prin formarea a cāte unui birou al acesteia īn fiecare judet, cu exceptia judetului īn care functioneaza ADR-ul. Desi ADR-urile sunt ONG-uri, acestea pot fi auditate deoarece utilizeaza fonduri publice. Īn prezent, ADR nu sunt organisme publice, desi au un mandat public. Pentru activitatea pe care o desfasoara, ele nu  raspund īn fata Parlamentului sau a Guvernului, ci numai īn fata CDR-urilor, care nu au īnsa personalitate juridica. Agentia pentru dezvoltare regionala este desemnata ca Organism Intermediar[19] pentru Programul Operational Regional. Acest lucru este stipulat si īn Documentul de Pozitie al Capitolului 21 din Aquis-ul comunitar destinat politicii regionale si fondurilor structurale. Tabelul 39 reprezinta o analiza puncte tari - puncte slabe a agentiilor de dezvoltare regionala din Romānia:

Tabelul 39: Agentiile de dezvoltare regionala - puncte tari si puncte slabe

Puncte tari

Puncte slabe

Au implementat un volum semnificativ de fonduri de pre-aderare (PHARE - componenta de coeziune economico-sociala) īncepānd cu anul 1998, ceea ce reprezinta un exercitiu important pentru implementarea Fondurilor Structurale. Structurile si-au demonstrat stabilitatea īn timp.

ADR-urile ar trebui sa aiba un rol mai activ īn regiune si sa colaboreze mai bine atāt cu autoritatile locale, nationale, cāt si cu societatea civila.

Reprezinta structuri relevante pentru pregatirea planului regional de dezvoltare si pentru implementarea POR.

Fiecare ADR ar trebui sa-si stabileasca un set de indicatori (de natura cantitativa, calitativa) de performanta, pe care ulterior s­a-i urmareasca

Au reprezentat primele programe descentralizate care permiteau finantarea unui numar mare de proiecte de investitii, din toata tara.

Promovarea activitatilor īn exterior ar trebui intensificata, precum si cooperarea cu structuri europene similare (deschiderea unui birou la Bruxelles).

Unele sunt membre ale retelei EURADA. A fost īnfiintata Asociatia ADR-urilor.

Unele agentii nu au o locatie adecvata si nici facilitati.

Sursa: prelucrare proprie

Mai mult, un studiu realizat īn anul 2006 referitor la capacitatea de management si sistemele de control ale celor 8 Agentii de Dezvoltare Regionala a reliefat o serie de caracteristici ale acestor structuri, surprinse sintetic īn tabelul de mai jos:

Tabelu 40: Principalele puncte tari si puncte slabe ale fiecarei Agentii de dezvoltare regionala

Puncte tari

Puncte Slabe

1. Regiunea Nord Est

Au fost elaborate manuale de proceduri (prin exercitile EDIS).

Competente bine dezvoltate, atāt pe baza de pregatire specializata, cāt si pe baza de "learning by doing"

Personalul a acumulat experienta prin participarea la implementarea fondurilor nationale sau PHARE

Loc de munca considerat interesant, salariu competitiv pe piata locala de forta de munca

Exista parteneriate regionale, care functioneaza relativ bine

Unele proceduri sunt prea complicate si necesita revizuiri si adaptate la particularitatile ADR-ului

Nu exista o politica de recompensare a personalului bazata pe rezultate individuale

Managementul de vārf este politizat

2. Regiunea Sud Est

Īn general, exista manuale de proceduri

Schimbarile structurii organizationale au la baza optimizarea alocarii responsabilitatilor pentru īmbunatatirea eficientei

Personalul considera aceste locuri de munca ca fiind atractive pe piata regionala a fortei de munca, atāt din punct de vedere al activitatii cāt si al perspectivelor (colaborare cu structurile UE, munca de echipa interesanta). Salariile sunt peste nivelul pietei

Directorul general īntelege rolu structurii si are o imagine clara despre dezvoltarea structurii īn continuare.

Management democratic, cu participarea nivelurilor inferioare

Nu toate procedurile sunt corespunzator elaborate si eficient implementate

Instabilitate financiara (īntārzierea platii salariilor), ceea ce conduce la instabilitatea personalului

Parteneriat regional limitat

Conditiile de munca sunt necorespunzatoare (este nevoie de mai mult spatiu, birouri mai mari).

Consiliile judetene nu considera ca ADR-ul le promoveaza interesele si ca ar avea beneficii directe din aceasta colaborare (si īn consecinta, nu efectueaza platile catre ADR)

Nevoile viitoare sunt estimate īntr-o maniera non-analitica

3. Regiunea Sud Muntenia

Exista manuale de proceduri

Īntālniri ale nivelului de management se tin īn fiecare luni, minutele acestor īntālniri fiind distribuite īntregului personal

Procedurile nu sunt adaptate la specificul ADR-ului, unele sunt foarte complicate

Modificarile structurii organizationale nu sunt pe deplin justificate (pe baza dispozitiilor nivelului de management si nu pe baza analizei)

Sistemul de recompensare a personalului nu functioneaza

Managementul de vārf priveste dezvoltarea regionala si dezvoltarea organizatiei īntr-o maniera limitata. Managerii au experienta si cunostinte insuficiente pentru a-si īndeplini responsabilitatile.

Multe locuri de munca vacante, deoarece piata de munca din Calarasi este subdezvoltata si nu permite selectarea personalului necesar

ADR-ul este finantat īn principal de consiliile judetene (70%) si īntr-o masura mult mai mica din asistenta tehnica. Īn consecinta, influenta consiliilor judetene asupra managementului de vārf este mai puternica decāt īn alte regiuni.

Parteneriat regional limitat

4. Regiunea Sud Vest Oltenia

Au fost elaborate manuale de proceduri (prin exercitile EDIS). Procedurile sunt revizuite din punct de vedere al eficientei si simplificarii, daca se considera necesar.

Personal stabil (desi limitat ca numar, cea mai mare parte lucreaza aici de la īnfiintarea ADR). Principalele motive: salariu motivant, imagine, alte beneficii (masina, telefon)

Personalul are experienta referitor la managementul de program, monitorizare si verificari "on the spot" ale proiectelor

Manualele de proceduri existente sunt percepute ca o solicitare pentru acreditare, si nu ca o valoare adaugata pentru organizatie. Procedurile nu sunt implementate corespunzator.

Structura organizationala foarte ierarhizata. Dezvoltarea acestei structuri nu se bazeaza pe analiza activitatii viitoare sau a īncarcarii cu sarcini.

Dificultati majore cu privire la locatia structurii (spatiul pentru birouri), īn pofida faptului ca organizatia este una relativ mica (aprox. 40 persoane).

Dezvoltarea competentelor s-a facut īn primul rānd prin "learning by doing" si nu prin training specializat. Planul de pregatire este incomplet si ineficient.

Fisa postului este perceputa ca fiind profilul celui care ocupa postul.

Politica de recompensare a este depasita si  conduce la inechitati

Informatia este considerata un secret (desi rolul ADR este sa comunice si sa informeze nivelul regional)

Parteneriat regional limitat

5. Regiunea Vest

ADR-ul are un rol important la nivel regional, bazat pe experienta si pregatire. ADR-ul promoveaza cultura parteneriatului si are o imagine pozitiva īn fata partenerilor rgionali (prima regiune care a elaborat o strategie regionala de inovare)

Managementul are o atitudine proactiva si o viziune care inspira si personalul (dorinta de perfectionare, disponibilitate de a participa īn proiecte internationale)

Personal tānar, bine instruit si motivat. Posibilitati de training.

Personalul considera aceste locuri de munca ca fiind atractive pe piata regionala a fortei de munca, atāt din punct de vedere al activitatii cāt si a perspectivelor. Salariile sunt peste nivelul pietei (exista o grila salariala progresiva). Exista spirit de echipa.

Manualele de proceduri interne sunt elaborate corespunzator (prin exercitiul EDIS)

Structura organizationala este adaptata activitatilor curente

Dificultati īntāmpinate din cauza noutatii activitatii si a functiilor

Nu toate proiectele de asistenta tehnica sau twinning sunt adaptate nevoilor organizatiei

Nu toate procedurile corespund nevoilor, unele necesita revizuire 

6. Regiunea Nord Vest

Valorile si misiunea organizatiei sunt dezvoltate si cunoscute pentru personal

Atāt managementul cāt si personalul au cea mai buna experienta referitor la managementul de program (PHARE sau programe nationale)

Exista o politica de recompensare a personalului (motivarea acestuia)

Exista un buget pentru pregatire (11% din bugetul total)

Exista un manual de proceduri elaborat corespunzator pentru EDIS

Exista 120 de parteneri pentru planificare regionala si grupuri de lucru care functioneaza pe domenii

Managementul de vārf sustine īntr-o maniera limitata dezvoltarea organizatiei

Structura organizationala nu este adaptata activitatilor curente

Exista o instabilitate a personalului, īn special a celui cu experienta (managementul de nivel mediu), care considera ca nu sunt suficient de motivati

Pentru dezvoltarea managementului nu sunt alocate suficiente resurse

7. Regiunea Centru

ADR-ul se bucura de o perceptie/imagine buna si īn regiune

ADR-ul este perceput de anagajati ca un loc de munca bun (locatie buna, birouri spatioase, munca interesanta, provocatoare, competitiva)

Au fost create parteneriate regionale

Exista proceduri interne elaborate pentru EDIS

Procesul de luare a deciziei īn cadrul ADR este foarte centralizat si formalizat

Exista dificultati īn recrutarea personalului pentru functii specifice, din cauza lipsei de profesii specifice pe piata muncii (ingineri constructii civile)

Nu toate parteneriatele regionale  functioneaza bine

Procedurile interne sunt ineficiente si complexe, nefiind foarte practice.

Conceptul de "Fisa postului" nu este corect īnteles (este asimilat CV-ului)


8. Regiunea Bucuresti Ilfov

Managementul de vārf are o atitudine pozitiva si detine expertiza

Exista cāteva parteneriate regionale

O parte din procedurile necesare sunt elaborate

Rezultatele activitatilor desfasurate de acest ADR sunt satisfacatoare īn totalitate

Desi acest ADR este o structura mica īn comparatie cu alte regiuni, spatiul disponibil pentru birouri este insuficient. Acest factor īmpiedica dezvoltarea ADR-ului īn termeni de resurse umane. Tot din acest motiv nu exista nicio Strategie de Resurse Umane

O parte din proceduri fie nu sunt elaborate, fie nu sunt implementate (din cauza lipsei de personal)

Sursa: prelucrare dupa Assessment of the Management and Control System of the 8 Regional Development Agencies and the Directorate General for Regional Policies within the Ministry of European Integration", PriceWaterHouseCoopers, Romania, 2006

Consiliul de Dezvoltare Regionala (CDR), creat la nivelul fiecareia din cele 8  Regiuni de Dezvoltare, reprezinta structuri parteneriale extinse care sprijina si coordoneaza, la nivel regional, procesul de elaborare, administrare si implementare a politicii de coeziune economica si sociala, avīnd rol deliberativ. CDR este alcatuit din presedintii Consiliilor Judetene si cīte un reprezentant al Consiliilor locale municipale, orasenesti, comunale ale fiecarui judet component al Regiunii. Spre deosebire de  Comitetele Consultative Judetene, īn CDR nu sunt reprezentanti ai Guvernului Central, acestia putānd īnsa participa ca observatori. CDR-urile au rolul, stabilit prin lege, de a lua decizii strategice privind programarea si implementarea politicii regionale īn regiunile pe care le reprezinta. De asemenea, au si rolul de a monitoriza utilizarea eficienta si corecta a fondurilor, de a aloca resurse din Fondul National de Dezvoltare Regionala[20] (FNDR), si de a coordona activitatea Agentiilor de Dezvoltare Regionala. Toate aceste sarcini sunt corelate cu sarcinile CNDR si a sub-comitetelor de monitorizare sectoriale, coordonate de Ministerul Integrarii Europene/actualul Minister al Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. CDR are un rol important īn implementarea Programului PHARE - componenta economico-sociala, prin:

-        Aprobarea obiectivelor si prioritatilor specifice regiunii īn vederea asigurarii concentrarii fondurilor PHARE.

-        Aprobarea listei de proiecte.

Tabelul prezentat mai jos - tabelul 41, prezinta o abordare puncte tari - puncte slabe pentru Consiliile de Dezvoltare Regionala:

Puncte tari

Puncte slabe

Prima forma de structura descentralizata la nivel regional. Este un important forum de dezbatere referitor la dezvoltarea regiunii si aprobarea planului regional de dezvoltare.

CDR ar trebui sa-si īndeplineasca mai bine rolul si responsabilitatile de a concepe si implementa o politica regionala reala (īn general, sunt sustinute interesele judetelor si nu interesele regiunii īn ansamblu).

Principii corecte/bune de constituire

Prevederi legale clare si bine formulate

Mod de functionare deficitar.

Desi din punct de vedere legal reprezinta o regiune - care nu este o structura administrativa si care poate fi caracterizata ca o uniune bazata pe interes judetean/local, nu exista un atasament al CDR-ului la regiune, per ansamblu.

A reprezentat un exercitiu util pentru autoritatile locale (judetene) din punct de vedere al cooperarii si realizarii unor obiective de investitii cu impact care depasea granitele judetelor. Dupa aproape 10 de functionare, a creat o oarecare coeziune īntre membri.

Avānd īn vedere faptul ca factorii politici sunt alesi pentru rezultatele la nivelul judetului, relatiile dintre acestia īn cadrul CDR-ului au functionat pe baza de "īntelegere", īn urma careia se agreau proiectele prioritare la nivel de judet, propuse si sustinute de acestia.

Sursa: prelucrare proprie

Constituirea Agentiilor de Dezvoltare Regionala si a Consiliilor de Dezvoltare Regionala a reprezentat un prim pas īn implicarea actorilor locali īn acest proces de creare de politici si de descentralizare decizionala a dimensiunii regionale a dezvoltarii. Astfel, politica de dezvoltare regionala devine o componenta critica a autonomiei locale.

Contributia CDR si ADR la dezvoltarea politicii regionale poate fi īmbunatatita prin rolul lor īn impulsionarea cooperarii īntre autoritatile locale. Este de asteptat ca ADR-urile sa actioneze ca un fel de "consortii de judete pentru realizarea unui interes comun". Pāna acum, numarul si scopul initiativelor cu impact regional clar propuse, care sa fie sprijinite de mai multe judete ale regiunii a fost extrem de limitat (singurele proiecte regionale s-au referit la aeroporturi). Īn majoritatea cazurilor CDR/ADR au actionat la nivel regional ca organisme de promovare a initiativelor formulate independent de diferite judete si municipalitati. Aceasta, adaugata la lipsa unei conceptii strategice asupra dezvoltarii regiunilor, au avut drept efect o eficienta scazuta a proiectelor[21].

Īn scopul realizarii obiectivelor politicii nationale de dezvoltare regionala a fost creat, īn anul 1998, Consiliul National de Dezvoltare Regionala (CNDR), care functioneaza pe baza unui regulament propriu de functionare si organizare. Acest organism este o structura nationala de tip partenerial cu rol deliberativ, neavānd personalitate juridica. Rolul sau este de a aproba Strategia Nationala de Dezvoltare Regionala, prioritatile de finantare prin Fondul National de Dezvoltare Regionala, criteriile de eligibilitate si de selectie pentru proiectele eligibile īn cadrul acestui fond, precum si utilizarea fondurilor alocate Romāniei de catre Comisia Europeana prin instrumentele de pre-aderare (PHARE  - componenta socio-economic­a). Este alcatuit din reprezentanti ai Guvernului desemnati prin Decizie guvernamentala si din presedintii si vicepresedintii CDR, la paritate. Presedintele CNDR este Ministrul Integrarii Europene / actualul Minister al Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor[22]. Tabelul 42 reprezinta o analiza puncte tari - puncte slabe a Consiliului National de Dezvoltare Regionala din Romānia:

Tabelul 42: Consiliul National de Dezvoltare Regionala - puncte tari si puncte slabe

Puncte tari

Puncte slabe

Este singurul forum stabilit prin lege, care reuneste reprezentantii autoritatilor locale cu institutiile administratiei centrale īn scopul de a aproba īmpreuna politica de dezvoltare, programe, proiecte.

CNDR ar trebui sa-si īndeplineasca mai bine rolul si responsabilitatile de "forum unic pentru discutii īntre organisme locale si centrale" si sa urmareasca dezvoltarea si implementarea unei politici regionale reale.

Secretariatul CNDR ar trebui sa sprijine continuu membrii acestui forum, prin activitati de pregatire (training) si informare.

Sursa: prelucrare proprie

Organul cu rol  executiv al CNDR,  precum si coordonator al politicilor regionale si negociator īn relatia cu Comisia Europeana a UE, este Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor (MDLPL). Initial, īn conditiile legii 151/1998 pentru dezvoltare regionala, Primul Ministru era presedintele CNDR - reprezentare care asigura un angajament mai puternic la un nivel mai īnalt. Din 1998, institutiile centrale responsabile cu dezvoltarea si implementarea politicii regionale īn Romānia au suportat mai multe transformari: Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala, sub coordonarea Primului Ministru, Ministerul Dezvoltarii si Prognozei, Ministerul Integrarii Europene si Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor, care, ca structura poate fi carcaterizata atāt prin puncte tari cāt si prin puncte slabe, conform tabelului 43.

Tabelul 43: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor - puncte tari si puncte slabe

Puncte tari

Puncte slabe

Aceasta structura a avut sarcina de a administra fonduri consistente din 1998, atāt din fonduri comunitare, cāt si din bugetul national. Astfel, aceasta structura este une dintre cele mai experimentate structuri din Romānia īn ceea ce priveste managementul fondurilor comunitare.

Este necesar mai mult sprijin politic pentru implementare politicii regionale si pentru birourile regionale Cooperare Transfrontaliera si Agentiile de Dezvoltare Regionala.

A acumulat experienta nu numai īn implementare, dar si īn programare. Este prima structura care a lucrat direct cu autoritatile centrale, regionale si locale pentru implementarea politicii si programelor UE.

Este necesara īntarirea cooperarii īntre nivelul central si regional, o comunicare mai buna cu ADR-urile, īntālniri periodice la nivel īnalt si vizite pe teren.

Īn general, exista comunicare īn structura si functioneaza corespunzator.

Comunicarea cu unele ADR este dificila uneori. Relatia cu ADR-urile ar trebui sa fie una de parteneriat si nu de subordonare

Una dintre cele mai bine pregatite Agentii de Implementare pentru EDIS. Exista proceduri, separarea functiilor, functia de supervizare, strategii de control. Exista proceduri si planuri comprehensive de pregatire a personalului (training).

Unele practici necesita īmbunatatiri (identificarea nevoilor de training, managementul activitatilor zilnice, etc.). dezvoltarea spiritului de echipa trebuie inclusa īn planurile de pregatire.

Conducerea structurii are o viziune strategica clara. Practicile de management corespund solicitarilor specifice unei institutii din administratia publica centrala, cu ierarhii clare si formalism. Managerii sunt deschisi sa se perfectioneze si sa-si dezvolte competentele.

Conducerea structurii nu are suficient timp pentru a-si īndeplini toate responsabilitatile de control si supervizare

Cresterea salariala de 75% pentru personalul implicat īn gestionarea asistentei financiare comunitare a produs stabilitate si un puternic efect de motivare

Conditii de munca relativ dificile din cauza lipsei de spatiu pentru birouri si a aglomerarii. Resurse fizice insuficiente.

Sursa: prelucrare dupa "Assessment of the Management and Control System of the 8 Regional Development Agencies and the Directorate General for Regional Policies within the Ministry of European Integration", PriceWaterHouseCoopers, Romania, 2006

Conform Ordonantei de Urgenta nr. 75/2001 privind functionarea Institutului National de Statistica au fost create si 8 directii generale pentru statistica regionala, care, alaturi de cele 34 de directii judetene de statistica, au ca scop dezvoltarea statisticii regionale.

Īn concluzie, īn perioada de pre-aderare, cadrul institutional pentru politica regionala din Romānia a suportat numeroase transformari[23]. Instabilitatea structurilor, īn special la nivel national, a cauzat īntārzieri semnificative īn procesul de pregatire a Romāniei pentru a deveni stat membru UE, aceasta situatie fiind deseori criticata īn rapoartele de tara elaborate de Comisia Europeana

4.4 Particularitatile procesului de finantare prin fonduri de preaderare īn Romānia

PHARE, ISPA si SAPARD, fac parte integranta dintr-o abordare mai ampla a pregatirii pentru aderare. Foaia de Parcurs[24] si Parteneriatul de Aderare reprezinta cadrul general de actiune a fiecarui stat candidat, stabilind prioritatile generale pe care statul respectiv trebuie sa le aiba īn vedere īn pregatirea pentru aderare, precum si resursele disponibile aferente. Foaia de parcurs pentru Romānia se concentreaza īn egala masura asupra capacitatilor administrative si judiciare, reformei economice si capitolelor de negociere. Bazat pe evaluarile din rapoartele anuale, Parteneriatele de Aderare stabilesc o serie de prioritati generale pe termen scurt si mediu.

Programarea fondurilor de pre-aderare este procesul prin care se decide volumul si distributia resurselor financiare, (pe sector/program/proiect), precum si modul optim de utilizare astfel īncāt sa contribuie la pregatirea Romāniei pentru aderarea la Uniunea Europeana. Volumul asistentei de pre-aderare pentru perioada 2000 - 2006 este prezentat īn tabelul 44:

Tabelul 44: Asistenta financiara de pre-aderare 2000 - 2006

Total UE

Romānia[25]

Asistenta de pre-aderare

21.840 mil. euro

3.637

PHARE

10.920

1.539

ISPA

7.280

1.026

SAPARD

3.640

1.072

Sursa: Foaia de parcurs pentru Romānia adoptata la Consiliul European de la Copenhaga, 12-13 decembrie 2002

4.4.1 Programul PHARE[26]

PHARE este cel mai vechi din cele trei instrumente financiare si are cea mai mare alocare financiara, fiind si cel mai divers, incluzānd asistenta tehnica pentru constructie institutionala si schimburi īn cele mai diverse domenii, proiecte transfrontaliere, dar si componenta "Coeziune Economica si Sociala", care anticipeaza Programele Sectoriale Operationale (POS) si pe cel Regional (POR) care īncep sa fie implementate din anul 2007.

Īncepānd cu ianuarie 1990, Romānia a intrat īn circuitul asistentei acordate de tarile membre, ca urmare a schimbarilor politice radicale care au avut loc la sfārsitul anului 1989.

Acordul cadru īntre Comisia Europeana si Guvernul Romāniei, ca beneficiar, semnat la 12 martie 1991, stabileste cadrul legal, administrativ si tehnic pentru implementarea unor masuri īn domeniul cooperarii tehnice, financiare si al altor forme de cooperare.

Uniunea Europeana a alocat Romāniei prin programul Phare aproximativ 1,7 miliarde Euro, perioada 1991-2001. Coeficientul de absorbtie a asistentei nerambursabile calculat pentru perioada 1991 - 1998 a fost de 98,5% pozitionānd Romānia īn primele trei state asociate cu cel mai mare coeficient de absorbtie.

Perioada 1990 - 1997 denumita si "finantare la cerere" a fost caracterizata printr-o abordare "directa", īn sensul ca proiectele erau stabilite īn general de catre guvern, aprobate si ulterior finantate de Comisia Europeana. Valoarea alocarii de asistenta financiara nerambursabila prin programul PHARE a fost de 778 mil. Euro, la care se adauga sumele alocate pentru programele comunitare, cooperare transfrontaliera si alte programe dedicate unor sectoare aparte (programe orizontale si multi-beneficiar), rezultānd un buget total de peste 812 mil. Euro.

Perioada 1998 - 2003, denumita si "finantare pentru aderare", se bazeaza pe programe clar stabilite de catre autoritatile romāne si Comisia Europeana, repsectiv Parteneriatul pentru Aderare, Programul National de aderare a Romāniei la UE, care acopera domeniile īn care se preia legislatia europeana, precum si modul īn care se vor dezvolta institutiile la nivel central sau local, pentru a functiona la nivelul celor din statele membre.

Īncepānd cu anul 1998, īn urma prezentarii de catre Comisia Europeana a Strategiei Īntarite de Preaderare, īn baza careia a devenit posibila acordarea unui sprijin din partea UE mai bine focalizat, asistenta financiara nerambursabila comunitara are drept obiectiv general sprijinirea Romāniei īn procesul de pregatire pentru aderare. Astfel, sprijinul PHARE īn Romānia este alocat īn proportie de 70% pentru investitii si de 30% pentru constructie institutionala. Prin "constructie institutionala" se īntelege procesul de sprijinire a tarilor candidate pentru a-si dezvolta structurile, strategiile, resursele umane si managementul necesare dobāndirii capacitatii de a pune īn aplicare o legislatie armonizata cu cea a statelor membre ale Uniunii Europene.

Programul Phare furnizeaza sprijin pentru īndeplinirea cerintelor primului criteriu de la Copenhaga, anume stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor.

Programe de asistenta nerambursabila PHARE acordata Romāniei de catre UE īn perioada 1997 - 2003

PHARE 1997 - alocare 100 mil. Euro, dirijate cu prioritate catre domeniile: īnvatamānt, cultura statistica, agricultura, sistemul judiciar, administratia publica, dezvoltarea regionala, IMM-uri, sanatate, impozitare.

PHARE 1998 - alocare 158 mil. Euro, distribuite astfel: PHARE national 117 mil. Euro, Pre-ins Facility 16 mil. Euro, Large Scale Infrastructure Facility 25 mil. Euro.

Domeniile pentru care s-au acordat aceste sume: īntarirea democratiei si a protectiei drepturilor omului, reforma administratiei publice, sistemul vamal, finante, securizarea frontierelor, agricultura, protectia mediului, coeziunea economica si sociala.

PHARE 1999 - programul RICOP prevede acordarea de asistenta financiara nerambursabila de 100 mil. Euro īn vederea atenuarii efectelor sociale ale restructurarii si se afla īn strānsa legatura cu implementarea acordurilor negociate cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Programul PHARE National 1999, partea a doua, īn valoare de 55,2 mil. Euro, are ca obiective: īntarirea dmocratiei, statului de drept si a drepturilor omului prin acordare de asistenta īn domeniul juridic si īmbunatatirea performantelor īn privinta serviciilor de protectie a copilului, pregatirea pentru integrarea pe piata interna unica a UE. Large Scale Infrastructure Facility finanteaza proiecte īn domeniul protectiei mediului si energiei, īn valoare de 14,3 mil. Euro. Facilitatea de recuperare (Pre-ins) 1999 prevede o finantare īn valoare de 21 mil. Euro pentru proiecte īn domeniul transporturilor, energiei si luptei īmpotriva coruptiei. Programul de Cooperare Transfrontaliera 1999, aplicat īn zonele de frontiera cu Bulgaria si Ungaria, are un buget de aproximativ 10 mil. Euro (5 mil. Euro pentru fiecare frontiera) si este axat pe urmatoarele domenii: transporturi, energie, protectia mediului si dezvoltare regionala.

PHARE 2000 - anvelopa financiara de 255,8 mil. Euro, alocata pe urmatoarele componente: PHARE National 215,2 mil. Euro (Criterii politice: 13 mil. Euro; Criterii economice: 40,9 mil. Euro; Īndeplinirea obligatiilor ce decurg din preluarea acquis-ului comunitar: 73,1 mil. Euro; Coeziune economica si sociala: 88 mil. euro);

Cooperare Transfrontaliera 13 mil. Euro (Romānia - Ungaria si Romānia - Bulgaria); Programe Comunitare 27,6 mil. Euro.

Īn conformitate cu cerintele Comisiei Europene, īn iulie 2000 a īnceput procesul de monitorizare si evaluare a programelor Phare. Monitorizarea implementarii programelor  Phare se realizeaza prin Subcomitetele Sectoriale de Monitorizare si prin Comitetul Mixt de Monitorizare, al caror mandat a fost precizat de catre Comisia Europeana.

PHARE 2001 - alocare de 286,69 mil. Euro. PHARE National 241 mil. Euro (orientate astfel: criterii politice, criterii economice, īndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-ului comunitar, coeziune economica si sociala). Programe Comunitare 20 mil. Euro. Programe de Cooperare Transfrontaliera 13 mil euro.

Din bugetul PHARE 2002, Romānia a beneficiat de o alocare totala de 279 mil. Euro, distribuita astfel: 265,5 mil. Euro pentru Programul PHARE National (criterii politice, criterii economice, īndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-ului comunitar, īntarirea capacitatii administrative, coeziune economica si sociala), 13 mil. Euro pentru programele de cooperare transfrontaliera cu Ungaria si Bulgaria si 0,5 mil. Euro pentru Programul PHARE Orizontal pentru Securitate Nucleara.

Avānd īn vedere prioritatile Parteneriatului de Aderare legate de consolidarea capacitatii judiciare si administrative, īncepānd cu anul 2002, sunt elaborate planuri de actiune īn cadrul procesului de negociere dintre Comisia Europeana si fiecare stat candidat. Acestea identifica  etapele necesare atingerii unui nivel corespunzator a capacitatii judiciare si administrative pāna la momentul aderarii si stabilesc masuri clare pentru realizarea acestui obiectiv.

Fondurile alocate Romāniei din bugetul Comunitatii pentru anul 2003 īnsumeaza 284,5 mil. Euro, din care: 265,5 mil. Euro pentru Programul PHARE National (criterii politice, criterii economice, īndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-ului comunitar, īntarirea capacitatii administrative, coeziune economica si sociala), 11 mil. Euro destinate celor doua programe de cooperare transfrontaliera cu Ungaria si Bulgaria, 6,65 mil. Euro pentru Initiativa pentru Frontiera Externa, 2,885 mil. Euro pentru Programul PHARE Orizontal pentru Securitate Nucleara.

Pentru perioada 2004 - 2006, alocarea fondurilor PHARE are un caracter strategic pronuntat, avāndu-se īn vedere sectoarele cheie pentru finalizare pregatirilor de aderare. Pe baza prioritatilor identificate īn Roadmap, s-au elaborat strategii sectoriale si un program multi-anual[27] 2004 - 2006, care a definit cadrul de finantare a unor proiecte specifice care sunt aprobate anual.

Pentru a avea o abordare strategica, Comisia Europeana promoveaza fise de proiect sectoriale sau sub-sectoriale īn defavoarea actiunilor punctuale, īn acest fel asigurāndu-se sinergia, coerenta, coordonarea si secventialitatea actiunilor propuse. Principalele criterii de selectie vizeaza claritatea īn stabilirea obiectivelor, facilitatea implementarii, monitorizarii si evaluarii.

Domeniile prioritare care beneficiaza de finantare PHARE pe baza programarii multianuale vizeaza: minoritatile, reforma administratiei publice, finantele publice, agricultura, protectia mediului, coeziune economica si sociala, managementul frontierelor si justitia.

Concomitent cu aceasta schimbare de abordare, Uniunea Europeana a aprobat si o crestere semnificativa a bugetului PHARE destinat Romāniei, care īnsumeaza pentru perioada 2004 - 2006 aproximativ 1,4 mld. euro.

Prin Programul PHARE National 2004, Romānia a primit 405,3 mil. Euro, repartizate īn cadrul a 6 subprograme. Phare Cooperare Transfrontaliera este constituit din urmatoarele 5 componente: Romānia - Ungaria (5 mil. euro), Romānia - Bulgaria (8 mil. euro), Romānia Moldova (5 mil. euro), Romānia - Ucraina (6 mil. euro), Romānia - Serbia si Muntenegru (4 mil. euro). Programul PHARE Orizontal pentru Securitate Nucleara finanteaza proiecte īn valoare de 2 mil. Euro.

Prin Programul PHARE - componenta National, Comisia Europeana a aprobat Romāniei suma de 396,9 mil. Euro.

Informatii suplimentare referitoare la implementarea Programului PHARE īn Romānia sunt prezentate īn anexa VI. 2.

Managementului Programului PHARE īn Romānia[28]

Programarea

Procesul de programare a fondurilor PHARE s-a derulat anual īntre Comisia Europeana prin Directia Generala pentru Extindere si Guvernul Romāniei, prin Ministerul Economiei si Finantelor care īndeplineste atributiile Coordonatorului National al Asistentei.

Programarea are la baza mai multe documente strategice: Parteneriatul pentru Aderare (PA), Programul National pentru Adoptarea Acquis-ului Comunitar (PNAA), Planul National de Dezvoltare (PND) si Foaia de Parcurs pentru Romānia si Bulgaria (vezi anexa VI. 1).

Pe baza acestor documente, au loc consultari īntre Comisie si Guvernul Romāniei pentru stabilirea listei de proiecte care vor fi finantate din bugetul alocat fiecarui an. Dupa ce partile ajung la un acord, Comisia Europeana elaboreaza Propunerea Financiara, cuprinzānd lista proiectelor si detalii despre acestea. Propunerea este supusa aprobarii Comitetului de Management al Programului PHARE, format din reprezentanti ai statelor membre ai Uniunii. 

Dupa obtinerea opiniei favorabile din partea Comitetului, Comisia Europeana emite Decizia de Finantare si se semneaza un Memorandum de Finantare (MF) īntre Comisie si Guvernul Romāniei, acesta reprezentānd baza legala pentru aplicarea programului. Din momentul semnarii MF, poate sa īnceapa elaborarea programelor. Concomitent, are loc elaborarea fiselor de proiect, documente īn care este detaliat modul de punere īn aplicare a proiectelor.

Implementarea

Programele de pre-aderare au fost gestionate īn sistem descentralizat ex-ante: Decentralised Implementation System (DIS) si a Ghidului pentru Phare, ISPA si SAPARD (PRAG - Practical Guide for Phare, ISPA & SAPARD).

Īn esenta, sistemul implica transferul responsabilitatii administrarii programului (licitatii, contractari si plati) autoritatilor din Romānia, dar sub supravegherea Comisiei Europene, prin Delegatia sa din Bucuresti. Desi autoritatile romānesti sunt responsabile pentru procesele de licitatie si contractare, Comisia Europeana verifica utilizarea corecta a fondurilor.

Īn vederea pregatirii pentru absorbtia Fondurilor Structurale (care sunt gestionate descentralizat,) si pentru a facilita implementarea proiectelor dupa aderare, statele cu statut de stat candidat pentru aderarea la UE trebuie sa adopte Sistemul Extins de Implementare Descentralizata (EDIS).

Conditiile de trecere la EDIS si Foaia de Parcurs EDIS sunt trimise statelor candidate de catre Comisia Europeana, stabilind īn acest fel etapele procedurale care conduc la Decizia Comisiei cu privire la adoptarea sistemului EDIS. Pentru a sprijini adoptarea EDIS, Comisia pune la dispozitia statelor candidate, resurse financiare suplimentare.

Structuri cheie:

  1. Administrarea programului PHARE īn cadrul Comisiei Europene: Unitatea Romānia din cadrul Directoratului A al Directiei Generale Extindere (Unitatea PHARE), Oficiul de Cooperare  EuropeAid din cadrul Comisiei Europene si Delegatia Comisiei Europene īn Romānia.

Unitatea Romānia asigura coordonarea exercitiului de programare, prezideaza Comitetul Mixt de Monitorizare PHARE si este consultata asupra aspectelor importante privind punerea īn aplicare a programelor.

Oficiul de Cooperare  EuropeAid are responsabilitatea generala de punere īn aplicare a ansamblului instrumentelor de ajutor extern ale Comisiei Europene, finantate din bugetul Uniunii Europene. De asemenea, acest oficiu are rolul de a publica toate documentele legate de punerea īn aplicare a programelor, asigurānd astfel transparenta[29] procesului de licitatie. EuropeAid a coordonat si procesul de elaborare a Ghidului Practic (PRAG) si de revizuire a acestuia.

Delegatia Comisiei Europene este responsabila cu monitorizarea modului īn care programele sunt aplicate. Monitorizarea este de doua tipuri: tehnica (īntālniri lunare cu institutiile beneficiare, participarea ca observatori īn comitetele de coordonare, vizite pe teren, participarea la diferite activitati din cadrul proiectelor, participarea la comitetele de monitorizare a programelor) si financiara (controlul preventiv ex-ante al tuturor operatiunilor financiare: licitatii, contracte, plati).

  1. Administrarea programului PHARE īn cadrul Guvernului Romāniei: Fondul National (FN), Autoritatile de Implementare, Agentiile de Implementare (Autoritatile de contractare)

Fondul National administreaza fondurile comunitare alocate Romāniei. Īnfiintat īn cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, sub coordonarea Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii, FN are rolul de a contribui la cresterea transparentei utilizarii fondurilor si de evita dispersarea fondurilor.

Autoritatile de Implementare (ministere/agentii guvernamentale) conduse de un Responsabil de program (Senior Programme Officer), raspund de partea tehnica a aplicarii programului, inclusiv monitorizarea implementarii proiectelor si planificarea asistentei.

Agentiile de implementare sunt responsabile cu organizarea licitatiilor, īncheierea contractelor si executarea platilor pentru fiecare proiect. Pentru cea mai mare parte a proiectelor, agentia de implementare este Oficiul[30] de Plati si Contractare PHARE, care este responsabil cu:

-        Apectele procedurale si administrative privind bugetul proiectelor

-        Organizarea si supervizarea licitatiilor

-        Īncheierea si administrarea contractelor

-        Executarea platilor

-        Raportarea financiara legata de achizitionarea de servicii, bunuri si lucrari īn cadrul programelor PHARE.

OPCP executa managementul financiar si administrativ al proiectelor, respectānd regulile, reglementarile si procedurile de achizitii descrise īn Manualul Sistemului de Implementare Descentralizata si PRAG.

Pentru programele de coeziune economica si sociala (cu exceptia proiectelor de twinning), Agentia de Implementare este Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintei, care are īn acest domeniu aceleasi functii ca si OPCP.

  1. Actori cheie: Coordonatorul National al Asistentei, Responsabilul National cu Autorizarea Finantarii, Comitetul Mixt de Monitorizare

Coordonatorul National al Asistentei este responsabil cu asigurarea unei legaturi strānse īntre procesul de aderare si utilizarea fondurilor PHARE. Acesta raspunde de programarea fondurilor PHARE, de la pregatire pāna la semnarea Memorandumurilor de finantare anuale, īn colaborare cu Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii PHARE, ministerele beneficire si īn consultare cu Comisia Europeana.

Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii coordoneaza Fondul National si are responsabilitatea de a administra din punct de vedere financiar fondurile PHARE. El īi numeste, īn consultare cu Coordonatorul National al Asistentei, pe Responsabilii cu Autorizarea Programului, care conduc fiecare agentie de implementare. Responsabilul cu Autorizarea Programului are sarcina de a administra financiar programul care este implementat de catre Agentiile de Implementare.

Comitetul Mixt de Monitorizare este format din Coordonatorul National al Asistentei, Responsabilul National cu Autorizarea Finantarii si reprezentanti ai Comisiei Europene. Acest comitet se īntālneste o data pe an si analizeaza stadiul implementarii programelor, īn sensul īndeplinirii conditiilor aderarii si recomanda schimbari de prioritati sau realocare de fonduri PHARE pentru a asigura īndeplinirea acestor conditii. Activitatea comitetului este sprijinita de sub-comitete sectoriale de montorizare, care monitorizeaza īn detaliu progresele īnregistrate de proiectele din sectorul respectiv. Aceste sub-comitete se organizeaza semestrial si raporteaza problemele cu caracter orizontal identificate īn implementarea programelor.

Gestionarea

Implementarea programelor Phare īmbraca doua aspecte:

-        implementarea tehnica, ce se realizeaza la nivelul institutiilor centrale ale administratiei (ministere, agentii) care sunt desemnate prin Memorandumurile de Finantare ca Autoritati  de Implementare, prin intermediul Unitatilor de Implementare a Proiectelor, ale caror atributii sunt stabilite prin HG nr.869/2002.

-        implementarea financiara, care se realizeaza prin intermediul Agentiilor de   Implementare

Memorandumurile de Finantare Phare prevad o perioada de implementare a proiectelor de trei ani: īn primii doi ani fondurile alocate trebuie contractate, īn caz de necontractare fondurile putānd fi pierdute, iar cel de-al treilea an este destinat efectuarii platilor, sumele contractate dar neplatite īn interiorul perioadei prevazute de Memorandumul de Finantare putānd fi de asemenea pierdute.

 

Concomitent cu montorizarea programelor, pe parcursul derularii proiectelor, se desfasoara evaluarea intermediara, pe baza rapoartelor de monitorizare semestriale īntocmite de autoritatile de implementare, a analizei semestriale a programelor si proiectelor ce se desfasoara īn cadrul reuniunilor sub-comitetelor sectoriale de monitorizare si a discutiilor cu institutiile implicate īn implementarea programelor/proiectelor PHARE. Concluziile si recomandarile rezultate īn urma acestei evaluari au ca scop īmbunatatirea modului īn care se pun īn aplicare proiectele respective.

Facilitatea de Tranzitie

Īn conformitate cu Tratatul de Aderare a Bulgariei si Romāniei la Uniunea Europeana, īncheiat īn data de 31 Martie 2005, īn primul an de la aderare, Uniunea Europeana continua asistenta financiara acordata celor doua noi state membre prin programul "Facilitatea de Tranzitie" (Articolul 31, Partea a patra - Dispozitii Temporare, Titlul III - Dispozitii Financiare). Acest Program va sprijini implementarea activitatilor de constructie institutionala pe aceleasi principii valabile pentru Programul Phare. Suma destinata Romāniei si Bulgariei este de 82 MEuro. Din acest total se estimeaza ca Romāniei īi va fi alocata suma de aproximativ 52.1 MEuro.

Pentru a asigura continuitatea, stabilitatea si simplitatea procesului de programare si implementare, Programul Facilitatea de Tranzitie se constituie ca o continuare a Programului Phare ca sprijin financiar nerambursabil acordat Romāniei īn eforturile sale de finalizare a masurilor necesare aderarii. Astfel, structurile si procedurile stabilite pentru pregatirea si implementarea programelor Phare vor fi aceleasi si pentru programarea, respectiv implementarea Programului Facilitatea de Tranzitie.

Responsabilitatea generala pentru ghidarea si supervizarea īntregului proces de programare, de la identificarea nevoilor (īn cadrul procesului de monitorizare) si pāna la Decizia finala de aprobare, apartine Comisiei Europene.

Facilitatea de tranzitie sprijina dezvoltarea si īntarirea capacitatii administrative si judiciare a Romāniei īn vederea punerii  īn aplicare si asigurarii respectarii legislatiei comunitare si pentru a promova schimbul de bune practici cu statele membre. Aceasta asistenta trebuie sa finanteze proiecte de constructie institutionala si un numar limitat de mici investitii asociate celor dintāi. Beneficiarii proiectelor vor fi institutiile administratiei publice centrale din Romānia care au responsabilitati īn procesul de integrare europeana.  De asemenea, ONG-urile pot beneficia de asistenta īn masura īn care acestea īndeplinesc un rol īn procesul de implementare a acquis-ului sau īn cazul īn care activitatile propuse se adreseaza unei problematici legate de īndeplinirea criteriilor politice stabilite la Copenhaga.

Prin urmare, Facilitatea de tranzitie este orientata catre finantarea aspectelor de dezvoltare institutionala considerate ca fiind absolut necesare pentru implementarea acquis-ului, asa cum sunt ele identificate si prezentate īn raportul de monitorizare al Comisiei Europene. De aceea, principalul document care sta la baza prioritizarii interventiilor ce pot fi incluse īn Programul Facilitatea de tranzitie este Raportul Comprehensiv de Monitorizare elaborat si publicat de Comisia Europeana. Īn plus, trebuiesc avute īn vedere si recomandarile provenite din alte rapoarte de monitorizare ale Comisiei Europene sau supervizate de aceasta cum ar fi: rapoarte de peer review, rapoarte de evaluare, rapoarte finale ale proiectelor twinning, cu conditia ca acestea sa fie īn concordanta cu principiile generale mai sus enuntate.

Se estimeaza ca Acordul de Finantare pentru Facilitatea de tranzitie va  fi semnat īn luna Septembrie 2007, perioada de implementare fiind de 3 ani (2 ani pentru contractare plus un an pentru implementare).

Din total bugetului s-a propus alocarea a 2.5 MEuro pentru Anvelopa nealocata pentru dezvoltare institutionala, din care se va putea finanta pregatirea de proiecte pentru Fondurile Structurale si de Coeziune, cu conditia ca aceasta nevoie sa fie identificata īn documentele oficiale ale Comisiei Europene.

4.4.2 Programul ISPA[31]

1.                  Prezentare generala

Programul ISPA reprezinta pentru Romānia un important sprijin financiar īn vederea reabilitarii si modernizarii infrastructurilor de mediu si transport dar, totodata, un instrument fundamental de īndeplinire a criteriilor de aderare si de dezvoltare a unor politici convergente si coerente cu politicile comunitare īn cele doua domenii, ca etapa preliminara a integrarii īn structurile si procedurile Uniunii Europene īn aceste domenii.

Tabelul 45: Alocare indicativa anuala ISPA pentru Romānia

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Total

239 mil. euro

246 mil. euro

255 mil. euro

261 mil. euro

315 mil. euro

348 mil. euro

347 mil. euro

~ 2,2 mld. euro

Sursa: Brosura ISPA - fonduri europene pentru infrastructura din Romānia, Ministerul Finantelor Publice, 2005

Proiectele promovate sunt īn deplina concordanta cu obiectivele specifice asumate īn cadrul documentelor strategice ale Romāniei (Parteneriatul pentru Aderare, Programul National de Aderare la Uniunea Europeana, Programul National de Dezvoltare).

Īn perioada 2000 - 2006, Romānia beneficiaza prin Programul ISPA, de finantare nerambursabila de aproximativ 240 milioane euro anual, situāndu-se pe locul al doilea īntre statele eligibile din punctul de vedere al alocarii bugetare (dupa Polonia).

Īn conformitatea cu decizia Consiliului European de la Copenhaga, care a avut loc īn luna decembrie 2002, din mai 2004, o data cu aderarea la Uniunea Europeana a primului val de state candidate, finantarea anuala pentru Romānia creste pāna īn 2006 cu 20%, 30% si, respectiv, 40% pe an.

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, asistenta financiara prin ISPA este īnlocuita īn mod automat de Fondul de Coeziune si īntregul sprijin financiar creste substantial, responsabilitatea autoritatilor romāne fiind pregatirea si consolidarea structurilor administrative si de coordonare adecvate, īn vederea cresterii capacitatii de absorbtie a fondurilor.

2.         Strategii ISPA

Īn Romānia, programarea ISPA a demarat prin elaborarea, īn anul 2000, a celor doua documente strategice:

-        Strategia nationala ISPA īn domeniul mediului si

-        Strategia nationala ISPA īn domeniul transporturilor.

Astfel, sectoarele pentru care se acorda finantare ISPA īn Romānia sunt:

-        Īn domeniul mediului: tratarea apelor uzate, gestionarea deseurilor urbane, protectia calitatii aerului

-        Īn domeniul transportului: integrarea īn retelele de transport europene si reabilitarea, modernizarea si dezvoltarea structurilor existente.

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si Ministerul Transporturilor sunt responsabile de elaborarea Strategiilor Nationale ISPA īn domeniul mediului, respectiv īn domeniul transporturilor, stabilind, īn functie de anumite criterii de natura tehnica, financiara, sociala, precum si criterii legate de atingerea standardelor europene īn cele doua domenii, proiectele prioritare avute īn vedere pentru a fi realizate cu asistenta financiara din partea Uniunii Europene.

3.         Beneficiarii proiectelor ISPA

Proiectele ISPA sunt pregatite de catre Beneficiari. Beneficiarii programului ISPA pot fi:

-        Pentru infrastructura de mediu: autoritatile locale si centrale (ministerul de resort, consiliile judetene, primariile), regiile autonome

-        Pentru infrastructura de transporturi: ministerul de resort, companiile nationale care sunt capabile sa dezvolte proiecte de infrastructura de amploare, precum Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale si Compania Nationala de Cai Ferate.

4.         Etapele necesare obtinerii finantarii prin ISPA

Pentru a obtine fonduri ISPA trebuie parcurse urmatoarele etape:

-           beneficiarii vor depune cererile de finantare pentru evaluare la ministerele de resort (Ministerul Transporturilor si Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile);

-           ministerele de resort verifica proiectele si concordanta lor cu strategiile elaborate si completeaza cererea de finantare ISPA;

-           proiectele eligibile vor fi trimise prin Ministerul Economiei si Finantelor (unitate de coordonare centrala a Guvernului Romāniei care reprezinta principalul punct de legatura cu Comisia Europeana) la Comisia Europeana

-           cererile de finantare sunt examinate de catre serviciile Comisiei Europene si, atunci cānd este necesar, sunt discutate cu tara care a solicitat finantare. Comisia depune proiectele care īndeplinesc conditiile pentru a fi acceptate, Comitetului de Management ISPA, compus din reprezentanti ai tarilor membre ale Uniunii Europene;

-           dupa primirea opiniei favorabile din partea Comitetului de Management, Comisia Europeana adopta proiectele si trimite Memorandumul de Finantare tarii beneficiare pentru semnare.

5.         Finantare

Principalele surse de cofinantare pentru proiectele ISPA sunt:

-        bugetul statului, īn special pentru proiectele ISPA īn domeniul transporturilor;

-        bugetele autoritatilor locale sau a beneficiarilor finali;

-        donatori bilaterali;

-        institutii financiare internationale (BEI/BERD).

6. Structuri administrative ISPA īn Romānia

Principalele institutii implicate īn procesul de programare, monitorizare si implementare a programului ISPA īn Romānia, definite prin Memorandumul de Īntelegere īncheiat īntre  Guvernul Romāniei si Comisia Europeana, precum si fluxul informational si atributiile  acestora sunt:

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile - avizeaza aplicatia din punctul de vedere al criteriilor de mediu si al solutiilor de investitii propuse pentru remedierea problemelor existente;

Ministerul Transporturilor - elaboreaza aplicatia;

Directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor (Directia Generala a Finantelor Publice Externe, Directia Reglementarea Achizitiilor Publice si Prioritizarea Investitiilor Publice si Directia Generala Fondul National de Pre-aderare) avizeaza aplicatia din punctul de vedere al capacitatii de co-finantare a beneficiarului si al regulilor de achizitie publica.

Coordonatorul National ISPA - asigura o analiza finala a aplicatiei, īn special din perspectiva īndeplinirii conditiilor cerute de Uniunea Europeana (compatibilitatea cu strategia nationala si directivele europene, existenta unei analize financiare solide, asigurarea co-finantarii, etc.).

Misiunile de evaluare organizate de Comisia Europeana īmpreuna cu IFI - procesul de evaluare a proiectelor propuse reprezinta o etapa esentiala īn cadrul exercitiului de programare; īn timpul misiunilor de evaluare beneficiarul final si autoritatile implicate trebuie sa convinga Comisia Europeana cu privire la utilitatea si eligibilitatea proiectului pentru finantare prin ISPA. De asemenea, misiunile de evaluare au un rol fundamental īn determinarea contributiei prin programul ISPA.

Comisia Europeana:

-        Elaboreaza proiectul de Memorandum de Finantare pe care īl supune aprobarii Comitetului de Gestiune ISPA;

-        Transmite Memorandumul de Finantare aprobat si semnat de Comisarul pentru politici regionale Coordonatorului National ISPA.

Coordonatorul National ISPA īndeplineste formalitatile privind semnarea Memorandumului de finantare, traducerea si publicarea acestuia īn Monitorul Oficial al Romāniei.

Autoritati de Implementare:

-        Ministerul Transporturilor;

-        Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile

Agentii de Implementare: pentru ambele sectoare, transport si mediu, au fost constituite Agentiile de Implementare ale programului, avānd ca responsabilitati lansarea apelurilor pentru licitatie, semnarea contractelor si monitorizarea proiectelor. Comisia Europeana a exercitat rolul de control ex ante, ceea ce īnseamna ca, pentru fiecare pas din procesul finantarii, Agentia de Implementare trebuie sa primeasca ex-ante aprobarea Delegatiei Comisiei Europene.

           

Pentru proiectele īn derulare exista patru Agentii de Implementare:

-        una pentru mediu: Oficiul de Plati si Contractare Phare (OPCP); din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor.

-        trei pentru transport: Administratia Nationala a Drumurilor (AND); Compania Nationala de Cale Ferata (CFR); Agentia de Implementare a Proiectului de Asistenta Tehnica privind īmbunatatirea conditiilor de navigatie pe Dunare (īnfiintata īn cadrul Ministerului Transporturilor).

Fondul National condus de Responsabilul National cu Autorizarea finantarii ISPA, care trebuie sa asigure:

-        certificarea platilor efectuate īn cadrul tuturor proiectelor si transmiterea cererilor de rambursare la CE

-        fluxul aferent cofinantarii ISPA

-        transferul fondurilor catre Agentiile de Implementare, pentru ca acestea sa poata efectua platile catre contractori

-        mentinerea unui sistem de raportare financiara pentru fondurile ISPA

-        recuperarea fondurilor neutilizate la finalizarea masurilor ISPA

-        detectarea iregularitatilor si propunerea de masuri corective pentru recuperarea acestora.

La lucrarile reuniunilor Comitetului de Monitorizare participa responsabili cu Programul ISPA din cadrul Comisiei Europene si ai Delegatiei Comisiei Europene īn Romānia, reprezentanti ai institutiilor financiare internationale care asigura cofinantarea proiectelor (BEI si BERD), reprezentanti ai administratiei publice centrale implicate īn derularea proiectelor, precum si beneficiarii proiectelor ISPA (primarii, consilii judetene si companii din domeniul serviciilor publice).

Factorii importanti īn pregatirea unui proiect ISPA:

-        Personalul PIU - poate fi catalogat ca fiind cel mai important factor īn pregatirea/implementarea/finalizarea unui proiect; numarul si pregatirea profesionala a acestora este determinant,

-        Posibilitatea de a beneficia de transfer de know-how de la o companie de consultanta, cu experienta internationala īn īntocmirea proiectelor, de la care membrii PIU afla cum sunt structurate echipele de proiect, cum se fixeaza tinte si termene si apoi prin ce metode se respecta acestea, ce se īntāmpla si cum se actioneaza atunci cānd termenele nu sunt respectate,

-        Comunicarea īn cadrul echipei PIU / si īn general comunicarea dintre PIU si toate celelalte institutii care interfereaza īn acest program (ministere, autoritati locale, detinatori de utiliati, delegatia Comisiei Europene, IFI),

-        Politica investitionala a companiei - o companie care actualizeaza si care detine studii de prefezabilitate (SPF-uri), studii de fezabilitate, studii de solutii, master planuri, poate foarte usor sa stabileasca o prioritate investitionala bazāndu-se pe toate aceste date; lipsa acestor studii si programe investitionale duce la promovarea unor proiecte nerelevante pentru activitatea regiei / companiei, de aceea si avantajele implementarii unor astfel de proiecte vor fi minore; cu alte cuvinte alegerea unor proiecte cu adevćrat importante pentru activitatea regiei nu va face decāt sa īmbunatateasca performantele operationale si financiare si sa creasca satisfactia clientilor si sa īncurajeze multiplicarea acestui tip de decizie;

-         Un asemenea proiect presupune costuri de pregatire si implementare. Acestea implica īn primul rānd un cost greu de cuantificat, acela al personalului necesar pentru asemenea proiect, apoi ar trebui luate īn calcul toate costurile legate de administrarea efectiva a proiectului: birouri, mobilier, dotćri, IT, autoturisme, cursuri de perfectionare, salarii, etc. Planificarea anuala a resurselor necesare pentru implementarea proiectului este foarte importanta.

Īn Romānia au fost aprobate 65 de proiecte ISPA, cu o valoare eligibila totala de 2,783,864,751 euro, cu o finantarea ISPA īn valoare de 2,042,808,023 euro. Dintre acestea, 36 de proiecte sunt īn domeniul mediului (993,072,176 euro finantare ISPA), 12 īn domeniul transportului (962,713,099 euro finantare ISPA) si 17 sunt proiecte de asistenta tehnica[32].

4.4.3 Programul SAPARD[33]

Alocarile anuale indicative ale contributiei financiare comunitare (preturi/1999), care, īn cazul Romāniei reprezinta 150,636 milioane Euro/anual, au fost stabilite prin Decizia Comisiei nr.595/EC/1999.

La data de 31 iulie 2002, Comisia Europeana a emis Decizia care prevede conferirea managementului Programului SAPARD autoritatilor de resort din Romānia (Decizia  EC/638/2002).

Pentru definirea conditiilor privind managementul financiar si tehnic, regulile de gestiune si control, precum si cadrul general administrativ pentru implementarea Programului SAPARD, a fost semnat la Bruxelles, la data de 2 februarie 2001, Acordul Multianual de Finantare SAPARD īntre Guvernul Romāniei si Comisia Comunitatii Europene (Multi-Annual Financing Agreement - MAFA). Acest acord a fost ratificat prin Legea nr. 316/18 iunie 2001 (MO nr. 362/5 iulie 2001). MAFA reprezinta documentul oficial prin care s-a decis alocarea unei contributii financiare nerambursabile Romāniei, īn valoare de 1099 milioane Euro, angajata pe perioada 2000-2006, īn vederea implementarii programului SAPARD.

Īn conformitate cu prevederile Legii nr.316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finantare SAPARD, angajamentul financiar al Comunitatii Europene precum si perioada de valabilitate a acestui angajament, sunt stabilite anual, īn Acordurile anuale de finantare[34].

2. Cadrul institutional pentru implementarea programului

Agentia SAPARD

Institutia responsabila cu implementarea tehnica si financiara a programului īn Romānia este Agentia SAPARD, institutie publica cu personalitate juridica, aflata īn subordinea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Agentia SAPARD are īn structura o unitate centrala, situata īn municipiul Bucuresti, si opt  Birouri Regionale de Implementare a Programului SAPARD (BRIPS)  (regiunile sunt definite conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala īn Romānia).

Autoritatea Competenta

Responsabilitatea pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD revine Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii (National Authorising Officer - NAO), conform prevederilor Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finantare. Fondul National din cadrul Ministerului Finantelor Publice actioneaza īn calitate de Autoritate Competenta, avānd rolul de a emite, monitoriza si retrage acreditarea Agentiei SAPARD si de a numi Organismul de Certificare.

Autoritatea de Management

Autoritatea de Management pentru Programul SAPARD este constituita īn cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si este responsabila pentru eficienta si corectitudinea coordonarii si raportarii asupra monitorizarii si evaluarii Programului SAPARD. Acest organism asigura monitorizarea efectiva a derularii Programului si raporteaza Comitetului de Monitorizare pentru Programul SAPARD, progresele īnregistrate īn implementarea masurilor si daca este cazul, ale submasurilor.

Organismul de Certificare

Rolul de Organism de Certificare pentru Programul SAPARD este īndeplinit de Curtea de Conturi a Romāniei. Principalele atributii ale acestui Organism constau īn  certificarea conturilor Agentiei SAPARD, raportarea asupra sistemelor control si verificarea elementelor de cofinantare.

Comitetul de Monitorizare

Comitetul de Monitorizare pentru Programul SAPARD are rolul de a asigura supervizarea, eficienta si calitatea implementarii Programului, īn vederea atingerii obiectivelor specifice. Principalele atributii ale Comitetul de Monitorizare se refera la examinarea Raportului de evaluare intermediara, aprobarea Rapoartelor anuale de implementare si a Raportului final, precum si la aprobarea propunerilor privind amendarea/revizuirea Programului. Comitetul de Monitorizare are īn componenta reprezentanti ai organismelor guvernamentale cu responsabilitati īn domeniu, parteneri sociali si observatori din partea Comisiei Europene.

Serviciile Tehnice Delegate

Agentia SAPARD poate delega īndeplinirea unor functii de implementare tehnica (cu exceptia functiilor de executare a platilor si de contabilizare a angajamentelor si platii), catre institutii specializate. Astfel, au fost  īncheiate protocoale de delegare cu Ministerul Transporturilor si Directia de Dezvoltare Rurala din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, care stabilesc cadrul juridic, administrativ si tehnic conform caruia Agentia SAPARD deleaga Serviciilor Tehnice Delegate (STD) din cadrul MTCT si MAPDR, o serie de atributii pentru implementarea Masurii 2.1 "Dezvoltarea si īmbunatatirea infrastructurii rurale" si respectiv, Masurii 1.1 "Īmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole".

3. Activitati eligibile pentru finantare

Conform Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala al Romāniei, prin intermediul Programului SAPARD sunt finantate īn perioada 2000 - 2006 unsprezece Masuri[35], structurate pe patru prioritati, astfel:

Axa 1: Īmbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole si piscicole prelucrate:

-        Īmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole (beneficiari: asociatii si grupuri de producatori cu personalitate juridica, societati comerciale cu capital 100% privat, īn sectorul vinificatie sunt sprijinite: asociatiile, grupurile de producatori si societatile comerciale private care proceseaza numai soiuri nobile de struguri). Īn cadrul acestei masuri sunt finantate proiecte a caror valoare totala eligibila este cuprinsa īntre 30.000 si 2.000.000 EURO.

-        Īmbunatatirea structurilor īn vederea realizarii controlului de calitate, veterinar si fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare si pentru protectia consumatorilor;

Axa 2: Īmbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura:

-        Dezvoltarea si īmbunatatirea infrastructurii rurale (beneficiari: Consiliile locale comunale, Asocieri de tip partenerial, cu statut juridic, īntre consiliile locale comunale). Īn cadrul acestei masuri sunt finantate proiecte a caror valoare totala eligibila este cuprinsa īntre 100 000 EURO si 1 000 000 EURO.

-        Managementul resurselor de apa pentru agricultura;

Axa 3: Dezvoltarea  economiei  rurale:

-        Investitii īn exploatatiile agricole (beneficiari: producatorii agricoli individuali; asociatiile agricole familiale; societati agricole private/asociatii agricole cu personalitate juridica, prevazute īn Legea nr. 36/1991; societatile comerciale agricole cu capital integral privat, constituite īn baza Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 15/1990, cu modificarile si completarile ulterioare). Īn cadrul acestei masuri vor putea fi finantate proiecte a caror valoare totala eligibila este cuprinsa īntre 10.000  - 500.000 EURO.

-        Constituirea grupurilor de producatori;

-        Metode agricole de productie proiectate sa protejeze mediul si sa mentina peisajul rural (agro-mediu);

-        Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si venituri alternative (beneficiari: agricultori si/ sau silvicultori si/sau acvacultori persoane fizice (producatori individuali de bunuri si/sau servicii); asociatii familiale īnregistrate, asociatii si grupuri de producatori; societati comerciale 100 % private). Īn cadrul acestei masuri vor putea fi finantate proiecte a caror valoare totala este cuprinsa īntre 5.000 - 200.000 EURO.

-        Silvicultura;

Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:

-        Īmbunatatirea pregatirii profesionale (beneficiarul acestei masuri este Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale). Aceasta masura se aplica īn scopul pregatirii profesionale a producatorilor agricoli, silvici, piscicoli, acvacultorilor, a angajatilor unitatilor de procesare a produselor agricole si piscicole si a altor activitati de diversificare care-si desfasoara activitatea īn spatiul rural īn diferite domenii. Īn cadrul acestei masuri vor putea fi finantate proiecte a caror valoare totala minima eligibila este 50.000 Euro.

-        Asistenta tehnica (Īn cadrul acestei masuri activitatile sunt eligibile se regasesc in cheltuieli cu īntālnirile Comitetului de Monitorizare - inclusiv costurile expertilor), cheltuieli cu campaniile de informare si publicitate (incluzānd costurile tiparirii si distribuirii lor), cheltuieli asociate pregatirii masurilor īn cadrul Programului si cheltuieli pentru Evaluare pe termen mediu.

Īn cursul anului 2002 au fost acreditate trei masuri din cadrul Programului SAPARD si anume: Masura 1.1 "Īmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole", Masura 2.1 "Dezvoltarea si īmbunatatirea infrastructurii rurale" si Masura 4.2 "Asistenta tehnica".

Īn decembrie 2003, Comisia Europeana a emis Decizia de acreditare pentru īnca trei masuri, dupa cum urmeaza: Masura 3.1 "Investitii īn exploatatiile agricole", Masura 3.4 "Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si venituri alternative", Masura 4.1 "Īmbunatatirea pregatirii profesionale".

4. Conditii de finantare

Toate proiectele de tip SAPARD sunt cofinantate cu fonduri de la Uniunea Europeana si bugetul national al Romāniei.

Regulile de cofinantare sunt diferite pentru beneficiarii privati si respectiv cei publici:

-          pentru masurile din domeniul privat: minim 50% contributia beneficiarului si 50% contributie publica (din care 25% bugetul national si 75% contributie comunitara);

-         pentru masurile din domeniul public: contributie publica 100% din care, 25% de la bugetul national si 75% contributie comunitara. Proiectele publice sunt proiecte de infrastructura care nu genereaza venituri substantiale, īn consecinta, contributia publica fiind de 100% din bugetul eligibil total al proiectului.

Īn ceea ce priveste masura de asistenta tehnica, finantarea se realizeaza prin contributie publica 100%, din care  20% de la bugetul national si 80% contributie comunitara, cu exceptia cheltuielilor asociate vizitelor si seminariilor organizate din initiativa Comisiei, unde contributia Comunitatii este de 100% din totalul cheltuielilor publice.

Criterii de eligibilitate

Pentru beneficiarii privati sunt stabilite urmatoarele criterii generale de eligibilitate:

-        proiectele trebuie sa fie amplasate īn zonele rurale si numai īn cazul īn care se refera la modernizarea sau extinderea unor capacitati deja existente pot fi plasate īn zone urbane;

-        proiectele trebuie sa contribuie la īmbunatatirea situatiei īn zonele īn care sunt localizate;

-        trebuie demonstrata viabilitatea economica si financiara a proiectului prin intermediul unui studiu de fezabilitate si/sau a unui plan de afaceri; acesta din urma va fi cerut numai īn situatia īn care bugetul total eligibil pentru proiectul respectiv va depasi 50.000 EURO;

-        solicitantul sau angajatii acestuia, responsabili tehnici cu proiectul, trebuie sa-si dovedeasca cu documente experienta profesionala relevanta pentru respectivul proiect;

-        proiectele trebuie sa corespunda standardelor U.E. si romānesti privind protectia mediului īnconjurator;

-        beneficiarii nu trebuie sa fi īnregistrat pierderi financiare sau sa aiba datorii catre bugetul de stat sau cel al asigurarilor sociale.

Conformitatea proiectelor se realizeaza pe baza verificarii documentelor justificative anexate la Cererea de finantare. Documentele necesare pentru depunerea si acceptarea proiectelor sunt prezentate īn Ghidul solicitantului. Pentru fiecare masura īn parte sunt stabilite criterii de selectie si criterii de eligibilitate. Evaluarea si selectia proiectelor se face pe baza acestor criterii  generale si specifice.

           

4.4.4 Lectii īnvatate din implementarea instrumentelor de pre-aderare

Rezultatele procesului de implementare a fondurilor de pre-aderare au fost atāt pozitive cāt si negative, evidentiind capacitatea de programare a nivelului regional, dar si a celui national. Se poate aprecia ca cele mai multe dintre proiectele de infrastructura mare (parcuri de afaceri / industriale / de agrement si initiative turistice) nu au fost īntotdeauna īnsotite de documente justificative convingatoare (studii de piata, evaluari privind impactul asupra mediului, indicatori de dezvoltare a zonei, etc.).

Principala dificultate īn implementarea fondurilor de pre - aderare a fost capacitatea limitata de management[36]: de a pregati si administra proiecte, de a actiona īn conditii de transparenta si de a cheltui banii conform unor reguli stricte si complexe. Dar instrumentele sunt greu de comparat īntre ele ca performanta, deoarece compozitia lor difera foarte mult.

Problemele de absorbtie si impact al cheltuirii banilor difera mult īn functie de natura si dimensiunea programelor, institutiile care le administreaza sau tipurile de beneficiari.

Proiectele cele mai putine si mai mari sunt īn ISPA, deci aici progresul este probabil mai usor de masurat. Situatia financiara globala a implementarii Programului ISPA īn Romānia la īnceputul anului 2006 este prezentata īn tabelul 46:

Tabelul 46: Situatia ISPA īn februarie 2006 pentru perioada 2000 - 2006

Total buget (UE+Ro), 2000-2006

2,880 mld euro

Total grant UE

2,160 md euro  (75%)

Fonduri contractate

1 md euro  (35%)

Plati[37] efectuate īn proiecte

340 mil euro (12%)

Sursa: Delegatia Comisiei Europene

Aceasta imagine este consecinta faptului ca īn primii ani a fost aprobat un numar mic de proiecte, īn primul rānd pentru ca nu exista expertiza necesara pregatirii unor astfel de proiecte si intervalul de timp necesar atāt pentru pregatirea solicitarii de finantare, cāt si pentru aprobare a crescut. Īn al doilea rānd, conform procedurilor, pregatirea si semnarea contractelor de lucrari dureaza dupa aprobare, astfel īncāt platile efectiv realizate nu pot avansa liniar īn timp, fiind astfel normala o acumulare la finalul perioadei. Īntārzierile īnregistrate īn primii ani au mai fost cauzate si de alti factori: cadru legislativ instabil, dificultati īn exproprierea terenurilor, capacitate de administrare limitata la nivelul autoritatilor contractante, responsabile direct cu implementarea (lipsa de experienta si expertiza, nereguli).

Īncepānd cu ianuarie 2001, serviciile de specialitate din cadrul Comisiei Europene au efectuat mai multe misiuni de audit pentru verificarea structurilor create īn Romānia pentru implementarea Programului ISPA. Īn urma acestor misiuni, partea comunitara a elaborat Rapoarte de Audit īn cadrul carora au fost prezentate deficientele identificate, precum si concluzii si recomandari pentru eliminarea acestora.

Principalele probleme - cheie identificate s-au referit la managementul financiar al programului ISPA īn Romānia, lipsa de personal, instabilitatea, precum si lipsa de experienta si de calificare a acestuia (nevoia stringenta de pregatire), īntārzieri īn procesele de licitatie, lipsa unor proceduri clare privind tranzactiile financiare, lipsa unor sisteme informatice adecvate, care sa asigure o verificare permanenta a fluxului financiar, necesitatea de a optimiza conditiile de lucru, nevoia de a stabili un sistem contabil unic pentru toate agentiile ISPA, nevoia de a asigura securitatea datelor.

Īn cazul Programului PHARE, s-au īnregistrat rate īnalte ale absorbtiei, de peste 95%. Cu interventii de infrastructura locala publica si pentru afaceri, granturi pentru IMM, investitii īn resursa umana, proiecte sociale si pentru societate civila si multe altele, PHARE a permis mai multa libertate interna de miscare.

Prin comparatie, proiectele de infrastructura mica si SAMTID - legate mai direct de nevoile judetelor si oraselor - sunt bine concepute si argumentate; īn cazul SAMTID s-au valorificat prevederile legislative care dau posibilitatea autoritatilor locale sa contracteze īmprumuturi. Schemele de credite nerambursabile pentru IMM au avut de suferit ca urmare a īntārzierilor birocratice, cauzate de procedura complexa de evaluare a numarului mare de cereri de finantare, īn timp ce masurile din TVET au evidentiat problemele rezultate din lipsa de coordonare dintre autoritatile locale si ministere īn stabilirea modului de actiune la nivel regional.

Unul dintre principalele neajunsuri a fost relativa imposibilitate de a estima alocarile bugetare de la un an la altul, īn conditiile īn care regiunile primesc ponderi diferite din fondurile alocate diferitelor masuri. Acest aspect, īmpreuna cu mecanismul de finantare de la nivel national au creat īn mare masura un cadru financiar impredictibil, care īmpiedica planificarea activitatilor la nivel regional.

Īn situatia (determinata si de actiunea unui consultant strain) īn care anumite proiecte de infrastructura nu au putut fi finantate din cauza calitatii lor scazute (2004-2005), fondurile nu s-au pierdut, ci s-au redirijat catre sub-componente unde absorbtia nu era o problema. Totusi, īn acest caz, riscurile analizate sunt de alta natura: impactul real si eficienta sociala a cheltuirii pe tipuri de interventii si beneficiari.

Dar acest tip de analiza se face mai greu (este dificil de separat impactul generat prin implementarea acestor fonduri de cel determinat sau indus de alti factori), este mai sensibila din punct de vedere politic si presupune un interval mai mare de timp decāt simpla masurare a absorbtiei.

Aceleasi concluzii sunt valabile si pentru SAPARD, caz īn care interesul major din partea beneficiarilor s-a manifestat pentru micile proiecte de infrastructura rurala (drumuri si lucrari de apa - canal), aceasta componenta fiind supra-licitata īn proportie de 200%.

Īn schimb, pentru celelalte masuri, directionate catre ferme si īntreprinzatori privati, autoritatile s-au confruntat cu o lipsa de raspuns din partea acestora, fie din cauza  lipsei de informare sau de fonduri de cofinantare, fie a complicatiilor administrative complexe īn accesarea fondurilor sau pur si simplu din cauza slabiciunii intrinseci a sectorului agricol privat. Inundatiile din 2005 au reprezentat pretextul pentru ca UE sa accepte ca fondurile care se absorbeau dificil īn masurile de piata sa fie partial redirijate catre infrastructura rurala calamitata.

Īn plus, cererea mare pentru infrastructura rurala si relativa usurinta īn derulare si absorbtie a acestor interventii ascunde probleme pe termen lung. Orice noua investitie (drum local sau alimentare cu apa) presupune obligatii implicite asumate de administratia locala: de īntretinere regulata, pentru a preveni deprecierea capitalului investit; de colectare a tarifelor de la utilizatori. Orice dificultati bugetare sau de organizare, rezultānd īn īncalcarea obligatiilor asumate timp de cinci ani de la īncheierea investitiei, poate duce la penalizari. Cum ciclul de proiecte este abia la īnceput, foarte putine fiind finalizate, aceste probleme se vor manifesta doar de acum īnainte.

Īn martie, 2006 s-a finalizat actualizarea evluarii intermediare a Programului SAPARD īn Romānia, pentru perioada 2000 - 2005, bazata pe colectarea de date detaliate de la nivelul beneficiarilor prin anchete, chestionare si studii de caz, interviuri cu actorii implicati si personalul Agentiei SAPARD si Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Desi lista recomandarilor propuse nu ia īn considerare faptul ca acestea sunt imposibil de realizat si implementat pāna la momentul finalizarii acestui program īn Romānia,  totusi concluziile acestei evaluari pot fi relevante pentru procesul de programare a documentelor strategice aferente perioadei 2007 - 2013.

Astfel, concluzia generala, la nivelul programului re refera la o eficacitate financiara si tehnica scazuta, care se reflecta pe fiecare masura īn parte, desi programul este relevant si coerent comparativ cu alte mijloace de interventie nationala si la nivelul UE, deoarece a condus la crearea de locuri de munca, la o competitivitate mai ridicata si protectia mediului (contributia programului pe termen lung). Totusi, īn multe cazuri nivelul scazut de eficacitate al programului este cauzat de obiective nerealiste si nu de nivelul scazut de activitate.

Pe perioada desfasurarii acestui program, beneficiarilor li s-a permis contractarea a maxim 2 proiecte (īn cadrul perioadei programului), pentru a se asigura o larga diseminare a fondurilor si a se evita monopolizarea fondurilor de catre un anumit segment al beneficiarilor.

Absorbtia scazuta a fondurilor este generata si de problemele privind cofinantarea privata, de ezitarile beneficiarilor de a utiliza serviciile bancilor sau de ezitarile bancilor de a acorda īmrpumuturi beneficiarilor. Dificultatile potentialilor beneficiari de a avea acces la credite de la banci sunt īn strānsa legatura cu datoriile mari ale acestora si cu lipsa unor active pentru garantare.

De asemenea, una dintre problemele frecvente mentionate de cei mai multi beneficiari este timpul relativ lung necesar pentru procesarea cererilor de catre autoritatile de implementare, cu respectarea formalitatilor cerute īn regulament. Ca urmare s-a recomandat introducerea unei proceduri de evaluare rapida pe riscul beneficiarului. De asemenea, este necesara si cresterea cunostintelor si competentelor personalului BRIPS, īn special īn ceea ce priveste deschiderea si dialogul cu beneficiarii.

Dublarea numarului personalului din Agentia SAPARD īn vara anului 2005 a reprezentat o provocare, avīnd īn vedere faptul ca personalul nou a participat la programul de instruire deja realizat si ca, teoretic, se afla la acelasi nivel profesional ca si angajatii mai vechi. Totusi, unii beneficiari au raportat ca personalul nou nu a oferit o consultanta adecvata , prezentānd unele lacune īn ceea ce priveste procedurile relevante.

Probleme de sistem

-        Īn general proiectele individuale, sau sub-masurile dintr-un program, sunt dezvoltate separat ca scopuri īn sine, nu ca parte a unei strategii mai largi de crestere economica. Cānd la acelasi nivel se implementeaza doua linii de finantare cu potentiale sinergii, acestea de regula se pierd pentru ca programele nu se coreleaza īntre ele ca mecanism si prioritati. Scopul investitiei trebuie sa urmareasca evitarea cheltuirii fara efect a fondurilor.

-        Alocarile financiare rigide pot īmpiedica realocarea eficienta a resurselor, co-finantarea flexibila sau parteneriatele public-privat;

-        De multe ori selectia preliminara a propunerilor de proiecte de catre partea romāna pe criterii de calitate nu este pertinenta si obiectiva, din cauza capacitatii tehnice insuficiente. Ca urmare, nu de putine ori au fost transmise  spre aprobare la Bruxelles propuneri de proiecte care nu īndeplineau criteriile de calitate, prelungind astfel intervalul de timp necesar aprobarii.

-        Managementul de proiect angajat si pro-activ, orientat catre rezolvarea problemelor imprevizibile care apar inevitabil, administrarea eficienta a fondurilor, sau managementul pe obiective īnca reprezinta capitole deficitare pentru actorii direct implicati īn implementarea acestor proiecte.

-        Pentru proiecte care cuprind componente de investitii, estimarile de calcul privind costurile de īntretinere si operare sunt īnca diferite de dimensiunea lor reala. Astfel, utilitatea investitiilor tinde sa fie supra-estimata iar costurile presupuse de acestea īn timp subestimate, ceea ce duce la o cerere exagerata pentru asemenea interventii.

-        Exista un deficit de resursa umana calificata, rulaj mare de personal si salarii relativ mici īn institutiile publice care implementeaza direct sau supervizeaza proiecte europene.

Principala realizare rezultata īn urma implementarii programelor PHARE, ISPA si SAPARD se refera la faptul ca s-a creat un sistem, un mecanism si o cultura a modului de gestionare a fondurile europene si a fondurilor publice, īn general. A īnceput un proces de schimbare a atitudinii administratiei centrale si locale, dar si a beneficiarilor - ceea ce reprezinta un efect de valoare adaugata ce nu poate fi cuantificat.

4.5 Documentele - cadru pentru programarea Politicii Regionale a UE īn Romānia

4.5.1 Planul National de Dezvoltare

Romānia a realizat mai multe exercitii de elaborare a documentului de programare intitulat Plan National de Dezvoltare, fiecare din variante reprezentānd un progres spre tipul de document de planificare cerut de reglementarile UE.

 

PND 2000 - 2002 contine prioritatile strategice de dezvoltare ale Romāniei pentru aceasta perioada, pentru care s-a solicitat asistenta financiara din partea UE (prin instrumentele PHARE, ISPA, SAPARD), precum si prioritatile care vor fi finantate din resurse interne si alte surse externe, īn afara celor comunitare. Acest plan este primul document de programare elaborat īn conditiile economiei de piata, fundamentat de informatii din teritoriu transmise prin intermediul Planurilor de Dezvoltare Regionale, elaborate de Agentiile de Dezvoltare Regionala, dar si din planurile si strategiile elaborate la nivel central de ministere si institutii implicate īn dezvoltarea regionala. Elaborarea PND s-a realizat īn parteneriat cu Agentiile de Dezvoltare regionala si a fost coordonata de catre Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala.

Prin strategia propusa, Planul National de Dezvoltare Regionala urmareste cea mai buna utilizare a resurselor umane, materiale si financiare pentru dinamizarea si optimizarea activitatilor relevante pentru dezvoltarea resurselor umane. Obiectivul politicii regionale  - prin PND - este acela de a crea conditii pentru dezvoltarea capacitatii novatoare a comunitatilor teritoriale si de a le face capabile sa primeasca noi activitati, care treptat sa īnlocuiasca vechile activitati nerentabile, care nu mai sunt cerute pe piata, tinānd cont de faptul ca īn conditiile globalizarii economiei, initiativa si antreprenoriatul sunt premizele de baza ale dezvoltarii regionale. Strategia PND este axata pe noua prioritati (primele sase prioritati sunt prioritati nationale de dezvoltare regionala, iar ultimele trei prioritati sunt prioritati nationale de dezvoltare sectoriala):

1)      Dezvoltarea sectorului privat si promovarea investitiilor

2)      Sprijinirea dezvoltarii IMM - urilor din sectorul productiv

3)      Īmbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale si locale

4)      Dezvoltarea resurselor umane

5)      Dezvoltarea turismului

6)      Sprijinirea cercetarii, dezvoltarii tehnologice si a inovarii

7)      Dezvoltarea agriculturii si spatiului rural

8)      Dezvoltarea infrastructurii transporturilor

9)      Protejarea si ameliorarea calitatii mediului īnconjurator.

Autoritatea de Management pentru PND este Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala, iar Comitetul de Monitorizare este un organism construit pe structura Consiliului National de Dezvoltare Regionala.

Elaborarea PND 2002 - 2005 s-a facut din perspectiva "managementului schimbarii", documentul fiind considerat parte integranta a procesului de construire a unei societati democratice, prin informatiile continute si prin modalitatea de stabilire a deciziilor si concluziilor - parteneriat.

Aceasta varianta a PND reprezinta un progres comparativ cu varianta precedenta deoarece nu cuprinde doar elementele care fundamenteaza accesul tarii la fondurile UE, ci propune o abordare mai cuprinzatoare, incluzānd ansamblul strategiei guvernului de realizare a obiectivelor de dezvoltare, īn cadrul careia sprijinul UE reprezinta o sursa importanta de finantare.

PND s-a realizat īn parteneriat cu ministerele si Consiliile de Dezvoltare Regionala pe baza unor orientari metodologice, menite sa sprijine ministerele si CDR la elaborarea si formularea obiectivelor lor de dezvoltare, īn concordanta cu cerintele PND. Aceasta versiune a avut la baza Programul Economic de Preaderare al Romāniei.

Conceptia asupra continutului si rolului PND a evoluat fata de abordarea continuta īn PND 2000 - 2002, ca urmare a aprofundarii analizelor economice si sociale efectuate la nivel sectorial si regional. Axele prioritare identificate pe baza acestor analize au fost urmatoarele:

-        Dezvoltarea sectorului productiv si a serviciilor conexe, īntarirea competitivitatii activitatilor economice si promovarea sectorului privat

-        Īmbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii

-        Īntarirea potentialului resurselor umane, a capacitatii fortei de munca de a se adapta la cerintele pietei si īmbunatatirea calitatii serviciilor sociale

-        Sprijinirea agriculturii si a dezvoltarii rurale

-        Protejarea si īmbunatatirea calitatii mediului

-        Stimularea cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, inovarii, comunicatiilor, tehnologiei informatiei si crearea societatii informationale

-        Īmbunatatirea structurii economice a regiunilor, sprijinirea dezvoltarii regionale echilibrate si durabile.

Elaborarea PND 2002 - 2005 a parcurs mai multe etape de consultari, atāt cu ministerele cāt si cu Consiliile de Dezvoltare Regionala, prin organismele executive ale acestora - Agentiile de Dezvoltare Regionala. Pentru prima data s-au organizat īntālniri īntre ministere si Consiliile de Dezvoltare Regionala, prin ADR - uri, realizāndu-se un prim pas īn ceea ce priveste corelarea planurilor sectoriale cu cele regionale.

Programarea financiara sectoriala si regionala s-a realizat īn strānsa legatura cu elaborarea Bugetului de Stat pe anul 2002 si cu orientarile bugetare pentru 2003 - 2005, astfel īncāt aceasta include obiective, masuri si programe care concura la realizarea axelor nationale prioritare de dezvoltare. Īn acest mod, s-a avut īn vedere realizarea coerentei programarii fondurilor PHARE, ISPA si SAPARD cu planificarea investitiilor nationale si cu alte politici economice si actiuni nationale.

 

PND 2004-2006[38] a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Integrarii Europene, avānd ca scop sprijinirea dezvoltarii economice si sociale a Romāniei pentru atingerea obiectivului european al coeziunii economice si sociale. PND 2004-2006 contine strategia de ansamblu a Guvernului pentru dezvoltarea Romāniei, sprijinul UE reprezentānd o importanta sursa de finantare pentru atingerea obiectivelor strategice identificate.

PND 2004-2006 este primul document care realizeaza o planificare si o programare multianuala a investitiilor publice īn infrastructura, mediu de afaceri, resurse umane, protectia mediului, dezvoltarea regionala echilibrata etc., investitii care contribuie la cresterea coeziunii economice si sociale īn Romānia si īmbunatatirea constructiei institutionale.

Īntregul proces de planificare pentru elaborarea PND 2004-2006 a asigurat o mai larga implicare a diverselor institutii, comparativ cu  variantele precedente, datorita cadrului oferit de HG 1323/2002 privind elaborarea īn parteneriat a PND. Aceasta HG a  asigurat  baza legala pentru dezvoltarea relatiilor interinstitutionale si a structurilor parteneriale la nivel national si regional, stabilind mai clar rolul ministerelor, ADR-urilor si a altor institutii implicate īn elaborarea PND, īn procesul de planificare fiind atrasi si partenerii economici si sociali.

Pentru elaborarea PND 2004-2006, ADR-urile au fost implicate īntr-un vast exercitiu de programare la nivel regional, avānd ca scop obtinerea elementelor de fundamentare pentru planificarea la nivel national. Printre aspectele pozitive ale acestui  proces, este de mentionat utilizarea īn tot mai mare masura a principiului parteneriatului. Au fost evidentiate īnsa si multe carente, cum ar fi lipsa unei baze informationale credibile privind politicile implementate la nivel regional, o anumita īnclinare de a gāndi īn termeni PHARE-CES, si de a nu aborda problemele de politica regionala cu o mai larga perspectiva, precum si insuficienta preocupare pentru realizarea cooperarii interjudetene, si nu doar distribuirea fondurilor īntre acestea. De asemenea, lipsa unui cadru financiar clar a facut ca exercitiul programarii sa ramāna extrem de neclar īn ceea ce priveste selectarea prioritatilor.

PND 2004-2006 se implementeaza īn principal prin Documentul de Programare Phare. Acest Document reprezinta primul document de programare multianuala, care contine  masuri orizontale - regionale si sectoriale - ce se circumscriu  prioritatilor de dezvoltare stabilite īn strategia  PND 2004 -2006.

Prioritatile Documentului de Programare Phare, prin care se urmareste atingerea obiectivelor, constau īn:

-        Īmbunatatirea infrastructurii regionale pentru sprijinirea dezvoltarii economice;

-        Dezvoltarea resurselor umane;

-        Dezvoltarea sectorului productiv prin sprijinirea IMM;

-        Protectia mediului la nivel regional;

-        Dezvoltarea capacitatii administrative pentru managementul eficient al Fondurilor Structurale dupa aderarea la UE - dezvoltare institutionala.

PND 2004 -2006 a constituit baza pe care s-a elaborat PND 2007-2013, primul plan care fundamenteaza, dupa aderare, accesul Romāniei la Fondurile Structurale ale UE.

 

PND 2007 - 2013 reprezinta documentul de planificare strategica si programare financiara multianuala, aprobat de Guvern (īn sedinta din 22 decembrie 2005) si elaborat īntr-un larg cadru partenerial, care va orienta dezvoltarea socio-economica a Romāniei īn conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene. Acest document nu substituie Strategia Nationala de Dezvoltare Economica, ci reprezinta una dintre componentele majore ale acesteia, stabilind o noua dimensiune a sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeana Romāniei, cifrata la cca. 4% din PIB anual la nivel de angajamente (investitii si granturi), la care se adauga cofinantarea nationala.. Elaborarea acestui document a avut la baza PND 2004 - 2006 si Ghidul Comisiei Europene (Vademecum) privind planurile si documentele de programare pentru Instrumentele Structurale.

Rolul PND este esential īn asigurarea stabilitatii si consecventei īn politica investitionala, īn stimularea cresterii eficientei utilizarii fondurilor financiare destinate ajustarilor economice structurale, deoarece asigura programarea multianula a investitiilor  prioritare īn politica regionala.

In esenta, Planul de dezvoltare trebuie sa trateze doua probleme prioritare: sa demonstreze existenta unor slabiciuni structurale deosebite, care justifica nevoia de sprijin din partea UE si sa demonstreze ca, īn calitatea sa de viitor Stat membru, are capacitatea administrativa de a  manageria efectiv Fondurile Structurale.

Strategia de dezvoltare a PND 2007 - 2013[39] este o reflectare a nevoilor Romāniei, īn vederea reducerii cāt mai rapide a decalajelor existente fata de UE. Avānd īn vedere faptul ca, īn anul 2004, Romānia īnregistra cca. 31% din media UE īn termeni PIB/locuitor, obiectivul global al PND 2007 - 2013 a fost formulat astfel: "Reducerea cāt mai rapida a disparitatilor de dezvoltare socio-economica īntre Romānia si statele membre ale Uniunii Europene". Conform estimarilor realizate, Romānia ar putea recupera pāna īn anul 2013 cca. 10 puncte procentuale din decalajul general fata de UE, ajungānd la cca. 41% din media UE.

Obiectivul global al PND are la baza trei obiective specifice:

-        cresterea competitivitatii pe termen lung a economiei romānesti

-        dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de baza

-        perfectionarea si utilizarea mai eficienta a capitalului autohton.

Īn vederea implementarii atāt a obiectivului global cāt si a celor specifice si pe baza datelor furnizate de analizele socio-economice, au fost formulate sase  prioritati de dezvoltare:

-        cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere

-        dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport

-        protejarea si īmbunatatirea calitatii mediului

-        dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si incluziunii sociale si īntarirea capacitatii administrative

-        dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii īn sectorul agricol

-        diminuarea disparitatilor de dezvoltare īntre regiunile tarii.

PND reprezinta documentul care a stat la baza elaborarii Cadrului National Strategic de Referinta - strategia convenita cu Comisia Europeana pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum si a Programelor Operationale care implementeaza Fondurile Structurale si de Coeziune, asigurāndu-se astfel coerenta īntre aceste documente. Tabelul 47 prezinta politicile comunitare finantate din fonduri europene si implementate īn Romānia prin Planul National de Dezvoltate 2007 - 2013, precum si principalele documente strategice de programare elaborate pentru acestea:

Tabelul 47: Planul National de Dezvoltare 2007 - 2013

Politica Regionala

Politica Agricola Comuna

Politica Comuna de Pescuit

Cadrul Strategic National de Referinta

Planul National Strategic de Dezvoltare Rurala

Planul National Strategic de Pescuit

Programe Operationale

(finantare din FEDR si FSE - similar PHARE CES si din FC - similar ISPA).

Programe National de Dezvoltare Rurala

(finantare din FEADR - similar SAPARD)

Program Operational de Pescuit

(finantare FEP - similar SAPARD)

Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor

Elaborarea īn parteneriat a documentelor regionale si nationale de planificare si programare are rolul de a asigura o buna fundamentare a PND si promovarea prin acest document de planificare a nevoilor reale existente la nivel regional / local prin  implicarea  īn tot mai mare masura a autoritatile locale īn procesul de definire a politicilor de dezvoltare economica si sociala ale Romāniei.

Structurile parteneriale pentru elaborarea PND, au fost institutionalizate prin HG 1323/2002 privind elaborarea PND īn parteneriat, care stipula componenta si atributiile structurilor parteneriale. Ulterior, acestea au fost preluate īn noul HG nr.1115/2004, care stabileste principiile metodologice, cadrul de lucru inter - institutional si mecanismele de consultare parteneriala.

Responsabilitatea coordonarii cadrului partenerial pentru elaborarea PND a fost transferata Ministerului Finantelor Publice, īn calitate de Autoritate de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, conform HG nr. 497/2004 si coordonator general al procesului de elaborare a PND.

La nivel national

A fost creat Comitetul Interinstitutional pentru elaborarea PND (CIP) care asigura colaborarea interministeriala, cāt si coordonarea cu toti partenerii implicati īn elaborarea PND, inclusiv partenerii regionali si partenerii socio-economici (ministere si institutii publice centrale, Agentii pentru Dezvoltare Regionala (ADR-uri), institute de cercetare si institutii de īnvatamānt superior, asociatii patronale si profesionale, sindicate, camera de Comert si Industrie a Romāniei si a Municipiului Bucuresti, alte ONG-uri).

La nivel regional

Parteneriatul este asigurat de Comitetele Regionale pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionala (CRP-uri). CRP-urile reprezinta cadrul larg partenerial al CDR-urilor, avīnd rol consultativ īn formularea de  recomandari si propuneri privind continutul PDR-urilor. Ele sunt structuri parteneriale care reunesc reprezentanti ai institutiilor si organismelor relevante la nivel local si regional:

 ADR-uri, Prefecturi, Consilii Judetene, servicii deconcentrate ale institutiilor publice centrale, institutii de īnvatamānt superior si institute de cercetari, precum si parteneri economici si sociali. Parteneriatul regional se afla īn coordonarea agentiilor de dezvoltare regionala. Comitetele Regionale pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionala (CRP) sunt organisme consultative, care functioneaza prin organizarea unor grupuri de lucru tematice, corespunzatoare problemelor analizate, precum si prin īntālniri īn plen, cu asigurarea reprezentarii echilibrate a institutiilor centrale si regionale, precum si a partenerilor economici si sociali.

CRP-urile sunt reprezentate īn CIP de coordonatorii lor, avānd posibilitatea nu numai de a prezenta si sustine obiectivele prioritare de dezvoltare  ale Regiunilor, continute īn PDR -uri, pentru a fi incluse īn PND, ci de a participa direct si efectiv la analiza si dezbaterea prioritatilor sectoriale de dezvoltare si la armonizarea obiectivelor regionale cu cele sectoriale, precum si la īntreg procesul de realizare a consensului, īntre partenerii implicati, asupra prioritatilor de dezvoltare stabilite īn PND.

CIP si CRP au functionat prin organizarea unor grupuri de lucru tematice, corespunzatoare problemelor analizate, si prin īntālniri īn plen, cu asigurarea reprezentarii echilibrate a institutiilor centrale si regionale, precum si a partenerilor economici si sociali.

4.5.2 Cadrul Strategic National de Referinta

Conform acquis-ului comunitar īn vigoare, privind fondurile structurale si de coeziune, Cadrul Strategic National de Referinta (CSNR) este documentul de programare care stabileste domeniile strategice de interventie ale instrumentelor structurale īn fiecare stat membru si care se negociaza cu Comisia Europeana. Teoretic, programele operationale de implementare a acestor fonduri deriva din acest document.

Temele principale ale Cadrului Strategic National de Referinta (CSNR) au fost formulate atāt pe baza celui de-al treilea Raport de Coeziune, publicat īn Martie 2004, dar si pe baza PND 2007 - 2013. Cadrul Strategic National de Referinta reflecta dimensiunea strategica a relatiei dintre politicile economice, de coeziune sociala si regionale ale Romāniei si politicile Comisiei Europene si Strategia Lisabona. Implementarea acestui document programatic prin Programele Operationale finantate din fonduri structurale si de coeziune reprezinta o contributie importanta la realizarea Planului National de Reforma (PNR).

CSNR nu este document de management al fondurilor: implementarea se face prin Programele Operationale (PO), fundamentate strategic prin acest document. Astfel, CSNR preia si dezvolta viziunea strategica din PND 2007-2013, urmarind accelerarea procesului de convergenta cu statele membre UE, printr-o dezvoltare integrata, coerenta cu politicile majore UE si prin concentrarea fondurilor structurale si de coeziune īn domeniile eligibile care genereaza un impact pozitiv asupra dezvoltarii. CSNR este un document de natura strategica, care nu se concentreaza asupra detaliilor de natura tehnica, ce pot fi gasite īn Programele Operationale.

Obiectivul CSNR se refera la reducerea disparitatilor de dezvoltare economica si sociala dintre Romānia si statele membre ale Uniunii Europene prin generarea unei cresteri suplimentare de 15-20% a PIB pāna īn anul 2015.

Prioritatile tematice ale CSNR si alocarile procentuale indicative din total sunt:

-        Dezvoltarea infrastructurii de baza la Standarde Europene (60%)

-        Imbunatatirea competitivitatii pe termen lung a economiei romānesti (15%)

-        Dezvoltarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman (20%)

-        Consolidarea unei capacitati administrative eficiente (5%),

iar ca dimensiune teritoriala: promovarea unei dezvoltari teritoriale echilibrate.

Una dintre diferentele majore dintre PND si CSNR, din perspectiva continutului strategic, se refera la faptul ca CNSR nu trateaza aspectele de dezvoltare rurala si pescuit aferente Prioritatii 5 a PND, acestea fiind sustinute prin Planul National Strategic pentru Dezvoltare Rurala (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala). De asemenea, din punctul de vedere al finantarii, CNSR este sustinut exclusiv din Fondurile Structurale si de Coeziune si cofinantarea nationala aferenta, īn timp ce PND include si alte finantari (programe de investitii nationale si locale, credite externe, fonduri europene de dezvoltare rurala, etc.).

Strategia CSNR va fi implementata prin programele operationale elaborate īn cadrul Obiectivului Convergenta, desi si programele operationale aferente obiectivului de Cooperare Teritoriala Europeana respecta principiile strategice generale ale acestuia.


Tabelul 48: Cadrul National Strategic de Referinta 2007 - 2013

Programe Operationale - Obiectivul Convergenta

Programe Operationale - Obiectivul Cooperare Teritoriala Europeana

Cresterea Competitivitatii Economice

Infrastructura de Transport

Infrastructura de Mediu

Dezvoltarea Resurselor Umane

Dezvoltarea Regionala

Asistenta Tehnica

Dezvoltarea Capacitatii Administrative

Cooperare transfrontaliera:

Romānia - Ungaria;

Romānia - Bulgaria;

Romānia - Moldova;

Romānia - Ucraina;

Romānia - Serbia;

Marea Neagra

Spatiul Sud Est European

Cooperare inter-regionala

Sursa: prelucrare proprie

Īn conformitate cu prevederile regulamentelor UE, Regiunile Romāniei sunt eligibile īn cadrul obiectivului "Convergenta" īntrucāt PIB-ul acestora se afla sub 75% din media PIB a UE. Alocarea financiara totala prin fonduri structurale si de coeziune pentru Romānia īn perioada de programare 2007 - 2013 este de aproximativ 17,3 mld. euro, din care pentru Obiectivul Convergenta: 16,9 mld. euro (11,2 mld. euro alocate prin Fondurile Structurale si 5,7 mld. Euro reprezentate de contributia Fondului de Coeziune) si pentru Obiectivul Cooperare Teritoriala Europeana aproximativ 0,4 mld. euro (inclusiv transferurile IPA si ENPI). Alocarile pentru FEADR sunt de aproximativ 7,1 mld. Euro si pentru FEP de aproximativ 0,2 mld. Euro.

Alocare financiara indicativa pe Programe Operationale  - Convergenta


Sursa: Cadrul National Strategic de referinta[40], 2007 - 2013

4.5.3 Alte documente strategice corelate cu PND/CSNR

Programul National de Reforme (2007 - 2010)

In conformitate cu noile orientari ale politicii de coeziune ale Uniunii Europene, elaborarea documentul de negociere al unui stat membru se bazeaza pe Orientarile Comunitare Strategice si pe Programul National de Reforme.

Programul National de Reforme a aparut ca o necesitate īn contextul relansarii Strategiei de la Lisabona. Statele Membre trebuiau sa-si stabileasca linii directoare pentru a-si orienta economiile catre atingerea obiectivului UE stabilit prin strategia de la Lisabona.

Programul National de Reforme trebuie sa se constituie īntr-un document strategic al Romāniei, pe termen mediu (4 - 5 ani), cu sustinere, inclusiv politica, din partea tuturor actorilor relevanti si care sa reflecte vointa si angajamentul politic īn realizarea reformelor structurale asumate, dincolo de ciclurile electorale interne. Acest document are rolul de instrument determinant pentru īndeplinirea obiectivelor Strategiei Lisabona, īn contextul īn care alocarile financiare din PND 2007 - 2013 prevad un procent de 52% cheltuieli pentru realizarea obiectivelor Lisabona (recomandarea Comisiei pentru statele membre vechi fiind de 60%).

Prin acest program sunt propuse o serie de actiuni si masuri pentru initierea, continuarea si adāncirea reformelor structurale īn domeniile cheie prevazute de Strategia Lisabona relansata, cu scopul asigurarii stabilitatii economice si sustenabilitatii finantelor publice, cresterii competitivitatii si productivitatii economice si īmbunatatirii pietei fortei de munca.

Astfel, Romānia īsi propune sa treaca īntr-un ritm mai accelerat de la o economie intensiva īn factori la o economie intensiva īn inovare., prin structurarea prioritatile propuse pe trei paliere:

-        Nivel macro-economic: stabilitate economica si sustenabilitatea finantelor publice

-        Nivel macro-economic: īmbunatatirea competitivitatii si productivitatii economice

-        Prioritati īn domeniul ocuparii: calitatea ocuparii pentru toate categoriile de vārsta.

Programul National de Reforme contine ca axe orizontale dezvoltarea infrastructurii atāt materiale, cāt si a resursei umane, care influenteaza direct realizarea acestor obiective. Astfel, implementarea Cadrului National Strategic de Referinta prin Programele Operationale finantate din fonduri structurale si de coeziune reprezinta o contributie semnificativa la realizarea PNR.

Cadrul National Strategic de Referinta a avut permanent īn vedere corelarea cu cerintele Strategiei Lisabona, īn sensul implementarii prin domeniile de interventie ale programelor operationale a cāt mai multe teme prioritare ale acestei strategii. PNR chiar evidentiaza contributia anumitor investitii prevazute prin Programele Operationale la atingerea obiectivelor Lisabona.

Conceptul National Strategic pentru Dezvoltare Spatiala ( 2007 - 2025)

CSNR se bazeaza, de asemenea, pe orientarile pe termen lung ale Conceptului National Strategic pentru Dezvoltare Spatiala si reintegrare īn structurile spatiale europene, abordarea strategica luānd īn considerare si dimensiunea teritoriala a coeziunii.

Pe baza unui acord de cooperare semnat īntre Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului (īn prezent Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor) din Romānia si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Regionale din Republica Ungara īn domeniul amenajarii teritoriului, (aprobat prin HG 631/2001 publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei Partea I nr. 383/13.07.2001), dar care nu a fost pus īn practica pāna īn 2005, a avut loc īn data de 07.07.2005, prima īntālnire a grupului de lucru īn domeniul amenajarii teritoriului si urbanism, referitor la elaborarea celor doua Concepte Nationale de Dezvoltare Teritoriala (īn Ungaria si Romānia).

Īn Ungaria s-a elaborat si este īn curs de implementare un Concept National de Dezvoltare, care contine ca obiective prioritare coeziunea teritoriului, competitivitatea regionala si cooperarea transfrontaliera.

Īn paralel, s-a elaborat un Concept National de Dezvoltare Teritoriala, care contine: strategia de perspectiva si obiectivele globale ale dezvoltarii teritoriale la nivelul anului 2030, obiectivele teritoriale primordiale la orizontul anului 2015, obiectivele regiunilor, formulate īn conformitate cu principiile subsidiaritatii si descentralizarii si un set de instrumente si institutii necesar implementarii acestor obiective. Cele doua documente constituie fundamentul formularii obiectivelor incluse īn Programele Operationale pentru perioada 2007 - 2013.

Īn Romānia, elaborarea unui concept strategic de dezvoltare spatiala a fost considerata oportuna pornind de la premisa ca, īn perspectiva integrarii europene si a necesitatii prioritizarilor investitiilor publice pentru dezvoltare, dimensiunea teritoriala a fost insuficient dezvoltata, atāt īn Planul National de Dezvoltare, cāt si īn Programele Operationale.

Scopul declarat pentru elaborarea acestui document īl constituie necesitatea introducerii unei dimensiuni teritoriale si urbane, ca elemente esentiale ale Strategiei Lisabona, īn vederea optimizarii impactului generat de implementarea sa.

Este interesant de urmarit cum se va corela īn implementare acest document cu celelalte documente programatice pentru dezvoltare īn Romānia, avānd īn vedere faptul ca spre deosebire de Ungaria, unde conceptul a fost elaborat ca baza a formularii obiectivelor care vor fi sprijinite prin finantare din Fonduri Structurale 2007 - 2013, īn Romānia conceptul īncepe sa fie conturat īn paralel cu finalizarea elaborarii acestor documente programatice.

Programul de Convergenta (2006 - 2009)

Documentul, prezinta politicile economice care vor fi promovate pentru īmbunatatirea calitatii finantelor publice si pentru o crestere economica sustenabila, fiind elaborat de Comisia Nationala de Prognoza, īmpreuna cu Ministerul Economiei si Finantelor si Centrul Romān de Politici Economice.

Toate tarile membre UE au obligatia sa elaboreze anual un astfel de program economic. In functie de statut, tarile membre din zona euro trebuie sa prezinte un Program de Stabilitate, iar statele care nu au adoptat moneda euro, un Program de Convergenta. In calitate de stat candidat la Uniunea Europeana, Romania a elaborat īncepānd cu anul 2001 Programul Economic de Preaderare, care este īnlocuit, dupa aderarea Romāniei la Uniunea Europeana, de Programul de Convergenta.

Programul de Convergenta stabileste un obiectiv bugetar pe termen mediu īn concordanta cu cerintele de īmbunatatire a calitatii finantelor publice, defineste un cadru macroeconomic coerent si realist care sa sustina finantarea din Fondul de coeziune si asigura o preīntāmpinare a deficitelor excedentare.

Pentru Romānia, finalizarea perioadei de sapte ani (2000 - 2006) de pregatire pentru aderarea la UE si īnceperea unei alte perioade, avānd aproximativ aceeasi durata (2007 -

2013) de pregatire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebita de

continuare a reformelor si de reducere a disparitatilor economice regionale.

Īmbunatatirile īn ceea ce priveste convergenta reala trebuie facute de o maniera care sa nu afecteze criteriile de convergenta nominala, adica mentinānd echilibrele macroeconomice. De aceea, prima editie a Programului de Convergenta are pentru Romānia o importanta deosebita, fiind primul program care evalueaza posibilitatile de dezvoltare economica sustenabila īn conditiile promovarii politicilor de atingere a convergentei si sustenabilitatii finantelor publice.

Planul National Strategic pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (2007 - 2013)

Acest document propune un model strategic multifunctional de dezvoltare agricola si rurala. Principiul de baza īn aplicarea acestui model consta īn promovarea dezvoltarii functiilor agricole ale zonelor rurale īnsotite de promovarea īn egala masura a functiilor non-agricole ale acestor zone. Acest model este compatibil cu politica economica si sociala a Uniunii Europene, al carei obiectiv principal consta īn reducerea disparitatilor de dezvoltare īntre regiunile UE si, implicit, īn diminuarea decalajelor de dezvoltare īntre rural si urban.

Planul National Strategic va fi implementat prin Programul National de Dezvoltare Rurala, principalul program de investitii pentru agricultura si dezvoltare rurala pentru 2007 - 2013, cu o alocare financiara de 7,1 mld. Euro si prezinta multe elemente de complementaritate cu programele operationale care implementeaza prioritatile Planului National de Dezvoltare (de ex: POS Mediu - īn cazul unor proiecte integrate care vizeaza managementul apei si al deseurilor sau al unor masuri referitoare la biodiversitate, POS Competitivitate - īn ceea ce priveste promovarea turismului, etc.)

4.6 Programe Operationale Sectoriale

 

Īn data de 31 ianuarie 2007, s-a aprobat īn sedinta de Guvern transmiterea oficiala la Comisia Europeana spre analiza īn vederea īnceperii negocierilor de aprobare, a Cadrului Strategic National de Referinta 2007 - 2013 (CSNR) si a programelor operationale. Romānia a fost a doua tara care a īnaintat programele operationale spre aprobare Comisiei Europene[41].

Programul Operational Sectorial/Regional este documentul elaborat de un SM pentru  implementarea acelor prioritati sectoriale si /sau regionale din PND care sunt aprobate pentru finantare prin CSNR 2007-2013, prin intermediul unor interventii specifice. 

Autoritatea de management pentru un program operational este responsabila cu gestionarea si implementare programului, pe baza unor principii clare de management financiar. In general, Autoritatea de Management este desemnata la nivelul unui organism public, national sau regional. Īn cazul Romāniei, toate Autoritatile de Management au fost desemnate la nivelul adminstratiei centrale. Pentru  gestionarea si implementarea eficienta a programului, Autoritatea de Management trebuie sa se asigure ca proiectele finantate respecta prevederile descrise de programul operational, sa asigure un sistem informatic de monitorizare a derularii programului, sa īntocmeasca rapoarte de implementare, evaluare si monitorizare, etc.

Organismele Intermediare sunt institutii desemnate de Autoritatile de Management/Autoritatile de Plata care, prin delegare de atributii de la acestea, implementeaza masurile din programele operationale. Aceasta delegare se face pe baza contractuala, dar Autoritatile care deleaga, poarta responsabilitatea pentru īndeplinirea corespunzatoare a atributiilor delegate, precum si a operatiunilor finantate prin instrumentele structurale.

Autoritatea de Management poate delega anumite sarcini unuia sau mai multor Organisme Intermediare (OI), pe baza unor contract, agreate de ambele parti. Īn acest caz, Autoritatea de Management monitorizeaza permanent Organismele Intermediare pentru a se asigura ca desfasoara activitatile delegate conform contractului.

Aceasta demonstreaza faptul ca Autoritatea de Management  poarta īntreaga responsabilitate a implementarii programului operational.

Hotarārea de Guvern nr.497/2004[42] privind stabilirea cadrului institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale, stabileste cadrul institutional prin care asistenta financiara comunitara acordata Romāniei prin instrumentele structurale va fi implementata si gestionata. Ministerele din tabelul de mai jos, care īndeplinesc functia de Autoritati de Management au fost desemnate prin Hotarārea 497 / 2004 cu completari si modificari prin Hotarārea 1179 / 2004.

Tabelul 49: Programe Operationale si Autoritati de Management

PROGRAM OPERAŢIONAL

AUTORITATE DE MANAGEMENT

COORDONATOR - Ministerul Economiei si Finantelor

Cresterea Competitivitatii Economice

Ministerul Economiei si Finantelor

Infrastructura de Transport

Ministerul Transporturilor

Infrastructura de Mediu

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile

Dezvoltarea Resurselor Umane

Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse

Dezvoltarea Regionala

Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor

Asistenta Tehnica

Ministerul Economiei si Finantelor

Administratie Publica

Ministerul Internelor si Reformei Administrative

Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor

Programele Operationale prezinta o structura de management similara, avānd īn componenta o autoritate de  management si, unde este cazul, organisme intermediare, supravegherea implementarii programului fiind realizata de un Comitet de Monitorizare.

Conditiile de eligibilitate care trebuie īndeplinite se refera atāt la eligibilitatea beneficiarilor, cāt si la eligibilitatea activitatilor efectuate īn cadrul proiectului pentru care se solicita finantare.

Autoritatile administratiei publice locale vor fi eligibile sa depuna proiecte - singure sau īn parteneriat - īn cadrul tuturor Programelor Operationale, cu exceptia celui de Transport si a celui de Asistenta Tehnica. Īn cazul īn care Programul Operational si/sau Ghidul Solicitantului prevede administratiile publice ca beneficiari eligibili pentru o anumita axa prioritara / domeniu major de interventie, atunci orice administratie publica va putea solicita finantare īn cadrul acestor axe / domenii majore de interventie. Una dintre cele mai importante obligatii de eligibilitate pentru autoritatea publica locala ramāne aceea de a asigura capacitatea tehnica si financiara (asigurarea cofinantarii) necesara implementarii proiectului.

Criteriile care trebuie īndeplinite de proiectul pentru care se solicita finantare sunt definite īn Ghidul Solicitantului pentru fiecare Program Operational / axa prioritara / domeniu major de interventie īn parte. Proiectul trebuie sa raspunda obiectivelor definite prin Programul Operational si sa fie coerent cu strategia de dezvoltare locala si regionala. Pe lānga relevanta la nivel regional si local, solicitantul va trebui sa demonstreze sustenabilitatea proiectului, atāt din punct de vedere financiar, cāt si institutional, dar si posibilitatea de a asigura implementarea eficienta a acestuia. Nu īn ultimul rānd, orice proiect va trebui sa demonstreze impactul economic la nivel local si/sau regional.

Pentru proiectele de cooperare teritoriala beneficiarii eligibili vor fi din ambele tari, īnsa unul dintre parteneri va avea rolul de "lead partner" responsabil unic cu administrarea si implementarea pentru īntregul proiect.

Īn general, conform regulamentelor cadru de implementare pentru fondurile structurale si de coeziune, urmatoarele cheltuieli nu sunt eligibile: achizitiile de terenuri a caror valoare depaseste 10% din valoarea totala a cheltuielilor eligibile pentru respectivul proiect, TVA-ul recuperabil, īnchiderea centralelor nucleare, dobānzile la creditele bancare. Statul membru poate decide si asupra altor categorii de cheltuieli neeligibile, specifice. Īn cazul constatarii efectuarii de cheltuieli neeligibile, Comisia Europeana poate solicita rambursarea sumelor deja platite. 

Ca orice finantare din fonduri publice, accesarea Fondurilor Structurale (FS) nu īnseamna alocarea unei sume de bani fara ca acest lucru sa implice anumite obligatii si din partea beneficiarului, ci reprezinta un angajament contractual, ale carui prevederi si termene de realizare trebuie respectate cu strictete, pentru a nu se ajunge la dezangajarea automata (regula "n+2"/"n+3") de catre Comisie a sumelor alocate. Conform regulii "n+2"/"n+3", banii alocati de Comisie pentru un program īn anul n, trebuie cheltuiti pāna la sfārsitul  anului n+2/n+3, īn caz contrar, banii vor fi pierduti sau realocati altui program (exemplu, aplicānd regula "n+2": sumele alocate de UE pentru un program, īn 2007, trebuie cheltuite pāna la 31 decembrie 2009). Pentru Romānia se va aplica regula "n+3" īn primii 4 ani, respectiv alocarile anilor 2007, 2008, 2009 si 2010, urmānd ca, pentru anii 2011, 2012 si 2013 sa se aplice regula "n+2" (exemplu: sumele alocate de UE pentru un program, īn 2007, trebuie cheltuite pāna la 31 decembrie 2010).

Administratiile publice locale joaca un rol foarte important īn dezvoltarea infrastructurii locale, a serviciilor sociale si a mediului de afaceri, datorita avantajului reprezentat de cunoasterea realitatilor si necesitatilor locale. De aceea, atragerea de fonduri de dezvoltare de catre administratiile publice locale este un element important pentru atingerea obiectivelor de coeziune ale Uniunii Europene.

4.6.1 POS Cresterea Competitivitatii Economice[43]

Acest program operational implementeaza prima prioritate a PND 2007 - 2013: "Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere" si cea de-a doua prioritate a CSNR: "Cresterea Competitivitatii Economice pe termen lung", contribuind, īn acelasi timp la implementarea tuturor celorlalte prioritati ale CSNR.

Obiectivul general al acestui program īl constituie cresterea productivitatii īntreprinderilor romānesti, īn conformitate cu principiilue dezvoltarii durabile, si reducerea decalajelor fata de productivitatea medie la nivelul UE. Ţinta este o crestere medie anuala a PIB pe angajat de cca. 5,5 %, ceea ce va permite Romāniei sa atinga un nivel de aproximativ 55% din productivitatea medie a UE pāna īn anul 2015.

Obiective specifice:

-        Consolidarea si dezvoltarea sectorului productiv din Romania, īntr-o maniera care sa fie favorabila mediului īnconjurator. Elementul cheie al acestui obiectiv specific este sprijinirea modernizarii si inovarii īntreprinderilor existente si crearea unora noi, īn special IMM-uri īn sectoarele productive si al serviciilor pentru afaceri. Cresterea īn valoare si īn calitate a echipamentelor de productie bazata pe extinderea si modernizarea acestora, inovarea proceselor de productie si sprijinirea adoptarii standardelor internationale, conduc si sprijina dezvoltarea gamei de produse. De asemenea, cresterea ofertei de consultanta specializata si sprijinul internationalizarii contribuie la procesul de crestere a cotei de piata.

-        Constituirea unui mediu favorabil dezvoltarii durabile a īntreprinderilor: se urmareste crearea unui cadru favorabil dezvoltarii spiritului īntreprinzator prin reducerea constrāngerilor īn domeniile de esec ale pietei - acces la finantare, instrumente financiare inovative, accesul la infrastructurile si serviciile de afaceri - pentru crearea de noi īntreprinderi si pentru dezvoltarea celor existente. Realizarea acestor doua obiective de mai sus poate fi cuantificata prin "cresterea contributiei IMM la PIB" cu 20% īn 2015.

-        Cresterea capacitatii de cercetare si dezvoltare (C&D), stimularea cooperarii īntre institutii de CDI (cercetare, dezvoltare, inovare) si sectorul productiv si cresterea accesului īntreprinderilor la CDI: se intentioneaza finantarea proiectelor de CDI, care genereaza rezultate aplicabile direct īn economie, modernizarea si dezvoltarea capacitatii si infrastructurii CDI, cresterea calitatii si diversificarea ofertei de servicii inovative si stimularea cererii de inovare din partea sectorului productiv. Realizarea acestui obiectiv va contribui la cresterea valorii cheltuielilor totale de CD (GERD) pāna la 3% din PIB īn 2015.

-        Valorificarea potentialului TIC si aplicarea acestuia īn sectorul public (administratie) si cel privat (cetateni, īntreprinderi) - prin exploatarea resurselor umane calificate si de know how si īmbunatatirea infrastructurii īn special īn zonele de esec ale pietei. Scopul este acela de promovare a introducerii inovarii īn sectorul productiv, īn procesele administrative, īn viata cotidiana si de dezvoltare a pietei pentru o noua generatie de produse si servicii.Ţinta este de crestere a numarului utilizatorilor de Internet (accesul īntreprinderilor la servicii online) de la 52% īn 2003 la 70% īn 2015.

-        Cresterea eficientei energetice si dezvoltarea durabila a sistemului energetic, promovarea surselor regenerabile de energie - prin reducerea intensitatii energetice prin implementarea īn sectorul energetic a unor tehnologii noi īn scopul cresterii productivitatii, cresterea eficientei energetice pe tot ciclul de productie si cresterea ponderii energiei din surse regenerabile. Se va acorda un sprijin important si implementarii de tehnologii noi pentru reducerea emisiilor produse de marile instalatii energetice. Scopul urmarit este de a contribui la obiectivele nationale: reducerea intensitatii energetice primare cu 40 % pāna īn anul 2015, comparativ cu 2001, cresterea ponderii energiei obtinute din resurse regenerabile pāna la 33% din consumul national brut de energie pāna īn 2010 si reducerea emisiilor de noxe din sectorul energetic, conform Programului National de reducere a bioxidului de sulf(SO2), oxidului de azot (NOX) si prafului īn instalatiile mari de ardere.

Atāt obiectivul general cāt si cele specifice vor fi implementate prin cinci axe prioritare. Conform Hotarārii de Guvern nr. 497/2004, care stabileste cadrul institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea fondurilor structurale, amendata prin HG 1179/2004 si 128/2006, organismele intermediare pentru implementarea acestui program sunt, conform tabelului de mai jos:

Tabelul 50: Axele prioritare si Organismele Intermediare ale POS Competitivitate

AXE PRIORITARE

ORGANISME INTERMEDIARE

Dezvoltarea unui sistem inovativ si eco-  eficient de productie

Ministerul Īntreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului, Turismului si Profesiilor Liberale

Cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare pentru competitivitate

Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului - Autoritatea Nationala Pentru Cercetare stiintifica

Tehnologia informatiei si comunicatiilor (TIC) pentru sectorul public si privat

Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei

Cresterea eficientei energetice si asigurarea furnizarii energiei, īn contextul combaterii schimbarii climatice

Ministerul Economiei si Finantelor (Directia Generala Politica Energetica)

Asistenta tehnica

MEF

Sursa: Ministerul Economiei si Finantelor, POS Competitivitate

Autoritatea de management pentru acest program este Ministerul Economiei si Finantelor. Planul financiar al programului a fost elaborat īn corelare cu planul financiar al CSNR 2007 - 2013. Contributia FEDR la finantarea obiectivelor programului este de aproximativ 2, 5 mld. euro, reprezentānd circa 65% din bugetul total alocat. Conform categorizarii realizate pe baza Anexei IV a Regulamentului General nr. 1083/2006, din bugetul total al acestui program, s-au alocat aproximativ 92,7% din fonduri realizarii obiectivelor Lisabona.

4.6.2 POS Infrastructura de transport[44]

Programul Operational de transport contribuie la realizarea convergentei Romāniei cu celelalte state membre UE si crearea conditiilor favorabile cresterii si ocuparii fortei de munca, prin cresterea si īmbunatatirea calitatii investitiilor īn capitalul fizic.

Teoretic, elaborarea acestui program operational trebuia sa aiba la baza Planul General de Transporturi pentru Romānia, document aflat īnca īn curs de realizare. Īn realitate si avīnd īn vedere faptul ca programul operational se concentreaza pe prioritati clare ale tarii si politicile UE, planul va integra rezultatele programului, asigurānd o legatura directa cu acesta.

Capitolul de analiza pentru acest program reflecta lipsa investitiilor īn infrastructura de transport īn anii trecuti. Cheltuielile pentru infrastructura noua au fost minime, iar cele de īntretinere au fost sub nivelul optim. De asemenea, exista numeroase segmente rutiere īn situatii conflictuale din punct de vedere al amplasarii localitatilor si protectiei mediului.

Starea precara a infrastructurii si serviciilor de transport nu corespunde necesitatilor curente ale tarii, reprezentānd un obstacol major pentru coeziunea sociala si dezvoltarea economica - afecteaza competitivitatea, tranzitul bunurilor si al fortei de munca, stabilirea afacerilor, etc.

Desi īmbunatatirea sistemului de transport reprezinta o nevoie urgenta care solicita investitii semnificative ca volum, constrāngerile financiare impun o prioritizare a actiunilor īn vederea realizarii obiectivului general propus: promovarea unui sistem durabil de transport care sa faciliteze deplasarea īn conditii de siguranta, eficienta si rapiditate a persoanelor si bunurilor, la servicii de un nivel corespunzator standardelor europene, la nivel national, european si īntre si īn interiorul regiunilor Romāniei.

Obiective specifice:

-        Promovarea circulatiei internationale si de tranzit a persoanelor si bunurilor īn Romānia prin asigurarea de conexiuni atāt pentru portul Constanta, cāt si de posibilitatea de tranzit pentru UE spre sud prin modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare TEN-T relevante, īn conditiile respectarii standardelor de mediu.

-        Promovarea circulatiei eficiente a persoanelor si bunurilor īntre regiunile Romāniei si transferul acestora din interiorul tarii īntre axele prioritare prin modernizarea si dezvoltarea retelelor nationale si TEN-T, īn conformitate cu principiile dezvoltarii durabile.

-        Promovarea dezvoltarii unui sistem de transport echilibrat pe toate modurile de transport, pe baza avantajului competitiv al fiecarui sector īn parte, prin īncurajarea dezvoltarii sectoarelor feroviar, naval si inter-modal.

-        Promovarea dezvoltarii durabile, cu precadere prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului si īmbunatatirea sigurantei traficului si a sanatatii umane.

Formularea obiectivelor acestui program reflecta atāt concluziile analizei situatiei curente a transporturilor, dar si angajamentele asumate de Romānia īn cadrul Capitolului 9 de Negociere - Transport.

Axele prioritare prin care aceste obiective vor fi implementate sunt urmatoarele:

1.      Modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare TEN-T īn vederea realizarii unui sistem de transport durabil, integrat cu retelele de transport europene

  1. Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii nationale de transport īn afara axelor prioritare TEN-T īn vederea realizarii unui sistem national de transport durabil
  2. Modernizarea materialului rulant de cale ferata dedicat calatorilor pentru retele de cale ferata nationala si TEN-T
  3. Modernizarea sectorului de transport īn vederea asigurarii unui nivel mai ridicat al protectiei mediului, sanatatii umane si sigurantei pasagerilor
  4. Asistenta tehnica

Acest program adreseaza numai proiectele de transport finantate de Guvernul Romāniei īmpreuna cu FC si FEDR, excluzānd proiectele co-finantate de terti, inclusiv Institutii Financiare Internationale. O axa prioritara poate fi finantata exclusiv dintr-un singur fond. Initiativele propuse pentru finantare prin Fondul de Coeziune sunt concentrate īn cadrul axelor prioritare ale UE deja identificate, care au o importanta fundamentala pentru crearea coeziunii spatiale īn Europa. Operatiunile ce urmeaza sa fie finantate prin componenta FEDR au ca scop cresterea accesibilitatii regiunilor Romāniei.

Bugetul total indicativ al programului pentru perioada de programare 2007 - 2013 este īn valoare de 5,7 mld. euro, reprezentānd aproximativ 23% din fondurile alocate CSNR Romānia īn aceasta perioada. Contributia comunitara - alocata prin intermediul FEDR (1,3 mld. euro) si al Fondului de Coeziune (3,2 mld. euro), este de circa 4,57 mld. euro, iar cofinantarea nationala de aproximativ 1,13 mld. euro. Nivelul indicativ al alocarilor tip Lisabona pentru acest program este de aproximativ 83% din bugetul total.

Autoritatea de Management pentru acest program este Ministerul Transporturilor, care va folosi reteaua agentiilor de implementare existente sub jurisdictia sa, implicate īn gestionarea fondurilor de preaderare:

-        Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romānia (CNADNR)

-        Compania Nationala de Cai Ferate CN CFR S.A.

-         Agentia MT

Experienta implementarii programului ISPA a demonstrat faptul ca problema lipsei capacitatii de implementare nu trebuie subestimata, desi acesta nu este singurul factor care ar putea afecta succesul implementarii programului īn perioada de timp stabilita.

4.6.3 POS Mediu[45]

POS Mediu implementeaza cea de-a treia prioritate a PND 2007-2013: "Protectia si īmbunatatirea calitatii mediului", si contribuie la implementarea Prioritatii 1 a CNSR: "Dezvoltarea infrastructurii de baza la standarde europene".

Calitatea mediului īn anumite zone este mult sub nivelul standardelor UE, īn special din cauza lipsei investitiilor pe termen lung pentru infrastructura de apa si deseuri, precum si a sistemelor neadecvate de management de mediu, la care se adauga un grad scazut de constientizare a populatiei si cunoasterea insuficienta a principiilor dezvoltarii durabile.

POS Mediu este cel mai important program de finantare a infrastructurii municipale de mediu si continua investitiile din perioada de pre-aderare (Phare, ISPA si SAPARD), concentrāndu-se atāt pe obiectivele si prioritatile politicilor de mediu ale Uniunii cāt si pe interesele specifice nationale. De asemenea, programul urmareste stabilirea structurilor eficiente de management al serviciilor relevante din punct de vedere al protectiei mediului si include interventii īn domenii mai putin abordate pāna īn prezent, precum eficientizarea sistemelor de īncalzire urbane, prevenirea riscurilor, reconstructia ecologica sau implementarea planurilor de management Natura 2000.

Obiectivul general al POS Mediu īl constituie protectia si īmbunatatirea calitatii mediului si a standardelor de viata īn Romānia, urmarindu-se conformarea cu prevederile acquis-ului de mediu. Se urmareste reducerea decalajului existent īntre Uniunea Europeana si Romānia cu privire la infrastructura de mediu atāt din punct de vedere cantitativ cāt si calitativ.

Obiectivele specifice:

-        Īmbunatatirea calitatii si a accesului la infrastructura de apa si apa uzata, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare īn majoritatea zonelor urbane pāna īn 2015.

-        Dezvoltarea sistemelor durabile de management al deseurilor prin īmbunatatirea managementului deseurilor si reducerea numarului de zone poluate istoric īn minimum 30 de judete pāna īn 2015.

-        Reducerea impactului negativ asupra mediului cauzat de sistemele de īncalzire urbana īn cele mai poluate localitati pāna īn 2015.

-        Protectia si īmbunatatirea biodiversitatii si a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea retelei Natura 2000.

-        Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populatiei, prin implementarea masurilor preventive īn cele mai vulnerabile zone pāna īn 2015.

Formularea obiectivelor acestui program reflecta atāt concluziile analizei situatiei curente a mediului, dar si angajamentele asumate de Romānia īn cadrul Capitolului 22 de Negociere - Mediu. Īn vederea atingerii acestor obiective, s-au identificat urmatoarele axe prioritare:

1.      Extinderea si modernizarea sistemelor de apa si apa uzata

2.      Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor si reabilitarea siturilor poluate istoric

3.      Reducerea poluarii si diminuarea efectelor schimbarilor climatice prin restructurarea si reabilitarea sistemelor de īncalzire urbana pentru atingerea tintelor de eficienta energetica īn localitatile cele mai afectate de poluare

4.      Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia naturii

5.      Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale īn zonele cele mai expuse la risc

6.      Asistenta Tehnica

Īn conformitate cu evaluarea necesitatilor de mediu din Romānia, axele prioritare 1 si 2 (sisteme de apa/apa uzata si deseuri solide municipale) necesita mai multe investitii decāt restul. Īn cadrul acestor axe se vor finanta proiecte regionale, cu includerea mai multor localitati din regiune/judet, astfel īncāt populatia beneficiara sa fie cāt mai mare. Aceasta abordare strategica are la baza angajamentele de mediu foarte costisitoare rezultate din negocierile cu UE si vizeaza reducerea costurilor de investitii si de operare ale noilor obiective de infrastructura, prin utilizarea economiilor la scara larga.

Valoarea totala estimata a costurilor pentru conformarea cu Directivele UE de mediu este de 29,3 mld. Euro pāna īn 2018. Totusi, presiunea cea mai mare a investitiilor, este prevazuta pentru urmatorii 7 ani, cānd investitiile totale de mediu estimate a fi necesare sunt de circa 18 mld. euro.

POS Mediu este unul dintre cele mai mari programe operationale dezvoltate īn cadrul CNSR. Contributia UE la POS mediu reprezinta cca 23,5% din totalul fondurilor alocate Romāniei īn cadrul Obiectivului "Convergenta" pentru 2007-2013, atingānd cca 4,5 mld. Euro. Similar POS Transport, POS Mediu beneficiaza de alocare financiara si din FEDR (1,2 mld. euro) si din FC (3,2 mld. euro), contributia nationala fiind de aproximativ 1 mld. euro. Nivelul indicativ al alocarilor tip Lisabona pentru acest program este de aproximativ 5% din bugetul total. Cu toate acestea, autoritatile romāne considera ca POS Mediu are o contributie mult mai mare la īndeplinirea obiectivelor Agendei Lisabona decāt se reflecta īn codurile specificate īn Anexa IV a Regulamentului General nr. 1083/2006.

Elaborarea POS Mediu a fost realizata de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, īn calitate de Autoritate de Management pentru POS Mediu, īn colaborare cu institutiile publice centrale, regionale si locale si cu alti parteneri implicati īn acest domeniu. Īn vederea sprijinirii unei implementari eficiente a acestui program, au fost desemnate (8) Organisme Intermediare (OI) pentru POS Mediu, constituite ca directii distincte la nivelul fiecarei Regiuni de Dezvoltare (NUTS II) din Romānia.

4.6.4 POS Dezvoltarea Resurselor Umane[46]

Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane implementeaza asistenta financiara alocata Romāniei īn cadrul Obiectivului "Convergenta" prin Fondul Social European, īn domeniul resurselor umane.

Investitiile īn capitalul uman vor completa si vor conferi sustenabilitate pe termen lung cresterii productivitatii. Programul urmareste o serie de obiective comune la nivel European referitor la participarea sporita pe piata muncii a unei forte de munca īnalt calificate si adaptabile, īmbunatatirea sistemului educational si cresterea adaptabilitatii acestuia la cererea pietei muncii, promovarea educatiei pe tot parcursul vietii, cresterea adapabilitatii angajatilor si a īntreprinderilor, asigurarea calificarilor si cunostintelor necesare integrarii si mobilitatii pe piata muncii si facilitarea dezvoltarii economice.

De asemenea, se urmareste promovarea si dezvoltarea tuturor formelor de economie sociala ca modalitate de asigurare a incluziunii sociale a personalelor care apartin grupurilor vulnerabile, minoritatilor etnice sau populatiei Rroma.

Acest Program Operational a fost elaborat īn concordanta atāt cu liniile directoare ale Agendei Lisabona si Strategiei Europene de Ocupare, cāt si cu CSNR 2007 - 2013 si Programul de Guvernare 2005 - 2008 īn domeniul Resurselor Umane.

POS DRU sprijina Strategia de la Lisabona īn ceea ce priveste atingerea obiectivelor urmarite privind ocuparea deplina. POS DRU adreseaza reintegrarea populatiei inactive pe piata muncii (someri pe termen lung), somajul ascuns, mai ales īn mediul rural, precum si grupurile vulnerabile, printre care populatia roma reprezinta grupul principal vizat pentru a fi atras pe piata muncii.

POS DRU sprijina, de asemenea, Strategia de Dezvoltare a Resurselor Umane promovata īn Cadrul National Strategic de Referinta, din cadrul Prioritatii Tematice "Dezvoltarea si eficientizarea folosirii capitalului uman īn Romānia".

Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii, prin conectarea educatiei si īnvatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii si asigurarea de oportunitati sporite pentru participarea viitoare a 1.650.000 (18% din populatia totala ocupata īn anul 2006) de persoane pe o piata a muncii moderne, flexibile si inclusive.

Obiective specifice:

-        Promovarea calitatii sistemului de educatie si formare profesionala initiala si continua, inclusiv a īnvatamāntului superior si cercetarii;

-        Promovarea culturii antreprenoriale si īmbunatatirea calitatii si productivitatii la locul de munca;

-        Facilitarea insertiei tinerilor si a somerilor de lunga durata pe piata muncii;

-        Dezvoltarea unei piete a muncii moderne, flexibile, inclusive;

-        Promovarea (re)insertiei pe piata muncii a persoanelor inactive, inclusiv īn zonele rurale;

-        Īmbunatatirea serviciilor publice de ocupare;

-        Facilitarea accesului la educatie si pe piata muncii a grupurilor vulnerabile.

Axele prioritare si domeniile cheie de interventie identificate īn Strategie au fost stabilite ca urmare a analizei punctelor slabe ale dezvoltarii resurselor umane din Romānia, precum si a obiectivelor strategice pe care Romānia le  are ca stat membru īn perioada de programare 2007 - 2013:

  1. Educatia si formarea profesionala īn sprijinul cresterii economice si dezvoltarii societatii bazate pe cunoastere
  2. Conectarea īnvatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii
  3. Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a īntreprinderilor
  4. Modernizarea Serviciului Public de Ocupare
  5. Promovarea masurilor active de ocupare
  6. Promovarea incluziunii sociale
  7. Asistenta tehnica

Alocarea financiara din FSE pentru POS DRU este 3,476 mld. euro, reprezentānd 85% din valoarea totala a Programului. Contributia nationala este estimata la 635 milioane de euro. Nivelul indicativ al cheltuielilor tip Lisabona este estimat la aproximativ 93% din totalul alocarii FSE.

POS DRU a fost elaborat sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse - care īndeplineste si rolul de Autoritate de Management (HG nr. 497/2004), īntr-un larg cadru partenerial. Pentru a sprijini implementarea īn conditii adecvate a acestui program, au fost desemnate 13 Organisme Intermediare:

-        8 OI regionale īn subordonarea MMFES;

-        Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (HG nr. 1179/2004);

-        Directia OI POSDRU, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului ( HG nr. 1179/2004);

-        Centrul National pentru Dezvoltarea Īnvatamāntului Profesional si Tehnic;

-        Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile;

-         Fondul Romān pentru Dezvoltare Sociala.

Desi institutional, programele Phare au contribuit substantial la īntarirea capacitatii administrative la nivel central, regional si local, prin īmbunatatirea legislatiei, prin furnizare de programe de formare si seminarii, dotare cu echipament, calculatoare, software etc., prin crearea bazelor pentru parteneriatele care adreseaza probleme sociale, prin stabilirea si dezvoltarea sistemului de management de proiect, un management mai bun al resurselor umane devine absolut necesar avānd īn vedere rigoarea necesara īn utilizarea ajutorului financiar din partea UE.

4.6.5 POS pentru Dezvoltarea Capacitatii Administrative[47]

Necesitatea de a investi īn capacitatea institutionala este recunoscuta de Orientarile Strategice Comunitare privind Coeziunea pentru statele care urmaresc īn aceasta perioada de programare realizarea performantei socio-economice si a bunei guvernari, ca prioritati. Noua Strategie Lisabona pune accentul īn mod special pe formularea si implementarea  legislatiei si politicilor īntr-o maniera mai eficienta, mai buna īn vederea asigurarii conditiilor necesare cresterii economice si crearii de locuri de munca. Dezvoltarea capacitatii administrative poate avea o contributie directa la realizarea acestor prioritati.

Acest program contribuie la realizarea celei de-a patra prioritati identificate īn PND 2007 - 2013: "Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si incluziunii sociale si īntarirea capacitatii administrative". De asemenea, acest program a fost elaborate pentru a contribui semnificativ la realizarea prioritatii tematice Construirea unei Capacitati Administrative eficiente din CSNR.

Obiectivul general - contributia la crearea unei administratii publice mai eficiente si efective īn beneficiul socio-economic al societatii romānesti.

Obiective specifice:

-        Īmbunatatirea ciclului de manangement al politicii publice

-        Īmbunatatirea calitatii si eficientei livrarii serviciilor publice pe o baza descentralizata

Axe prioritare

  1. Īmbunatatirea ciclului de manangement al politicii publice
  2. Īmbunatatirea calitatii si eficientei livrarii serviciilor publice pe o baza descentralizata
  3. Asistenta tehnica

Bugetul estimate al acestui program operational este de aproximativ 250 mil. Euro, dintre care circa 208 mil. Euro ar reprezenta alocarea indicativa prin FES. Pentru īnceput, avānd īn vedere faptul ca beneficiarii si grupurile tinta pentru acest program vor fi institutiile publice (ministere si autoritati publice locale) cofinantarea va fi prevazuta doar din surse publice, urmānd ca pe baza unei evaluari ce va avea loc la jumatatea perioadei de implementare sa se stabileasca daca vor fi acceptate si investitii private sau din alte surse īn finantarea reformei administratiei publice.

Acest program nu prezinta cheltuieli care sa contribuie direct la obiectivele Lisabona. Totusi, autoritatile romāne considera ca acest program asigura o contributie semnificativa indirecta avānd īn vedere ca scopul sau este de a crea o administratie publica mai eficienta, ceea ce reprezinta o conditie de baza pentru Strategia Lisabona.

Autoritatea de Management pentru acest program operational - Ministerul Internelor si Reformei Administrative (conform HG 128/2006, care amendeaza HG 497/2004), a decis ca pentru implementarea acestui program sa nu delege nicio functie vreunui organism intermediar, din douaa motive: bugetul alocat este relativ redus (250 mil. euro) si AM se considera apta pe deplin pentru a gestiona eficient aceasta implementare.

4.6.6 POS Asistenta Tehnica[48]

Programul Operational de Asistenta Tehnica (PO AT) are drept obiectiv asigurarea unui proces de implementare a instrumentelor structurale īn Romānia īn conformitate cu principiile si regulile de parteneriat, programare, evaluare, comunicare, management, inclusiv management financiar, monitorizare si control pe baza responsabilitatilor īmpartite īntre Statele Membre si Comisia Europeana, conform prevederilor din Regulamentul General privind Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune.

Īmpreuna cu celelalte Programe Operationale, PO AT va contribui īn mod substantial la realizarea prioritatii tematice identificate īn Cadrul Strategic National de Referinta: "Construirea unei capacitati administrative eficace".

Strategia PO AT ia īn considerare angajamentele asumate de catre Guvernul Romāniei prin intermediul documentului de pozitie complementar pe Capitolul 21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale" si va lua īn calcul progresele īnregistrate īn implementarea Planului Unic de Actiuni pentru īmbunatatirea sistemelor de gestionare a fondurilor acordate Romāniei de Uniunea Europeana (fonduri de pre-aderare si instrumente structurale), adoptat de catre Guvern īn anul 2005.  

Obiectivul general al acestui Program Operational este acela de a asigura suportul necesar pentru coordonarea si de a contribui la implementarea corecta, efectiva, eficienta si transparenta a instrumentelor structurale īn Romānia. Scopul acestui program este de a īmbunatati functiile de management īn administratia publica.

Obiective specifice:

-        Asigurarea sprijinului si a instrumentelor necesare pentru o coordonare si implementare eficienta si efectiva a fondurilor structurale alocate perioadei de programare 2007 - 2013 si pregatirea pentru fondurile structurale afernte urmatoarei perioade de programare.

-        Asigurarea prezentarii coordonate si integrate la nivel national a mesajelor referitoare la Fondurile Structurale si implementarea planului de actiune pentru comunicare, elaborat la nivelul MEF īn conformitate cu Strategia Nationala de Comunicare pentru Instrumentele Structurale.

Axe prioritare

  1. Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale si pentru coordonarea programelor
  2. Dezvoltarea si sprijinirea īn continuare a functionarii Sistemului Informatic Unic de Management
  3. Diseminarea de informatii si promovarea instrumentelor structurale

Obiectivele, axele prioritare si domeniile majore de interventie propuse sunt de natura orizontala, si au fost īmpartite īntre Programul Operational de Asistenta Tehnica si restul de programe operationale pe baza principiilor de complementaritate, subsidiaritate si coerenta logica, cu o atentie sporita acordata liniilor directoare cu privire la sistemul de implementare a fondurilor structurale.

Axele prioritare de asistenta tehnica din cadrul fiecarui program operational vor oferi asistenta specifica procesului de pregatire a proiectelor, monitorizare, evaluare si control, precum si activitatilor de comunicare ce asigura o publicitate corespunzatoare īn conformitate cu specificitatea fiecarui program operational.

Implementarea programului este īn responsabilitatea Autoritatii de Management pentru Programul de Asistenta Tehnica, care este reprezentata de catre Directia Asistenta Tehnica din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, īmpreuna cu cele trei departamente care o compun: Politica, Management si Financiar, Implementare.

S-a estimat ca aproximativ 80% din totalul de asistenta tehnica finantata din fonduri structurale si nationale īn cadrul politicii regionale sa fie alocat axelor prioritare de asistenta tehnica din cadrul programelor operationale sectoriale si din POR. Restul de fonduri de asistenta tehnica, si anume aproximativ 200 mil. Euro, este alocat pentru implementarea interventiilor din cadrul Programului Operational de Asistenta Tehnica.

Axele prioritare si interventiile din cadrul Programului Operational de Asistenta Tehnica vor fi co-finantate īn īntregime din Fondul European de Dezvoltare Regionala. Contributia din FEDR adusa Programului pe perioada 2007-2013 este de 170 mil. de Euro, care reprezinta 85% din finantarea Programului Operational de Asistenta Tehnica. Fondurile nationale vor finanta 15% din valoarea programului, si anume aproximativ 30 mil. de euro.

Acest program nu prezinta cheltuieli care sa contribuie direct la obiectivele Lisabona. Totusi, autoritatile romāne considera ca acest program asigura o contributie semnificativa indirecta avānd īn vedere ca programul a fost formulat cu scopul de a asigura o implementare eficienta a instrumentelor structurale.

4.7 Programul Operational Regional

4.7.1 Particularitatile Programului Operational Regional

Programul Operational Regional este un program care implementeaza elemente importante ale strategiei nationale de dezvoltare regionala a Planului National de Dezvoltare si a Cadrului National Strategic de Referinta 2007-2013, contribuind, īmpreuna cu celelalte Programe Operationale Sectoriale, la realizarea obiectivului general al strategiei  de dezvoltare a tarii, si anume - diminuarea disparitatilor de dezvoltare socio-economica īntre Romānia si statele membre ale Uniunii Europene.

Totusi, pentru a sustine politica regionala si pentru a crea premisele pentru o dezvoltare echilibrata a tarii, ar fi fost necesar ca si Programele Operationale Sectoriale sa aiba o abordare regionala. S-a īncercat compensarea acestei lipse prin strategia nationala de dezvoltare regionala si Programul Operational Regional, pentru ca, desi Instrumentele Structurale implementeaza Strategia Lisabona, care pune accent pe competitivitate si creare de locuri de munca, ele reprezinta totodata instrumentul sustinerii politicii regionale a UE, si a scopului sau primar, acela de a reduce disparitatile socio-economice īntre regiuni.

Astfel, POR este un factor de echilibru si contrapondere fata de celelalte Programe Operationale, care de fapt nu au o abordare teritoriala conturata si pentru care, īn alegerea unui proiect primeaza eficienta economica.

Evaluarea procesului de elaborare a POR, precum si a partilor lui componente (caracterul comprehensiv si relevant al analizei, logica strategiei si coerenta sa cu analiza, corelarea logica a obiecitvelor si axelor prioritare cu analiza socio-economica si consistenta lor cu obiectivele politice si interventiile nationale si comunitare, optimizarea alocarii financiarepe axe prioritare si pe regiuni) nu se poate face fara sa se tina cont de faptul ca programarea regionala este un proces nou īn Romānia si ca POR reprezinta primul exercitiu de elaborare a unui program pentru dezvoltare regionala īn tara noastra. De asemenea, alti factori importanti care au influentat acest proces au fost recomandarile si solicitarile Ministerului Economiei si Finantelor, īn calitate de coordonator central al programarii si implementarii instrumentelor structurale īn Romānia.

Programul Operational Regional reflecta nevoile comune de dezvoltare ale regiunilor, cuprinzānd un set coerent de prioritati care contribuie la īntarirea coeziunii economice si sociale a regiunilor, prin promovarea unei dezvoltari echilibrate teritorial.

Obiectivul strategic al POR consta īn sprijinirea unei dezvoltari economice, sociale, echilibrate teritorial si durabile a Regiunilor Romāniei, corespunzator nevoilor lor si resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de crestere, prin īmbunatatirea conditiilor infrastructurale si ale mediului de afaceri pentru a face din regiunile Romāniei, īn special cele ramase īn urma, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi si a munci.  

Pentru atingerea obiectivului strategic al POR, au fost stabilite urmatoarele obiective specifice:

-        Cresterea rolului economic si social al centrelor urbane, prin adoptarea unei abordari policentrice, īn vederea stimularii unei dezvoltari mai echilibrate a Regiunilor;

-        Īmbunatatirea accesibilitatii Regiunilor si īn particular a accesibilitatii centrelor urbane si a legaturilor cu zonele īnconjuratoare;

-        Cresterea calitatii infrastructurii sociale a Regiunilor;

-        Cresterea competitivitatii Regiunilor ca locatii pentru afaceri

-        Cresterea contributiei turismului la dezvoltarea Regiunilor

Scopul POR este de a atinge obiectivul global si obiectivele specifice prin completarea interventiilor national sectoriale cu actiuni cu specific regional si subregional, īn vederea sprijinirii si promovarii cresterii economice durabile.

Programul regional va fi finantat īn perioada 2007 - 2013 din Bugetul de Stat si cofinantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala - unul din Fondurile Structurale ale  Uniunii  Europene. Din cele 19.667 milioane euro de care va beneficia Romānia din Fondurile Structurale si de Coeziune ale Uniunii Europene, 3.726 milioane euro (19,4% din total instrumente structurale acordate de Uniunea Europeana Romāniei) vor fi alocate Programului Operational Regional (POR). Sursele de finantare a POR sunt: FEDR (3.726,02 milioane euro), fonduri publice nationale (657,56 milioane euro) si fonduri private estimate (184,76 milioane de euro).

Dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilor tarii se va realiza printr-o abordare integrata, bazata pe o combinare a investitiilor publice īn infrastructura locala, politici active de stimulare a activitatilor de afaceri si sprijinirea valorificarii resurselor locale, pe urmatoarele axe prioritare tematice:

  1. Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor - potentiali poli de crestere (domeniul major de interventie: Planuri integrate de dezvoltare urbana). Alocarea financiara pentru aceasta axa prioritara este de aproximativ 1,4 mld. Euro (30,00% din contributia FEDR la finantarea POR), a luat īn considerare capacitatea de implementare, cofinantare si experienta autoritatilor locale īn a implementa asemenea proiecte de mare anvergura.

2.      Īmbunatatirea infrastructurii de transport regionale si locale (domeniul major de interventie: Reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri judetene, strazi urbane - inclusiv constructia/reabilitarea soselelor de centura). Pentru implementarea acestei axe prioritare 876 mil. euro (20,35% din contributia FEDR la finantarea POR).

3.      Īmbunatatirea infrastructurii sociale (domenii majore de interventie: Reabilitarea / modernizarea / echiparea infrastructurii serviciilor de sanatate; Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea si echiparea infrastructurii serviciilor sociale; Īmbunatatirea dotarii cu echipamente a bazelor operationale pentru interventii īn situatii de urgenta; Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea si echiparea infrastructurii educationale pre-universitare, universitare, universitare si a infrastructurii pentru formare profesionala continua). Aceasta axa prioritara va beneficia de  1/5 din fondurile totale ale POR, adica aproximativ 658 mil. Euro.

4.      Sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri regional si local (domenii majore de interventie: Dezvoltarea durabila a structurilor de sprijinire a afacerilor cu importanta regionala si locala; Reabilitarea siturilor industriale poluate si neutilizate si pregatirea pentru noi activitati; sprijinirea dezvoltarii micro-īntreprinderilor). Avānd un puternic caracter regional, aceasta axa prioritara  va primi o alocare importanta din  fondurile POR - 709 mil. euro, īn vederea īncurajarii economiilor regionale.

5.      Dezvoltarea durabila si promovarea turismului (domenii majore de interventie: Restaurarea si valorificarea durabila a patrimoniului cultural si crearea / modernizarea infrastructurilor conexe; Crearea / dezvoltarea / modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabila a resurselor naturale si pentru cresterea calitatii serviciilor turistice; Promovarea potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare pentru cresterea atractivitatii Romāniei ca destinatie turistica). Aceasta axa prioritara va  beneficia de o alocare financiara justificata de potentialul turistic ridicat al tuturor regiunilor - 616 mil. Euro.

6.      Asistenta tehnica (domenii majore de interventie: Sprijinirea implementarii, managementului si evaluarii Programului Operational Regional; Sprijinirea activitatilor de publicitate si informare privind POR). Aproximativ 131mil. euro vor fi alocate acestei axe prioritare.

Distributia fondurilor pe axele prioritare ale Programului Operational Regional a rezultat īn primul rānd din strategia POR, dar si din analiza portofoliului de proiecte colectate de la cele 8 Regiuni de Dezvoltare si pe baza consensului/acordului obtinut ca urmare a discutiilor cu reprezentantii regiunilor. Aceste alocari vor fi urmarite īn mod regulat de catre Comitetul de Monitorizare al Programului Operational Regional si, daca este necesar, vor fi revizuite īn conformitate cu necesitatile identificate la nivelul regiunilor si a capacitatii acestora de a absorbi īn mod efectiv fondurile primite. 

Desi Programul Operational Regional este totusi un program national, vocatia regionala este reflectata printr-o alocare financiara orientativa diferentiata pentru cele 8 regiuni de dezvoltare care contribuie la realizarea obiectivului general formulat pentru acest program.

Modalitatea de alocarea financiara pe axe prioritare s-a realizat īn urma īntālnirilor cu membri Consiliului de Dezvoltare Regionala si ai Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala. Alocarea fondurilor pe regiuni s-a facut pe baza indicatorului Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, ajustata cu un coeficient al densitatii  populatiei specifice fiecarei regiuni. Utilizarea PIB/locuitor, este justificata de faptul ca acesta reprezinta cel mai folosit indice īn UE de exprimare a nivelului de dezvoltare a unei regiuni. Īntrucāt Programul Operational Regional urmareste dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilor Romāniei, regiunile cu un nivel scazut al PIB /locuitor vor beneficia, conform calculelor, de o pondere mai mare din fondurile totale ale programului. Ajustarea indicatorului cu densitatea populatiei se realizeaza īn scopul compensarii situatiei regiunilor mai prospere, care atrag fluxuri mari de populatie definitive sau temporare.

Nivelul orientativ al cheltuielilor referitoare la Strategia Lisabona ce se vor efectua prin POR se estimeaza a fi de aproximativ 15,60%, desi pentru acesta nu este necesara elaborarea unei situatii financiare īn acest sens, avānd īn vedere faptul ca acest program, spre deosebire de alte programe operationale, are la baza o filozofie care urmareste reducerea decalajelor socio-economice dintre regiuni, fiind mai putin un program tip Lisabona.

Principalele categorii de beneficiari eligibili sunt: Autoritati ale administratiei publice locale si centrale, Asociatii de Dezvoltare Intercomunitara, Parteneriate īntre autoritatile publice locale, Universitati  de stat, IMM - uri, ONG-urile care desfasoara, conform statutului, activitati īn domeniul promovarii turismului, etc.

4.7.2 Procesul de elaborare si negociere cu Comisia Europeana a Programului Operational Regional

Procesul de elaborare a Programului Operational Regional a avut loc īn perioada ianuarie 2004 - aprilie 2007, desfasurāndu-se īn cadrul mai multor etape. Principalii actori cheie implicati au contribuit la formularea continutului acestui program, īn functie de rolul lor, de momentul īn care au intervenit si relevanta sugestiilor propuse pentru filozofia acestui program: autoritatile centrale si locale, reprezentanti ai mediului academic, universitar si de cercetare, ai agentiilor de dezvoltare regionale si ai mediului de afaceri, ai evaluatorului ex-ante si nu īn ultimul rānd, ai Comisiei Europene.

Din perspectiva principiului parteneriatului, au avut loc doua tipuri de consultari, īntre principalele categorii de actori cheie implicati, care au influentat principalele directii strategice din continutul POR:

-        Consultare la nivel national, cu participare regionala. Consultarea partenerilor regionali s-a realizat īn primul rānd prin consultarea reprezentantilor agentiilor de dezvoltare regionala - īn calitate de viitoare organisme intermediare pentru implementarea POR

-        Consultari parteneriale organizate la nivel regional, cu participare nationala.

Cele mai importante opinii exprimate de participanti īn cadrul īntālnirilor parteneriale pe parcursul elaborarii POR sunt prezentate īn anexa VI 4

O prima etapa īn procesul de elaborare a POR, care a avut loc īn perioada ianuarie - august 2004, a constat īn transmiterea unei note metodologice, sub forma de chestionar, elaborata de actuala Autoritate de Management (fostul Minister al Integrarii Europene, īn prezent Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor), catre Agentiile de Dezvoltare Regionale, si mai departe, catre partenerii locali ai acestora, īn vederea identificarii principalelor necesitati, care sa fundamenteze prioritatile de finantare din POR. Aceasta etapa a fost continuata, īn perioada septembrie - decembrie 2004, cu elaborarea unei metodologii mai detaliate pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionala si a Documentelor Regionale de Programare si Implementare.

Pornind de la aceasta lista lunga de prioritati identificate pe baza propunerilor de la nivel local si regional, īn perioada ianuarie - mai 2005 au avut loc o serie de īntālniri cu autoritatile centrale implicate, īn vederea delimitarii prioritatilor POR de cele ale celorlalte Programe Operationale Sectoriale (īn principal POS Competitivitate, POS Agricultura si POS Mediu). Īn urma acestui exercitiu a reiesit o prima varianta a prioritatilor POR:

-        Īmbunatatirea infrastructurii publice regionale si locale;

-        Sprijinirea diversificarii economiilor regionale si locale;

-        Dezvoltarea turismului regional si local;

-        Sprijinirea regenerarii urbane;

-        Asistenta tehnica.

Alocarile financiare propuse anterior negocierii oficiale cu Comisia Europeana sunt prezentate īn anexa VI. 5

Prima versiune a Programului Operational Regional a fost finalizata īn decembrie 2005. Ulterior, aceasta lista scurta de prioritati a fost discutata īn cadrul grupului de lucru partenerial creat la nivel national īn scopul stabilirii si detalierii masurilor propuse spre finantare, astfel īncāt acestea sa corespunda atāt nevoilor de finantare ale regiunilor, cāt si posibilitatilor existente, la nivel regional, de implementare a acestora. Acest cadru partenerial a fost extins si consolidat pentru fundamentarea axelor prioritare si domeniilor de interventie ale POR, prin implicarea īn acest proces a Consiliilor de Dezvoltare Regionala (CDR) si a Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala (CNDR). De asemenea, au fost organizate consultari īn cadrul forumurilor nationale (28 iunie, 11 august, 1 noiembrie 2005) īn principal, cu participarea ADR-urilor, ministerelor de linie, organizatiilor si asociatiilor relevante la nivel national si regional (Federatia Autoritatilor Locale din Romānia, Asociatia Oraselor din Romānia, Asociatia Municipiilor din Romānia, Comitetul Economic si Social, Camere de Comert, Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romānia, Confederatia Sindicatelor Democratice din Romānia, Agentia pentru Egalitatea de sanse, CPISC, Asociatia Pro Democratia, Fundatia Estuar, Les Amis de la France, Motivation Romania, ANTREC, FRDS, Terra Milenium III, universitati, etc).

Īn aprilie 2006 Programul Operational Regional a fost transmis serviciilor Comisiei Europene pentru comentarii si observatii.

Īn principiu, recomandarile de natura strategica ale Comisiei Europene au sugerat o reformulare īn sensul orientarii investitiilor finantate prin acest program operational, catre īndeplinirea obiectivelor propuse pentru noua politica regionala a UE, unul dintre principalii piloni īn implementarea Agendei Lisabona. Īn acest sens, noua abordare trebuie sa urmareasca īn primul rānd reducerea decalajelor de dezvoltare comparativ cu celelalte regiuni ale Uniunii Europene, si nu neaparat īntre regiunile Romāniei.

Comisia a remarcat, īn general, un numar mare de activitati eligibile, care pot fi īnsa justificate, avānd īn vedere faptul ca sunt propuse īn cadrul unui program regional, formulat astfel īncāt sa adreseze nevoile comune tuturor regiunilor.

Īn ceea ce priveste structura Programului Operational Regional, ambele parti au agreat reconfigurarea primei axe prioritare īn doua axe prioritare, si anume: una referitoare la reabilitarea / modernizarea infrastructurii regionale si locale de transport si cealalta referitoare la reabilitarea / modernizarea infrastructurii sociale regionale (educatie, sanatate[49], servicii sociale si situatii de urgenta).

Referitor la axa de dezvoltare urbana, Comisia a explicat faptul ca un proiect integrat trebuie sa aiba o abordare planificata, ceea ce presupune realizarea unui plan al zonei urbane, īn care se identifica problemele zonei si actiunile necesare pentru solutionarea acestora; nu este obligatoriu ca toate actiunile identificate īn acest plan al zonei sa fie finantate din fonduri structurale, o parte din acestea putānd fi finantate din fonduri nationale, regionale, locale publice sau private sau alte surse. Trebuie urmarit ca impactul acestor proiecte integrate sa depaseasca limitele zonei vizate direct si chiar ale orasului, iar unul din obiectivele prioritare ale acestor proiecte fiind atragerea locuitorilor īnapoi īn orase. Referitor la limita proiectelor integrate, trebuie sa existe o limita minima pentru a asigura impactul acestor proiecte, īn timp ce limita maxima ar trebui sa existe doar pentru orasele mici si mijlocii. De asemenea, s-a recomandat ca orasele mici sa fie lasate pentru finantare sub programul de dezvoltare rurala.

Referitor la actiunile de tip FSE din cadrul proiectelor integrate de dezvoltare urbana, desi prezenta acestora nu este obligatorie, a fost recomandata, ele asigurānd un grad mai ridicat de integrare a proiectului, regulamentul permitānd cheltuieli pe actiuni de tip FSE īn limita a 10% din valoarea proiectului. Aceeasi situatie exista si īn cazul actiunilor de sprijinire a IMM-lor, care desi nu sunt obligatorii, au un impact hotarātor īn dezvoltarea economica a zonei si chiar a orasului respectiv.

Īn urma recomandarilor primite, īn luna noiembrie 2006 a fost elaborata o versiune īmbunatatita a Programului Operational Regional. CE a apreciat faptul ca īn capitolul de analiza exista informatii comprehensive si foarte relevante despre nivelul de dezvoltare si caracteristicile fiecarei regiuni, si a considerat oportun ca toate aceste informatii sa fie reflectate mai bine īn capitolul de strategie si īn descrierea axelor prioritare pentru acest program operational.

Īn perioada august - decembrie 2006 s-a desfasurat procesul de evaluare ex-ante[50] a POR, care a avut ca scop optimizarea alocarii resurselor si īmbunatatirea calitatii procesului de programare.

Raportul de evaluare ex-ante prezinta o evaluare pozitiva a logicii si coerentei īntre diferitele capitole si elemente ale Programului Operational Regional si totodata un set de recomandari, majoritatea de natura strategica pentru urmatoarea perioada de programare, relevante atāt pentru AM POR, cāt si pentru alte institutii si structuri cu rol cheie īn procesul de dezvoltare regionala īn Romānia.

Astfel, prima varianta transmisa oficial la Bruxelles (ianuarie, 2007) si modificarile introduse reflecta īntr-o buna masura atāt actualizarile de date, cāt si recomandarile evaluarilor ex-ante. Programul a īndeplinit conditiile de admisibilitate si a primit aprobarea pentru īnceperea etapei de analiza si formulare a unor puncte de vedere oficiale pe continutul sau de catre serviciile specializate ale Comisiei Europene.

Conform art. 32, al. 4 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1083/2006, Comisia Europeana aproba Programele Operationale īn maxim 4 luni de la data transmiterii lor oficiale.

Īn procesul negocierilor, avānd īn vedere solicitarile de informatii suplimentare, Comisia a initiat procedura de "īntrerupere" a discutiilor oficiale īntre cele doua parti, pentru a nu diminua perioada de patru luni de care dispune pentru aprobarea programului. Procedura īntreruperii provizorie a discutiilor oficiale este o practica administrativa frecventa a Comisiei Europene, care functioneaza pe perioade scurte, semnificānd doar faptul ca reprezentantii Comisiei au nevoie de informatii mai detaliate pentru o mai rapida evaluare a numeroaselor programe elaborate pentru perioada 2007-2013.

Echipa de programare a POR a īncercat sa urmareasca, īn procesul de elaborare a acestui document, semnalele transmise de la Bruxelles, desi un set de comentarii oficiale a fost transmis relativ tārziu, fiind oarecum diferit de alte recomandari neoficiale sugerate pe parcursul acestui proces. Īn documentele transmise anterior momentului ianuarie 2007, care contin comentariile informale ale DG Regio, nu sunt prezentate nici unul dintre aspectele abordate si propunerile CE prezentate ca urmare a īnceperii procesului oficial de negociere pentru aprobarea acestui program.

Principalul argument al Comisiei Europene - DG Regio pentru aceasta lipsa de consecventa a fost faptul ca nefiind stat membru, Romānia nu putea avea discutii oficiale pe marginea unui document de programare strategica cu serviciile comunitare. Practic, pornind de la recomandarile oficiale si īn functie de rapiditatea cu care acestea urmau sa fie integrate īn POR, programul putea fi aprobat sau nu (s-a dat exemplu cazul Poloniei, pentru care s-au sistat negocierile pentru aprobarea documentelor programatice pentru accesarea celor 64 mld. Euro alocate pentru aceasta perioada de programare).

Chiar si dupa īnceperea negocierilor oficiale, oficialii CE au ezitat sa transmita recomandari īn forma scrisa, acestea fiind formulate īn cadrul īntālnirilor cu reprezentantii autoritatilor romāne implicate. Ultima varianta a POR - cea aprobata de Comisia Europeana integreaza punctele de vedere si raspunde observatiilor si recomandarilor oficialilor europeni.

Desi versiunea oficiala transmisa la CE prezenta īmbunatatiri calitative semnificative comparativ cu versiunile anterioare - īn special capitolul de analiza, care a fost considerat unul dintre cele mai comprehensive si fundamentate la nivelul UE 15 - CE a considerat ca mai existau totusi aspecte importante de clarificat.

Astfel, cu toate ca prioritatile POR au fost identificate corect, Comisia a considerat ca Romānia trebuie sa foloseasca oportunitatea creata prin potentialul sau de a se dezvolta policentric, prin dezvoltarea polilor de crestere[51]. Prin urmare, strategia trebuia ajustata īn sensul formularii unor obiective "mai ambitioase". Finantarea unor proiecte de regenerare urbana sa urmareasca generarea unui efect extins, care sa nu favorizeze doar locuitorii unei strazi, sau locatia unui proiect, ci sa cuprinda o arie mai larga, cu impact regional.

De asemenea, s-a specificat ca īn continutul strategiei sa fie accentuate masurile dedicate unor grupuri tinta speciale (populatia rroma), prin identificarea unor metode clare, specifice. Din punct de vedere al structurii strategiei POR si al corelarii cu alte POS-uri, este foarte important ca politica globala a unui sector sa fie gestionata īn totalitate de o singura institutie, care sa asigure coerenta si unitatea prioritatilor identificate si a implementarii lor. S-a considerat inadmisibil ca acelasi sector de activitate sa fie dispersat si sa se afle sub conducerea mai multor ministere.

Avānd īn vedere faptul ca POR finanteaza o serie de infrastructuri de baza esentiale pentru crearea conditiilor necesare cresterii economice (spitale, universitati, drumuri, etc.), procesul de implementare trebuie organizat eficient, pe baza unei abordari "de jos īn sus", si nu una "de sus īn jos" care sa promoveze īn continuare clientelismul si structurile sale existente, astfel īncāt implementarea POR sa nu se reduca la o simpla distribuire īntre judete.

Comisia a considerat foarte important sa se faca o departajare si o corelare clare cu investitiile finantate prin fondurile dedicate agriculturii si dezvoltarii rurale. Daca Programele Operationale Sectoriale sunt percepute ca fiind adresate īn special obiectivelor de crestere economica, pe o baza competitiva, Programul National de Dezvoltare Rurala si Programul Operational Regional trebuie sa actioneze ca o contrapondere a acestora, īn vederea atenuarii decalajelor de dezvoltare si a rezolvarii problemelor structurale din mediul rural. Prin urmare, s-a reiterat evitarea suprapunerilor cu celelalte Programe finantate din fonduri comunitare (FEDR, FES, FEADR) si maximizarea complementaritatilor si a sinergiilor cu acestea, īn termeni de activitati eligibile/proiecte.

Īn urma negocierilor care au avut loc īn perioada februarie-aprilie a.c. s-au stabilit de comun acord sa fie operate urmatoarele modificari/ ajustari:

-        Infrastructura de sprijinire a afacerilor sa fie finantata din ambele programe (Programul Operational Regional si Programul Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice), urmānd ca demarcare īntre cele doua programe sa se realizeze īn functie de importanta/ impactul structurilor de afaceri, dupa cum urmeaza: structuri de afaceri de importanta national/international sa fie finantate prin POS Competitivitate, iar structurile de interes si importanta locala sau regionala sa se finanteze prin POR

-        Preluarea axei prioritare de turism din cadrul Programului Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice ca domeniu de interventie īn cadrul Programului Operational Regional pentru a asigura coerenta implementarii strategiei nationale īn domeniul turismului printr-un singur program, fara o redistribuire a fondurilor īntre cele doua programe.

-        Īn ceea ce priveste finantarea porturilor si aeroporturilor de interes regional prin intermediul POR, Comisia Europeana a recomandat ca acestea sa fie preluate īn Programul Operational Sectorial pentru Transport fara o redistribuire a fondurilor īntre cele doua programe. Argumentarea a fost similara turismului, anume implementarea unei strategii nationale sectoriale printr-un singur program operational.

Toate aceste propuneri au fost formulate cu scopul de a asigura rationalizarea strategiei īn contextul unei politici regionale moderne si pe baza fondurilor alocate. Este foarte important pentru Romānia sa foloseasca īntr-un mod cāt mai optim resursele alocate, avānd īn vedere ca pentru urmatoarea perioada de programare, nu este cunoscuta abordarea strategica a politicii regionale si nici directionarea Fondurilor Structurale, situatie īn care, Romānia, ca ultim venit, va avea cel mai putin de beneficiat.

Īn data de 12 iulie 2007, prin decizia 3470 a Comisiei Europene a fost aprobat Programul Operational Regional 2007 - 2013. Lansarea oficiala a programului, īn conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr.1083/2006, care contine prevederi generale cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune, a avut loc īn data de 13 iulie 2007. 

4.7.3 Aspecte referitoare la implementarea Programului Operational Regional

Principale organisme implicate īn gestionarea si implementarea POR sunt:

Autoritatea de Management pentru Programul Operational Regional (AM POR), a fost constituita īn structura Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor, avānd responsabilitatea managementului, gestionarii si implementarii asistentei financiare alocate POR.

Organismele Intermediare pentru Programul Operational Regional sunt constituite īn cadrul celor opt Agentii de Dezvoltare Regionala. De asemenea, Ministerul Īntreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului, Turismului si Profesiilor Liberale este organism intermediar pentru domeniul de interventie POR "Promovarea potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare, īn scopul cresterii atractivitatii Romāniei ca destinatie turistica." Organismele Intermediare au responsabilitatea īndeplinirii atributiilor delegate de catre Autoritatea de Management, conform unui acord semnat cu AM POR.

Comitetul de Monitorizare al Programului Operational Regional (CMPOR) este structura nationala de tip partenerial, fara personalitate juridica, cu rol decizional si strategic īn asigurarea eficacitatii si calitatii implementarii programului. Īn vederea īndeplinirii atributiilor stabilite prin Regulamentul Consiliului nr. 1083 / 2006, CM POR trebuie sa asigure reprezentativitatea autoritatilor locale, a mediului de afaceri, mediului academic si al  societatii civile. Pentru luarea celor mai bune decizii este necesar sa se asigure stabilitatea membrilor CMPOR, iar acestia sa dispuna de un suport tehnic care sa īi ajute īn luarea hotarārilor. Trebuie sa se evite posibilele conflicte de interese si sa se asigure transparenta luarii deciziilor, mai ales īn ceea ce priveste utilizarea fondurilor publice.

Īn cadrul CMPOR se aproba criteriile de selectie ale domeniilor de interventie finantate prin POR. De asemenea, se analizeaza stadiul implementarii si modul de realizare a indicatorilor si se iau masuri corective, inclusiv realocari de fonduri īntre axele prioritare. Regulamentul de organizarea si functionare a CM POR este prevazut īn HG nr. 765/ 2007 care stabileste constituirea CMPOR.

Comitetele Regionale de Evaluare Strategica si Corelare (CRESC) sunt organisme constituite pe principii parteneriale, la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare. Comitetul Regional de Evaluare Strategica si Corelare se organizeaza si functioneaza ca organism fara personalitate juridica, īn scopul evaluarii gradului īn care proiectele pot contribui la atingerea obiectivelor strategiilor de dezvoltare a regiunilor (rol deliberativ), precum si īn scopul corelarii regionale a proiectelor finantate din fonduri publice (rol consultativ). 

Regulamentul de organizarea si functionare a CRESC este prevazut īn HG nr. 764/2007 privind aprobarea constituirii Comitetelor Regionale de Evaluare Strategica si Corelare si a Regulamentului cadru de organizare si functionare a acestora.

Autoritatea de Management a pregatit un set complet de reguli - ghidurile solicitantului - pentru beneficiarii finali. Īn principiu, sunt eligibile proiecte individuale si nu granturi globale, care pot fi propuse spre finantare pe baza propunerilor primite de Organismele Intermediare. Īn vederea asigurarii coerentei īntre proiecte, se prefera evitarea proiectelor care nu prezinta o minima credibilitate din perspectiva celorlalte programe operationale.

Perioada orientativa de depunere a proiectelor este 2007-2013, principalele tipuri de cereri de propunere de proiecte fiind:

-        Cerere deschisa de proiecte cu depunere continua

-        Cerere de proiecte pe baza de lista de proiecte eligibile.

Īn ceea ce priveste evaluarea proiectului din punct de vedere economico-financiar, care va avea loc dupa etapa de verificare a conformitatii, aceasta va fi efectuata de experti independenti (romāni sau straini), care vor fi selectati la nivel national pentru toate regiunile (pentru a  se asigura transparenta). Īn prima faza (2007 - 2008) pot fi contractate, din bugetul PHARE, companii de consultanta, iar ulterior, daca se va dovedi ca aceasta abordare nu a fost adecvata, pot fi selectati experti. Informatii suplimentare despre etapele procesului de evaluare si selectie a proiectelor finantate prin POR sunt prezentate īn anexa VI 6.

Īn ceea ce priveste durata īntregului proces de selectie a unui proiect, acest proces ar trebui sa se īncadreze īntr-un termen de 30 de zile, dar acest lucru depinde de gradul de pregatire al proiectului si de rapiditatea cu care beneficiarii finali/solicitantii completeaza setul de documente depus deja, īn cazul īn care evaluatorii considera necesar acest lucru. Astfel, decizia de finantare a unui proiect apartine nivelului regional, dar momentul aprobarii lui este stabilit īn functie de viteza cu care sunt oferite toate informatiile necesare ("primul intrat - primul iesit").

Pentru a-si asigura posibilitatea unei actiuni obiective īn stabilirea directiilor strategice ale programului (care sa nu fie dictate ca si consecinte de aprobarea / pregatirea pentru aprobare a unui proiect sau set de proiecte), si pentru a evita eventuale blocaje de decizie (avānd īn vedere faptul ca AM ar prefera īn general, sa finanteze cele mai bune proiecte, ceea ce nu ar reprezenta, poate, īn unele cazuri si perspectiva regionala), Autoritatea de Management a preferat sa se situeze cumva īn afara acestui proces de selectie, putānd avea totusi rol de observator. Informatii suplimentare despre portofoliul de proiecte suntprezentate īn anexa VI 7.


5. CONCLUZII sI PROPUNERI

5.1 Elemente de valoare adaugata generate prin implementarea Politicii Regionale a UE

Īntelegerea Uniunii Europene ca un sistem complex, a carui functionare depinde īn primul rānd de unitatea subsistemelor componente reprezinta prima conditie pentru a īntelege nevoia de coerenta la orice nivel, inclusiv īn ceea ce priveste politicile, strategiile, planurile si programele de dezvoltare.

Īn cadrul acestui sistem, un loc aparte īl ocupa formularea politicii regionale la nivel comunitar, care se continua, la nivel national si regional, cu etapa de programare a strategiilor, planurilor si programelor, pentru implementarea acestei politici care īn timp determina efecte macroeconomice pe termen mediu si lung. Īn cazul Uniunii Europene, importanta acestei politici este deosebita deoarece influenteaza direct directionarea resurselor financiare Comunitare si nationale catre acele proiecte ce sprijina dezvoltarea de ansamblu a īntregii grupari.

Īn procesul de identificare si adoptare a celor mai bune solutii care sa asigure un nivel de dezvoltare optim, atāt factorii de decizie cāt si cercetatorii din domeniul politicii regionale urmaresc sa stabileasca cel mai bun raport īntre raspunsul prompt la nevoile de dezvoltare - īn continua modificare cantitativa si calitativa si constrāngerile administrative, financiare si culturale care se manifesta īn procesul de construire a sistemului complex necesar pentru formularea si implementarea politicii regionale, care poate fi caracterizat deseori printr-un grad redus de flexibilitate.

Rezultatele concrete ale politicii regionale sunt impresionante si usor de remarcat: podul Vasco da Gama īn Lisabona, centura rutiera din jurul Madridului, modernizarea statiunii de ski Val di Susa īn Piemonte, si alte numeroase realizari īn acest sens. Totusi, masurarea tuturor acestor consecinte agregate este mult mai dificila, mai ales daca dincolo de rezultatele brute se īncearca o evaluare a ratelor de crestere si a evolutiei dezechilibrelor teritoriale.

Īn ultimele decenii a avut loc o reducere a dezechilibrelor si inegalitatilor īntre zonele mai prospere si cele mai putin dezvoltate ale UE 15. Acest proces a fost generat partial de tendinte existente pe termen lung īn economiile de piata avansate, de eforturile politicilor nationale regionale īn scopul egalizarii, de alte politici si reguli UE stabilite īn favoarea īncurajarii comertului si mobilitatii, precum si de interventiile comunitare prin politica regionala.

Magnitudinea dimensiunilor ultimului element nu poate fi apreciata, deoarece, asa cum remarca si profesorul Andre Sapir: "... īn practica, datele referitoare la evolutia PIB regional nu sunt suficiente pentru a distinge efectele acestei politici, īn absenta altor categorii de indicatori regionali, precum: venitul initial, capitalul uman, calitatea administratiei locale, precum si īn absenta departajarii altor influente. Singura concluzie pertinenta este aceea ca nu se poate stabili nici performanta relativa a acestor regiuni īn absenta politicii regionale[52]..."

Īn concluzie, rezultatele proprii ale politicii regionale sunt oarecum modeste din punct de vedere al contributiei la obiectivul global de coeziune si prin raportare la transferuri financiare anuale de aproximativ 40 mld. Euro, pentru perioada 2000 - 2006. Totusi, exista  o serie de efecte si elemente pozitive generate prin implementarea acestei politici care nu pot fi neglijate.

Īn primul rānd, exista o dimensiune simbolica a politicii regionale ca expresie a solidaritatii. Gesturile de angajament si suport pot avea valoarea intrinseca atāt pentru donator cāt si pentru receptor, chiar daca scopul material si impactul sunt uneori foarte limitate.

Se pare, astfel, ca exista o larga recunoastere a valorii adaugate a Fondurilor Structurale si ca efectele generate prin interventiile politicii regionale demonstreaza faimoasa declaratie a lui Robert Schuman cu privire la faptul ca solidaritatea īntre diferitele popoare ale Europei se realizeaza gradual, prin multi pasi mici, dar comuni.

Īn al doilea rānd, s-a demonstrat ca īn unele cazuri fondurile structurale au avut un impact pozitiv asupra dezvoltarii regionale (Austria, Belgia, Franta, Portugalia, etc.). Aceasta concluzie deriva din reducerea disparitatilor de dezvoltare, īn unele cazuri, dar si din aparitia unor efecte specifice (ex. Franta) referitor la mentinerea ratei de ocupare locale, accelerarea diversificarii economice sau īmbunatatirea conditiilor de mediu. Unele state membre au remarcat accenturarea profilului politicii regionale īn termeni de prioritizare politica si sustinere financiara. Solicitarile de cofinantare au garantat participarea activa a actorilor locali si nationali īn adresarea unor probleme regionale, sectoriale sau sociale.

Īn al treilea rānd, fondurile structurale au īmbunatatit procesul de dezvoltare regionala (Austria, Grecia, Italia) prin promovarea unor conditii referitoare la planificare strategica, dezvoltare integrata, parteneriat, planificare financiara multianuala, practica de evaluare, schimb de experienta, etc..

Toate acestea se constituie īn efecte de valoare adaugata, pe care Politica Regionala a UE le produce pentru fiecare din componentele pentru care este analizata:

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru coeziune este evidenta īn programele mari din punct de vedere al dimensiunii geografice si financiare. Interventiile financiare prin fonduri structurale īn tarile de coeziune si alte regiuni mari Obiectiv 1 au avut un impact semnificativ si tangibil asupra dezvoltarii economice. Evaluarile ex-post realizate pentru Obiectivul 1 īn perioada de programre 1994 - 1999, concluzioneaza ca īn timp ce impactul īntre programe variaza semnificativ, efectul general īnregistrat a fost acela de reducere a disparitatilor īntre diferiti indicatori de dezvoltare calculati pentru regiunile Obiectiv 1 comparativ cu restul UE. Īn afara programelor mari, impactul cantitativ a fost dificil de evaluat, fie din cauzat proportiei reduse a contributiei fondurilor structurale īn cheltuiala publica totala, fie din cauza unor probleme de monitorizare inadecvata a indicatorilor sau de calitate scazuta a datelor.

Īn ceea ce priveste programele Obiectiv 2, exista un larg consens cu privire la faptul ca acestea nu au reusit sa diminueze diferentele īntre regiunile mai bogate si cele mai sarace, dar ca totusi, fondurile structurale au contribuit cel putin la mentinerea situatiei existente si ca diferentele de dezvoltare nu s-au marit.

Activitate aditionala de dezvoltare economica - Faptul ca resursele financiare adresate celor mai putin dinamice regiuni ale UE au crescut pentru perioada de programare 2000 - 2006, ajungānd la 213 mld. euro a īnsemnat īn primul rānd posibilitatea finantarii unor proiecte aditionale de dezvoltare economica. Acest lucru s-a reflectat īntr-un volum mai mare de beneficiari ai asistentei (firme asistate, persoane participante la cursuri, terenuri regenerate, etc.), dar si īn remediarea unor probleme importante de infrastructura de transport, mediu sau turism, prin finantarea unor proiecte de referinta īn acest sens. Rapoartele de evaluare au remarcat ponderi relativ ridicate ale aditionalitatii pentru interventiile prin fonduri structurale, fie pentru proiecte care au fost posibile doar datorita sprijinului UE, fie pentru proiecte care au fost implementate mai repede sau pe o scara mai mare. Disponibilitatea fondurilor UE a facut posibil un  raspuns rapid la schimbarea economica.

Calitatea dezvoltarii economice - Generarea proiectelor, procedurile de evaluare si selectie din cadrul programelor UE sunt asociate cu o calitate a proiectelor mai buna decāt īn cazul programelor nationale, datorita solicitarilor foarte exigente cu privire la planificare, urmarirea rezultatelor prin monitorizarea indicatorilor, realizarea sinergiilor prin parteneriate. De asemenea, s-a acordat un sprijin suplimentar unor grupuri speciale sau au fost promovate initiative pentru unele tematici orizontale. Uneori, doar modificarea dimensiunilor unui proiect a determinat cresterea calitatii impactului obtinut, prin cresterea importantei strategice si prin diversificarea serviciilor de specialitate oferite.

Rolul de catalizator - Rolul principal al unor programe finantate din fondurile UE a fost acela de a "declansa" regenerarea locala. Astfel, rolul de catalizator apare atunci cānd sunt adresate "esecuri ale pietei" īnca din stadiile incipiente ale proiectelor majore de regenerare, oferindu-se masa critica de resurse pentru finantarea acestor probleme. Īn unele tari (Danemarca) decidentii politici considera ca fondurile structurale sunt recunoscute ca un indiciu de calitate a proiectelor, determinānd astfel un efect de levier si pentru alte initiative financiare.

Fondurile structurale nu au influentat doar volumul cheltuielilor, dar si distributia lor geografica, alegerea prioritatilor de finantare, scopul finantarii.

Regiunea - spatiu pentru dezvoltare economica  - Politica regionala UE a avut si are un rol important īn consolidarea rolului regiunilor, a capacitatii de a initia si a gestiona dezvoltarea regionala si resursele disponibile la nivel regional īn acest sens. Literatura academica de specialitate subliniaza importanta regiunii ca spatiu de dezvoltare economica. Mobilizarea unor activitati coerente la acest nivel creeaza conditii pentru regenerare. Nivelul regional este mai larg decāt cel local, ceea ce determina o perspectiva strategica, si totusi destul de apropiata de "factorii umani", astfel īncāt acestia sa munceasca si sa coopereze. Īn multe state membre, fondurile UE au determinat o abordare pro regionala a dezvoltarii economice.

Distribuirea spatiala a resurselor - Programele finantate din fonduri structurale au avut adesea un impact asupra distribuirii spatiale a resurselor pentru dezvoltare economica - nu doar īn interiorul statelor membre ci si īn interiorul regiunilor, din moment ce fondurile sunt orientate spre ariile cele mai putin dezvoltate.

Asigurarea unor resurse pentru dezvoltare regionala - Īn anumite tari exista dovezi ca disponibilitatea fondurilor structurale a influentat resursele alocate la nivel national pentru dezvoltare regionala. Īn special īn momente de austeritate, finantarea UE a sprijinit protejarea bugetelor prevazute pentru dezvoltare economica, īn vederea evitarii presiunii care s-ar fi creat ca urmare a competitiei īntre prioritatile finantabile din surse publice. Mai mult, s-a creat un efect de levier pentru alte finantari, provenind atāt din surse publice cāt si private, iar cerintele referitoare la parteneriat au extins numarul si tipurile organizatiilor implicate īn dezvoltarea economica, marind totodata si baza de resurse pentru problemele locale.

Logica politicii regionale - Fondurile au īncurajat o atitudine pro-activa a guvernelor pentru dezvoltare regionala, care au īnceput sa abordeze aceste interventii pe baza unor obiective strategice de crestere si restructurare si sa nu le mai considere compensari pentru dezavantajele regionale.

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru vizibilitatea politica a UE: din perspectiva politica, un efect intangibil al fondurilor structurale - manifestat mai puternic īn unele tari decāt īn altele - a fost sa faca Uniunea Europeana mai vizibila pentru cetateni, comunitati, mediul de afaceri si autoritati locale. Īn anumite zone ale gruparii, Uniunea Europeana este predominant perceputa ca fiind o constrāngere asupra politicii si politicilor nationale. Īn aceste conditii, fondurile structurale reprezinta un aspect pozitiv al integrarii europene, ca expresie concreta a solidaritatii UE si angajamentului pentru coeziune, la nivelul cetatenilor si comunitatilor. Vizibilitatea initiativelor cofinantate de UE le reaminteste cetatenilor ca reprezinta o parte dintr-o Europa mai mare.

Printre beneficiile percepute se numara si sprijinul puternic pentru integrare politica si economica īn Europa - ceea ce reprezinta o dimensiune semnificativa a valorii adaugate. Efectele cele mai puternice au fost percepute probabil īn statele membre "mai" distante de centrul Europei, fie din punct de vedere geografic sau ca angajament īn procesul de integrare europeana (Marea Britanie).

Totusi, fondurile structurale nu au o vizibilitate uniforma - de exemplu, sistemele diferentiate, create exclusiv pentru implementarea programelor cu finantare comunitara au un interes mai mare decāt cele subsumate celor nationale sa distinga si sa evidentieze contributia UE la dezvoltarea economica. De asemenea, proiectele de transport sau mediu, proiectele de referinta pentru dezvoltare si initiativele comunitare au un impact direct asupra publicului comparativ cu interventiile īn dezvoltarea afacerilor.

Efectul de valoare adaugata europeana este perceput si īn functie de natura grupului afectat de fonduri structurale:

Actorii īn procesul de  dezvoltare economica - Participarea organizatiilor regionale si locale īn cadrul progamelor finantate din fonduri structurale este  determinata īn primul rānd de dorinta de a accesa resurse aditionale pentru redresarea unor probleme de dezvoltare socio-economica. Aceasta participare are īnsa si un efect secundar  - de a aduce īmpreuna diferiti actori cheie si de a-i implica īn activitati comune, si astfel īn procesul de integrare. Desi presupune si costuri, aceasta participare activa īn cadrul politicii regionale a UE are un efect si un potential foarte diferit de situatia īn care institutiile īn care reprezinta doar mijloace pasive pentru publicitatea UE.

Participarea īn programele finantate de UE īncurajeaza institutiile regionale si locale sa-si internationalizeze activitatile - se organizeaza astfel īncāt sa īnteleaga principiile si obiectivele comunitare si sa se anagajeze īn procesele comunitare, prin stabilirea unor birouri sau contacte europene. Īn acest proces, ei vor fi reprezentati īn cadrul discursului comunitar sau a unor dezbateri care-i privesc. Astfel, vor exista consecinte si īn alte sectoare de activitate, prin stabilirea unor legaturi si retele politice si comerciale. Stabilirea unor mecanisme la scara mare īn sprijinul politicii regionale, care implica institutiile locale īn procesul de realizare a prioritatilor comunitare, reprezinta o dovada explicita de īncredere si recunoastere a capacitatii locale si a rolului potential īn cadrul procesului de integrare europena din partea nivelurilor de guvernare superioara. La īnceput, guvernele nationale reprezentau singurii interlocutori ai Comisiei Europene, dar dupa programe succesive organizatii parteneriale regionale si locale si-au dezvoltat propriul canal de comunicare cu Comisia Europeana si, de asemenea, o identitate europeana īn relatia cu organizatii similare din alte tari.

Afaceri - Din perspectiva unei firme, valoarea adaugata comunitara este mixta. Implicarea sectorului privat īn managementul programelor este uneori dificila, deoarece reprezentantii mediului economic percep birocratia asociata cu finantarea europeana īntr-un mod negativ. Exista dovezi limitate ca pentru īntreprinderile mici si mijlocii, īn particular, participarea īn proiecte cu finantare comunitara le-ar īmbunatati cunostintele despre politicile europene si deciziile pe marginea acestora.

Cetateni - Cerintele de publicitate si comunicare care īnsotesc finantarile comunitare īnseamna ca activitatile programelor sunt aduse īn atentia publicului īntr-un fel sau altul (afise publicitare, presa, etc.). Fondurile structurale demonstreaza ca Uniunea Europeana s-a angajat activ cu privire la asigurarea bunastarii si a unor conditii de viata mai bune pentru cetatenii si comunitatile sale. Aceasta dovada concreta a contributiei la īmbunatatirea conditiilor locale prin folosirea bugetul european poate transforma institutiile abstracte īn sprijin tangibil si ajuta la contracararea informatiilor negative despre UE. Pe de alta parte, aceasta constientizare nu se realizeaza usor, īn special īn afar ariilor Obiectiv 1, iar trecerea unor regiuni īn cadrul Obiectivului 2 a īnsemnat uneori si ca interventiile UE au devenit mai putin vizibile.

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru elaborarea politicii publice - o trasatura distinctiva a abordarii prin fonduri structurale o reprezinta programarea. Din momentul īn care au fost introduse (1989) programele integrate, multianuale, multisectoriale, cu finantare din fonduri structurale au oferit o noua abordare pentru organizarea dezvoltarii regionale īn cele mai multe parti ale UE. Astfel, aceasta abordare este caracterizata de cāteva trasaturi individuale: programele sunt logic structurate, īncep cu analiza, continua obiective, prioritati si indicatori pentru masurarea rezultatelor. Pe parcursul perioadelor de programare, programele s-au īmbunatatit semnificativ din punct de vedere calitativ. Primele programe nu erau foarte coerente din punct de vedere strategic, fiind percepute, īn primul rānd ca mecanisme primare pentru accesarea fondurilor europene. Analiza nevoilor si oportunitatilor era putin dezvoltata, adesea lipsind datele statistice. Obiectivele erau formulate foarte general, si nu derivau īntotdeauna din analiza regionala, iar solicitarile cu privire la cuantificarea indicatorilor erau neglijate sau ignorate. Astfel, practica fondurilor comunitare a īncurajat si promovat, pe parcursul perioadelor de programare si īntr-o masura diferita, gāndirea si planificarea strategica, inclusiv acolo unde aceste practici erau īn declin sau nu existau deloc. Īn timp, programele au devenit "mai" integrate, le-a crescut gradul de complexitate, analizele sunt sistematice si fundamenteaza obiectivele, care sunt specificate si cuantificate.

Dimensiunea strategica - Solicitarile de a dezvolta analize ca baza pentru derivarea sau justificarea politicilor continute īn cadrul programelor a facut ca dezvoltarea unei politici fundamentate de date reale sa includa si metode de structurate de trecere de la simpla identificare a problemelor la propuneri coerente pentru rezolvarea lor. 

Īntr-un larg context partenerial, este dificil uneori sa se ajunga la decizie unanim sustinuta privind alocarea resurselor financiare īn cadrul unui program, deoarece este greu ca unele optiuni sa fie excluse sau prioritizate. Īn astfel de situatii, oficialii Comisiei Europene au avut un rol foarte important, prin influenta si directiile pe care le-au recomandat īn procesul de dezvoltare a programelor, astfel īncāt resursele sa nu fie īmpartite īntre toti particiantii īn detrimentul obiectivului strategic.

Consultarea este un proces intensiv si inclusiv. Larga participare īn diferite stadii ale dezvoltarii programului īncurajeaza un sentiment de "proprietate" asupra programului, care asigura ulterior angajament pentru realizarea cu succes a acestuia. Desigur, aceste efecte apar īntr-o situatie optima. Īn realitate, cadrul de reglementare pentru politica regionala a fost definitivat īntotdeauna cu īntārziere, ceea ce a facut ca analiza, consultarea si chiar formularea programului sa se produca sub presiunea timpului.

Dezvoltare integrata - Dimensiunile multi-sectoriale si geografice ale programelor cu finantare comunitara permit ca diferite politici sa se īntālneasca la un nivel strategic, īnsa nu abstract. Regiunea a devenit un spatiu valid pentru formularea politicilor de dezvoltare, combinānd abordarea strategica cu proximitatea si familiaritatea. Īn acest spatiu, oamenii dezbat cu privire la identificarea nevoilor comune si prioritizare lor. Faptul ca programele au o abordare atāt multisectoriala cāt si geografica īnseamna ca scopul lor permite alaturarea unor interventii fizice, economice sau orientate spre comunitate - ceea ce poate fi foarte eficient pentru programele adresate nivelului regional.

Procesul de dezvoltare a unor strategii la nivel regional, care propun interventii din mai multe sectoare si politici, ofera oportunitatea de a evalua daca provocarile unei regiuni sunt identificate si adresate corect prin mecanismele existente, asigurānd totodata un cadru transparent pentru prioritizarea potentialelor interventii si urmarirea coerentei si sinergiilor īntre rezultatele obtinute. Totusi masura īn care conceptul de dezvoltare integrata poate fi atribuit politicii regionale UE nu trebuie exgerata. Fara īndoiala ca fondurile structurale au fost "pionierii" īn ceea ce priveste abordarea regionala a dezvoltarii economice, dar ca parte a unui curent mai larg īn cadrul politicilor regionale nationale. Mai mult, fondurile structurale nu a condus īntotdeauna la dezvoltare integrata, īn special īn arii mici, fragmentate, care esuau īn a atrage potentialii promotori ai dezvoltarii economice.

Caracterul multianual - Existenta unor programe multianuale de dezvoltare, ale caror principii generale sunt agreate de la īnceputul perioadei de programare, ofera un mediu stabil pentru dezvoltarea proiectelor, partenerii avānd posibilitatea unor planificari pe termen mai lung. Mai mult, aceasta stabilitate a fondurilor structurale a fost perceputa ca o "politica de asigurare" īn fata schimbarii prioritatilor politicilor nationale, care putea reduce resursele alocate unei regiuni ca urmare a schimbarii orientarii guvernului sau politicii.

Generalizarea metodei de programare - Unul dintre cele mai clare exemple referitor la valoarea adaugata a politicii regionale este gradul īn care modelul comunitar de programare a fost transferat politicilor regionale nationale. Īn cadrul statelor membre ale UE, politicile nationale regionale au īnceput sa ofere o abordare mai descentralizata, integrata si strategica dezvoltarii regionale. De asemenea, s-a argumentat ca si capacitatea institutionala construita si cu participarea fondurilor structurale, īn special la nivel local, a sprijinit dezvoltarea potentialului ca aceste initiative sa fie implementate cu succes.

Impactul asupra interventiilor - Fondurile structurale sprijina diverse prioritati politice formulate la nivel national. Chiar daca sunt uneori definite īntr-o maniera limitata (cel putin īn afara Obiectivului 1), fondurile pot totusi sprijini o gama larga de activitati, variind de la dezvoltarea afacerilor, infrastructura, training, masuri orientate spre tehnologie, fiind destul de flexibile si generale astfel īncāt sa permita o combinatie a activitatilor propuse, care sa fie acceptata īn cele mai multe contexte nationale. S-a demonstrat, de asemenea, faptul ca, īn anumite situatii fondurile comunitare au permis testarea unor idei noi, favorizate la nivel national sau accelerarea diseminarii bunelor practici. Īn anumite cazuri si arii, Comisia a exercitat o influenta de "sus īn jos" prin intermediul fondurilor, folosindu-le pentru adresarea unor teme foarte importante pentru agenda comunitara, precum cele orizontale: mediu, egalitatea sanselor, societatea informationala. De asemenea, promovarea Dezvoltarii Tehnologice, a Cercetarii si Inovarii īn cele mai putin dinamice regiuni ale UE a avut un rol foarte important, punānd accentul pe masuri de competitivitate si pe orientare spre cheltuieli care genereaza venituri.

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru implementarea politicii publice - fondurile structurale sunt asociate cu unele inovatii institutionale īn managementul dezvoltarii regionale. Chiar daca Uniunea nu a impus un aparat standard pentru implementarea politicii regionale, programele cu finantare comunitara reprezinta īn sine un mecanism distinct, care necesita mecanisme si structuri de management specifice. Astfel, īnsusi procesul de creare a structurilor si sistemelor solicitate s-a dovedit a fi o sursa de inovare si experimentare. Procesul de construire a unor sisteme de management eficiente este foarte important pentru maximizarea impactelui potential al resurselor investite. S-a argumentat ca, cu cāt este mai puternica structura institutionala, cu atāt este mai mare impactul fondurilor structurale īn sprijinirea cresterii regionale.

Parteneriatul - Programarea politicii regionale este un proces dinamic, care solicita anumite abilitati. Inclusiv elemente de comunicare cu actori care reprezinta organizatii cu diferite niveluri de experienta si capacitati. Astfel, una dintre cele mai frecvente zone īn care se remarca valoarea adaugata a fondurilor structurale este parteneriatul - principiu fundamental al fondurilor structurale, care a contribuit semnificativ la cresterea transparentei, cooperarii si coordonarii īn designul si promovarea dezvoltarii regionale, si la o mai buna calitate a interventiilor īn acest sens.

Īncurajarea si sprijinul oferit dezvoltarii parteneriatelor locale reflecta o tendinta majora īn modernizarea economiei europene, īn urma proceselor de schimbare rezultate din modificarile de substanta aparute pe pietele globale si īn politicile globale. Aplicarea parteneriatului s-a dezvoltat progresiv, pe parcursul timpului. Acolo unde structura parteneriala exista, politica regionala a adus o noua dimensiune colaborarii. Prin fondurile structurale implicarea actorilor s-a configurat diferit, existānd o aprofundare, intensificare sau extindere a dinamicii parteneriatelor. Totusi, parteneriatul nu trebuie idealizat, deoarece uneori gasirea unui limbaj comun si a īntelegerii reciproce poate fi foarte greu de obtinut.

Parteneriatele verticale au avantajul ca ofera o structura coerenta īntregului sistem. Implicarea pe mai multe niveluri a CE sau a autoritatilor centrale sprijina coerenta politica.

O caracteristica deosebit de importanta pentru parteneriatele UE este faptul ca ofera influenta actorilor regionali si locali. Īn unele cazuri, fondurile structurale au marit gama participantilor, fiind incluse, dincolo de actorii principali, si diferite organizatii, care au schimbat balanta actorilor implicati activ. S-a demostrat ca parteneriatul functioneaza mai bine atunci cānd exista sarcini concrete de rezolvat, si ca motivatia partenerilor este reprezentata īn primul rānd de disponibilitatea fondurilor.

Datorita fluxurilor de informatii partenerii au īnceput sa constientizeze mai bine contextul economic general al dezvoltarii īn regiunea lor - īntelegānd cine ce face si de ce, si mai ales cum se integreaza īn contextul general.

Familiaritatea si īncrederea dezvoltate - īn ultima instanta īntre indivizi - prin participarea īn cadrul programelor politicii regionale a sprijinit colaborarea si consultarea inter-institutii sau diferite organizatii.

Calitatea managementului - Politica regionala a contribuit la institutionalizarea unui reflex de īnvatare, ca efect la activitatea de rutina pentru implementarea interventiilor prevazute. Monitorizarea si evaluarea solicitate prin regulamentele acestei politici reprezinta inovatii centrale ale fondurilor structurale.

Monitorizarea - practicile curente de monitorizare a fondurilor structurale reprezinta produsul unei evolutii succesive pe parcursul mai multor perioade de programare. Daca īn perioada de programare 1989 - 1993, monitorizarea reprezenta unul dintre cele mai putin dezvoltate aspecte a politicii regionale - cānd indicatorii fizici nu erau identificati īn avans, nu erau fixate tinte, iar sistemele de colectare si monitorizare a datelor erau rudimentare, evaluarile intermediare ale programelor aferent perioadei 2000 - 2006 demonstreaza progrese considerabile īn acest sens. Au fost dezvoltate metode privind ierarhizarea coerenta a indicatorilor identificati pentru programe multianuale, multisectoriale, definitii standardizate, baze de date, cunostinte si competente īn domeniu.

Evaluarea  - a devenit parte componenta a sistemului organizat pentru programarea si implementarea fondurilor structurale, ca urmare a regulamentelor politicii regionale. Īn unele state membre exista īntr-un grad redus sau deloc o cultura a evaluarii pentru dezvoltarea economica. Expertiza si experienta īn acest domeniu s-au dezvoltat īn timp, īn paralel cu cresterea actorilor si sectoarelor implicate īn procesele de evaluare. Desi impactul general este pozitiv, masura īn care evaluarea s-a integrat īntr-un anumit mediu nu este uniforma, si nici beneficiile evaluarii nu s-au manifestat īn acelasi grad si mod. Totusi, īmbunatatirea practicilor de evaluare, larga participare īn cadrul acestor procese si includerea sa īn procesul de formulare si aplicare a politicii au condus la generalizarea evaluarii pentru dezvoltarea politicilor.

Regulamentele fondurilor structurale au acordat o importanta deosebita modului īn care sunt utilizate fondurile structurale, fapt evident nu doar la nivelul solicitarilor de monitorizare si evaluare, ci si prin promovarea unei culturi puternice de control si audit. O tendinta recunoscuta īn ultimele decenii la nivel international īn sectorul public se refera la cresterea utilizarii tehnicilor bazate pe performanta īn management īn oferirea serviciilor publice. Astfel, s-a dezvoltat conceptul de "cea mai buna valoare pentru bani[53]".

Īn acest context, regulamentele fondurilor structurale din 1999 au introdus doua inovatii care aveau rolul sa integreze managementul bazat pe performanta īn procesul de formulare si implementare a politicii regionale: rezerva de performanta[54] - care s-a dovedit a fi un stimulent pozitiv si regula n+2[55] - stimulent negativ. Desi ambele instrumente au reprezentat potentiali dificultati pentru unele programe, introducerea lor a fost apreciata ca fiind foarte importanta pentru calitatea si realizarea la timp a programelor europene. Principala deficienta a acestor sisteme este rigiditatea lor: promoveaza o rapida realizare a programului uneori cu pretul calitatii, coerentei strategice sau inovarii.

Valoarea adaugata a politicii regionale pentru procesul de īnvatare - introducerea fondurilor structurale īntr-o regiune implica o adaptare a politicilor, sistemelor si organizatiilor de dezvoltare economica, actionānd ca un catalizator pentru īnvatare si schimbare. Mai mult, procesul de īnvatare īnsoteste procesul de formulare si implementare a politicii regionale. Dezvoltarea capacitatii de a īnvata este perceputa ca reprezentānd unul dintre rolurile cheie ale fondurilor structurale.

Facilitarea īnvatarii - Stabilitatea reglementarilor politicii regionale īn cadrul perioadelor de programare, dar si stabilitatea generala si continuitatea sistemului de la o perioada la alta au facilitat procesul de īnvatare, cel putin īn ultimii 15 ani (1989 - 1993, 1994 - 1999, 2000 - 2006). Desi cadrul general a evoluat si s-a mai schimbat īn timp, anumite principii si conditii au ramas īn mare aceleasi. Acest fapt este remarcabil pentru sistemul public, permitānd astfel nu doar acomodarea cu un sistem relativ complex dar si posibilitatea de a-l īmbunatati. S-a argumentat, de asemenea, ca fondurile structurale au potential puternic pentru a produce efecte de īnvatare si pentru ca majoritatea programelor implica arii si actori din diferite sectoare si politici.

Īnvatarea la nivel de program - La nivelul programelor individuale, dezvoltarea capacitatii, atāt pentru cei care gestioneaza programul cāt si pentru ceilalti actori principali participanti, este o componenta a programului, partial pentru ca participarea efectiva īn cadrul programului presupune o serie de competente, dar si pentru ca prioritatile se schimba īn timp, pe parcursul progresului programului de la dezvoltare la implementare si evaluare.

Īn majoritatea programelor, sunt dedicate resurse financiare special pentru īncurajarea īnvatarii si diseminarea practicilor de succes, prin construirea de pagini web, organizarea de conferinte, seminarii, īntālniri, etc.

Retele nationale, transnationale si cu noile state membre - Unele state membre au stabilit retele care sa permita comunicarea si schimbul de informatii īntre managerii programelor si actorii regionali/locali care lucreaza īn cadrul acestora (Suedia, Olanda). Aceste retele faciliteaza aparitia unor initiative utile formularii politicilor nationale.

Faptul ca politica regionala a oferit un cadru comun pentru o politica internationala a avut ca rezultat aparitia unui segment de specialisti īn cadrul Uniunii, care au o cultura si competente similare īn abordarea fondurilor structurale. Astfel, au aparut retelele transnationale care au largit orizonturile cooperarii  si au facilitat diseminarea celor mai bune practici. Comisia Europeana a facilitat tot mai mult schimburile de informatii si experienta pan-europene prin organizarea unor conferinte speciale, cu implicarea si participarea a sute de specialisti īn fonduri structurale.

Sectorul public din statele membre vechi a acumulat o experienta semnificativa īn managementul fondurilor structurale, atāt din punct de vedere institutional, socio-economic cāt si politic. Cooperarea si schimbul de experienta cu noile state membre este intens, īn special īn cadrul proiectelor de twinning. Beneficiile generate nu au fost doar īntr-un singur sens, transpunerea informatiilor īn alte circumstante si sisteme determinānd aparitia unor noi idei si perspective asupra situatiei.

5.2 Posibilitati de crestere a valorii adaugate a politicii regionale a UE īn noile state membre

Dincolo de aceste efecte de valoare adaugata ale politicii regionale a Uniunii Europene, care pot avea caracter universal pentru toate statele membre, trebuie discutat cazul special al noilor state membre (īn particular, al tarilor foste comuniste), experienta si relatia speciala - marcata de caracteristici specifice pe care o dezvolta īn raport cu conditionalitatile si avantajele acestei politici.

Toate tarile post-comuniste au mostenit sisteme administrative concepute pentru un regim autoritar. A fost, deci, nevoie ca ele sa fie profund transformate si adaptate noului rol al statului. A fost nevoie de remodelarea, de schimbarea modelului īmpartirii sarcinilor si responsabilitatilor īntre persoane si diferitele institutii publice.

Activitatile initiale au avut loc pe doua niveluri: orizontal - de limitare a responsabilitatilor (atributiilor) statului prin privatizare si liberalizare si vertical - de descentralizare, prin aceasta īntelegāndu-se trecerea responsabilitatilor, prerogativelor si resurselor īn sarcina unei administratii locale autonome. Descentralizarea nu constituie doar un transfer de prerogative si resurse catre administratia locala. Descentralizarea este un proces complex politic, economic si social.

Buna administrare a fondului structural necesita si coordonarea diverselor niveluri (politic, tehnic si administrativ). Aceasta este o problema presanta īn noile state membre īn special, unde trebuie luate masuri mai eficiente. Discutiile privind asigurarea coeziunii īntre Comunitate, statele membre si regiuni sunt deosebit de importante si nici o sfera de administrare nu trebuie lasata īn afara acestui dialog structurat. Este dificil sa se evite mecanismele complexe pentru punerea īn aplicare a finantarii structurale, care este influentata de trei niveluri diferite de reglementare, si anume regulile comunitare, cadrele nationale si practicile regionale. Simplificarea procedurala este prin urmare o problema care trebuie adresata la toate trei nivelurile pentru a evita orice interpretare ulterioara si pentru a facilita si accelera punerea īn aplicare a programului.

Politica de coeziune nu īnseamna numai finantare; īnseamna si parteneriat īntre diversi actionari. Actiunea si cooperarea la un singur nivel nu sunt suficiente pentru a īntari efectul de pārghie. Īn acest cadru, parteneriatul si conceptul de networking la nivel local sunt factori importanti ai dezvoltarii. Alegerea partenerilor este o problema de importanta critica. De asemenea, respectarea principiilor parteneriatului, bazate pe participare reprezentativa, transparenta īn management, eficacitate īn implementarea actiunilor si asigurarea unui proces democratic de luare a deciziilor, este esentiala.

Livrarea rapida a fondurilor īn regiunile eligibile este de asemenea importanta. Uneori dureaza prea mult pāna cānd fondurile ajung la beneficiari, ceea ce duce la costuri de proiect mai mari. Livrarea fondurilor trebuie bazata pe reguli transparente si criterii clare.

O problema particulara īn noile tari membre - subliniata si īn ultimele Rapoarte anuale ale UE - este lipsa unui numar suficient de proiecte de calitate pentru a fi lansate, precum si dificultatea si complexitatea pregatirii tehnice a proiectelor. Exista prin urmare o necesitate pentru:

-        administrare mai buna, astfel īncāt sa se permita regiunilor care primesc finantare sa acceseze ajutorul si sa īl utilizeze īn mod eficient;

-        asistenta tehnica, īn special cu pregatiri pentru a pune īn aplicare noi proiecte;

-        calitate, atāt pe plan extern, sub forma de specialitate, cāt si pe plan intern, pentru a putea determina ce este cu adevarat necesar;

-        controale de calitate ale proiectului si cheltuielilor si evaluarea sustenabilitatii proiectelor deja puse īn aplicare.

Īn ceea ce priveste lectiile de management si implementare a fondurilor UE, resursele trebuie concentrate acolo unde exista o necesitate demonstrabila si capacitate de absorbtie, dar este de preferat sa se evite proiectele cu un grad ridicat de risc. Programul de investitii trebuie conceput tinānd cont de calendarul regulii "n+2/n+3".

Experienta Irlandei si a altor tari demonstreaza ca Fondurile UE pot sa faca diferenta si sa promoveze convergenta, daca sunt īndeplinite cumulativ urmatoarele conditii

-        Rentabilitate economica potential ridicata

-        Pornind de la premisa ca o economie nu poate fi transformata doar prin interventii la nivelul fondurilor structurale, este important ca sursele aditionale de finantare sa creeze un efect sinergic cu cel al fondurilor structurale

-        Pe lānga definirea corecta a politicii regionale, este foarte important sa se asigure consecventa si coerenta acesteia īn timp.

-        Concentrare pe un numar limitat de prioritati cheie

-        Capacitate de implementare

-        Flexibilitate si disponibilitate la schimbare

-        Parteneriate bune cu Comisia Europeana

Īn concluzie, fondurile UE pot reprezenta un potential motor generator de reforma īn toate sensurile - atāt ca sursa de finantare, dar si ca factor de schimbare spre o administratie de stat concentrata pe servicii de calitate si satisfacerea clientilor.

Desi pentru perioada de programare 2007 - 2013 s-au stabilit obiectivele comune pe care aceasta politica trebuie sa le urmareasca īn regiunile celor 27 de state membre, ne putem īntreba daca aceasta lista de obiective reprezinta un consens sau un compromis pentru necesitatile de dezvoltare ale tarilor participante, avānd īn vedere reorganizarea prioritatilor la nivel comunitar, cu accent pe crestere si locuri de munca. Adica, reprezinta Agenda Lisabona, īn aceeasi masura ca pentru tarile nordice, o prioritate si pentru Romānia sau Bulgaria?

Agenda Lisabona este foarte complexa si prioritatile sale pot fi interpretate īn mod diferit de la caz la caz: īn timp ce UE este mult mai preocupata de crearea de locuri de munca si sprijin pentru cercetare-dezvoltare, Romānia trebuie sa investeasca īn domenii precum infrastructura si īmbunatatirea mediului de afaceri. Asimilarea tehnologiei este mai importanta pentru Romānia, pe termen scurt, decāt crearea tehnologiei - deoarece etapele dezvoltarii nu pot fi "arse".

Deci raspunsul la īntrebarea de mai sus este nu, bineīnteles ca nu. Agenda Lisabona ar trebui sa porneasca de la un minim de conditii de infrastructura existente īn statele membre. Convergenta regionala īn primul rānd, si abia apoi competitivitatea regionala reprezinta conditiile esentiale de realizat astfel īncāt Uniunea Europeana sa fie competitiva pe plan mondial. Accelerarea dezvoltarii economice īn cele mai sarace regiuni este o conditie esentiala pentru realizarea si sustinerea unor standarde de viata ridicate īn Uniune si pentru asigurarea competitivitatii generale a gruparii.

Pentru tarile de coeziune, trebuie creata o baza de infrastructura pentru investitii ulterioare. Pentru a atinge un nivel dat de competitivitate, regiunile sarace trebuie sa aiba o infrastructura de baza suficient de dezvoltata. Investitia īn educatie si dezvoltarea capitalului uman īn regiunile cele mai sarace sunt de asemenea importante pentru ca resursele umane au o influenta decisiva asupra, printre altele, atractivitatii unei regiuni pentru investitori si garanteaza dezvoltarea viitoare.

Exista riscul ca impactul politicii sa fie redus daca regiunile care se confrunta cu dificultati de dezvoltare īncep sa ramāna si mai mult īn urma, īn conditiile īn care nu reusesc sa se dezvolte pe directiile trasate ca fiind prioritare la nivel comunitar, utilizānd inadecvat si ineficient  instrumentele structurale ale UE. Un impact posibil ar putea fi o dezvoltare a regiunilor mai lenta din punct de vedere economic si social, īn paralel cu riscul dublarii unor activitati.

Pentru a evita aceasta finalitate sau aparitia unor situatii īn care, atunci cānd factorii de decizie transpun obiectivele formulate la nivel comunitar spre implementare la nivel regional, principiile comune se transforma īn abordari divergente, chiar contradictorii, trebuie sa se abordeze si sa se construiasca continutul politicii regionale pornind de la nevoile specifice ale celor mai sarace regiuni, care trebuie identificate si adresate tinānd cont de resursele naturale, valorile culturale, mediul si potentialul de dezvoltare care le caracterizeaza.

Īntr-un moment īn care Europa este confruntata cu provocarile globalizarii, conceptul "de jos īn sus", bazat pe identificarea problemelor dar si a unor modalitati concrete de rezolvare a acestora de catre actorii locali, trebuie sa se regaseasca si īn procesul de formulare a politicii regionale a UE la nivel comunitar, astfel īncāt īn final sa nu se obtina doar o constructie artificiala, cu obiective formulate la nivel declarativ, care nu sunt fezabile pentru ca, pe de o parte, nu tin cont nici de potentialul si nici de specificitatile regiunilor vizate, iar pe de alta parte, nu sunt nici īnsusite de catre acestea.

Īn unele cazuri, implementarea politicii regionala a Uniunii Europene trebuie realizata astfel īncāt sa se asigure corelarea cu prevederile altor politici comunitare - politica concurentiala, politicile de cercetare, dezvoltare, inovare, politica agricola si de dezvoltare rurala. Rigiditatea prevederilor acestor politici, precum si necesitatea respectarii lor pun īn dificultate implementarea politicii regionale, atāt din punct de vedere al cheltuirii fondurilor, cāt si din cel al asigurarii impactului asupra dezvoltarii prin implementarea acestor fonduri.

Īn acest sens, īn procesul de pregatire a urmatoarei perioade de programare 2014 - 2020, pentru optimizarea si asigurarea compatibilitatilor īntre politica regionala si alte politici comunitare, precum si pentru evitarea sau minimizarea punctelor de conflict īntre aceste politici, īndeosebi īntre politica regionala si alte politici, cum sunt: politica ajutorului de stat, PAC, politica īn domeniul cercetarii, dezvoltarii, inovarii, etc., este necesar sa se aiba īn vedere ca si īn formularea  politicilor mentionate sa se tina seama de specificul politicii regionale, pentru ca aceasta sa poata fi implementata īn conditii optime si nu doar politica regionala  sa se adapteze la  caracterul si exigentele altor  politici.

Politica regionala trebuie sa se adapteze īn viitor la doua tipuri de provocari, ambele presante si care necesita actiune imediata: pe de o parte trebuie sa faca fata presiunilor concurentiale cu care se confrunta Uniunea Europeana pe plan mondial si care s-au concretizat īn reactii tip Strategia Lisabona,  iar pe de alta parte sa raspunda provocarilor interne ale gruparii, care se refera la realizarea convergentei īntre statele membre si regiunile Uniunii Europene, prin diminuarea disparitatilor de dezvoltare socio-economica, contribuind astfel, la un obiectiv mai larg al gruparii - cel al coeziunii. Astfel, adaptarea politicii regionale la aceste doua provocari presupune practic, o actiune sinergica prin masuri concrete la nivelul a doua paliere, care trebuie abordate distinct, si nu īmpreuna ca pāna acum:

-        Formularea unor directii strategice si alocarea unui buget īn cadrul politicii regionale pentru implementarea acestora pentru masuri care urmaresc competitivitatea, excelenta, peformanta de ansamblu a gruparii prin raportare la ceilalti competitori internationali,

-        Formularea unor directii strategice si alocarea unui buget īn cadrul politicii de coeziune pentru implementarea acestora pentru masuri care urmaresc realizarea convergentei, prin diminuarea diferentelor de dezvoltare.

Principalele criterii de demarcatie referitor la īncadrarea statelor membre si a regiunilor ca fiind eligibile īn una din cele doua categorii propuse sunt īn primul rānd, asigurarea unor conditii infrastructurale de baza (pentru a putea trece de la implementarea masurilor tip convergenta la cele tip Strategia Lisabona) si īn al doilea rānd existenta, dezvoltarea si exploatarea unui avantaj competitiv valabil la nivel international, īn comparatie cu ceilalti competitori ai Uniunii (pentru a putea primi finantare pentru competitivitate).

Īn functie de factorii specifici care determina diferentele de dezvoltare īntre regiuni, directiile prioritare īn cadrul politicii regionale, īn vederea promovarii unei dezvoltari echilibrate, armonioase si durabile, trebuie sa vizeze:

-        Reducerea izolarii fizice a regiunilor, prin crearea de noi rute de transport, precum  si promovarea si valorificarea potentialului acestora la nivel national si european.

-        Īn regiunile īn care predomina activitati industriale aflate īn declin, trebuie sprijinite initiativele de restructurare economica, fiind nevoie de formularea si aplicarea de programe speciale de restructurare care sa conduca la cresterea semnificativa a ponderii sectorului tertiar al economiei, trebuie stimulate noile īntreprinderi care promoveaza inovarea si realizeaza produse competitive, care au la baza tehnologii īnalte.

-        Revitalizarea zonelor urbane, reabilitarea infrastructurii urbane īnvechite trebuie avute īn vedere pentru cresterea atractivitatii unor orase si aglomerari urbane care īn prezent se afla īntr-un declin accentuat. Totodata, īn vederea reducerii presiunilor asupra marilor aglomerari urbane trebuie sustinuta promovarea polilor de crestere.

-        Īncurajarea cooperarii īntre regiuni cu nivele diferite de dezvoltare trebuie avuta īn vedere nu numai la nivelul Obiectivului de Cooperare Teritoriala Europeana, ci si īn cadrul Obiectivelor de Convergenta si Competitivitate regionala. Īn acest sens, trebuie urmarita realizarea de proiecte cu impact major cel putin la nivel regional, spre beneficiul cāt mai multor parteneri din numeroase regiuni.

Dincolo de aceste abordari specifice, trebuie īn acelasi timp mentinut echilibrul īntre politicile care vizeaza reducerea decalajului īntre regiunile ramase īn urma si regiunile mai dinamice si politicile care se adreseaza regiunilor mai competitive.

5.3    Perspectivele implementarii Politicii Regionale a UE īn Romānia

5.3.1 Posibilitati de maximizare a valorii adaugate a politicii regionale UE īn Romānia īn perioada 2007 - 2013

Participarea Romāniei la implementarea politicii regionale a UE īnseamna, īn primul rānd oportunitatea de a beneficia de un sistem de valori īntre care se regasesc eficienta economica, protectia mediului, asigurarea unor standarde existentiale minime, definirea unui "model de viata european", valorile urbane, resursele umane calificate.

Totodata, integrarea europeana si deschiderea catre piata interna a Uniunii Europene implica si provocarea unei competitivitati sporite, care poate avea efecte negative asupra unei economii īn proces de consolidare, ca a Romāniei.

Īn acest context, Instrumentele Structurale reprezinta resursa cea mai importanta de care Romānia va beneficia pentru a face fata schimbarilor si provocarilor integrarii. Totusi, politica de dezvoltare regionala nu poate constitui īn mod exclusiv cheia dezvoltarii de ansamblu a unui stat, mai ales īn conditiile īn care efectele sale reale asupra cresterii economice sunt dificil de evaluat. O dimensiunea critica īn acest sens este reprezentata de natura sistemului economic si calitatea celorlalte politici publice care formeaza esenta mix-ului de politica economica al unui stat: regimul juridic al drepturilor de proprietate si ocrotirea economiei de piata, fiscalitatea, politica antitrust etc.

Independent de optiunile de politica regionala pe care o anumita tara/regiune le adopta īn functie de specificul sau, gasirea "mix-ului" optim de politici care sa asigure dezvoltarea reprezinta o provocare si aproape īntotdeauna o tema extrem de controversata. Stadiul de dezvoltare al Romāniei īn acest moment a impus folosirea unui mix de politici, fara a opta pentru o singura alternativa īn exclusivitate: nu se poate urmari doar competitivitate, fara a evita pericolul de a amplifica disparitatile socio-economice pāna la punctul īn care acestea se pot transforma īn explozii si fenomene sociale grave. De asemenea, nu putem opta nici pentru scenariul alocarii fondurilor fara a lua īn calcul potentialul de dezvoltare, resursele umane existente si calificarea acestora, resursele economice, de management, etc. O politica economica nu este buna sau rea, ea este doar adecvata sau nu momentului sau starii īn care intervine sau pentru care este aplicata. De aceea uneori, este necesara aplicarea unui mix de politici, care printr-un efect conjugat pentru redresarea mai multor probleme sa determine impulsul necesar cresterii economice. Astfel, scenariul "pro-dezvoltare" nu este alternativa exclusiva pentru care a optat Romānia pentru perioada de programare 2007 - 2013, tinānd cont si de faptul ca fondurile structurale sunt fonduri publice, care au ca scop asigurarea coeziunii economice, sociale si teritoriale a statelor membre UE, iar unul dintre pricipiile de baza ale acestor fonduri vizeaza rolul de a contracara efectele negative ale economiei de piata.

Pregatirea Romāniei si Bulgariei pentru implementarea Politicii Regionale a UE si accesarea fondurilor a fost mai dificila[56] īn comparatie cu statele membre care au aderat la UE īn 2004, care experimenteaza deja al patrulea an de implementare a programelor finantate din fonduri structurale.

Īn Romānia, pentru perioada 2007 - 2013 nu functioneaza o politica regionala propriu-zisa, ci o varianta adaptata a acesteia, un compromis bazat pe conditiile specifice tarii noastre din punct de vedere legislativ, institutional si al capacitatii de a administra - cu toate sensurile pe care le presupune aceasta responsabilitate, de la programare la implementare, monitorizare si evaluare, la nivel regional, o astfel de politica. O politica regionala īn adevaratul sens al cuvāntului ar presupune, īn primul rānd, o functionare optima a principiilor pe care le are la baza:

-        parteneriat (este o relatie care trebuie sa se desfasoare īn doua sensuri: pe de o parte, trebuie sa se asigure o consultare reala a partenerilor, pe de alta parte, acestia trebuie sa se implice īn acest proces si sa vina cu propuneri concrete si fezabile. Deocamdata, aceasta relatie se afla īntr-un stadiu incipient, avānd un caracter mai mult formal decāt real).

-        concentrare (nevoile de dezvoltare ale Romāniei sunt atāt de numeroase si diverse, īncāt este dificil sa se realizeze o prioritizare obiectiva a acestora, iar īn cazul īn care acest lucru se realizeaza, este greu de evaluat daca formula rezultata reprezinta īntr-adevar cea mai buna optiune).

-        programare (analiza celor mai bune optiuni strategice, continuitate, finalizare, caracter multianual).

-        cofinantare (dezvoltarea capacitatii autoritatilor locale de a asigura finantarea pregatirii proiectelor si cofinantarea acestora).

-        monitorizare, evaluare si control (practici aflate īntr-un stadiu incipient, pentru care acum se dezvolta o cultura administrativa).

-        aditionalitate (dezvoltarea tarii, ca proces, nu ar trebui privita aproape exclusiv prin prisma finantarii din fondurile oferite Romāniei īn cadrul politicii regionale a UE. Strategia de dezvoltare a tarii - PND se confunda aproape īn totalitate cu strategia de dezvoltare elaborata pentru a avea acces la fondurile structurale - CSNR. Diferenta este data de prioritatea referitoare la agricultura si dezvoltare durabila, prezenta īn PND, dar care, chiar daca nu este finantata din fonduri structurale, este finantata tot din fonduri comunitare - FEOGA, deci nu din fonduri  nationale sau din alte surse).

De asemenea, o astfel de politica se implementeaza īntr-un cadru legal definitivat (vezi stadiul procesului de descentralizare) si un cadru institutional consolidat (vezi institutiile cu atributii īn domeniul dezvoltarii regionale atāt la nivel central, cāt si regional/local).

O alta deficienta se refera la instrumentele de planificare spatiala, care īnca nu functioneaza corespunzator: planurile de amenajarea teritoriului zonale nu exista, īn timp ce unele sectiuni ale planului de amenajarea teritoriului national sunt īn curs de elaborare, iar multe planuri de amenajarea teritoriului judetene si planuri urbanistice generale sunt īnca neactualizate. Aceasta situatie creaza probleme atāt īn etapa de programare (identificarea nevoilor de dezvoltare), cāt si īn cea de implementare a programelor operationale.

Din cauza lipsei de experienta, dar si a unor deficiente structurale care variaza pe o gama larga la nivelul regiunilor, de la resurse umane insuficiente sau insuficient calificate, pāna la lipsa unei capacitati strategice de a programa si implementa fonduri structurale, si avānd īn vedere faptul ca acesta este primul exercitiu īn care Romānia participa efectiv la aplicarea politicii regionale a Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile care decurg din statutul de stat membru, tara noastra a optat, de comun acord si cu Comisia Europeana, sa-si asume responsabilitatea implementarii acestei politici la nivel central, avānd la baza o abordare national - sectoriala, si nu una regional - teritoriala.

Īn ceea ce priveste conceptul de "politica regionala", acesta este un concept cunoscut si īnteles, nu īntotdeauna ca filozofie, ci mai mult ca metoda de lucru, la nivelul institutiilor administratiei centrale, si mai putin la nivel local - regional, unde, īn general partenerii vizati sau adresati de proiecte de dezvoltare regionala nu recunosc o conexiune strategica īntre posibilitatea de finantare prin fondurile structurale si prioritatile mai larg formulate ale politicii regionale a UE. Mai mult, chiar si la nivel central, desi conceptul de "fonduri structurale" este foarte uzitat si promovat prin toate mijloacele de comunicare, pāna la marea masa - potentiali beneficiari, acesta este rareori īncadrat īn contextul strategic al politicii regionale, cu exceptia documentelor de specialitate, considerate uneori chiar si īn mediul academic ca fiind relativ tehnice. Majoritatea beneficiarilor sau a organismelor intermediare īnteleg ca un potential proiect eligibil spre finantare din fonduri structurale trebuie sa se regaseasca, din punct de vedere al activitatilor adresate, īntre prioritatile mai larg formulate ale unui program, dar relatia strategica īntre acesta si Cadrul National Strategic de Referinta sau īntre acesta din urma si recomandarile formulate īn cadrul Orientarilor Strategice Comunitare care definesc politica regionala moderna sunt vag percepute, cunoscute sau īntelese. Probabil ca acest aspect reprezinta unul dintre motivele principale pentru care majoritatea proiectelor propuse urmaresc īn primul rānd cheltuirea banilor, ca si conditionalitate tehnica imediata a accesului la bani europeni si mai putin impactul acestor investitii pe termen lung, care practic sta la baza formularii prioritatilor ulterioare si a alocarilor financiare care le ierarhizeaza. Īn aceste conditii, este necesara promovarea si aprofundarea  conceptului de "politica regionala", astfel īncāt receptorii sa raspunda īntāi unor scopuri strategice si ulterior celor operationale si mai ales sa īnteleaga de ce trebuie sa faca acest lucru.

Daca aceste consideratii reflecta o serie de specificitati valabile la nivel micro este interesanta perceptia conceptului de "politica regionala" la nivel macro: desi recunoscuta ca prioritate a guvernului, figurānd īn capitolul 15 al Programului de Guvernare - Politica Regionala, politica regionala a Romāniei suprapune prioritatile de dezvoltare ale Romāniei cu prioritatile finantate din fonduri structurale: Planul National de Dezvoltare 2007 - 2013 se refera aproximativ la aceleasi directii de dezvoltare ca si Cadrul National Strategic de Referinta, care include mai putin prioritatea explicita de dezvoltare rurala si agricultura (care poate fi atribuita prioritatii de promovare a unei dezvoltari teritoriala echilibrate) - care urmeaza sa fie adresata din punct de vedere financiar tot din fonduri comunitare (Fondul European pentru Dezvoltare Rurala si Agricultura sau Fondul European pentru Pescuit). Astfel, directiile strategice de dezvoltare ale Romāniei se identifica, īn general, cu prioritatile identificate spre finantare din fonduri comunitare, ceea ce transforma ipoteza dezvoltarii Romāniei, cel putin pentru urmatoarea perioada de programare, īntr-un joc cu o singura miza: politica regionala īn general, prin fondurile pe care le investeste, īn special.

Astfel, apare firesc īntrebarea: sunt suficiente cele aproximativ 30 mld. Euro alocate Romāniei īn total, īn cadrul tuturor instrumentelor financiare, īn perioada 2007 - 2013, pentru a redresa cele mai grave probleme de dezvoltare ale tarii si pentru a raspunde prioritatilor comunitare (de politica regionala, agricola, etc.)?

Prioritatile politicii regionale vor fi finantate īn Romānia printr-un buget de aproximativ 19 mld. Euro  si cofinantarea aferenta acestora īn cadrul a diferite programe operationale (cu procente variind īn functie de statutul solicitantului de proiect si de tipurile de activitati prevazute spre finantare). Desi nevoile de investitii īn Romānia pentru aceasta perioada de programare depasesc aceasta suma - exista o serie de preocupari si temeri fundamentate la toate nivelurile ca aceasta suma ar putea sa nu fie cheltuita pāna īn anul 2015 (perioada de implementare) din cauza conditionalitatilor exigente care īnsotesc aceste fonduri dar si a calitatii si numarului de proiecte elaborate si propuse spre finantare.

Dificultatile de utilizare a fondurilor reprezinta o preocupare majora si presanta, din cauza dificultatilor procedurale si a restrictiilor temporale implicate īn proiectele de punere īn aplicare, ce rezulta īn incapacitatea potentialilor beneficiari de a obtine sau chiar solicita fondurile pe care le-ar fi putut utiliza.

Procesul de absorbtie al fondurilor puse la dispozitie de Uniunea Europeana reprezinta un test major privind īntreaga capacitate de gestionare de catre autoritatile publice a integrarii europene īn ansamblu. Cheltuirea fondurilor pentru alte scopuri decāt cele identificate initial īn cadrul strategiilor si programelor operationale sau deviatiile majore comparativ cu indicatorii de rezultate propusi pot atrage nu numai suspendarea co-finantarii unui anumit proiect de catre Uniunea Europeana, dar si blocarea potentiala a unei īntregi axe tematice de finantare. Īn acest sens, sunt foarte importante asigurarea transparentei si a obiectivitatii īn privinta monitorizarii si evaluarii tuturor proiectelor.

Īn acest context, un subiect foarte important, care trebuie promovat corect īn continuare va fi cel referitor la continutul si sistemul de implementare a programelor operationale, finantate din fonduri structurale, care devin, practic, principalul motor de dezvoltare a Romāniei īn urmatorii ani. Desi institutional sunt administrate de ministere diferite, aceste fonduri sunt toate instrumente de dezvoltare regionala. Desi perceptia generala este ca Programul Operational Regional este singurul program de dezvoltare regionala īn Romānia, de fapt toate programele operationale finantate īn perioada de programare 2007 - 2013 din fondurile Uniunii Europene sunt elaborate si implementate īn contextul politicii regionale europene.

Astfel, Romānia va trebui sa raspunda īn fata a doua mari provocari pe parcursul implementarii acestor fonduri: nu numai ca banii trebuie cheltuiti īntr-o perioada stabilita de timp si cu respectarea unui set de reguli complexe si rigide, dar toate aceste investitii trebuie sa produca un impact pozitiv concret si vizibil asupra dezvoltarii, calitatii vietii si bunastarii generale, dar si a fiecarei regiuni īn parte. Pe termen lung, absorbtia fondurilor este importanta nu numai din perspectiva potentialului impact asupra dezvoltarii pe care īl pot genera, dar si pentru ca va asigura o pozitie solida a Romāniei īn procesul de negociere a unui pachet financiar consistent pentru urmatoarea perioada de programare.

Problema fundamentala este īn prezent pentru Romānia, dezvoltarea capacitatii de operare a acestui mecanism al politicii regionale pe axe independente de arbitrariul si influenta dimensiunii politice. Acest fapt ridica un semn de īntrebare asupra capacitatii de a respecta cadrul regulamentar si conditionalitatile politicii regionale.

Este necesara schimbarea mentalitatii: de la concentrarea pe planificarea individuala la planificarea colectiva/de cooperare. Trebuie sa existe dorinta de a colabora, de a īmpartasi informatiile si experientele (īncredere si transparenta) si de a dezvolta cunostintele. Atitudinea pasiva trebuie īnlocuita cu cea pro-activa. Diseminarea informatiilor trebuie sa se faca catre toti factorii implicati si toti beneficiarii, īn vederea obtinerii unui sprijin unanim. Toate acestea īnsa, au nevoie de timp.

Este necesara īntelegerea administratiei locale ca administratie descentralizata, aflata sub controlul democratic al comunitatilor locale, iar descentralizarea ca fiind transferul competentelor administrative si financiare de la nivelul administrativ central catre cel local. De asemenea, este necesara respectarea principiul subsidiaritatii - faptul ca deciziile, interventiile si operatiunile trebuie sa fie īn responsabilitatea nivelului administrativ care se afla cel mai aproape de cetatean, cu conditia ca la acest nivel sa existe cunostintele, capacitatea si resursele (umane, tehnice si financiare) necesare - trebuie īnteles si implementat corect īn practica.

Este foarte important ca autoritatile responsabile sa īnteleaga si "sa cumpere" strategia de dezvoltare, dar si sa aiba o capacitate de implementare suficient de dezvoltata. Experienta implementarii fondurilor structurale va fi o oportunitate noua ce va necesita angajamentul politic, financiar si tehnic al partenerilor. Īn primul rānd, va presupune cresterea cheltuielilor publice īn aceste arii, care ramān relativ reduse comparativ cu alte tari ale UE. Va impune, de asemenea, aparitia unei noi culturi a parteneriatului si o noua abordare a problemelor pietei muncii, bazata pe colaborare īntre agentiile de stat si organizatiile societatii civile.

Totusi, nivelul scazut de competente si resurse financiare la nivel regional[57] pun īn dificultate implementarea unei strategii coerente, care sa genereze beneficii pentru īntreaga regiune. O consecinta a situatiei regiunilor si a problemelor cu care acestea se confrunta poate fi utilizarea inadecvata si ineficienta a instrumentelor structurale si dublarea activitatilor, ceea ce poate genera ca impact o dezvoltare mai lenta a regiunilor din punct de vedere economic si social si promovarea unei dezvoltari cu caracter sectorial si nu integrat. Posibile solutii pentru ameliorarea situatiei regiunilor si a impactului preconizat al situatiei īn care acestea se afla ar fi:

-        Puternic accent pe dezvoltare de parteneriate prin implicarea autoritatilor regionale si locale īn stimularea parteneriatului public privat pentru luarea deciziilor, stimularea autoritatilor din comune/orase/municipii pentru a formula propuneri de proiecte comune si implicarea si responsabilizarea partenerilor socio-economici. 

-        Abordarea pro-activa din partea administratiilor locale care sa preia conducerea procesului de dezvoltare regionala, prin: initierea, discutarea si ajustarea planurilor si propunerilor īn vederea obtinerii unui consens cu partenerii implicati, organizarea unor sesiuni si campanii de informare a publicului larg referitoare la intentiile si proiectele pe care le dezvolta, gasirea unor solutii comune la nivel regional pentru problemele locale, desfasurarea unui proces de negocieri pentru rezolvarea problemelor cu administratia centrala.

-        Dezvoltarea unei comunicari transparente si a unui sistem informational accesibil tuturor partilor implicate, prin īmbunatatirea structurilor de comunicare la nivel orizontal si vertical, organizarea īn mod sistematic a informatiilor si a datelor relevante si punerea lor la dispozitia factorilor implicati si/sau a beneficiarilor (e-guvernare), organizarea de sesiuni publice de informare, pe teme de maxima importanta, īn vederea mentinerii lor īn atentia publicului si dezvoltarea unei relatii corecte si adecvate cu mass-media la nivel regional.

-        Dezvoltarea resurselor umane si consolidarea capacitatii prin educatie si formare profesionala, prin evaluarea necesitatilor de formare si efectuarea de analize tip SWOT, pe baza carora se va elabora unor Plan de Actiune īn domeniul formarii profesionale, implicarea activa a centrelor de formare profesionala si a institutelor de educatie din cadrul unei regiuni īn elaborarea de materiale destinate formarii profesionale, precum si īn implementarea sesiunilor de formare, aplicarea principiilor delegarii, orientarii catre rezultate si raspunderii īn vederea obtinerii de rezultate.

-        Actiuni de lobby la nivel international si national, prin coordonarea planurilor si actiunilor autoritatilor regionale si locale si adresarea unui mesaj comun participantilor externi, organizarea unor reuniuni la care sa participe toti partenerii īn mod regulat, īn vederea stabilirii unei abordari generale, participarea asociatiilor - care sa detina un rol principal īn procesul de lobby, atāt fata de proprii membri, cāt si fata de administratia centrala.

Mergānd mai īn detaliu, este necesar sa se adauge dimensiunea regionala tuturor politicilor sectoriale. Īn multe situatii, aceasta reclama nu atāt strāngerea de noi date si informatii, ci numai reorganizarea celor existente. Planificarea si programarea regionala are nevoie de un sistem informational īmbunatatit care are ca scop pe de o parte asigurarea unei baze de date solide care sa faca posibila planificarea si programarea regionala, si care poate contribui īn acelasi timp la cresterea gradului de constientizare  a factorilor  politici decizionali, precum si a societatii civile īn general (grupuri de interes, academice etc.), asupra discrepantelor teritoriale de dezvoltare si impactul spatial al politicilor economice sectoriale. 

Īn prezent, din acest sistem informational lipseste un element fundamental pentru a putea realiza o politica si o strategie consistenta de dezvoltare regionala[58], si anume structurarea pe regiuni a cheltuielilor ministerelor si īn primul rānd a cheltuielilor pentru investitii publice. Desi sunt tot mai multe statistici regionale de nivel NUTS II datorita crearii celor 8 Directii Generale pentru Statistica Regionala, ele nu ofera informatii detaliate privind cheltuielile publice pe regiuni si pe categorii de cheltuieli. Calitatea planurilor si programelor regionale este īnca destul de limitata nu numai din cauza capacitatii administrative limitate si insuficientei resurselor financiare, dar mai ales faptului ca nu a existat o baza informationala adecvata īn general, si, īn special, o structurare regionala a investitiilor decise la nivel central. Īn acest context se impune necesitatea construirii unui sistem informational.

Dezvoltarea capacitatii locale de planificare si programare strategica presupune un proces pe termen lung care trebuie sustinut de institutii adecvate, fara a pierde īnsa experienta capatata pāna īn prezent. Implementarea politicii de dezvoltare regionala se va construi pe  institutiile existente, luānd īn considerare contextul administrativ mai larg.

Pentru eficientizarea politicii si strategiei nationale de dezvoltare regionala, este necesara, īn primul rānd, consolidarea institutiilor regionale, care sa actioneze ca motoare ale dezvoltarii regionale. Acestea trebuie sa aiba legitimitate politica, responsabilitati si competente bine delimitate de cele ale altor institutii din sistemul administrativ care sa dispuna de resurse financiare, resurse umane si experienta (know how) expertiza necesara.

Pentru a asigura si consolida participarea lor activa la procesul de implementare a politicii regionale a UE, organizatiile beneficiare trebuie sa se asigure ca detin cunostinte de specialitate privind domeniul lor de actiune, precum si un grad adecvat de īntelegere a documentelor strategice si de programare. Au de asemenea nevoie sa:

-        Participe activ la īntālnirile consultative stabilite de Autoritatile de Management, mai ales īn etapa de programare

-        Īnteleaga aranjamentele de implementare, si, īn special, problemele aferente eligibilitatii Fondurilor

-        Analizeze problemele pe care le au de rezolvat si sa le īmparta īn probleme mai mici, īnainte de a demara conceperea proiectelor specifice

-        Exploreze posibilitatea folosirii unor surse suplimentare de co-finantare. Sa īncerce sa creeze legaturi īntre programele finantate de donatori, sau fondurile private si asistenta oferita prin intermediul Instrumentelor Structurale ale UE

-        Poata descrie cu claritate modul īn care proiectul va fi organizat: un coordonator de proiect responsabil, sarcini alocate personalului, parteneri, factori interesati, sub-contractori, Comitetul de Conducere, etc.

-        Caute informatii privind bunele practici, īn aceleasi domenii, din alte state membre; sa se implice īn retelele comunitare

-        Trateze īntreaga asistenta oferita prin Fonduri Structurale ca pe orice alta procedura aferenta finantarii unui proiect de dezvoltare, inclusiv cele finantate din bugetul de stat; si sa

-        Caute permanent partenerii potriviti pentru dezvoltarea unor parteneriate si retele regionale durabile.

Lectiile ce trebuie īnvatate, īn acest sens, din experienta celorlalte noi state membre includ:

-        Pregatirea corespunzatoare a proiectului

-        Integrarea proiectelor īn strategiile sectoriale  sau regionale

-        Dezvoltarea capacitatii de absorbtie prin īntelegerea importantei aditionalitatii, co-finantarii si programarii.

Este foarte important sa se faca distinctie īntre conceptele de "alocare a fondurilor UE" si de "redistribuire" - care nu sunt sinonime. Fondurile UE se aloca pe baza de strategii de dezvoltare si criterii clare de eligibilitate, care, de exemplu pentru Programul Operational Regional, īn general vizeaza:

-        Contributia proiectului la realizarea obiectivului general si a obiectivelor specifice ale Programului Operational Regional 2007-2013;

-        Contributia proiectului la realizarea strategiei de dezvoltare a Regiunii;

-        Complementaritatea cu alte proiecte realizate la nivel regional din fonduri publice. 

Din perspectiva strategica, programarea multi-anuala este importanta (de sus īn jos), dar la fel de esentiala este si evaluarea proiectelor daca se doreste finalizarea cu succes a programelor (toate proiectele majore vor necesita o analiza cost-beneficiu).

 

5.3.2. Posibile alternative īn optimizarea implementarii politicii regionale a UE  īn Romānia īn perioada 2014 - 2020

Diversitatea sistemelor pentru implementarea politicii regionale, care s-au dezvoltat īn timp ca raspuns la obiectivele comune ale politicii, genereaza, īn mod evident, īntrebari cu privire la avantajele si dezavantajele inerente unei abordari "mai bune" sau "celei mai bune" pentru un anumit context si un anumit set de prioritati care sunt abordate prin aceasta politica īn fiecare dintre regiunile UE.

Ca tendinta, īn statele membre UE se observa sustinerea acordarii unei puteri mai mari de decizie la nivelul autoritatilor/agentiilor regionale si/sau locale, o coordonare strānsa a diferitelor sectoare si realizarea unor eforturi continue de īmbunatatire a parteneriatelor.

Experienta tarilor īn care a existat un regionalism dezvoltat (asa cum sunt Spania si Irlanda) demonstreaza ca ele par a īnregistra un succes mai ridicat īn ceea ce priveste efectul economic general obtinut ca urmare a asistentei structurale europene. Acest fapt accentueaza eforturile care trebuie facute īn Romānia ca asistenta europeana sa nu devina apanajul unor grupuri restrānse de influenta, ci sa slujeasca intereselor de ansamblu ale economiei.

Īn viitor, este foarte importanta mobilizarea tuturor partenerilor cheie īn domeniul dezvoltarii regionale si reunirea lor īn jurul unor teme de interes general pentru dezvoltarea regionala a Romāniei: autoritatile centrale si locale, reprezentanti ai mediului academic, universitar si de cercetare, ai agentiilor de dezvoltare regionale si ai mediului de afaceri. Īn acest sens, este necesara intensificarea procesului de informare a tuturor celor implicati īn diferite etape ale procesului de elaborare si implementare de strategii, programe, proiecte  regionale, precum si a potentialilor beneficiari de proiecte.

Desi relatiile si dialogul dintre aceste categorii de parteneri s-au manifestat, deocamdata, īn plan teoretic, īn timp, aceasta constructie trebuie sa devina operationala si īn plan practic, avānd īn vedere faptul ca cele patru - cinci categorii de parteneri enumerati reprezinta cadrul optim pentru formularea si dezvoltarea unei Strategii Nationale de Dezvoltare Regionala. Chiar daca pentru perioada de programare 2007 - 2013 exista o astfel de strategie īn cadrul Planului National Dezvoltare, ea nu contine totusi toate elementele si nu acopera toate problemele unei strategii nationale.

Astfel, ar fi utila crearea unui grup de lucru pentru elaborarea si propunerea spre dezbatere publica, īn largi parteneriate, a unei strategii nationale comprehensive de dezvoltare regionala, īn perspectiva viitoarei perioade de programare a fondurilor europene  2014 - 2020. Fundamentata pe strategiile regionale, strategia nationala trebuie sa asigure coerenta strategiilor regiunilor, facilitānd implementarea programelor regionale viitoare.

Dar pentru a putea construi o strategie completa si complexa de dezvoltare regionala, trebuie sa existe si contributiile necesare, premisele si instrumentele care sa fundamenteze procesul de programare pentru perioada 2014 - 2020 din punct de vedere al alegerilor strategice pe care le va propune.

Astfel, pāna īn 2011 - 2012, cānd acest proces va fi lansat, ar fi necesar sa se elaboreze o serie de analize si studii de specialitate fundamentate stiintific care sa se concentreze pe particularitatile economice, sociale, teritoriale ale Romāniei si sa identifice atāt principalele zone - problema cāt si domeniile care prezinta potential de dezvoltare la nivel national, regional si local.

De asemenea, avānd īn vedere faptul ca īncepānd cu ianuarie 2007, Romānia, ca tara membra a Uniunii Europene, va fi obligata sa realizeze evaluarea[59] programelor si proiectelor finantate prin Fondurile Structurale si de Coeziune, este foarte important si util ca recomandarile pertinente, corecte, obiective ale viitoarelor rapoarte de evaluare sa fie luate īn calcul īn vederea īmbunatatirii procesului de implementare a politicii regionale UE īn Romānia.

Desi constatarile rezultate īn urma procesului de evaluare nu sunt īntotdeauna acceptate, ele au influentat īn timp dezbaterile de politica, atāt la nivelul strategiei, cāt si la nivelul managementului implementarii. Diversele evaluari sunt cāteodata considerate contributii la activitatea de īnvatare. In acest spirit, scopul evaluarii este, asa cum mentioneaza ghidul de evaluare, "sa se īnvete prin intermediul unei analize sistematice a modalitatilor de īmbunatatire a proiectarii, implementarii si realizarii programelor si politicilor publice."[60]

Ar fi util ca evaluarile care se vor face īn Romānia īn anii urmatori sa contribuie la constientizarea a "ceea ce se potriveste cel mai bine pentru Romānia si de ce", avānd īn vedere provocarile specifice cu care se confrunta economia si societatea. Cu toate acestea, constatarile la care s-a ajuns īn alte tari īn acest domeniu pot constitui factori care vor influenta eficacitatea cu care va folosi si va beneficia Romānia de pe urma fondurilor UE.

Īn perioada 2009- 2012 vor avea loc o serie de evaluari, atāt la nivelul Cadrului National Strategic de Referinta, cāt si a Programelor Operationale Sectoriale si a Programului Operational Regional.

Evaluarile CSNR vor urmari, pe baza unor criterii de eficienta, eficacitate, impact provizoriu  - stadiul procesului de implementare a politicii regionale din punct de vedere al corelarii sinergice a proiectelor finantate īn cadrul diferitelor programe operationale (evaluarea pe dimensiunea orizontala a investitiilor īn domeniile de infrastructura, resurse umane, capacitate administrativa, etc.) si a efectelor astfel generate la nivel national / regional / local. De asemenea, se va evalua masura īn care aceste investitii se completeaza reciproc si modul īn care implementarea unui proiect contribuie, de asemenea, la implementarea obiectivelor altui proiect  - prin identificare efectelor de valoare adaugata.

Planul Multianual de Evaluare a POR prevede pe parcursul anilor 2009 - 2012 o serie de evaluari tematice ale implementarii diferitelor axe prioritare ale acestui program, iar pentru  anul 2012 este prevazuta o evaluare a fiecarei regiuni īn parte - din punct de vedere al nivelului de dezvoltare, a caracteristicilor specifice, a potentialului de dezvoltare, precum si al evolutiei cresterii si ocuparii īn aceasta perioada.

Astfel, rezultatele, concluziile si recomandarile tuturor acestor evaluari si a studiilor de specialitate ar trebui sa fundamenteze directiile prioritare si principalele alegeri strategice pentru Romānia, pentru urmatoarea perioada de programare.

Sa presupunem ca avem urmatoarea matrice:

Performanta regiunii

Excelenta

Buna

Slaba

Bucuresti - Ilfov

Regiunile din interiorul Carpatilor (Nord - Vest, Centru, Vest)

Regiunile din exteriorul Carpatilor (Nord - Est, Sud - Est, Sud Muntenia, Sud - Vest)

Propunem trei alternative posibile pentru organizarea si managementul politicii regionale a UE īn Romānia, care pot avea loc īn urmatoarele conditii:

-        Daca toate regiunile vor avea performante excelente sau bune, se poate opta pentru scenariul descentralizat,

-        Daca toate regiunile vor avea performante bune sau slabe, se poate opta pentru scenariul centralizat,

-        Daca, de exemplu, regiunile Bucuresti - Ilfov si cele din interiorul Carpatilor au performante excelente iar cele din exteriorul Carpatilor vor avea performante slabe, atunci se poate opta pentru scenariul mixt.

Īn principiu, trebuie sa se elaboreze o Strategie Nationala de Dezvoltare Regionala care sa fie implementata, īn functie de scenariul ales prin:

-        Un program regional elaborat la nivel national si implementat la nivel regional, daca se opteaza pentru o politica nationala de dezvoltare regionala;

-        Programe regionale elaborate si implementate la nivel regional, daca se opteaza pentru o politica de dezvoltare regionala descentralizata;

-        Printr-un program elaborat la nivel national si implementat īn unele regiuni si prin programe elaborate si implementate la nivel regional daca se opteaza pentru scenariul mixt.

Īn continuare, sunt prezentate trei alternative posibile pentru organizarea si managementul politicii regionale a UE īn Romānia, īn scopul optimizarii implementarii acestei politici si a cresterii valorii sale adaugate īn viitoarea perioada de programare, īn functie de evolutia dezvoltarii regiunilor, stadiul si efectele implementarii pāna īn anul 2012 a instrumentelor structurale alocate Romāniei īn perioada de programare 2007 - 2013.

I.      Alternativa administrativa centralizata:

1)      Premise:

Esecul programelor de dezvoltare si al restructurarii economiei romānesti, īn special prin:

-        Īncetinirea procesului de descentralizare a finantelor publice, care ar reduce eficienta utilizarii fondurilor alocate pentru dezvoltare regionala,

-        Consolidarea situatiei regiunilor mai putin eficiente din punct de vedere al recuperarii decalajelor socio-economice (diferentele de dezvoltare īntre regiuni cresc īn continuare)

-        Lipsa progresului īn ceea ce priveste asigurarea premiselor necesare dezvoltarii: īncetinirea procesului de modernizare a infrastructurilor de baza (transport, mediu, structuri de afaceri, etc.)

-        Lipsa progresului īn ceea ce priveste realizarea unui management eficient al sistemului institutional stabilit pentru implementarii politicii regionale,

-        Existenta unui discurs politic ambiguu si lipsa unei agende la nivel guvernamental privind prioritatea de dezvoltare regionala

-        Consolidarea raportului de sarcini si competente īn favoarea autoritatilor centrale comparativ cu autoritatile locale/regionale

-        Deficit de personal (atāt cantitativ cāt si calitativ) si ne-dezvoltarea capacitatii institutionale īn ceea ce priveste managementul dezvoltarii regionale la nivel regional/local

2)      Scenariu:

-        8 regiuni de dezvoltare, fara statut administrativ

-        judetele - cu statut administrativ

-        1 Program Operational Regional Integrat

-        1 Autoritatea de Management la nivel central si 8 Organisme Intermediare la nivel regional (continuarea modelului actual)

3)     Avantaje/Dezavantaje

Avantaje:

-        Continuitatea procesului initiat prin POR 2007-2013; experienta acumulata īn perioada de programare 2007 - 2013, atāt pentru autoritatile centrale - īn ceea ce priveste programarea, monitorizarea si evaluarea, managementul implementarii POR, cāt si pentru autoritatile locale - īn ceea ce priveste implementarea proiectelor finantate prin POR. Se asigura practic o continuitate si o īmbunatatire a procesului initiat prin POR.

-        implementarea POS Dezvoltarea Capacitatii Administrative 2007-2013, va fi format deja un numar de persoane la nivel local, cu competente īn domeniul implementarii politicii regionale;

-        exista si ar trebui sa functioneze, la nivel regional, o serie de parteneriate care sa aduca inputuri pentru procesul de formulare a viitoarei politici regionale a Romāniei si care sa fie la curent cu implementarea fondurilor POR īn perioada 2007 - 2013

-        autoritatile centrale au capacitatea de a evalua corect si obiectiv externalitatile produse de activitatile locale si efectele pe care acestea le produc dincolo de granitele regiunii; de asemenea, la nivel central se poate evalua impactul general al politicii regionale

Dezavantaje:

-        regiunile nu "recunosc" POR Integrat ca fiind un program care identifica nevoile lor specifice si care īncearca sa raspunda īn cel mai bun mod acestor probleme

-        avānd īn vedere faptul ca unele competente se dezvolta pe principiul "learning by doing[61]", este clar ca institutiile implicate īn procesul de dezvoltare regionala la nivel regional/local nu vor avea sansa nici īn aceasta perioada de programare sa-si dezvolte anumite capacitati necesare managementului descentralizat, propriu acestei politici.

-        exista riscul ca, alegānd tot varianta centralizata a dezvoltarii regionale si pentru perioada de programare 2014 - 2020, rezultatele implementarii politicii regionale pot fi similare cu cele obtinute si īn perioada anterioara de programare, adica nesatisfacatoare.

II.      Alternativa administrativa mixta:

1.      Premise:

Cele opt regiuni ale Romāniei īnregistreaza o evolutie a dezvoltarii cu viteze diferite, existānd o tendinta de polarizare īn cadrul a doua categorii diametral opuse (adica dezvoltate si slab dezvoltate):

-        Unele regiuni prezinta un ritm de dezvoltare sustinut si sunt capabile sa-si gestioneze singure propriile probleme de dezvoltare (fapt demonstrat īn primul rānd prin succesul implementarii proiectelor finantate din instrumente structurale).

-        Celelalte regiuni īnregistreaza īn continuare deficiente structurale, atāt din punct de vedere al dezvoltarii cāt si al implementarii proiectelor cu finantare din instrumente structurale.

-        Sunt create conditii legale pentru functionarea acestui sistem mixt de management pentru implementarea politicii regionale

2.      Scenariu:

-        8 regiuni de dezvoltare, cu statut administrativ;

-        programe operationale regionale pentru regiunile dezvoltate

-        un program national de dezvoltare regionala pentru regiunile mai putin dezvoltate, cu abordare sectoriala: formulat de autoritatile de la nivel central si implementat la nivel regional;

-        judetele - cu statut administrativ

3.      Avantaje/Dezavantaje

Avantaje:

-        Fiecare regiune este abordata īn functie de nivel sau de dezvoltare: cele dezvoltate au libertatea sa-si stabileasca singure mix-ul de politici specific etapei de dezvoltare īn care se afla, precum si conditiilor lor specifice (potential, puncte slabe); pe de alta parte, cele mai putin dezvoltate regiuni sunt sprijinite printr-o politica guvernamentala, adresata problemelor acute de dezvoltare cu care se confrunta, responsabilitatea managementului acestei politici fiind plasata la nivel central.

Dezavantaje:

-        Este posibil ca regiunile mai putin dezvoltate sa nu fie de acord sa fie "coordonate" īn continuare de la centru, īn procesul de dezvoltare regionala.

-        Exista posibilitatea ca fondurile destinate programelor de dezvoltare regionala sa fie alocate unui numar mare de sectoare, contrar principiului "concentrarii", ceea ce poate afecta foarte mult "vizibilitatea" interventiei comunitare si impactul final asupra dezvoltarii Romāniei per ansamblu.

-        Pot apare probleme legate de distributia fondurilor regionale pe judete, daca atributiile autoritatilor regionale si judetene - acum ambele niveluri avānd statut administrativ - nu sunt bine definite si delimitate prin actele normative īn vigoare.

-        Crearea a cel putin doua sisteme diferite de management al fondurilor structurale, poate duce la aparitia unor complicatii administrative, inclusiv importante cheltuieli publice suplimentare sau diferente īn tratarea unor proiecte similare.

-        Va fi foarte dificil de stabilit orientarea politicii nationale de dezvoltare regionala, din perspectiva alocarii fondurilor destinate Romāniei īn cadrul politicii regionale UE: sa se avantajeze regiunile ramase īn urma din punct de vedere al dezvoltarii si care au īnregistrat performante modeste īn implementare politicii regionale 2007-2013 sau regiunile care au demonstrat ca sunt capabile sa absoarba fondurile si prin aceasta sa si genereze un impact pozitiv asupra dezvoltarii? Se vor crea astfel doua tabere, posibil sensibil egale, care pot pune autoritatile centrale īntr-o situatie dificila, īntrucāt orice decizie se va lua vor exista nemultumiri din partea uneia dintre cele doua tabere; astfel, se poate ajunge chiar la situatia īn care solutia finala sa depinda īn foarte mica masura de situatia si nevoile economico-sociale ale regiunilor si mai mult de optiunile decidentilor politici la acel moment.

III.      Alternativa administrativa descentralizata:

 

1.      Premise:

Toate regiunile īnregistreaza un ritm de dezvoltare sustinut īn perioada de referinta, si desi exista īn continuare decalaje de dezvoltare īntre ele (chiar este posibil ca diferentele de nivel sa creasca), toate regiunile prezinta potential de crestere, confirmat atāt prin īmbunatatirea conditiilor economice, cāt si prin consolidarea institutiilor la nivel regional/local:

-        Ameliorarea si stabilizarea conditiilor economice (somaj, migratie, productivitate)

-        Progresul implementarii programelor operationale conform estimarilor initiale, fara īntārzieri si blocaje

-        Aparitia primelor efecte sinergice asupra dezvoltarii īn urma implementarii coordonate a diferitelor proiecte cu finantare din fonduri structurale

-        Demonstrarea unei capacitati institutionale suficiente pentru a face fata responsabilitatii de a asigura managementul descentralizat al politicii regionale

-        Vointa politica, care sa sustina si sa sprijine acest demers

-        Legiferarea conditiilor de descentralizare si asigurarea fondurilor necesare bugetelor locale pentru desfasurarea activitatilor prevazute

2.       Scenariu:

-        8 regiuni de dezvoltare, cu statut administrativ;

-        8 Programe Operationale Regionale, cāte unul pentru fiecare regiune; alocarea financiara regionala poate respecta procentele rezultate īn urma calculelor realizate de catre CE, avānd īn vedere faptul ca valoarea alocarilor financiare ale UE pentru un SM reprezinta de fapt suma alocarilor care revin fiecarei regiuni din SM respectiv,

-        judetele - fara statut administrativ, doar unitati statistice, eventual organizatorice; astfel: se diminueaza disputele politice intra-regionale (judetene); se creeaza premizele pentru aparitia si dezvoltarea unei "identitati regionale", īn locul celei judetene; din moment ce fondurile comunitare vor fi administrate la acelasi nivel cu fondurile publice nationale alocate judetelor (de la bugetul de stat) din regiunea respectiva, managementul resurselor financiare la nivel regional va fi mai eficient si mai coerent, fiind totodata mai usor de calculat impactul investitiilor regionale asupra ansamblului economiei nationale.

3.      Avantaje/Dezavantaje

Avantaje:

-        autoritatile regionale/locale cunosc mai bine nevoile locale si costurile aferente rezolvarii lor;

-        implementarea POS Dezvoltarea Capacitatii Administrative 2007-2013, va fi format deja un numar de persoane, la nivel de regiune, competente īn domeniul elaborarii, implementarii si evaluarii programelor finantate īn cadrul politicii regionale;

-        implementarea POR īn perioada 2007-2013 se realiazeaza la nivelul celor 8 regiuni, prin intermediul celor 8 ADR-uri, astfel īncāt īn 2013, la nivel regional, va exista deja experienta elaborarii si implementari de programe europene; de asemenea, vor exista deja structuri functionale de implementare la nivel regional a acestor programe;

-        fiecare din cele 8 POR va contine o AP de AT, axa care se va adresa atāt beneficiarilor (pentru a elabora proiecte viabile, eficiente si necesare regiunii), cāt si personalului care se ocupa cu managenmentul PO (elaborare, inmplementare, evaluare, etc), la nivel regional/local;

-        facilitarea implicarii mai active a autoritatilor locale si cetatenilor īn procesele de elaborare/implementare a a programelor pe baza carora se vor cheltui banii publici (atāt europeni cāt si nationali, regionali si locali) sau "aducerea UE mai aproape de cetatenii sai";

-        aceasta varianta raspunde īn totalitate principiului european al subsidiaritatii, managementul descentralizat fiind, de altfel, o caracteristica de fond a politicii regionale;

-        exista o tendinta "fireasca" īn statele membre din cadrul Uniunii Europene, īn special al celor noi, de a trece treptat, īn paralel cu progresul realizat si experienta asimilata īn domeniul implementarii politicii regionale a UE, la un management descentralizat al fondurilor europene (Ungaria, Polonia).

Dezavantaje:

-        autoritatile locale nu au capacitatea de a evalua corect si obiectiv externalitatile produse de activitatile locale si efectele pe care acestea le produc dincolo de granitele regiunii. Totusi, acest dezavantaj poate fi contracarat prin "complementaritate"- elaborarea programelor regionale īn parteneriat cu celelate regiuni, precum si cu ministerele vizate - AM-urile celorlalte PO-uri;

-        acordarea statutului administrativ regiunilor si realizarea programelor la nivel regional, presupune mutarea centrului de decizie de la nivel judetean si partial central, la nivel regional, operatie care poate genera o serie de probleme (logistice, politice, administrative, economice, etc). totusi, exista posibilitatea ca problemele astfel generate pot fi transformate īn oportunitati legate de o mai buna organizare a administratiei si reducerea birocratiei din administratia locala

-        lipsa capacitatii de a asigura managementul corect si eficient celor 8 POR la nivelul regiunilor.

***

Īn concluzie, respectarea principiului subsidiaritatii, prin pastrarea competentelor la nivelul la care pot fi cel mai bine solutionate, astfel īncāt sa raspunda cāt mai bine nevoilor celor implicati, reprezinta o premisa esentiala īn vederea asigurarii unei distributii optime a responsabilitatii īntre nivelurile implicate īn gestionarea politicii regionale.

Rolul fiecarui actor īn sistem va trebui stabilit si recunoscut, luānd īn considerare circumstantele specifice de ordin economic, social si teritorial, īn conditiile unei economii īn continua transformare. Consensul politic īn acest proces este esential, alaturi de cresterea capacitatii (institutionale, financiare, īn termeni de resurse umane calificate corespunzator) la fiecare din aceste niveluri, pentru a-si putea īndeplini īn mod eficient rolul si pentru a atinge astfel obiectivul general al politicii regionale.

Avānd īn vedere caracterul īn general limitat al fondurilor publice (inclusiv cele comunitare) īn raport cu nevoile majore de dezvoltare, stabilirea corecta a prioritatilor, abordarea strategica unitara prin integrarea tuturor politicilor relevante la nivel national si comunitar, precum si a tuturor celor interesati devin esentiale īn procesul de implementare a politicii regionale, pentru atingerea obiectivelor la nivel local / regional / national / trans-national, valorificarea potentialului de dezvoltare existent la toate aceste niveluri si maximizarea valorii adaugate generate prin acest proces.

Īn acest sens, este necesara o abordare dinamica, bazata pe īntarirea capacitatii de planificare strategica si de management al fondurilor, īmpreuna cu investitii īn capitalul uman, ca element esential īn promovarea unei dezvoltari durabile care sa tina cont de avantajele locale existente. Este esentiala, īn acest sens, promovarea unei dezvoltari teritoriale echilibrate, īn conditiile unei piete libere, care va avea īn vedere atāt promovarea cresterii zonelor mai dezvoltate si care pot actiona ca poli de crestere de importanta regionala sau nationala, cāt si stimularea dezvoltarii īn zonele ramase īn urma. 

Pentru aceste zone mai putin dezvoltate, īntarirea capacitatii de absorbtie a fondurilor (nu numai a celor comunitare) prin toate instrumentele disponibile, precum si orientarea resurselor disponibile catre sectoarele cu potential de crestere reprezinta premise esentiale īn vederea promovarii unei dezvoltari durabile. Evitarea concentrarii economice excesive īn anumite zone nu trebuie sa aiba ca efect directionarea resurselor catre domenii neperformante si care nu-si pot sustine pe mai departe cresterea economica si/sau sociala.

Majoritatea regiunilor se caracterizeaza printr-o rata de ocupare ridicata īn sectoarele traditionale, acolo unde ponderea valorii adaugate este mica si unde avantajul competitiv se bazeaza īn special pe factori de productie ieftini.

Īn acest sens, o prima directie de actiune la nivelul regiunilor consta īn restructurarea retelelor policentrice de localitati, ierarhizate ca forta si functiuni, pentru a-si dezvolta si consolida avantajele competitive si a contribui la competitivitatea nationala prin cea regionala.

Ca raspuns la provocarile pietei, regiunile trebuie sa-si modernizeze si sa-si diversifice economiile, prin cresterea ponderii sectoarelor cu valoare adaugata ridicata si prin crearea de conditii favorabile pentru afaceri, īn special pentru IMM-uri, prin adoptarea si adaptarea produselor si proceselor inovative.

Totodata, este necesara constientizarea rolului pe care entitatile care activeaza īn domeniul cercetare-dezvoltare īl pot juca īn asigurarea unei reactii adecvate la presiunile de restructurare, īn acest sens fiind importanta īncurajarea legaturilor interactive dintre institutele de cercetare si reprezentantii mediului de afaceri.

Participarea activa īn cadrul unor retele si aliante regionale, nationale si la nivel european care promoveaza schimbul de experienta reprezinta o alta modalitate prin care regiunile pot recupera dezechilibrele īn dezvoltare si utiliza potentialul īn atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare.

Īn ceea ce priveste resursele umane, adaptarea la fortele concurentiale necesita promovarea adaptabilitatii angajatilor si īntreprinderilor, adaptarea ofertei educationale la cerintele pietei īn ceea ce priveste calificarile si competentele, cresterea formarii profesionale continue si a calitatii procesului de formare, precum si dezvoltarea unei culturi antreprenoriale. Īn acest sens, extrem de importanta devine dezvoltarea aptitudinilor si practicilor manageriale pentru a asigura o dezvoltare integrata la nivel institutional si profesional.

Nu īn ultimul rānd, pe lānga actiunile mentionate mai sus, trebuie subliniata importanta īmbunatatirii capacitatii administrative, care constituie un factor esential īn confruntarea cu presiunile de restructurare si īn asigurarea cadrului juridic si institutional necesar sustinerii competitivitatii.

Desi resursele naturale materiale si umane de care dispun regiunile stau la baza dezvoltarii acestora, competitivitatea depinde īn cea mai mare masura de capacitatea de a dezvolta si implementa strategiile cele mai adecvate, pe baza carora regiunile ar trebui sa cāstige īn timp un avantaj competitiv atunci cānd concureaza pe piata globala.

Este esentiala valorificarea avantajelor regionale, astfel īncāt acestea sa fie transformate īn elemente cheie ale dezvoltarii si concurentei pe piata. Pornind de la conditiile pe care trebuie sa le īndeplineasca o regiune pentru a fi competitiva pe o piata concurentiala (un climat de afaceri favorabil, forta de munca īnalt calificata si adaptabila, infrastructura adecvata, mediu inovativ propice si un management macroeconomic de calitate), competentele fundamentale la nivel regional ar trebui sa vizeze:

-        Planificarea strategica pe baza analizei avantajelor si dezavantajelor - cunoasterea si asumarea propriilor puncte tari si puncte slabe si promovarea unor actiuni īn consecinta: gasirea unor solutii fezabile pentru ameliorarea problemelor de dezvoltare, exploatarea punctelor tari si transformarea lor īn avantaje competitive la nivel international;

-        Cultura parteneriatului: abordarea strategica si cu implicarea comunitatii si a celor mai relevanti actori la nivel national, regional si local astfel īncāt atāt problemele comune dar si cele specifice diferitelor teritorii si comunitati sa-si gaseasca solutii īn acest cadru;

-        Capacitate administrativa - existenta unui personal competent la nivelul structurilor administrative centrale si locale, a unei cooperari eficiente cu sectorul privat dar si cu alte grupuri interesate sunt factori care asigura bunul management al resurselor materiale si financiare de care dispun regiunile;

-        Capacitate de inovare sau acolo unde este cazul, dezvoltarea infrastructurii necesare cercetarii si inovarii care sa favorizeze aparitia inovarii, ca si conditie pentru o economie bazata pe rezultatele cercetarii si pe inovare;

-        Capacitatea de a identifica resurse care sa favorizeze aparitia unor noi activitati economice sau diversificarea acestora si adaptarea calificarilor resurselor umane la cerintele pietei (prin adaptarea curriculei scolare)

Corelat cu obiectivele sectoriale ale politicii de coeziune (ocupare deplina si politici active pe piata muncii, dezvoltarea sistemelor de īnvatare pe tot parcursul vietii, economie bazata pe cercetare/dezvoltare/inovare, dezvoltare durabila), urmatoarele competente cheie trebuie avute īn vedere, atāt de fiecare individ īn parte, īn vederea dezvoltarii personale, cāt si la nivelul sistemelor de educatie si formare profesionala initiala si continua:

-        Capacitatea de a se adapta si a raspunde provocarilor unui mediu dinamic, īn permanenta schimbare, prin īmbunatatirea permanenta a cunostintelor si specializarea īn domeniile tehnice, cāt si īn sectorul serviciilor; īn acest context, cunostintele TIC sunt esentiale pentru īntreaga populatie, contribuind la cresterea capacitatii de informare si comunicare;

-        Competentele antreprenoriale - competente cheie solicitate de economia de piata, concurentiala;

-        Competentele manageriale - este important a fi dezvoltate la nivelul tuturor sectoarelor, ca si competente de baza pentru o buna organizare a muncii si cresterea productivitatii, pentru īntelegerea  procesului decizional si asumarea responsabilitatii;

-        Competentele lingvistice si multiculturalitatea - cunoasterea mai multor limbi straine faciliteaza  comunicarea si diseminarea celor mai bune practici, precum si schimbul de experienta referitor la solutionarea problemelor, contribuind totodata la cresterea capacitatii de informare.

Totodata, politica regionala nu poate avea succes printr-o implementare izolata fata de alte politici. Īn acest sens, cunoasterea politicilor comunitare si nationale relevante, alaturi de integrarea lor īntr-un concept strategic bine conturat si coerent, care poate pune cel mai bine īn valoare potentialul de dezvoltare al unei tari, respectiv al unei regiuni sau al unei zone sunt esentiale.

Consolidarea capacitatii de cooperare si de absorbtie eficace a fondurilor disponibile prin toate mijloacele disponibile - precum schimburi de buna practica, actiuni comune, schimburi de noi tehnologii, dezvoltarea parteneriatelor, crearea de retele tematice etc. - va atrage dupa sine implementarea eficace si eficienta a programelor de cooperare īn derulare si totodata, va crea premizele dezvoltarii de noi parteneriate de cooperare regionala, inclusiv cu state mai īndepartate din afara Uniunii, precum Statele Unite ale Americii, China sau Rusia. 

Īn contextul unei economii globalizate, a caracterului limitat al resurselor disponibile, īntarirea cooperarii devine esentiala: la orice nivel si pe orice tematica, cooperarea trebuie sa urmareasca valorificarea la maxim a oportunitatilor īn vederea realizarii potentialului existent.

ANEXE

Anexa I: Alocari financiare pe state membre īn cadrul politicii regionale 2007 - 2013

Stat membru

Alocari din fondurile structurale si de coeziune - milioane euro

Austria

1461

Bulgaria

6853

Belgia

2258

Cehia

26692

Cipru

640

Danemarca

613

Estonia

3456

Finlanda

1716

Franta

14319

Germania

26340

Grecia

20420

Irlanda

901

Italia

28812

Letonia

4620

Lituania

6885

Luxemburg

65

Malta

855

Marea Britanie

10613

Olanda

1907

Polonia

67284

Portugalia

21511

Romānia

19 668

Slovacia

11588

Slovenia

4205

Spania

35517

Suedia

1891

Ungaria

25307

Consiliul si Parlamentul European, pe baza propunerilor facute de Comisia Europeana, stabilesc bugetul alocat instrumentelor structurale si regulile pentru cheltuirea acestuia. Pentru perioada de programare 2007 - 2013, politica de coeziune va beneficia de 35,7% din bugetul total al UE.

Se face trimitere la aceasta anexa īn textul capitolului 1.3.1 Necesitatea reformarii politicii regionale: cauze, principii si obiective, pag. 49


Anexa II: Īncadrarea statelor membre īn Obiectivele Politicii Regionale

Convergenta

Competitivitate Regionala si Angajare

Austria

Austria

Belgia

Belgia

Bulgaria

Cehia

Cehia

Cipru

Estonia

Danemarca

Franta

Finlanda

Germania

Franta

Grecia

Germania

Italia

Irlanda

Letonia

Italia

Lituania

Luxemburg

Malta

Marea Britanie

Marea Britanie

Olanda

Polonia

Portugalia

Portugalia

Slovacia

Romānia

Spania

Slovacia

Suedia

Slovenia

Ungaria

Spania

Ungaria

Sursa: prelucrare dupa date www.europa.eu/factsheets 2006

Murgescu Dana si Varia Gabriela - Fonduri Structurale si de Coeziune: 2007 - 2013. Noi obiective. Noi provocari.

Conferinta Fondurile Structurale si de Coeziune ca premisa de dezvoltare a mediului de afaceri, Universitatea Romāno - Americana, editia a II - a, editura universitara, 2007.

Se face trimitere la aceasta anexa īn textul capitolului 1.3.1 Necesitatea reformarii politicii regionale: cauze, principii si obiective, pag. 50

Anexa III: Informatii si date suplimentare despre Grecia

1. Principalii indicatori macroeconomici ai Greciei īn perioada de pre-aderare, 1975 - 1980

Indicatori

1975

1977

1979

1980

PIB (mld. dolari)

20,86

26,16

38,64

40,41

PIB cresteri reale īn procente

6,1

3,4

6,7

1,7

Productia industriala (cresteri reale īn %)

4,2

1,8

6,6

0,8

Rata inflatiei (ritm anual īn %)

13,4

12,1

19,0

25,0

Rata somajului (īn procente din populatia activa)

0,5

2,7

1,1

1,9

Importuri (milioane dolari)

5321

6778

9640

10531

Exporturi (milioane dolari)

2286

2724

3655

5143

Sold balanta comerciala (milioane doalri)

-3035

-4054

-5785

-5388

Sold balanta de plati curente (milioane dolari)

-935

-1076

-1882

-2200

Sursa: OECD Economic Outlook, 1976 - 1981, Paris

Se face trimitere la aceasta anexa īn textul capitolului 3.2 Grecia, pag. 141


2. Domenii majore de operare MOU

Instrumente si metodologii  de design si dezvoltare referitoare la managementul proiectelor UE

Oval: Instrumente si metodologii  de design si dezvoltare referitoare la managementul proiectelor UE

Evaluarea capacitatii de management si organizarea Autoritatilor de Management

Transfer de know-how prin instruirea personalului din autoritatile de implementare

Recrutarea personalului adecvat pentru autoritatile de management

Sprijin continuu pentru beneficiarii finali pentru gestionarea punctelor lor slabe


REPARTIZAREA PERSONALULUI

700 Transferati la AM


          Forta de munca

          a UM pana acum:            

          800 persoane

70% personal la Unitatea Centrala din Atena

30% Repartizati la echipele de experti


ORGANIGRAMA

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

 

CONSILIER JURIDIC

DIRECTOR GENERAL