Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































Filtre, amplificatoarem difuzoare, diode

tehnica mecanica












ALTE DOCUMENTE

SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE BALIZAJ MARITIM \"IALA\" REGIUNEA A
TIRISTOARE
CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE sI FUNCŢIONALE
INDICATORI STATISTICI PENTRU TRANSPORTUL RUTIER
Amplificatoare
UTILAJE PENTRU INCALZIRE
PROCESELE DE TRATARE A DESEURILOR SOLIDE
Studiul rezonantei de tensiune intr-un circuit RLC serie
Alegerea corecta a discului gravitational
GENERAL DYNAMICS F-16 FIGHTING

CUPRINS:

1.   Filtru trece jos



2.   Lista de componente cu preturi

3.   Difuzoare

4.   Diode

5.   Clasificarea amplificatoarelor

6.   Condensatoare electrice

7.   Cablaje imprimate (generalitati)

8.   Norme de protectie a muncii

Filtru trece jos compensate

In multe aplicatii ce folosesc filtre trece jos este necesara o modificare a nivelului de current continuu de iesire independent de amplificare a montajului, DZ aducand o inbunatatire si in acest domeniu.

Filtrele trece jos  pot prezenta o caracteristica de atenuare maxima, plata in banda de trecere la o alta frecventa decat frecventa frecventa zero.

In figura se presinta un filtru FTJ tip Butterworth cu frecventa de trecere de la 3 DB de 300 Hz. Cu ajutoru` unei diode de referinta 1 N 4580 ( Uz = 6,4 V ) si prin rezistenta de 1,8 k ohmi se obtine o compensare in curent continuu a nivelului de iesire de 6 V.

In aceasta plaja amplificatoare nu variaza mai amult de 1%.

Tinad cont de figura urmatoare filtru trece jos este alcatuit din :

-         aplificator

-         4 condensatoare obisnuite

-         Diode

-         Rezistente : - 2 variabile

  - 5 fixe

 

 

Exemple de filter:

-         filtre diplexoare

-         filtre directionale de impedanta constanta

-         filtre simetrice

-         filtre de banda arithmetic-simetrice

-         filtru opreste banda de tip Butterworth

-         filtre tip Cauer

-         filtre cu inchidere in extreme la una din parti

-         filtre cu numar minim de inductante

-         filtre trece jos

-         filtre eliptice Cauer

-         filtre de banda maximplate

-         filtre trece jos maximplate

-         filtru trece sus etc.

Lista de componente cu preturi:

-         Un amplificator = 32 lei/buc

-         O dioda = 13lei/buc

-         4 condensatoare = 1 leu/buc x 4 buc = 4 lei

-         7 rezistente = 40lei/buc x 7 buc = 280 lei

TOTAL : 32+

  13

    4

  280 = 329 lei

 

Difuzoare

Difuzoarele sunt principalele traductoare electroacustice, fiind subansamblurile functional 444i821e e finale în orice sistem de redare a sunetului (radio si televiziune, magnetofoane, casetofoane, statii de amplificare etc).

Desi din punct de vedere energetic randamentul difuzoarelor este foarte scazut (de numai câteva procente), difuzoarele sunt printre cele mai raspândite echipamente de redare a sunetului, fiind întâlnite într-o gama foarte larga de tipuri constructive si puteri furnizate (de la fractiuni de watt pâna la sute de wati).

În functie de sistemul acustic, difuzoarele sunt:

·     cu radiatie directa, atunci când membrana este în contact direct cu aerul înconjurator;

·     cu camera de compresiune, atunci când între membrana ti mediul înconjurator este montat un dispozitiv în forma de pâlnie, astfel ca antrenându-se în vibratii mase mari de aer, se mareste eficacitatea.

Din punct de vedere constructiv si functional, difuzoarele sunt:

·        electrodinamice: ele au o bobina ce se poate deplasa în câmpul magnetic al întrefierului unui magnet permanent sau al unui electromagnet;

·        electrostatice: cu condensator;

·        piezoelectrice: cu cristal piezoelectric;

·        electromagnetice: se bazeaza pe variatia inductiei magnetice.

1. Difuzoare electrodinamice

Sunt cele mai raspândite difuzoare, deoarece au caracteristica de frecventa buna si un pret scazut. Principalele parti componente ale unui difuzor electrodinamic sunt: magnetul permanent cu piesele polare între care se creeaza întrefierul,bobina mobila ce se fixeaza în conul membranei ce transforma oscilatiile mecanice ale bobinei în vibratii acustice si sasiul difuzorului, ce prinde si membrana printr-o suspensie elastica.

Magnetii permanenti sunt construiti din aliaje tratate special pentru a avea inductii cât mai mari (de regula peste 1 T). Deoarece materialul lor este fragil si exista riscul de spargere, se prelucreaza numai prin rectificare, slefuirea perfecta a suprafetelor fiind de o foarte mare importanta.

Bobinele mobile sunt cilindrice si sunt bobinate cu câteva zeci de spire din cupru sau aluminiu (pentru a fi cât mai usoare); capetele înfasurarii sunt sudate la doua capse de pe membrana sau la doua conductoare flexibile, prin care se conecteaza de regula la un transformator de adaptare, deoarece rezistenta bobinei este de regula între 2 si 20 Ω.

Membranele difuzoarelor electrodinamice obisnuite se realizeaza din celuloza, într-un proces tehnologic în care li se da forma de trunchi de con, care are o serie de ondulatii ce-i maresc elasticitatea si eficienta. Dimensiunile membranelor sunt cu atât mai mari, cu cât frecventele ce trebuie reproduse sunt mai joase.

Membranele difuzoarelor de înalta frecventa se fac din duraluminiu, iar cele pentru interfoane din nylon sau rasina siliconica, care favorizeaza frecventele din spectrul vorbirii curente.

Pentru cresterea randamentului difuzoarelor (pana la 10%), în special la cele pentru sonorizare în spatiu liber (peroane de cale ferata, stadioane etc.), difuzoarelor uzuale li se pot atasa pâlnie. Pâlniile se realizeaza din duraluminiu sau tabla de aluminiu si se realizeaza o adaptare de impedanta acustica între membrana si aerul liber. Pâlniile sunt tuburi cu sectiune continua variabila crescatoare cu deschidere lenta, astfel ca au dimensiuni destul de mari.

2. Difuzoare electrostatice

Aceste difuzoare lucreaza bine la frecvente înalte, de circa 20kHz; practic, ele au doua armaturi între care se aplica o tensiune de câteva sute de volti, pentru a crea un câmp electric suficient de intens. La modificarea valorii tensiunii dintre placi (una din ele are grosime foarte mica, de circa 25 μ), apare o oscilatie ce se transmite aerului înconjurator sub forma câmpului acustic.

Diode

Cele mai des folosite diode sunt diodele redresoare .

mA care pot fi neglijati.

Acest proces de transformare a unui semnal alternativ într-un semnal continuu poarta numele de REDRESARE .

Aceste diode sunt folosite la constructia redresoarelor care lucreaza cu semnale mari si frecvente mici (50Hz )

Se pot realiza atât din germaniu cât si din siliciu  - cele cu siliciu au urmatoarele avantaje fata de cele cu germaniu:

DU/DI

DU/DT Uz



< 1pF )

Dioda VARICAP

DIODA TUNEL

Are o concentratie mare de impuritati ducând la micsorarea latimi regiunii de trecere pâna la (10la-2 microni).

Datorita acestei latimi mici a barierei de potential; apare un fenomen numit efectul tunel.  Datorita acestui efect electronii pot învinge bariera de potential chiar daca lipseste energia suplimentara.

Datorita acestui efect apare curentul tunel care se suprapune peste curentul normal al unei jonctiuni p-n modificând caracteristica curent-tensiune, caracteristica ce se deosebeste de cea a unei diode semiconductoare prin:- în regiunea de polarizare inversa dependenta curent-tensiune este liniara deci dioda nu prezinta conductie unilaterala

           - în regiunea polarizarii directe pentru valori mici ale tensiunii caracteristica are forma de "N".

Aceasta caracteristica arata ca pe o anumita portiune la cresteri ale tensiunii corespund miscari ale curentului.

În acest domeniu dioda prezinta o rezistenta negativa care de obicei este de valoarea zecilor de ohmi

Pentru o buna functionare este de dorit ca raportul dintre curentul maxim si curentul minim sa fie cât mai mare.

Daca se foloseste material semiconductor, arseniura de galiu acest raport depaseste valoare 15.

Dioda tunel lucreaza la puteri mici de ordinul watilor.

Caracteristica diodei nu depinde de variatiile de temperatura de aceea ea poate lucra la frecvente foarte înalte de ordinul 10 la a 4 MHz.

Datorita caracteristicii în "N" si a functionarii la frecvente aceasta dioda este folosita la realizarea urmatoarelor circuite:

1.    Amplificatoare de frecvente foarte înalte

2.    Oscilatoare de frecvente foarte înalte

3.    circuite basculante monostabile, bistabile si astabile 

Dezavantajul diodei tunel este ca are numai doua borne si deci nu se poate face separarea între circuitul de intrare si cel de iesire.

  Clasificarea amplificatoarelor

  Un amplificator consta in unul sau mai multe etaje de amplificare. Ele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii.

Dupa natura semnalului amplificat

o       amplificatoare de tensiune;

o       amplificatoare de curent;

o       amplificatoare de putere.

Primele doua categorii au la intrare semnale electrice de amplitudini relativ mici, fiind denumite amplificatoare de "semnal mic". Cea de a treia categorie de amplificatoare trebuie sa furnizeze la iesire puteri mari (cel putin de ordinul watilor) cu un randament acceptabil; ele lucreaza aproape de posibilitatile lor maxime in ceea ce priveste puterea disipata si de aceea se numesc amplifacatoare de"semnal mare".

Dupa tipul elementelor active folosite

o       amplificatoare cu tuburi electronice;

o       amplificatoare cu semiconductoare;

o       amplificatoare cu circuite integrate (operationale);

o       amplificatoare magnetice.

Dupa valoarea benzii de frecveta a semnalelor amplificate

o       amplificatoare de curent continuu - amplifica semnale incepand cu frecvente f = 0 (curent continuu);

o       amplificatoare de audiofrecventa (joasa frecventa) - amplifica semnale in banda audibila, intre 20 Hz si 20 Khz;

o       amplificatoare de radiofrecventa (inalta frecventa) - pentru semnale cuprinse intre 20 Khz si 30 Mhz;   

o       amplificatoare de foarte inalta frecventa - pentru frecvente cuprinse intre 30 si 300 Mhz.

Banda amplificatoare este cel putin egala cu cea a semnalelor redate.

Dupa latimea benzii de frecventa amplificata

o       amplificatoare de banda ingusta (9/30 Khz);

o       amplificatoare de banda larga (de videofrecventa) ,avand o gama de frecvente amplificate cuprinse intre cativa herti (teoretic 0Hz) si 5Mhz (teoretic 6Mhz).

Dupa tipul cuplajului folosit intre etaje

o       amplificatoare cu cuplaj RC;

o       amplificatoare cu circuite racordate;

o       amplificatoare cu cuplaj prin transformator;

o       amplificatoare cu cuplaj rezistiv (cu cuplaj galvanic / curent continuu).

  De obicei un amplificator apartine simultan mai multor categorii de clasificare.  De exemplu un amplificator de tensiune dintr-un receptor radio poate fi un amplificator de tranzistoare, de audiofrecventa, de semnal mic, de banda ingusta, cu cuplaj RL.

Parametrii amplificatoarelor

  Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau parametri. Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea unui amplificator sunt :

o       coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa);

o       caracteristicile amplitudine - frecventa si faza - frecventa;

o       distorsiunile;

o       raportul semnal / zgomot;

o       gama dinamica;

o       sensibilitatea.

Coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa)

Amplificarea este cea mai importanta marime caracteristica a unui amplificator. Ea reprezinta raportul dintre o marime electrica de la iesirea amplifacatorului si marimea corespnzatoare de la intrare. In functie de natura acestei marimi electrice se pot defini:

o       amplificarea in tensiune:

  AU =   (1.1)

o       amplificarea in curent:

  AI =     (1.2)

o       amplifacarea in putere:

  AP =     (1.3) 

Deoarece semnalul de iesire poate fi defazat fata de cel de intrare, inseamna ca amplificarea in tensiune si cea in curent sunt numere complexe, avand un modul lAl si o faza φ; amplificarea in putere este in numar real deoarece puterea este o marime scalara.

  La un amplificator cu mai multe etaje, amplificarea totala este egala cu produsul amplificarilorfiecarui etaj. Intr-adevar se observa ca, de exemplu la amplificatoarele cu 3 etaje :

    AU =   =***   *   .    (1.4)


Uintr  U2 U3  Uies

  Rs  (Fig. 1.1)





  Schema unui amplificador cu mai multe etaje

In electronica si telecomunicatii pentru exprimarea valorii amplificarii se folosesc unitati logaritmice. Unitatea bazata pe logaritmii zecimali se numeste decibel (dB), iar cea bazata pe logaritmi naturali se numeste neper (Np). Introducerea lor se bazeaza pe necesitatea de a trasa grafice intr-un domeniu mare de variatie a amplitudinilor semnalelor precum si intr-un domeniu mare de frecvente. Exprimarile amplificarilor, in aceste conditii sunt:

o       [dB] = 20 log [Np] = ln   (1.5)

o       [dB] = 20 log [Np] = ln   (1.6)

o       [dB] = 10 log ; [Np] = ln     (1.7)

  unde: 1Np = 8.686 dB

 

  Caracteristica amplitudine - frecventa

  In cazul unui amplificator ideal, un semnal de amplitudine constanta si de diferite fercvente, aplicat la intrare este redat la iesire tot cu amplitudine constanta (marita ca valoare) aceeasi pentru toate frecventele. In cazul ampificatoarelor reale, amplitudinea semnalelor de diferite frecvente de la iesire nu mai este constanta, fiind mai mica spre capetele benzii (la frecventele inferioare si la cele superioare) datorita urmatoarelor cauze: 

o       elementele reactive din circuit (condensatoare, bobine), care prezinta reactante ce variaza in functie de frecventa

o       factorii de amplificare (α, β) ai tranzistoarelor depind de frecventa (peste o anumita valoare a frecventei) 

Dependenta amplificarii de frecventa este caracterizata prin curbele de variatie cu frecventa modulului si, respectiv a fazei amplificarii, deoarece amplificarea este un numar complex.

Curba   se numeste caracteristica amplitudine frecventa. Se observa ca amplificarea este independenta de frecventa (cu valori constante) intr-o regiune numita a `` frecventelor medii`` si scade atat la frecvente inalte cat si la frecvente joase.

   

  0dB  1

(-3dB) 0.707 

 

0

 

        f 

Dependenta de frecventa a amplificarii (caracteristica amplitudine-frecventa) (Fig. 1.2)

 

  Distorsiunile

  Reproducerea inexacta a semnalului de iesire fata de cel de intrare, fie datorita variatiei cu frecventa fie a unor frecvente noi introduse, poarta numele de distorsiuni. Dupa tipul lor distorsinumile sunt:

o       distorsiuni ale amplitudinii in functie  de frecventa;

o       distorsiuni ale fazei in functie de frecventa;

o       distorsiuni armonice;

o       distorsiuni de intremodulatie.

Primele doua categorii se numesc distorsiuni de frecventa sau liniare, iar ultimele doua categorii se numesc distorsiuni neliniare.

Distorsiunile de frecventa sunt foarte importante in etajele de semnal mic.

Distorsiunile amplitudunii in functie de frecventa - redau abaterile caracteristicii reale de la caracteristica ideala si se evalueaza cantitativ prin relatia:   (1.8)

Unde : M - factorul de distorsiuni de amplitudine;

  - amplificarea la frecvente medii;

  - amplificarea la o anumita frecventa `f `.

Banda de frecventa a unui amplificator este domeniul de frecvente cuprinse intre o frecventa limita supperioara   si o frecuenta limita inferioara , a caror amplitudine reprezinta   din amplitudinea frecventelor medii. La aceste frecvente amplificarea scade cu 3 dB fata de   (amplitudinea frecventelor medii).

  Distorsiunile de faza - reprezinta abaterile faza - frecventa fata de caracteristica unui amplificator ideal (o dreapta de ecuatie ). Datorit neliniaritatii caracteristicii de perceptie auditiva umana, ele sunt mai putin importante in audio frecventa, dar sunt foarte importante in amlificatoarele de videofrecventa.


 


  0  f

 

 

  Dependenta de frecventa a amplificarii (caracteristica faza-fracventa)  (Fig. 1.3)

Distorsiunile neliniare armonice - constau in acele deformari ale semnalului de la iesirea unui amplificator, care sunt produse de caracteristicile elementelor neliniare: tuburi electronice,  tranzistoare, miezuri magnetice.

  Se poate arata ca un semnal de iesire deformat, periodic, nesinusoidal cu perioada T poate fi descompus intr-o suma de semnale sinusoidale cu perioadele T, , . , , respectiv cu frecventele f, 2f, 3f, . , nf. In concluzie, distorsiunile neliniare se manifesta prin aparitia la iesirea amplificatorului a unor componente avand si alte frecvente decat cea a semnalului de intrare. Componenta cu frecventa `f `se numeste fundamentala, iar ceilalti multiplii de `f ` se numesc armonici.

Descompunerea semnalului periodic nesinusoidal in armonici are urmatoarea forma matemetica:

    (1.9)

Cantitativ, distorsiunile neliniare se caracterizeaza prin factorul de distorsiuni neliniare   ce poate fi calculat aproximativ cu formula :=   (1.10)

Distorsiunile nelinire sunt foarte importante in amplificatoarele de putere(de semnal mare).

     

    0  f



 

 

 

  Aparitia distorsiunilor neliniare intr-un etaj amplificator cu tranzistor .  (Fig. 1.4)

  Raportul semnal/zgomot

 

  Reprezinta raportul intre tensiunea de iesire produsa de semnalul amplificat si tensiunea de zgomot propriu. Tensiunea de zgomot a unui amplificator este semnalul aleator (cu variatia haotica in timp) produs de elementele componente ale amplificatorului, rezistoare, tranzistoare, datorita structurii discontinue a curentului electric. Ea se masoara la iesirea amplificatorului, scurtcircuitand bornele sale de intrare si poate fi redata si prin tensiunea echivalenta de zgomot de la intrarea amplificatorului. Aceasta reprezinta valoarea tensiunii de intrare care ar crea la iesire tensiunea proprie de zgomot. Pentru ca semnalul de intrare sa nu fie perturbat in mod suparator de zgomot este necesar ca el sa depaseasca de un numar de ori nivelul zgomotului, deci sa se realizeze un anumit raport semnal/zgomot.

La un amplificator cu mai multe etaje zgomotul provine, mai ales, din circuitul de intrare si din primul etaj. Zgomotele provin din rezistoare, din elemente active si se pot datora si unor cauze constructive: filtrarea insufucienta a tensiunii de alimentare, creanare necorespunzatoare a circuitelor etc.

Valoarea raportului semnal/zgomot se reda sub forma :

  raportul semnal/zgomot = .  (1.11)

  Gama dinamica

 

  Reprezinta raportul intre semnalele de prutere maxima si cel de putere minima pe care le poate reda amplificatorul. Nivelul semnalului amplificat este limitat superior de catre etajul final si inferior de raportul semnal/zgomotal amplificatorului. De retinut ca amplificatoarele la care nu se iau precautii speciale pot reduce gama dinamica a unui program.

Sensibilitatea

  Sensibilitatea unui amplificator reprezinta tensiunea necesara la intrarea acestuia pentru a obtine la iesire tensiunea sau puterea nominala. Cunoscand amplificarea si puterea nominala se poate calcula sensibilitatea , ea caracterizeaza mai ales etajele amplificatoare de putere si se exprima in unitati de tensiune. (V, mV, V).

CONDENSATOARE  ELECTROLITICE

  Condensatoarele electrolitice prezinta proprietati remarcabile (permitivitate si rigiditate mare) si posibilitatea de obtinere a unei pelicule sub un micron, ceea ce duc la realizarea de capacitati specifice mari (sute ).Ele se bazeaza pe proprietatea oxizilor unor metale ca aluminiul si tantalul, de a conduce într-un sens si de a prezenta o rezistenta de blocare mare în celalalt sens. De aceea, aceste condensatoare sunt polarizate.

  Anodul este format dintr-o folie de aluminiu de înalta puritate, groasa de 60-100 microni, care este oxidata simultan pe ambele parti prin electroliza. Stratul de oxid gros de circa o miime de micron pentru fiecare volt al tensiunii nominale, constutuie dielectricul. Pentru marirea suprafetei anodului si deci pentru obtinerea de capacitati mari într-un volum mic, ea nu este neteda ci asperizata prin corodare electrochimica.

  Catodul este o solutie de acid boric, hidroxid de amoniu si glicoletilena, care patrunde în toti porii anodului. Aceasta solutie este mentinuta în contact cu stratul de oxid anodic pe toata suprafata prin impregnarea a 2-5 foite de hârtie fara impuritati. Contactul catodic se realizeaza prin alta folie de aluminiu dar de grosime mult mai mica (10 microni), care se aseaza peste foile de hârtie. Întreg ansamblul, format dintre doua folii de aluminiu (anodul si contactul catodic), având între ele foitele de hârtie este apoi rulat pâna capata o forma cilindrica. Acesta se introduce apoi în tuburi de aluminiu etansate cu dopuri de cauciuc. Contactul anodic este izolat iar contactul catodic se leaga la carcasa.

  Dupa asamblarea condensatoarelor, urmeaza procesul de formare care consta în aplicarea unei tensiuni (UF) mai mare cu 5 - 10% fata de tensiunea de vârf. UV este mai mare cu 10 - 50%, decât tensiunea nominala (Un). Functionarea condensatoarelor la tensiuni mai mari ca UV duce la cresterea rapida a curentului de fuga manifestata prin încalzirea puternica si degajare de gaze si în ultima instanta deteriorarea lor.

  Daca se aplica o tensiune inversa (minus pe anod), atunci condensatorul nu conduce pâna la o valoare de 2-3 V, dupa care curentul creste brusc asemanator cu o dioda Zener, producându-se deteriorarea printr-o încalzire exagerata. Fenomenul se explica prin faptul ca stratul de oxid depus pe folia de metal (aluminiu) se comporta ca o jonctiune semiconductoare metal - oxid (MO) de tip NP cu pragul de deschidere de 2 - 3 V.

  Daca dorim obtinerea de condensatoare de mare capacitate nepolarizate, acestea se realizeaza prin legarea în serie dar în antifaza a doua condensatoare electrolitice (ambii anozi sau ambii catozi conectati împreuna).

  Gama de valori a condensatoarelor electrolitice este foarte larga mergând de la 1 ”F pâna la 10000 ”F. Tolerantele uzuale sunt în limitele de -20% si +100%. Domeniul admis al temperaturilor de lucru este cuprins între -20șC si +70șC. Curentul de fuga depinde de capacitatea si tensiunea nominala putând fi determinat cu o relatie data în catalog pentru fiecare tip de condensator.

  Datorita modului de realizare constructiv, condensatoarele electrolitice prezinta o inductanta pronuntata care este suparatoare în circuitele de decuplare. De aceea, când este necesar, se monteaza în paralel, condensatoare de valori mici, neinductive, cum ar fi condensatoarele ceramice sau cele cu poliester metalizat.

  O problema specifica condensatoarelor electrolitice apare atunci când din diferite motive, acestea nu sunt utilizate un timp mai mare de un an de zile. În acest cay are loc o degradare a stratului de oxid de catre electrolit si pentru a le face reutilizabile este necesar a le aplica o tensiune nominala timp de circa o ora.

  Un alt condensator electrolitic este condensatorul cu tantal în care anodul este sintetizat din pulbere de tantal, care apoi se oxideaza, iar ca electrolit se utilizeaza o pelicula solida semiconductoare de MnO2. Condensatoarele cu tantal sunt utilizate în domeniul de temperatura -80șC si +85șC.

  Fata de condensatoarele electrolitice cu aluminiu, condensatoarele cu tantal prezinta o serie de avantaje:

-         gama frecventelor de lucru este mai larga;

-         temperatura minima de functionare este mai coborâta;

-         fiabilitatea este mai ridicata;

-         timpul de stocare este mai mare;

-         curentul de fuga este extrem de mic.

Dezavantajul condensatoarelor cu tantal se manifesta în  comportarea în regim

T ( )

 
de impulsuri, prin cristalizarea Ta2O5 în punctele slabe ale peliculei (curent de fuga marit), ceea ce duce la strapungere termica. Îmbunatatirea comportarii în regim de impulsuri s-a obtinut prin utilizarea pentoxidului de tantal dopat (cu molibden) ameliorând si rezistenta la tensiunea inversa, curentul în sens direct crescând nesemnificativ. Condensatoarele electrolitice cu aluminiu acopera gama (0,5..150.000) si tensiuni nominale pâna la 500V, iar cele cu tantal pâna la o tensiune de 100+125 V, cu tolerante mai strânse, pâna la 5%. (fig. 1)

CABLAJE IMPRIMATE

GENERALITATI

Utilizarea cablajelor (circuitelor) imprimate constituie actualmente solutia consecutive cea mai performanta si mai raspandita de interconectare a componenteleor in circuite electrice/ electronice din montaje, aparate si echipamente electronice. Folosita pentru prima data in 1945 ( in aparatura militara), cablajele imprimate au inlocuit, treptat si pretutindeni, vechile cablaje "spatiale", filiare (conventionale), introducand modificari importatnte in constructia si tehnologia echipamentelor electronice atat profesionale cat si de larg consum.

Principalele avantaje ale cablajelor imprimate sunt:

-         realizeaza o mare densitate de montare a componentelor, permitand reducerea volumului si greutatii (deci miniaturizeaza) aparatelor electronice.

-         asigua pozitionarea precisa si fixa a componentelor si interconexiunilor acestora in circuite - permitand cresterea fiabilitatii in functionare si reducerea/ compensarea cuplajelor parasite dintre componente si/ sau circuite.

-         asigura o rezistenta superioara a echipamentelor electronice ( din care fac parte ) la solicitari mecanice, termice si climatice, imbunatatind totodata considerabil menentabilitatea acestora.

-         simplifica si reduc durata operatiilor de montaj, facilitand automatizarea acestora, reducand posibilitatile de montare eronata si asegurand un inalt grad de reproductibilitate.

-         fac posibila unificarea si standardizarea sonstructiva a subansamblelor (blocurilor, modulelor) functionare din structura aparatelor/ echipamentelor electonice, permitand interconectarea simpla, rapida, precisa si fiabila acestora.

  Exista totusi si unele dezavantaje, minore ale cablajelor imprimate:

-         orice modificari ulterioare ale circuitelor (si, uneori, chiar ale componentelor) sunt relativ dificil de efectuat

-         majoritatea tipurilor de cablaje imptimate sunt sensibile la soc termic - ceea ce impune unele precautii la lipirea terminalelor componentelor.

STRUCTURA SI CLASIFICAREA CABLAJELOR IMPTIMATE

Un cablaj imprimat este un sistem de conductoare plate ( imprimate ) amplasate in unu, doua sau mai multe plane paralele si fixate ( cu adeziv ) pe suprafata unui suport electroizolant (dielectric ) care asigura si sustinerea mecanica a componentelor.

- suportu` electroizolant a circuitelor imprimate este realizat din materiale avand propietati fizoco- chimice, electrie,mecanice si termice adecvate.

Exista mai multe categori de asemenea materiale dar cele mai frecvent utilizate in present pt cablaje rigide sunt materiale dielectrice utilizate in fabricate cablajelor imprimate:

-         pe baza de textura de hartie impregnate cu rasini fenolice (pertinax)

-         pe baza de textura din fibre de sticla impregnatacu rasini exposidice (steclotextolit)

In ultimul timp, pentru realizarea cablajelor profesionale sunt realizate si suporturi ceramice ( anogranice ) avand proprietati termice excelente, dar rezistenta mecanica ( la socuri ) resusa.

Circuitele imprimate flexibile utilezeaza drept suport materiale termoplasteca: ACLAR ( maxim 200 ˚C ), TEFLON ( maxim 274 ˚C ), KAPTON ( maxim 400 ˚C ).

Metode si tehnologi de realizare a cablajelor imprimate:

Pentru realizarea cablajelor imprimate - cu mijloace industriale sau artizanale se pot realize peste 30 metode ( tehnologii ) diferite ce pot fi, totusi, grupate in doua mari category, principal opuse.

1 - metodele substarctive ( "de corodare" ) - implicand prelucarea unui semifabricat placat cu cupru si obtinerea traseelor circuitului imprimat prin inlaturarea un portiuni din folia electroconductoare aderenta la suportul electroizolant. Indepartarea acestor zone se poate face fie pe cale chimica ( prin corodare ) - avand in present cea mai mare pondere pe ansamblu cablajelor imprimate - fie pe cale mecanica, prin segmentarea si eliminarea foliei.

2 - metodele additive ( "de depunere" ) - impunand metalizarea unui semifabricat din material electroizolant neplacat. Din aceasta categorie fac parte: metoda electrochimica, metoda transferului, metoda arderii in cuptor, metoda pulverizarii catodice si termice.

Actualmete predomina metode substractive, dar a aparut si o tendinta de extindere a metodelor de depunere - avand in vedere necesitatea reducerii consumului de cupru.

Exista si o a treia categorie de metoade ( mai rar utilizate ) - "metodele combinate " - la care se folosesc tehnologii specifice atat metodelor substractive cat si celor additive.

Aproape in toate cazurile este necesara transpunerea configuratiei circuitului de realizat de pe un desen pe semifabricatul de prelucrat. Aceasta operatie se realizeaza industrial - cu metode fotografice, seri grafice sau offset, iar artizanal - prin desenarea manuala sau vopsirea cu sablon si pensula ( sau pulverizator ).

NORME DE PROTECTIE A MUNCII

Din punct de vedere juridic, normele de protectie a muncii sunt acele norme de convietzuire sociala care, garanteaza sau nu prin forta de constragere a statului, reglementeaza conduita oamenilor in cadrul inor comunitati productive, determinand conditiile in care urmeara sa efectueze diferite operatii concrete in utilezare a echipamentelor si obiectelor muncii si exclizand orice riscuri, urmarind cu prioritate apararea sanatatii a integritatii corporale a executantului.

Normele de protectie a muncii pot fi definite ca o masura legislative de realizare a securitatii muncii; continutul lor este format din colectii de prevederi cu character obligatoriu, prin a caror respectate se urmareste eliminarea comportamentului accidentogen al executantului in procesul muncii. Fiecare prevedere reprezinta in sine o masura de prevenire - tehnica sau organizatorica - a riscului producerii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale.

In consecinta, rolul normelor de protectie a muncii este de a stabili acele masuri de prevenire necesare pentru anihilarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala dependenti de executant.

Funciile normelor de protectie a muncii :

-       normele constituie principalul instrument in realizarea instruiiri in domeniul securitatii si sanatatii in munca. In conformitate cu prevederile legislative in viguare, continutul de baza al oricaruia dintre tipurile obligatorii de instructaj de protectie a munci este formata din normele de protectie a muncii corespunzatoare actuvitatii pentru care este instruit subiectul. De asemenea, verificare nivelului de instruire se realizeaza tot in raport cu prevederile normelor.

-       normele constituie unul dintre instrumentele in baza carora, in cazul cercetarii accidentelor de munca, se stabilesc cauzele producerii acestora si vinovatia. Utilizarea lor in acest context permite si identificarea masurilor de prevenire care nu au fost aplicate, respective a factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionale care continua sa existe in pricesu` de munca.

-       normele reprezinta unul dintre instrumentele cu ajutorul carora se realizeaza controlul si autocontrolul de protectie a munci. Conform Legii nr. 90/1996 a protectie muncii si a actelor juridice referitoare la organizarea si functionarea Inspectiei muncii, prin cintrolul de protectie a muncii efectuat de organismele specializate se urmareste modul in care se desfasuara activitatea de prevenire a accidentelor si a imbolnavirilor profesionale, si in primul rand gradul in care sunt aplicate si respectate masurile cuprinse in normele de protectie a muncii. Autocontrolul, ca forma de control intern al activitatii de protectie a muncii, are aceleasi obiective ca si controlul efectuat de organismele publice, deci va utilize aceleasi instrumente.

normele reprezinta unul dintre principalele acte juridice in functie de care se stabilesc si se sanctioneaza abaterile in domeniul protectiei muncii. Aceasta functie deriva in mod necesar in functia lor de instrument de control.

-       Normele constituie unul dintre principalele criterii in fundamentarea politicii generale si a programului de activitate pentru realizarea securitatii muncii la nivelul agentiilor economice.

In conceperea planurilor de activitate de protectie a muncii se urmareste in primul rand, in virtutea legii, instruirea ca obiectiv a realizarii acelor masuri preventive care se regasesc in norme sin u au fost inca aplicate sau sunt indeplinite doar partial.

Sistemul national de norme de protectie a muncii este compus din :

1 Norme generale de protectie a muncii.

2 Norme specifice de securitate a muncii.



loading...











Document Info


Accesari: 5112
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )