Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






NOTIUNI GENERALE PRIVIND FIABILITATEA ELEMENTELOR SI SISTEMELOR ELECTRICE

tehnica mecanica











ALTE DOCUMENTE

MEZONII μ (MIUONII)
PERETI CORTINA SI LUMINATOARE
Amplificatorul cu circuite cuplate
INCARCATURA MIXTA / NEIDENTIFICATA
DEBITAREA SEMIFABRICATELOR IN VEDEREA FORJARII, MATRITARII SI SUDARII
Setarile pentru MMS pe Orange, pentru iPhone sunt urmatoarele:
Defectele in circuite digitale
TROLIUL
Clasificarea undelor electromagnetice. Aplicatii.


NOTIUNI GENERALE PRIVIND FIABILITATEA ELEMENTELOR SI SISTEMELOR ELECTRICE

            1.1.   CALITATEA PRODUSELOR

            Calitatea este apanajul tehnologiilor de vârf, iar acestea sunt astazi girul competitivitatii. Extinderea tehnologiilor de vârf pâna la globalizare, presupune utilizarea de noi resurse, ce a concis ca moment cu perceperea limitarii resurselor terestre. Goana dupa tehnologii noi, care sa transforme intr-o mai mare masura resursele disponibile in produse utilizabile, a accentuat rolul jucat de calitate, generând in buna parte conceptul managementului calitatii totale.

            1.1.1.    CARACTERISTICI DE CALITATE

            Proprietatile sau insusirile unui produs sunt numeroase. Printre acestea exista una care confera calitate produsului, numita caracteristica de calitate. Deosebim astfel, urmatoarele caracteristici de calitate:

a)        caracteristici functionale - care sunt legate nemijlocit de utilizarea, unui anumit produs cum ar fi: rezistenta la rupere, indicatorii energetici, precizia prelucrarilor, valoarea nutritiva a unui produs alimentar etc.;

b)        caracteristici de material - care se refera la structura materialelor folosite, starea de prelucrare a suprafetelor, dimensiunile geometrice, volumul, greutatea  etc.

c)        caracteristici psihosenzoriale si sociale - care se refera la latura estetica a produsului (aspect exterior, eleganta culorilor  etc.), la aspectele organoleptice (gust, miros), precum si la aspectele legate de exploatarea acestuia (zgomot, confort  etc.);

d)        caracteristici de fiabilitate, mentenabilitate si disponibili-tate - care se refera la proprietatea produsului de a fi apt pentru utilizare in orice moment al vietii acestuia.

            1.1.2. CALIMETRIA

            Calimetria - este o ramura a stiintei cu caracter interdisciplinar, care se ocupa cu masurarea si estimarea calitatii produselor. Marea varietate a caracteristicilor de calitate, a conditiilor de fabricatie si de utilizare ale unui anumit produs, face extrem de dificila aprecierea globala a calitatii printr-un singur indicator sintetic. Calitatea produsului este astfel un concept complex, incluzând factori de conceptie, fabricatie si utilizare.

            Principalele obiective ale calimetriei sunt:

a)        stabilirea tehnologiei, definirea principalelor notiuni utilizate curent in stiinta si tehnica, probleme de evaluare si masurare a calitatii;

b)        elaborarea nomenclatorului si a clasificarii indicatorilor de calitate pentru produse si servicii;

c)        elaborarea metodelor de determinare si evaluare a diferitelor caracteristici ale calitatii produselor;

d)        elaborarea metodelor de optimizare a indicatorilor de calitate.

            1.1.3. METODE DE ESTIMARE A CALITATII

            Calitate poate fi estimata prin urmatoarele metode :

 a)       metoda masurarii caracteristicilor - care la rândul ei poate fi directa, atunci când o caracteristica poate fi comparata cu un etalon (dimensiune, greutate, forta  etc.), sau indirecta, atunci când valoarea caracteristicii se obtine prin intermediul altor marimi (putere de rupere la un intrerupator, temperatura unei infasurari  etc.);

b)        metoda compararii indicatorilor sintetici definiti printr-o relatie conventionala intre anumiti parametri. Astfel pentru motoarele electrice de exemplu se poate considera indicatorul definit de puterea nominala Pn, volumul maxim V si masa materialelor componente m :

0                                                                 (1.1)

c)        metoda ponderarii defectelor (DEMERITELOR), recomandata pentru produse finite complexe, fabricatie de serie, la productia in loturi etc. Principiul metodei consta dintr-o clasificare a defectelor ( c-critic , p-principal, s-secundar, m-minor) si adaptarea unui sistem corespunzator de ponderi (ác, áp, ás, ám), notând numarul defectelor pe categorii (nc, np, ns, nm), se determina demeritul unui esantion de volum N, cu relatia :

0                                            (1.2)

            1.1.4.   SPIRALA CALITATII

            Fiecare produs parcurge diverse etape in timp, dupa o anumita spirala proprie legata de proprietatile calitative, care prezinta 13 puncte semnificative (fig.1.1): 1 - cercetarea stiintifica; 2 - conceptia; 3 - proiectarea si executarea prototipului; 4 - omologarea prototipului si definitivarea documentatiei tehnice; 5 - stabilirea procesului de fabricatie, asigurarea masinilor, sculelor, dispozitivelor si calificarea oamenilor; 6 - aprovizionarea cu materii prime si materiale; 7 - dotarea cu utilaje si aparatura de masura; 8 - procesul de productie propriu-zis; 9 - controlul procesului de productie; 10 - efectuarea de probe si incercari; 11 - livrarea produsului la beneficiar; 12 - confruntarea produsului realizat cu cerintele pietii; 1* - cercetarea stiintifica la un nivel superior.

1

            Fig.1.1                                                                         Fig.1.2

            1.1.5.  CICLUL DE VIATA AL PRODUSELOR

            Ciclul de viata al unui produs (fig.1.2) se compune din patru etape :

                           I        -           pregatirea fabricatiei ;

                          II        -           lansarea fabricatiei ;

                         III       -           fabricatia propriu-zisa ;

                         IV       -           declin (uzura morala tehnica ) .

            In fig.1.2 portiunea AA*, reprezinta decalajul de fabricatie intre un produs curent si altul nou, iar portiunea BD (respectiv B*D*) reprezinta viata comerciala a unui produs .

            Astazi timpul necesar pentru ca un produs nou sa treaca de la faza de conceptie la aceea de realizare se masoara in luni sau chiar in zile fata de trecut când aceasta perioada era de ordinul anilor. Cu titlu de exemplificare, timpul parcurs de cinci produse, de la faza de cercetare la aceea de realizare practica au fost: 56 ani pentru telefon, 35 ani pentru radio, 14 ani pentru televizor, 3 ani pentru tranzistor si numai un an pentru circuitele integrate.

1.2.  NOTIUNI DE FIABILITATE

            Fiabilitatea a aparut ca efect al importantei deosebite pe care au capatat-o problemele sigurantei in functiune a echipamentelor industriale, dispozitivelor si componentelor, constituind o tehnica de vârf, indispensabila ingineriei. Functionarea unui produs este limitata de aparitia unei abateri sau a unui defect. Din acest punct de vedere fiabilitatea poate fi privita si ca o stiinta a defectelor.

1.2.1.  OBIECTIVELE FIABILITATII

Principalele obiective ale fiabilitatii sunt : 

a)        studiul defectiunilor, adica al cauzelor, al proceselor de aparitie si al metodelor de combatere a lor;

b)        analiza fizica a defectelor ;

c)        aprecierea calitativa si cantitativa a comportarii produselor in timp in functie de factorii de solicitare interni si externi.

d)        determinarea modelelor si metodelor de calcul si prognoza a fiabilitatii pe baza studierii structurilor, a incercarilor si a urmaririi in exploatare a produselor .

e)        stabilirea metodelor constructive, tehnologice si de exploatare pentru asigurarea si cresterea fiabilitatii .

            1.2.2  IMPORTANTA SI NECESITATEA STUDIERII FIABILITATII

            Teoria fiabilitatii a aparut din necesitati practice, odata cu progresul tehnic contemporan. Elocvente in acest sens sunt urmatoarele exemple: in anul 1949, aparatura de radiolocatie din SUA, a fost in stare de nefunctionare 84% din timp, cea de hidroacustica 48%, iar cea de radiotelecomunicatii 14% din timp. Dupa 10 ani de cercetari in domeniul cresterii fiabilitatii si implementarea practica a solutiilor teoretice si practice preconizate, s-a ajuns ca timpul de nefunctionare pentru aceleasi echipamente sa scada la 2,9% , 6,7% si respectiv 7,7% .

            Aceste date demonstreaza ca dezvoltarea toeriei fiabilitatii, influenteaza direct calitatea performantelor si pretul de cost al produselor, iar in mod indirect calitatea si pretul de cost al serviciilor realizate prin intermediul acestora .

            Importanta tot mai mare a fiabilitatii se datoreaza urmatorilor factori: cresterea complexitatii sistemelor tehnice si a importantei functiunilor ce trebuie sa le realizeze acestea, intensificarea regimurilor de lucru ale sistemelor sau partilor componente ale acestora, complexitatea conditiilor de exploatare, introducerea automatizarii pe scara larga si controlul automat al proceselor de productie inclusiv cu ajutorul calculatoarelor de proces, cresterea cheltuielilor de exploatare, asigurarea securitatii exploatarii.

            1.2.3.  DEFINITIILE FIABILITATII

            Se defineste conceptul calitativ al fiabilitatii, drept aptitudinea unui sistem, bloc, produs, element etc. de a indeplini corect functiunile prevazute pe durata unei perioade de timp date, in conditii de exploatare specificate.

            In mod similar se defineste conceptul cantitativ al fiabilitatii, ca fiind probabilitatea ca un sistem, bloc, produs, element etc. sa-si indeplineasca corect functiile prevazute, la un nivel de performanta stabilit, pe durata unei perioade de timp date, in conditii de exploatare specificate .

            Din definitiile de mai sus rezulta ca studiul fiabilitatii se bazeaza pe teoria probabilitatii; de asemenea alte discipline cum sunt: statistica matematica, programarea matematica, teoria astepta-rii, a jocurilor, deciziei si informatiei, teoria reglarii automate, analiza spectrala etc. sunt utilizate pentru analiza fiabilitatii.

            1.2.4. NOTIUNEA DE DEFECTIUNE

            Incetarea aptitudinii unui produs, bloc, sistem etc. de a-si indeplini functia specificata, se numeste defectare sau cadere. Cauzele defectarii pot fi foarte variate, reprezentând circumstantele legate de proiectare, fabricatie sau utilizarea produsului, care au condus la o comportare necorespunzatoare a acestuia .

            Defectarea poate fi: inerenta (atunci când aceasta provine de la slabiciuni proprii produsului sau de la elemente ale acestui produs, livrate de terti in conditii in care solicitarile reale nu depasesc posibilitatile admisibile ale acestuia) sau datorata utilizarii necorespunzatoare (atunci când acesta provine ca urmare a unor solicitari ce depasesc posibilitatile admisibile ale produsului - acest tip de defecte nu caracterizeaza produsul si nu se iau in consideratie la calculul fiabilitatii).

            Conceptul de fiabilitate nu este numai probabilistic, el are in acelasi timp si un caracter statistic in sensul ca determinarea caracteristicii de fiabilitate se face pe baza datelor privitoare la defectiunile constatate pe o anumita populatie statistica (un lot de produse identice, fabricate in conditii identice si incercate sau exploatate in aceleasi conditii).

            1.3.  INDICATORI DE FIABILITATE

            Indicatorii de fiabilitate sunt marimi care exprima, sub o forma sau alta, calitativ si cantitativ, fiabilitatea produselor; indicatorii de fiabilitate mai sunt denumiti si parametri sau caracteristici de fiabilitate.

            1.3.1.  PROBABILITATEA DE BUNA FUNCTIONARE ( R(t))

            Potrivit definitiei cantitative de la §.1.2.3., functiei de fiabilitate ii va corespunde expresia:

                                                0                                                         (1.3)

unde :

p(t) -   este probabilitatea de buna functionare, adica insasi functia de fiabilitate, t - variabila de timp;

T    -    o limita precizata a duratei de buna functionare .

            Ca orice probabilitate se intelege ca si functia de fiabilitate va indeplini conditia :

0        

                                                                                                              (1.4)

adica: la t=0, p(t)=1 ceea ce inseamna ca produsul este in stare de functionare la momentul inceperii exploatarii, dupa care scade dupa o anumita lege pâna la p(t)=0, teoretic la t=Ą, când produsul se afla in stare de nefunctionare.                                                   

            Pentru determinarea experimentala a functiei de fiabilitate 0, se urmareste de-a lungul unei perioade de timp ti, o populatie statistica formata din No produse identice, numarându-se cele "n" produse defecte:

0          

                                                                                                                         (1.5)

                                                                                                                                                               1.3.2. Probabilitatea de defectare F (t)

                                                                                                                  (1.6)

            Probabilitatea de defectare, sau functia de defectare F(t) se defineste ca:

si reprezinta probabilitatea complementara in raport cu R(t), putându-se scrie relatia:

0          

                                                                                                                            (1.7)

  

           

2

Fig.1.3                                                                                     Fig.1.4

Reprezentarea grafica a celor doua functii, de fiabilitate si de defectare este data in fig.1.3.

            Pentru determinarea pe cale experimentala a indicatorului F(t) se procedeaza la fel ca in cazul precedent:

0                

                                                                                                 (1.8)

1.3.3.  Cuantila timpului de functionare ( tF )

            Timpul tF, in care un produs functioneaza cu probabilitatea 1-F, se numeste cuantila timpului de functionare :

0             

                                                                                                                   (1.9)

1.3.4.  Functia de frecventa sau densitatea distributiei

                      sau densitatea de probabilitate a caderilor f(t)

            Acest indicator, exprima frecventa relativa a caderilor ∆ni, intr-un interval de timp   ∆ti :

0                                                                                                                                    (1.10)

unde: 0

            Reprezentarea grafica a functiei de frecventa se face pe baza datelor privind momentele de aparitie a defectelor in functie de legea de distributie care guverneaza procesul respectiv (fig.1.4).

            Intre indicatorii de fiabilitate introdusi pâna acum exista urmatoarele relatii :

                                                            0                                                             (1.11)

                                                                  (1.12)

0                                                                                                                              (1.13)

            1.3.5.  Rata de defectare  z(t)

            Rata de defectare, sau intensitatea caderilor, se defineste prin relatia:

            Si acest indicator se poate determina experimental pentru un interval de timp ∆ti, in functie de frecventa absoluta a caderilor ∆ni :

0                                                                                                                               (1.14)

            Dimensional, intensitatea caderilor se exprima in h-1.

            Pentru foarte multe cazuri practice, functia z(t) se reprezinta ca in fig.1.5, cunoscuta si sub numele de forma de "cada de baie".

3

Fig.1.5                                                            Fig.1.6

           

            In fig.1.5. ,se deosebesc trei zone ale graficului z(t):

·zona I, in care se manifesta caderile precoce, datorate unor cauze ascunse si deficientelor de control de fabricatie, durata 0-t1 numindu-se si perioada de rodaj ;

·zona II, in care se manifesta caderile aleatorii, normale, reprezentând perioada de functionare normala; in acest interval de timp (t1-t2), valoarea indicatorului z(t) ramânând aproape constanta;

·zona III, in care se manifesta uzura sau imbatrânirea materialelor constructive ale produsului considerat .

            Deci intervalul 0-t2, reprezinta durata de viata utila a produ-sului studiat.

            1.3.6.  Timpul mediu de buna functionare - (MTBF)

            Timpul mediu pâna la defectare, reprezinta media duratelor de buna functionare pentru populatia statistica ce a fost luata in consideratie. Astfel din cele No produse supuse observatiei, fiecare reprezinta o anumita durata de functionare tfi (fig.1.6). Media aritmetica a acestor timpi este :

             0                                                                                                       (1.15)

            Din punct de vedere dimensional, MTBF se exprima in ore. Daca functia de frecventa f(t), este continua atunci:

                         0                                                                    (1.16)

            1.3.7. Dispersia (ó2) si abaterea medie patratica (ó)

            Dispersia (ó2) este indicatorul care exprima in (h2) abaterea valorilor timpilor de buna functionare fata de media aritmetica a acestora :

0                                                                                                              (1.17)

            Abaterea medie patratica (ó) exprima in (h), gradul de imprastiere a timpilor de buna functionare :

0                                                                                                        (1.18)

            Se remarca faptul ca, fiind dat sau determinat unul din cei patru indicatori de fiabilitate R(t), F(t), f(t), z(t), se pot deduce conform relatiilor din tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.  -  Relatii între indicatorii de fiabilitate

Nr.

INDICATOR

EXPRIMAT      ÎN

FUNCTIE DE INDICATORUL

crt.

F(t)

f(t)

R(t)

z(t)

1

F(t)

-

1- R(t)

1- exp[-]

2

f(t)

-

z(t)exp[-]

3

R(t)

1- F(t)

-

exp[-]

4

z(t)

-

5

m

 

 

                       

            1.4.  LIMITELE INDICATORILOR DE FIABILITATE

            In mod curent, fiabilitatea produselor este exprimata prin indicatorul z(t) sau prin MTFB .

            Rata de defectare z(t) se exprima de obicei printr-un numar x×10-6 h-1 iar timpul mediu de buna functionare (MTBF) printr-un numar y de ore. Cifrele  corespunzatoare  provin din incercari de fiabilitate, organizate conform celor expuse. Daca  se cunoaste si legea de distributie  f(t), atunci se pot determina si ceilalti indicatori de fiabilitate.

            Totdeauna, pentru un anumit timp de misiune t, probabilitatea de buna functionare R(t) are o valoare mai mica decât 1, iar z(t) are o valoare oricât de mica dar diferita de zero. Nu exista produs care sa prezinte z(t) = 0 si respectiv R(t) =1, pentru un timp de misiune t dat. Un produs este cu atât mai bun, cu cât R(t) are o valoare mai apropiata de 1 si respectiv z(t) o valoare cât mai apropiata de zero.

            Nivele cât mai ridicate de fiabilitate, respectiv indicatori cât mai buni in conceptia de mai sus, nu se pot realiza in orice conditii si nici nu se justifica in orice imprejurare. Fiabilitatea superioara, inseamna materiale si tehnologii perfectionate, studii si incercari aprofundate si indelungate, in final costuri mai ridicate. De aceea trebuie corelat nivelul de fiabilitate cu cerintele tehnico-economice.

            1.5. LEGI DE DISTRIBUTIE

            Momentele de timp la care se manifesta defectele  in cazul unui lot de produse identice, se repartizeaza potrivit unei legi de ditributie statistica, data de expresia functiei de frecventa f(t). Dupa cum variabila aleatoare t (timpul) ia valori discrete sau continui si distributia va fi discreta sau continua .

            In continuare se vor face scurte consideratii asupra principalelor trei legi de distributie folosite in teoria fiabilitatii.

            1.5.1.  Distributia normala ( Gauss - Laplace)

            Distributia normala reprezinta o lege de distributie a unei marimi aleatoare in jurul mediei sale. Aceasta distributie este frecvent intâlnita cu calculul statistic al erorilor, in raspindirea valorilor unor parametri , iar fiabilitatea caracterizeaza fenomene de imbatrânire mecanica, electrica, termica  etc. a elementelor si sistemelor .

            Variabila aleatoare continua t, urmeaza o lege de distributie normala daca functia de frecventa este de forma :

                                    0                                                                              (1.19)

unde: m=MTBF are semnificatia de la punctul 1.3.6. iar ó pe cea de la punctul 1.3.7. , reprezentând parametrii distributiei normale .

            Reprezentarea grafica a functiei f(t) este data in fig.1.7 si se numeste curba normala sau clopotul lui Gauss, cu valori maxime pentru   t=m=MTBF .

4

Fig.1.7                                                                      Fig.1.8

            Variatia indicatorilor de fiabilitate este data in fig.1.8, din care se remarca ca aceasta lege este valabila pentru sfârsitul duratei de viata a produselor, adica zona III din fig.1.5.

            1.5.2.  Distributia (negativ) exponentiala

            Aceasta lege se caracterizeaza prin z(t)=constant =

            Functia de frecventa are expresia :

0                                                                                                             (1.20)

                                                                       (1.21)

                                                                                  (1.22)

                                                                       

                                                                       (1.23)

                                                                                   (1.24)

0                                                           

                                                   

            Folosind relatiile (1.12), (1.13), (1.16) si (1.17) se determina indicatorii de fiabilitate specifici acestei distributii a timpilor de defectare, dupa cum urmeaza :

5

Fig.1.9

            Graficele de variatie ale indicatorilor de fiabilitate sunt prezentate in fig.1.9, din care se vede ca manifestarea acestei legi are loc pe durata vietii utile a produsului, adica zona II din fig.1.5.

            1.5.3. Distributia Weibull

            Aceasta distributie are caracterul cel mai general si se utilizeaza acolo unde distributia timpilor de defectare nu se supune nici legii normale si nici celei exponentiale . Expresia matematica a acestei legi este :

0                                                                              (1.25)

sau:

0                          

                                                                                       (1.26)

6

     a)                                                      b)                                                   c)

Fig.1.10

unde: â, č, ç si to sunt parametrii distributiei Weibull si au urmatoarele semnificatii: â - este parametrul de forma (reflectând nivelul procesului intim de degradare); č - este parametrul de scara; ç - este viata caracteristica; to - este parametrul de loc (exprimând durata minima pâna la care nu se manifesta nici un defect).

            Graficele de variatie ale indicatorilor de fiabilitate sunt prezentate in fig.1.10.

            Pentru cele trei legi de distributie prezentate se dau in tabelul 1.2 expresiile indicatorilor de fiabilitate.

            1.6.  INCERCARI DE FIABILITATE

            Determinarea indicatorilor de fiabilitate ai unui produs se face in conditii de laborator, similar cu modul in care se determina statistic, calitatea produselor.

            In functie de etapa in care se fac, incercarile de fiabilitate sunt de doua feluri :

·de determinare - care are ca scop, stabilirea valorii unui indicator de fiabilitate al unui produs nou aflat in faza de conceptie si asimilare, nivelul acestui indicator de fiabilitate urmând a fi trecut in norma produsului;

·de conformitate - care are ca scop verificarea daca valoarea unui indicator de fiabilitate al unui produs este sau nu conforma cu cea prescrisa prin norma produsului respectiv. Aceasta incercare se face in faza de fabricatie curenta, la receptia loturilor de produse .

            Incercarile de laborator simuleaza in general, conditiile de exploatare (fig.1.11), având cel putin pe durata initiala, o rezerva de rezistenta suficienta (adica R>>S), unde R este rezistenta produsului la solicitarea S. De obicei insa, se recurge la o incercare de anduranta in timpul careia produsul functioneaza in conditii particulare de solicitare, de-a lungul unei durate date cu o solicitare constanta S=Smax<R (fig.1.12).

7

  Fig.1.11                                         Fig.1.12                                 Fig.1.13

            Un alt tip de incercare este incercarea la oboseala (mecanica, termica, electrica), unde solicitarea are loc la o valoare S>Smax, astfel incât rezerva de rezistenta este minima (fig.1.13), urmarin-du-se prin aceasta punerea in evidenta a elementelor slabe ale unui produs.

            Incercarile corecte de fiabilitate, au loc atunci când pot fi simulate, concomitent, toate solicitarile care au loc in exploatarea produsului. De multe ori insa, acest lucru fiind greu de realizat in laborator, produsul este incercat succesiv, la diferiti factori, in standuri speciale: camere climatice pentru incercarea la caldura, frig sau umiditate ridicata; standuri de vibratii, socuri si zdrunci-naturi; stand de incercare la tensiunea de strapungere; stand electric sau mecanic pentru verificarea la functionarea de durata etc

            Uneori, dat fiind ca multe produse sunt de buna calitate si prin urmare, aceste incercari de laborator devin foarte indelungate si costisitoare, defectiunile având loc dupa durate lungi de timp, se apeleaza la incercarile accelerate, in cursul carora nivelul ales al solicitarilor aplicate este peste cel fixat prin norma produsului. Pentru a fi validata, o incercare accelerata nu trebuie sa altereze legea fizica a mecanismului de defectare, respectiv caracterul legii de distributie a timpilor de functionare fara defectare.

Tabelul 1.2 - Expresiile indicatorilor de fiabilitate

Indicator de

fiabilitate

LEGEA     DE      DISTRIBUTIE

Normală

Exponentială

Weibull

f(t)

R(t)

1-

exp (-t )

F(t)

1-exp (-t )

1 - exp [-

z(t)

MTBF

m

            Organizarea incercarilor de laborator se face pe loturi de produse identice, utilizând metodologia controlului statistic. Astfel daca se studiaza un lot de No produse identice supuse incercarilor de fiabilitate si se noteaza timpii de defectare, se poate proceda in doua feluri cu organizarea experimentului (fig.1.14) :

·incercarea cenzurata - la care experimentul se opreste in momentul când din cele No produse, care alcatuiesc esantionul studiat, s-au defectat K produse, K fiind dinainte stabilit .

Fig.1.14                   Fig.1.15

·incercarea trunchiata - la care experimentul se opreste dupa scurgerea unui anumit timp  T, momentul  T  fiind dinainte stabilit.

            Pentru ambele tipuri de incercari, pe lânga marimea  esantionului (No), se mai precizeaza si daca experimentul se face cu sau fara inlocuirea produselor defectate.

           

1.7. TESTE PENTRU IDENTIFICAREA LEGII DE DISTRIBUTIE

          HIRTII DE PROBABILITATE)

            Dupa obtinerea rezultatelor din experimentari, se impune identificarea legii de distributie care guverneaza procesul respectiv.

            1.7.1. Testul grafic exponential

            Pornind de la expresia probabilitatii de buna functionare (1.21) in care se substituie relatia  (1.23), se ajunge la:

             0                                                                                                            (1.27)

            Prin logaritmarea ecuatiei (1.27) se obtine :

              0                                                                                                         (1.28)

care reprezinta ecuatia unei drepte, ce trece prin originea planului y(t).

            Daca din datele experimentale punctele obtinute sunt situate aproximativ de-a lungul unei drepte, se poate considera ca distributia timpilor de defectare este exponentiala (fig.1.15); in caz  contrar se renunta la aceasta ipoteza.

            1.7.2. Testul grafic normal

9

Fig.1.16                                                                  Fig.1.17

            Testul se realizeaza plecând de la expresia functie de defectare F(t) din cazul legarii normale (tabelul 1.2). Daca rezultatele obtinute in urma experimentului sunt situate aproximativ de-a lungul unei drepte fixe intr-un sistem de coordonate care are pe abscisa timpul iar pe ordonata (in coordonate logaritmice) procentajul cumulat de defectari (fig.1.16), atunci procesul respectiv este supus unei legi de distributie normale.

1.7.3.  Testul grafic Weibull ( Hârtia de probabilitate

Allan Plait)

            Testul se realizeaza plecând de la relatia (1.25) sau (1.26), in care parametrul to=0 :

0                                                                                                                (1.29)

            Prin inversare si dubla logaritmare relatia (1.29 ) devine :

0                                                                                          (1.30)

0                                                                                                                               (1.31)

            Din relatia (1.30) se vede ca pentru un β dat ,

            Deci hârtia de probabilitate pentru testul grafic Weibull este data in fig.1.17, unde: pe ordonata in coordonate logaritmice se fixeaza procentajul cumulat al defectelor , iar pe abscisa in coordonate logaritmice este fixat timpul de defectare. Daca punctele ce reprezinta rezultatele experimentale se figureaza in sistemul de coordonate de mai sus si sunt aliniate aproximativ dupa o dreapta, se poate concluziona ca procesul de fiabilitate studiat se supune unei legi de distributie de tip Weibull. Panta dreptei experimentale reprezinta valoarea parametrului de forma β si se citeste cu ajutorul unei paralele dusa prin polul P al graficului. Intersectia paralelei la abscisa, dusa prin punctul corespunzator probabilitatii de defectare egala cu 0.63, cu dreapta experimentala, determina viata caracteristica pentru lotul de produse studiat.

            1.8.  TIPURI DE FIABILITATE

            Termenii legati de fiabilitate sunt dati in STAS 8174/1977. in functie de modul de determinare, fiabilitatea poate fi de trei feluri:

·Fiabilitate previzionala - se calculeaza pe baza unui model matematic, plecând de la datele proiectului si fiablitatea cunoscuta a elementelor componente ale sistemului, tinând cont de regimurile de functionare si conditiile de exploatare.

·Fiabilitate experimentala - determinata prin masuratori si incercari de laborator, pe mai multe exemplare identice puse in functiune.

·Fiabilitatea operationala - determinata pe baza prelucrarii datelor obtinute din exploatare, adica pe baza urmaririi in exploatare a mai multor exemplare identice, pe o perioada determinata de timp.

            1.9.  MENTENABILITATEA SI INDICATORII ACESTEIA

            Prezentarea notiunilor din capitolul de fata s-a referit la produsele cu functie unica (simpla), la care defectarea constituie si finalul duratei lor de viata. Aceste concepte se pot aplica si la produse complexe, la care elementele defecte pot fi inlocuite cu altele noi, produsele au caracter reparabil si sunt denumite cu functie repetata  sau sisteme cu reinnoire (restabilire).

            Ansamblul tuturor actiunilor tehnico-organizatorice necesare, efectuate in scopul mentinerii sau restabilirii unui produs in starea de indeplinire a functiei curente, poarta numele de mentenanta . Deosebim urmatoarele tipuri de mentenanta :

·mentenanta reactiva - care are ca scop, depistarea naturii si cauzelor unei defectiuni, repararea defectului prin inlocuirea completa sau partiala a unuia sau mai multor elemente ce au reprezentat sediul defectiunii, verificarea corectitudinii operatiunilor de mentenanta intreprinse;

·mentenanta preventiva - care consta din lucrari de revizie, reglaje, verificari si reparatii planificate, executate in vederea evitarii unor viitoare defectiuni inerente;

·mentenanta predictiva - este un concept nou care elimina chiar unele neajunsuri introduse de mentenanta preventiva, prin repetatele interventii efectuate asupra produselor sau elementelor componente ale acestora, verificarea starii in care se afla sistemul facându-se ON-LINE, prin tehnici avansate, iar la sistemele foarte importante facându-se chiar o monitorizare permanenta. Personalul si baza materiala, necesare acestor actiuni, constituie suportul mentenantei .

·mentenabilitatea corectiva(practica), este aptitudinea unui produs ca in conditii date de utilizare, sa fie mentinut sau restabilit, in stare de a-si indeplini functia specificata, atunci când actiunile de mentenanta se efectueaza in conditii precizate si intr-un timp dat, cu procedee si remedieri prescrise. Exprimarea cantitativa a acestui concept se face ca si in cazul fiabilitatii,  printr-o probabilitate :

0                                                                                                         (1.32)

unde : tr - este timpul de restabilire; Tr - este o limita impusa duratei de restabilire; M(tr) - este functia de mentenabilitate.

            Ca si fiabilitatea, mentenabilitatea se creaza inca in procesul de conceptie al produselor, intre problemele care trebuie sa-si gaseasca solutionarea, cu prilejul studiilor de model, cele mai importante fiind:

·asigurarea accesibilitatii, adica crearea posibilitatii de montare - demontare a oricarui element component si masurare direct pe produs a unor marimi fizice, in conditii de timp si efort minim;

·determinarea defectiunilor tipice care pot avea loc, modul si mijloacele de inlaturare rapida a acestora;

·asigurarea unui timp minimal de remediere a oricarei defectiuni.

            Trebuie avute de asemeni in vedere efectele economice ale actiunilor de mentenanta, in sensul ca acestea sa fie realizate cu costuri cât mai mici si in timp cât mai scurt care sa nu micsoreze capacitatea de productie. Dupa cum se observa, mentenabilitatea este o insusire a produselor si se refera la perioada de exploatare propriu-zisa a unui sistem, respectiv la modul de exploatare si mentinerea acestuia in stare de functionare, in strânsa conexiune cu fiabilitatea.

            Pe lânga functia de mentenabilitate M(tr), mentenabilitatea se caracterizeaza si cu alti indicatori de mentenabilitate, cum ar fi:

·rata (intesitatea) reparatiei - µ(tr) - si atunci functia de mentabilitate are expresia :

0                                                                               (1.33)

·                     media timpilor de reparatie - MTR - care corespunde indicatorului MTBF al fiabilitatii si care are expresia :

0                                                         (1.34)

unde :

ni  -     este numarul de componente de acelasi tip;

λi  -     este rata de defectare a componentelor de tip I;

ti ' -      este timpul mediu apreciat pentru inlaturarea defectarii unei componente din grupul ni;

(nλ)i-   este numarul mediu orar de defecte pentru grupul de elemente ni ;

k  -      este numarul de grupe distincte de elemente componente ale unui sistem .

            In cazul unui experiment, sau pe baza de observatii in exploatare, daca se consemneaza de-a lungul unei perioade de timp, un sir ti' de timpi de restabilire observati referitori la un numar r de actiuni de mentenanta, valoarea estimata a MTR va fi:

0                                                                                             (1.35)

            Admitând ca media timpilor de restabilire, urmeaza o lege de distributie exponentiala, atunci :

0                                                                                                                   (1.36)

si

0                                                                                                                               (1.37)

0                                

                                                                                          (1.38)

iar relatia ( 1.33) devine:

            1.10. DISPONIBILITATEA PRODUSELOR

            Produsele reparabile prezinta dupa cum s-a vazut proprietati sau aptitudini de fiabilitate si mentenabilitate.

            Asadar, disponibilitatea, reprezinta aptitudinea unui produs de a-si indeplini functia specificata, sub aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate si de organizare a actiunilor de mentenanta, la un moment dat, sau intr-un interval de timp specificat: cantitativ disponibilitatea se exprima tot ca o probabilitate:

0                                                                                                                (1.39)

unde : Tr - este o limita data pentru ca produsul sa se afle in stare de functionare .

            Tinând cont atât de fiabilitate cât si de mentenabilitate:

0                                                                                                         (1.40)

            Admitând distributia exponentiala atât a timpilor de functionare, cât si a celor de restabilire, se introduc urmatorii indicatori ai disponibilitatii:

·coeficientul de disponibilitate

0                                                                                                (1.41)

·coeficientul de indisponibilitate

0                                                                                                (1.42)

·proportia disponibilitatii

0                                                                                                                 (1.43)

·coeficientul de utilizare

0                                                                                                                          (1.44)

unde TE - este timpul calendaristic de utilizare .

10

Fig.1.18

            Din punct de vedere economic, cu cât un echipament prezinta o fiabilitate mai ridicata, in conditii tehnologice date, costul sau de investitii CI  este mai ridicat. Costurile de mentenanta CM sunt insa mai mici, având in vedere ca defectiunile sunt rare si de intensitate redusa. Invers, un echipament putin fiabil si mai ieftin implica costuri de mentenanta mai ridicate, rezultând astfel diagrama din fig.1.18, unde curba rezultata CD=CI+CM, reprezenta costul detinerii produsului in stare de disponibilitate.

 

            In mod obisnuit se utilizeaza solutia CDmin, careia ii corespunde un nivel de fiabilitate Rm, insa in anumite conditii unde se impune un nivel mai ridicat de fiabilitate (R>Rm) va rezulta un cost C>CDmin.

            Astfel, caracterizarea moderna a unui produs se face prin: nivelul performantelor tehnice, indicatorii de fiabilitate, mentenabilitate si disponibilitate, suportul mentenantei, costul obtinerii produsului, alte cerinte de siguranta etc. definind astfel in mod global eficienta produsului.


Document Info


Accesari: 3059
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )