Cu toate ca planificarea produsului si clarificarea obiectivului sunt doua activitati foarte diferite si sunt îndeplinite de catre departamente diferite ale companiei, ele sunt tratate în cadrul unei etape unice, tocmai în scopul evidentierii importantei integrarii celor doua activitati.
Proiectarea unui produs industrial are la baza o idee: aceasta idee trebuie sa contina o serie de elemente promitatoare, astfel încât produsul sa fie viabil din punct de vedere tehnic si economic. În particular, daca tema proiectului 232i85c vine de la un client, aceasta conditie nu mai este necesara.
5.1. PLANIFICAREA PRODUSULUI
Planificarea produsului are la baza strategia companiei si reprezinta o cautare sistematica, urmata de selectarea si dezvoltarea unei idei de produs.
În plan restrâns, planificarea produsului reprezinta pregatirea în vederea dezvoltarii unui produs. În sens mai larg, aceasta activitate include si urmarirea proiectarii si fabricatiei produsului, precum si a comportarii acestuia pe piata.
Companiile înteleg si aplica acest proces în moduri diferite. În multe cazuri, decizia este lasata pe mâna unei singure persoane, eventual a unui director de productie. În prezent, tot mai multe firme folosesc proceduri sistematice de gasire a unor idei pentru produse noi, precum si pentru stabilirea momentului optim pentru lansarea pe piata.
Elementul de baza, si de pornire totodata, al procesului de planificare a produsului este activitatea de marketing. Aceasta reprezinta de fapt o interfata între producator si client. Toate compartimentele unei companii contribuie la mentinerea în competitie pentru câstigarea, mentinerea si consolidarea pietelor de desfacere. Acest lucru se realizeaza prin focalizarea asupra clientului, prin:
cunoasterea si întelegerea clientului;
dialogul permanent cu clientul;
reactionarea într-un mod adecvat la cerintele clientului.
Marketingul si planificarea produsului sunt doua activitati care nu pot fi sepa-rate, fiind legate atât ca metodica, cât si din punct de vedere organizational (fig.1.3).
Sistematic, procesul de planificare a produsului se prezinta astfel:
Fig. 5.1 Procedura pentru planificarea produsului
Factori stimulativi pentru planificarea produsului pot veni din exterior (piata sau alte surse), sau din interior (compania însasi). Acesti stimuli determina cele sase faze prezentate anterior în schema.
Exemple de stimuli veniti din partea pietei:
pozitia pe piata a produselor companiei atât din punct de vedere tehnic cât si economic;
modificari în cererea pietei (noi functii, moda etc.);
sugestii si sesizari ale clientilor;
superioritate tehnico-economica a produselor concurentei.
Exemple de stimuli veniti din alte surse:
schimbari de ordin economic sau politic (cresterea pretului la petrol, restrictii de transport, crize ale materiilor prime);
noi tehnologii sau rezultate ale unor cercetari;
elemente legate de protejarea mediului si reciclare.
Exemple de stimuli veniti din interiorul companiei:
idei noi sau rezultate ale cercetarilor proprii;
identificarea unor functii noi pentru largirea sau satisfacerea pietelor;
introducerea unor metode de productie noi;
reducerea gamei de produse sau a productiei; si
cresterea gradului de diversificare a productiei.
Acesti stimuli interni sau externi genereaza 6 faze de lucru descrise si analizate în continuare.
 |
5.1.1 Analiza situatiei
Analiza situatiei companiei si produselor sale include câteva aspecte ce trebuie clarificate printr-o serie de investigatii, fiecare având un scop diferit.
Identificarea ciclului de viata a produsului (fig.5.2). Durata ciclului depinde de tipul produsului si de ramura de activitate, dar, în general, tendinta este de scurtare a acestui ciclu. Analiza acestui ciclu poate fi utila pentru identificarea necesitatii de diversificare a productiei.
Stabilirea matricei produs-piata. Cunoasterea si clarificarea situatiei produselor existente pe piata, apartinând propriei companii, sau din exterior, firmelor concurente conduce la întocmirea unui tabel ca cel din figura 5.3, cu specificarea cifrei de afaceri, a profitului, a cotei procentuale din piata etc. Rezultatul întocmirii unui astfel de tabel trebuie sa fie relevarea punctelor solide, dar si a celor slabe, ale produsului.
|
|
Piata existenta |
Piata noua |
|||||||||
|
Centrale termice |
Industrie energetica |
Fabrici componente |
|
Hidroentrale |
Tele comunicatii |
Domeniul casnic |
|
||||
|
Produse existente |
Masurare curent electric |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Masurare caldura |
|
I |
|||||||||
Masurare timp
Masurare presiune
III
|
IV |
Determinarea competentei propriei companii. Reprezinta o extensie a etapei precedente si are ca scop evaluarea posibilitatilor firmei comparativ cu alti competitori. Aceasta analiza se bazeaza pe sugestii si sesizari venite din partea clientilor, dar si pe teste si rapoarte interne.
Determinarea nivelului tehnologic al companiei. Aceasta implica analiza propriilor produse, dar si ale concurentei; de asemenea, analiza celor mai recente standarde, regulamente, literatura de specialitate etc.
Estimarea tendintelor de dezvoltare. Tendinte în domeniul tehnologiei, al cercetarii fundamentale, comportamentul clientilor, reglementari privind protejarea mediului, pot constitui surse de informare pentru acest subiect.
Pe baza analizei situatiei se stabilesc în continuare strategiile si domeniile de cautare.
5.1.2 Strategii de cautare
Aceasta faza necesita parcurgerea pasilor urmatori.
Identificarea oportunitatilor de ordin strategic, si anume, care din variantele de strategie sa fie adoptata:
lansarea unor produse noi pe piete existente/curenta (câmpul III, fig.5.3);
deschiderea unor piete noi cu produse existente (câmpul II, fig.5.3);
lansarea unor produse noi pe piete noi (câmpul IV, fig.5.3) - situatia de risc maxim.
|
Criteriu |
Competitori |
|||||
|
A |
B |
C |
D |
E |
||
|
Profit |
|
|
|
|
|
|
|
Procent din piata |
|
|
|
|
|
|
|
Starea pietei |
|
|
|
|
|
|
|
Întretinere |
|
|
|
|
|
|
|
Service |
|
|
|
|
Legenda la fel; + mai
bun(a); - mai
rau/rea |
|
Termene de livrare
Produs
Management
Dezvoltare produs
Fig. 5.4 Matricea pentru analiza companiilor concurente
]dentificarea necesitatilor si a tendintelor. Pentru stabilirea directiilor de cautare este esential sa fie cunoscute necesitatile clientilor si evolutia pietelor. Informatii pretioase se obtin din urmatoarele directii:
probleme sociale (reglementari legate de mediul înconjurator: gropi de gunoi, ape reziduale etc., somaj, reducerea saptamânii de lucru);
probleme în lantul de transport/aprovizionare.
Pentru acest din urma caz, exista câteva instrumente utile: metoda "matricea necesitati - forta companiei" în care sunt prezentate cerintele clientilor în opozitie cu punctele forte ale companiei, si metoda "analiza client - problema" [5].
Domenii (obiective) preferate ale companiei.
Stabilirea domeniilor de cautare.
Parcurgerea fazelor anterioare trebuie sa aiba ca rezultat - în urma procesului de selectie - deteminarea unui numar limitat de directii de cautare înspre care trebuie focalizata atentia.
5.1.3 Idei de produs
Domeniile de cautare fiind stabilite, se procedeaza la investigarea acestora prin metodele cunoscute: metode creativ/intuitive (Brainstorming), workshops-uri, metode discursive (scheme, diagrame, cataloage).
În functie de gradul de înnoire, punctul de pornire pentru un nou produs, îl poate constitui:
schimbarea functiei;
schimbarea principiilor de lucru;
schimbarea aspectului (forme, stil);
modificarea structurii sistemului.
Între functie, principiul de lucru si compunerea formelor exista o strânsa legatura. Idei noi pot sa apara în fiecare etapa a procesului de design, idei care pot schimba fundamental viziunea asupra posibilei solutii finale. Spre exemplu:
Despre functie: Ce functii îsi doreste clientul? Ce functii complementare sunt necesare? Care functii reprezinta generalizari ale celor existente?
Despre principiul de lucru: Schimbarea principiului de lucru ar putea conduce la un produs mai bun?
Despre compunerea/proiectarea formelor: Este spatiul util al produsului folosit în mod adecvat? Formele sunt atractive? Poate fi îmbunatatita ergonomia produsului?
5.1.4 Selectarea ideilor de produs
Ideile pentru produs sunt supuse unui proces de selectie primara, în functie de obiectivele companiei. Doar la urma, la selectia finala, vor fi luate în calcul criterii precum cifra mare de afaceri, dominarea pietei, sau avantaje pentru client (Tab.5.1).
În acest stadiu, identificarea ideilor promitatoare se poate face extrem de eficient prin evaluare binara (DA/NU).
Tabelul 5.1 Criterii decizionale pentru planificarea productiei
ŢELURILE COMPANIEI
- Acoperire financiara adecvata
- Cifra de afaceri mare
- Piata prospera (nivel mare al vânzarilor)
- Dominarea unei piete (market leader)
- Piata favorabila pe termen scurt
- Avantaje mari pentru utilizatori si calitate excelenta
- Produs diferit fata de concurenta.
PUTEREA COMPANIEI
- Posibilitati de diversificare a produsului (gama de produs)
- Pozitie solida pe piata
- Investitii minime
- Aprovizionare fara probleme
- Posibilitati de rationalizare
- Risc minim la înlocuirea produsului
- Competitie redusa
- Conditii favorabile de patentare
- Restrictii generale reduse
5.1.5 Definirea produsului
În aceasta faza, ideile promitatoare selectate anterior sunt elaborate concret si mai detaliat. Este foarte utila folosirea listei de control utilizata în dezvoltarea produsului.
În procesul de evaluare ar trebui inclusi reprezentanti din toate compartimentele implicate: vânzari, marketing, cercetare-dezvoltare, design.
Dupa elaborare, ideile sunt evaluate în functie de toate criteriile pentru care exista suficiente informatii (conf. Tabelul 5.1).
Cele mai bune variante sunt înaintate compartimentului de dezvoltare drept "propuneri de produs", împreuna cu o lista de cerinte. Acest compartiment dezvolta/optimizeaza produsul actual pe baza unor criterii cum sunt cele prezentate în continuare.
Propunerea de produs trebuie:
A. Sa descrie functiile dorite.
B. Sa contina o lista preliminara de cerinte.
C. Sa formuleze toate cerintele pentru "solutia-neutra" (independenta de principiul de lucru, de exemplu)
D. Sa indice un pret de cost sau un buget limita apropiat de scopurile si posibilitatile companiei. Se stabilesc totodata intentiile în ce priveste volumul productiei, extinderea gamei de produse, furnizori, etc.
Aceasta activitate încheie etapa planificarii produsului. Prin utilizarea listei cu criterii decizionale, sunt alese doar propunerile care corespund obiectivelor si posibilitatilor companiei. Întocmirea si dezvoltarea listei de cerinte asigura tranzitia usoara si fara riscuri de la planificare la dezvoltarea produsului.
Succesul este asigurat în conditiile în care ambele departamente conlucreaza, utilizând aceleasi metode si criterii de evaluare.
Competitia acerba impune ca noile produse sa satisfaca necesitatile pietei, sa fie realizate cu costuri minime si sa fie economice în utilizare. În plus, pretentiile clientilor sunt în crestere, ca si constrângerile; se poate ajunge în acest fel, de exemplu, la restrictii sporite în ce priveste reciclarea si impactul asupra mediului înconjurator atât la manufacturare, cât si în utilizare.
Produse care sa raspunda unor asemenea cerinte complexe trebuie planificate sistematic, întrucât bazarea pe idei aparute în mod spontan, sau ca urmare a evolutiei de tip incremental a productiei, nu este suficienta în conditiile pietelor actuale.
În sprijinul variantei de design si planificare sistematica au fost formulate o serie de recomandari:
marimea companiei determina daca este, sau nu posibila dezvoltarea proiectelor de mari dimensiuni, interdisciplinare; în companiile mici este nevoie de angajarea unor consultanti pentru suplinirea lipsei de experienta;
utilizarea experientei proprii reduce riscurile si creste încrederea clientilor;
planificarea facuta pentru o piata noua trebuie sa fie mai elaborata si mai constiincioasa;
chiar si în cazul în care ideea de produs a fost generata prin metode intuitive, se impune o analiza a situatiei si un studiu de fezabilitate;
pentru a fi la curent cu problemele clientilor este utila stabilirea unor legaturi permanente cu cei mai importanti dintre acestia;
la introducerea unor produse noi, timpul si resursele alocate procesului de planificare trebuie stabilite luând în calcul necesitatea testelor si evaluarile de risc;
lansarea produsului pe piata cu întârziere poate avea un impact negativ asupra reputatiei firmei, întrucât sugereaza existenta unor probleme de ordin tehnic.
5.2 Clarificarea OBIECTIVULUI
Orice tema de proiect contine o serie de restrictii care se pot schimba în timp si care trebuie întelese, pentru ca solutia finala sa fie cea optima. În acest scop, lista de cerinte întocmita la finalul fazei anterioare (planificare productie/produs) este de importanta capitala. Aceasta lista este indispensabila în special în cazul proiectelor originale.
Tema/obiectivul cercetarii este data departamentului de design sau de dezvoltare într-una din urmatoarele forme:
comanda de dezvoltare (sub forma de propunere de proiect);
comanda ferma (din exterior);
cerere bazata pe sugestii si critici formulate de compartimente ca cele de vânzari, cercetare, testare-încercare, montaj etc., sau chiar de catre compartimentul de proiectare.
În scopul clarificarii obiectivului, care poate sa nu contina toate informatiile necesare, este necesara initierea unei faze de colectare a informatiilor. Pentru clarificare, trebuie gasit raspuns la urmatoarele probleme:
Care sunt obiectivele pe care solutia ar trebui sa le îndeplineasca ?
Ce proprietati trebuie sa aiba ?
Ce proprietati nu trebuie sa aiba ?
Odata ce toate datele necesare au fost adunate, este recomandabil ca acestea sa fie combinate într-un sistem bazat pe etapele stabilite pentru procesul de design. În acest scop, trebuie întocmita o lista de cerinte mai consistenta si mai detaliata decât cea furnizata de client sau colectivul de planificare a productiei.
5.3 Lista de cerinte
La întocmirea unei asemenea liste este recomandabil ca cerintele sa fie împartite în necesitati si dorinte.
Necesitatile sunt acele cerinte fara de care solutia finala nu poate fi acceptata. Ele pot fi stabilite calitativ (de exemplu, cerinte ca "antiacvatic", sau "potrivit pentru conditii tropicale"), sau raportate la niste limite (de exemplu: P>20kW; L 400mm).
Dorintele sunt cerinte care sunt luate în considerare în functie de posibilitati. Ele pot fi formulate sub forma de optiuni (de exemplu, închidere centralizata, sau ABS, la automobile) si este bine sa fie ierarhizate dupa importanta.
Lista de cerinte poate fi defalcata pe factori calitativi si cantitativi:
Cantitativi: Toate datele ce includ numere si marimi, cum ar fi numarul de articole dorite, greutatea maxima, puterea utila, debitul etc.
Calitativi: Toate datele implicând variatii permise sau conditiii speciale ca: protectie contra apei, la coroziune, la socuri etc.
În limita posibilitatilor, cerintele trebuie cuantificate si, în orice caz, definite în termeni foarte clari. Indicatii speciale, intentii sau proceduri, pot fi incluse în lista de cerinte, care devine astfel reflexia tuturor compartimentelor implicate în procesul de design, sub forma obiectivelor, dar si restrictiilor de ordin general sau specific.
Primul pas în clarificarea temei, îl constituie stabilirea functiilor necesare si a restrictiilor specifice temei (de exemplu: siguranta, ergonomie, productie, controlul calitatii, asamblare, transport, întretinere, manipulare).
O varianta de format pentru o lista de cerinte este cea prezentata în figura 5.5. Câmpul din stânga, sus este pentru denumirea companiei; în centru se înscrie denumirea produsului, iar spatiul din dreapta este rezervat pentru identificatori, coduri de clasificare si numarul paginii. Prima coloana este pentru indicarea modificarilor; în cea de-a doua se specifica daca cerinta este dorinta (D), sau necesitate (N). Ultima coloana este pentru înscrierea persoanei responsabila de modificare.
|
Utilizator / Beneficiar |
Lista de cerinte Pentru Produs proiect |
Numar de identificare Clasificare Pagina |
||
|
Modificari |
N/D |
Cerinte |
Persoana responsabila |
|
|
Data modificarii |
Specificarea: necesitate/dorinta |
|
Responsabil: Persoana/Grup de persoane |
|
|
|
Înlocuieste specificatia nr. din |
|
||
Fig. 5.5 Exemplu de lista de cerinte
Formatul listei trebuie sa fie în concordanta cu standardele generale (de exemplu, ISO), precum si cu normele interne ale companiei, astfel încât sa poata fi utilizat de cât mai multe compartimente.
În cazul unor cerinte esentiale, sau mai putin evidente, este extrem de util sa fie notata sursa acestora, pentru situatii în care sunt necesare motivatii sau explicatii suplimentare. Astfel de explicatii pot deveni necesare dupa parcurgerea etapelor mai avansate ale procesului de design, atunci când solutia este mai bine înteleasa.
De regula, întocmirea primei liste este o activitate dificila pentru un designer; ulterior, experienta câstigata contribuie la usurarea semnificativa a acestei activitati.
Pentru întocmirea listei de cerinte este utila consultarea unei liste de control (checklist), structurata fie pe categorii (Tabelul 5.2), fie pe subsisteme (functii sau ansambluri). De exemplu, pentru motoarele autovehiculelor, o astfel de lista poate fi împartita pe motor, transmisie, caroserie etc.
Domeniu Exemple
Geometrie Marime, înaltime, grosime, lungime, diametru, gabarit, numar, aranjare în plan / spatiu, legaturi.
Cinematica Tip de miscare, directia miscarii, viteza, acceleratie.
Forte Directia fortei, amplitudinea fortei, frecventa, greutate, sarcina, deformatie, rigiditate, elasticitate, stabilitate, rezonanta.
Energie Flux energetic, eficienta (randament), pierderi, frecare ventilatie, stare, presiune, temperatura, încalzire, racire, alimentare, stocare, capacitate, conversie.
Material Proprietati fizice si chimice initiale si finale ale produsului, materiale auxiliare, materiale speciale.
Semnale Intrari si iesiri, forma, displey, echipament de control.
Siguranta Principii de siguranta, sisteme de protectie, operational, siguranta (protectia) operatorului si a mediului.
Ergonomie Relatia om - masina, tip de operatie, acuratetea proiectului, iluminare, estetica.
Productie Limitele de fabricatie, marimea seriei, metode de fabricatie preferate, mijloace de productie, nivel de calitate si tolerante.
Control de calitate Posibilitati pentru masuratori si testari, aplicarea unor reguli speciale si standarde.
Asamblare Reglementari speciale, instalare, fundatii, pozitionare.
Transport Limitari, gabarite, mijloace de transport (dimensiuni, greutate), natura si conditiile de asamblare.
Functionare Zgomot, uzura, piata de desfacere, destinatie (ex.:TA, THA).
Intretinere Interval de revizie, verificari, înlocuire si reparare componente, vopsire, curatare.
Reciclare Reutilizare, reprocesare, stocare, pierderi (reciclare imposibila).
Costuri Costuri de fabricatie maximale, costuri scule (SDV), investitii, uzura în timp.
Termene Data de încheiere a proiectului, planificare si control proiect, termene de livrare.
|
