Oteluri Carbon
Otelurile carbon, datorita pretului de cost redus, sunt mai raspanditein practica decat otelurile aliate.
Proprietatile mecanice ale acestor oteluri variaza in functie de continutulde carbonsi de natura constituientilor structurali.
Clasificarea otelurilor hipoeutectoide:
Tabelul 1
Denumire |
Continutul de carbon, % |
Proprietati mecanice |
|
σr, daN/mm2 |
|
||
Oteluri extra moi Oteluri moi Oteluri semimoi Oteluri semidure 20220v215u Oteluri dure Oteluri foarte dure Oteluri extradure |
|
|
|
La otelurile hipereutectoide prezenta cementitei secundare la limita grauntilor de
perlita mareste fragilitatea. Rezilienta, alungirea si gatuirea scad pe masura cresterii continutului de carbon.
Datele prezentate in tabelul de mai sus sunt valabile in cazul racirii cu viteza mica. In cazul racirii cu viteza mare vor apare modificari structurale ce indeparteaza structura de cea de echilibru, obtinandu-se proprietati mecanice si fizice deosebite.
Pricipalele categorii de oteluri carbon sunt:
oteluri carbon obisnuite. Aceste oteluri sunt folosite current fara tratamente chimice, la constructii metalice, constructii de masini, ca otel beton si in alte domenii, care nu reclama proprietati obisnuite. Simbolul standardizat al acestor oteluri este alcatuit din grupul de litere [OL (otel laminat), urmat de cifre care indica rezistenta minima la rupere, exprimata in daN/mm2]. Spre a da indicatii despre cu privire la modul de elaborare dupa grupul de cifre se scriu litere care au semnificatia: k - calmat; s - semicalmat;
oteluri carbon de calitate. Acestea sunt oteluri carbon la care se garanteaza compozitia chimica si caracteristicile mecanice corespunzatoare tratamentului termic aplicat. Continutul in S si P este admis la maximum 0,04% pentru fiecare. Otelurile de carbon de calitate se intrebuinteaza in constructii de masini pentru piese supuse unor solicitari deosebite. De obicei aceste piese sunt supuse tratamentelor termice sau termochimice. In functie de tratamentul aplicat, otelurile carbon de calitate se impart in: oteluri de cementare, avand continutul de carbon mai mic de 0,25% si oteluri de imbunatatire cu continut de carbon mai mare de 0,25%. Simbolizarea otelurilor de carbon de calitate se face cu grupul de litere OLC urmat de cifre care indica continutul de carbon in sutimi de procent (de exemplu OLC 10; OLC 15; OLC 45; OLC 60);
oteluri carbon de scule. Acestea sunt oteluri carbon superioare, elaborate de obicei in cuptoare electrice. Ele contin cantitati foarte mici de sulf si fosfor (S+P < 0,05%). Principala conditie impusa acestor oteluri, ca de altfel tuturor otelurilor de scule, este duritatea ridicata. Aceste oteluri se utilizeaza pentru confectionarea celor mai diferite scule: scule care lucreaza la socuri (ciocane, matrite, dalti, foarfece), scule pentru prelucrarea lemnului, pietrei, carbunelui, scule pentru prelucrarea metalelor (cutite de strung, freze, butghie_, scule pentru industria textile, instrumente chirurgicale etc. Simbolizarea acestor oteluri se face cu grupul de litere OSC, urmat de cifre care indica continutul de carbon in zecimi de procent (exemple: OSC 7 . OSC13). Daca simbolul contine si litera M, acesta indica un continut sporit de mangan (de exemplu OSC 10 M).
Otelurile carbon prezentate sunt destinate prelucrarii pieselor prin deformare la cald. In afara acestor categorii de oteluri se utilizeaza in practica si otelul carbon turnat in piese cu C < 0,55% si simbolizat cu literele OT, urmate de cifre care indica rezistenta minima la rupere, la tractiune, in daN/mm2. Exemple: OT 40 - OT 60.
Aceste oteluri se pot supune tratamentelor termice de recoacere (de omogenizare, normalizare, detensionare), caliri si reveniri.
|