Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































PREVENIREA INCENDIILOR LA SPITALE

tehnica mecanica












ALTE DOCUMENTE

Interferenta undelor mecanice.Unde stationare
Pentru tratarea cazurilor de frānare de urgenta
Amplificatoare audio ale instrumentelor muzicale
Luneta
Verificari inaintea inchiderii
Raport de Cercetare - STUDII sI CERCETĂRI PRIVIND CIRCUITELE LOGICE REALIZATE CU REŢELE NEURONALE
Constructia in SLO.Tipuri de nave.Elemente de constructie
COMPLEMENTE DE NAVIGATIE
Sistemul de franare
Caracteristicile mecanice ale tablourilor de distributie

PREVENIREA INCENDIILOR LA SPITALE







Probleme de tratat:


1.Consideratii generale


2.Stari de pericol si cauze de incemdiu


3.Incendii la spitale


4.Concluzii de la unele incendii izbucnite la spitale








Bibliografie


"Prevenirea incendiilor", P. Balulescu, V. Macris, Ed. Tehnica, 1979, p. 390


"Prevenirea incendiilor īn cladiri cu aglomerari de persoane"; P. Balulescu, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1988, p.180÷205.















Consideratii generale

Spitalele sunt unitati curativ profilactice care asigura populatiei asistenta medicala. Ele adapostesc un mare numar de persoane, si bunuri de mari valori.

Cele mai moderne spitale sunt construite cu multe niveluri, ame­najate si dotate cu saloane pentru bolnavi, cabinete de tratament, sali de operatii, cabinete de radiologie si īncaperi de pastrarea fil­melor Röntgen, farmacii, īncaperi auxiliare cu profil diferit, bloc alimentar, depozite de lenjerie, garderoba etc.

La cabinetele de radiologie, la īncă 20120w224u ;perile de depozitare a filmelor Röntgen, la depozitele de medicamente si farmacii, īn cazul arderii diferitelor materiale si substante combustibile se degaja mari cantitati de caldura, de fum, produse de ardere si gaze toxice.

Un mare pericol exista la constructiile vechi ale spitalelor, de­oarece īn compunerea lor intra cantitati apreciabile de materiale combustibile, iar cladirile nu sunt compartimentate.

Un incendiu izbucnit la un spital se dezvolta rapid, mai ales la constructiile vechi, cu poduri īntinse pe mari suprafete, caracterizat si prin degajare de fum dens, temperatura ridicata īn jur de 1000°C, precum si gaze toxice. La spitalele care folosesc surse radioactive sub forma de izotopi radioactivi apare si pericolul radiatiei. Pe timpul incendiului acest pericol poate apare din cauza ruperii con­tainerelor si ecranelor de protectie, a revarsarii sau īmprastierii izo­topilor radioactivi, a topirii stratului protector de plumb etc.

Temperatura ridicata a incendiului duce, de asemenea, la mo­dificarea starii de agregare a diferitelor substante radioactive, care, dupa trecerea, de exemplu, īn stare gazoasa pot polua atmosfera.

Incendiile de spitale sunt dificile avānd īn vedere complexul de probleme care trebuie rezolvat si nu oricum, tinānd seama de marele numar de persoane care exista la un moment dat īn saloane. Īn spitale avem de a face cu copii care nu pot merge, bolnavi īn stare grava, transportabili numai pe brate, sau cu ajutorul targilor, cu bolnavi psihici, cu lipsa de personal īn anumite situatii pentru a se putea aplica planul de evacuare.

Pot sa apara situatii si mai nefericite, cum ar fi, de exemplu, gasirea unor persoane sub operatie sau la reanimare si īn acest caz un incendiu ar creia probleme cāteodata īn conditii neasteptate, greu de rezolvat. Panica care se creeaza, categoriile diverse de bolnavi, suferintele acestora, greutatile de evacuare si salvare pe caile inte­rioare invadate de fum, precum si pe cele exterioare pe care unii bolnavi nu pot fi transportati sau miscarea lor se face cu dificul­tati, toate acestea impun un īnalt grad de organizare, de calm, da­ruire, abnegatie si chiar sacrificiu din partea conducatorilor unor astfel de actiuni, de o notabila noblete. De aceea, īn spitale disci­plina personalului, a pacientilor, existenta si buna īntretinere a mijloacelor de evacuare si salvare, de interventie sunt considerate de o deosebita importanta īn depasirea unor situatii ivite dintr-o cauza oarecare, necunoscuta si neprevenita la timp.

Exemplelele de incendii izbucnite la spitale confirma pe deplin afirmatiile de mai sus. Pentru a nu se produce astfel de eveni­mente se impune cu stringenta ca regulile si masurile de prevenire a incendiilor sa fie respectate īntocmai, ordinea si disciplina sa fie īntronata si sa capete un caracter permanent. Acestea nu pot fi posibile fara un īnalt grad de instruire si pregatire a īntregului personal, fara īndeplinirea cu responsabilitate sporita de catre con­ducerea institutiilor respective a obligatiilor legale ce le revin.

Īn spitale, respectul si dragostea de om se impun a contribui, la cea mai īnalta permanetizare si reflectare palpabila a unui sen­timent moral, care ar confirma īnaltul nivel de umanitate pe care trebuie sa-1 dovedeasca permanent personalul de specialitate medicala.



Stari de pericol si cauze de incemdiu

Dupa cum se cunoaste, in orice spital se gasesc instalatii electrice si de incalzire, magazii cu medicamente, laboratoare, farmacii, salii de operatii, sectii de urgenta si saloane care adapostesc bolnavi; in toate acestea se pot produce incendii daca nu se respecta regulile si masurile de prevenire a incendiilor.

Instalatiile electrice de forta si iluminat constituie surse de pericol, in principal datorita eventualelor suprasolicitari de catre un numar foarte mare de aparate electrice folosite in diferite sectii ca cele de fizioterapie, operatii etc.

Pentru inlaturarea aparitiei defectiunilor a unor eventuale incendii se interzice folosirea improvizatiilor si tablourile de distributie, prize, intrerupatoare, conductoare, imbinari etc. Fiecare sectie (cabinet) de electro si helioterapie trebuie sa aiba independent racordul de intrare a conductoarelor de la tabloul electric principal. Aparatele electrice pentru tratamente medicale trebuie sa fie permanent in buna stare, sa fie puse la pamant corect, si sa aiba schema electrica de functionare.

Ele trebuie conectate la retea printr-un principal cablu elastic de cauciuc sau cordon, protejat de un tub de cauciuc. Folosirea conductoarelor electrice cu izolatia uscata si degradata, cu defecte la locurile de fixare a clemelor si de cuplare nu este admisa.

Pentru fierberea instrumentelor si a altor piese trebuie folosite sterilizatoare cu elemente de incalzit (izolatiile) protejate. Incalzirea parafinei la foc deschis este interzisa.

Instalatiile si aparatele electrice trebuie verificate periodic, iar defectiunile constatate remediate imediat.

In laboratoare si farmacii o atentie deosebita trebuie acordata manipularii lichidelor si substantelor care prezinta pericol de incendiu. Aceasta trebuie depozitate in vase lichide, etichetate, in cantitati strict necesare lucrarilor de laborator si departe de sursele de aprindere. Incalzirea lor, daca este necesar, este recomandabil sa se faca cu ajutorul aburului si a apei calde. Reactivii se pastreaza in magazii, numai in dulapuri inchise.

Operatiile cu substante care intra in reactie cu degajare de fum si gaze toxice se vor efectua numai in locuri special amenajate (nise) cu asigurarea unor bune conditii de ventilatie a incaperii. Vasele de sticla si flacoanele cu lichide combustibile se protejeaza cu ambalaje incombustibile ermetice, care sa impiedice imprastierea continutului. Retelele trebuie respectate intocmai; manipularea lichidelor inflamabile se va face cu grija si cu asigurarea etansarii recipientelor, focul deschis folosindu-se numai acolo unde este strict necesar, luandu-se toate masurile de evitarea producerii vreunui incendiu.



Alcoolul, eterul si alte lichide cu pericol de incendiu trebuie pastrate numai in incaperi incombustibile separate sau in dulapuri metalice.

Reactivii si alte substante si materilae a caror pastrare la un loc poate sa provoace acumularea de caldura, formarea concentratiilor explozive, initierea autoaprinderii, trebuie pastrati separat in ambalaje corespunzatoare si in dulapuri incombustibile.

Blocul operatoriu (sala de operatie si anexele ei - sala de pregatire a bolnavilor, sala de reanimare, sala de sterilizare, sala aparaturii tehnice) prin importanta pe care o are intr-un spital trebuie sa i se acorde o atentie deosebita pentru a inlatura orice pericol de incendiu. In salile operatorii un deosebit pericol in prezinta aparatul de narcoza, care trebuie manuit numai de personal specializat. Unele anestezice ca ciclopropanul, clorura de etil, trilenul, floromanul etc., combinate cu oxigenul in diferite concentratii sunt inflamabile si explozive. De aceea in salonul in care este adus bolnavul pentru operatie este interzisa aprinderea lampilor de spirt sau folosirea aparatelor electrice, care nu prezinta siguranta in functionare.

Se poate spune ca intr-o sala de operatie cel mai mare pericol poate sa-l produca elementele care nu se vad si anume scanteia electrica, oxigenul si "penele de curent electric".

De aceea trebuie luate toate masurile pentru evitarea formarii arcului electric si a electricitatii statice.

Acumularea de electricitate statica poate fi evitata prin: . eliminarea materialelor prea izolante; . amenajarea pardoselilor antistatice; . folosirea imbracamintei antistatice.

Personalul medical trebuie sa foloseasca cu atentie aparatele chirurgicale.

In salile de operatie trebuie asigurata o perfecta ventilatie, care se verifica cu atentie inainte de inceperea operatiilor.

Depozitarea si manipularea recipientelor de oxigen se va face conform normelor specifice.

Arhiva si cliseele radiografice trebuie depozitate in cladiri separate si in incaperi speciale. Radiografiile se vor pastra in dulapuri (rafturi) metalice sau lazi inchise etans, la distanta de cel putin 1,00 m de aparatele de incalzit.

In incaperea in care se depoziteaza cliseele radiografice, fumatul si folosirea focului deschis sunt interzise.

Evacuarea bolnavilor din spitale este una din problemele de baza care trebuie efectuata rapid si in deplina siguranta. Aceasta nu este posibila fara a exista un plan de evacuare, care trebuie cunoscut de catre tot personalul muncitor. Faptul ca starea fizica a bolnavilor este diferita, unii dintre ei fiind netransportabili, necesita luarea tuturor masurilor ce se impun pentru a se asigura la nevoie salvarea lor, fara pericole. Pentru fiecare incapere in parte trebuie stabilite traseel de evacuare, locul unde vor fi adapostiti, mijloacele cu care sunt evacuati cei ce nu se pot deplasa singuri. O atentie deosebita trebuie acordata evacuarii persoanelor din spitale neuro-psihiatrice, precum si a celor de pediatrie, unde problema evacuarii trebuie rezolvata in conformitate cu conditiile specifice.

Un rol deosebit in desfasurarea evacuarii il are calmul si autoritatea personalului insarcinat cu anuntarea si salvarea bolnavilor.

Dupa evacuare se impune un control atent al tuturor incaperilor, in special la spitalele de copii si la cele de neuro-psihiatrie.

Personalul care raspunde de aplicarea planului de evacuare va fi instruit cu regularitate.


3. Incendii la spitale

a. Incendiul de la spitalul de adulti din Roman (30 noiembrie 1957). Constructia spitalului data de aproximativ 100 de ani si īnca din anul 1873 i s-au adaugat unele anexe. Ea se afla la 100-150 m de subunitatea de pompieri si se compunea din parter si etaj īn lungime de 111 m, suprafata de 2 677 m2 cu ziduri portante din caramida de 60 cm grosime, planseu de beton peste parter de lemn tencuit peste etaje; sarpanta de lemn neprotejat, astereala de lemn, de asemenea neprotejata.

Īntregul pod al spitalului era necompartimentat, ceea ce usura foarte mult propagarea unui eventual incendiu.

Īncepānd din primavara anului 1957 cladirea a intrat partial (aripa de vest) īn reparatie capitala fara a i se aduce transformari functionale radicale.

La data producerii incendiilor aripa de vest era complet termi­nata urmānd ca peste o zi sa fie receptionata pentru a fi data īn folosinta spitalului.

Incendiul s-a propagat cu repeziciune fiind favorizat de pre­zenta materialului combustibil īn mari cantitati si de lipsa de com­partimentare, (focul neavānd īn calea sa pe lungimea de peste 100 m de la o extremitate la alta a podului nici un obstacol), precum si de vāntul extrem de puternic, care batea cu 72 km/h (fig.1). Cauza tehnica a incendiului nu a putut fi stabilita, dat fiind ca prin arderea intensa si distrugerea completa a podului au dis­parut si eventualii indici care ar fi putut duce la concluzii precise.

Raspunderea izbucnirii incendiului a revenit conducerii spita­lului si a santierului care nu s-au preocupat suficient de organizarea apararii īmpotriva incendiilor si a pazei obiectivului.

Incendiul s-a produs īn jurul orei 13 si a fost observat aproape concomitent de personalul spitalului si de santinela subunitatii de pompieri, īn jur de 14,10. Īn momentul observarii incendiului pe sub cornise iesea fum foarte des, propagāndu-se catre spatele constructiei pe directia vāntului.

Incendiul a fost lichidat īn ziua de 01.12.1957, ora 10,40 cu mari greutati, lucrāndu-se pe timp de frig, apa īnghetata, care a īngreuiat īntinderea dispozitivelor de interventie, deplasarea autoscariior, lucrul cu tevile la īnaltime (fig. 2).




Fig.1. Fatada principala si intrarea īn cladire. Se observa schelele instalate pentru reparatii









Fig.2. Racordurile de tip B,C si tuburi de absorbtie īnghetate. Depunerea ghetii īn mod concentric, depuneri ce s-au format ori de cāte ori s-a īntrerupt pomparea apei.


Invelitoarea s-a prabusit (fig. 3).





fig. 3. Īnvelitoare prabusita peste o parte din planseu








b. Incendiul de la spitalul din Hartford - Anglia (1961). In­cendiul s-a produs la turnul colector de gunoi, a ars o usa la etajul al IX-lea si s-a propagat īn culoarul central al acestui etaj. Un oarecare numar de persoane de la etajul al IX-lea s-a salvat pe scara, īn timp ce altele au fost blocate īn camere. Dintre acestea din urma au supravietuit numai 5 si anume acei care au tinut usile camerelor īnchise si au astupat interspatiile cu lenjerie de pat udata.




Spitalul din Hartford era considerat de catre constructori, īn special de catre arhitecti, ca fiind "invulnerabil la incendiu" si ca "una din constructiile cele mai sigure din lume". Acest incendiu a fost descris ca ceva care se īntāmpla o data la o generatie.

Privind etajul al noulea īnainte de incendiu, fiecare ar fi socotit ca este absurd sa se admita faptul ca s-ar putea declara aici un incendiu. O astfel de posibilitate era exclusa īn aceasta cladire de caramida si beton, conceputa si realizata dupa regulile de siguranta cele mai recente, prevazuta cu sprinklere īn sectoarele cele mai vul­nerabile, cu usi etanse la fum la fiecare etaj, cu casele scarilor izolate, cu un sistem de alarma si un personal bine instruit īn probleme de prevenire si stingere a incendiilor. si totusi evenimentul s-a īntīmplat.

Punctele slabe au devenit evidente dupa declansarea incen­diului.

Dintre acestea se enumera īntārzierea la alarmare, deficientele existente īn tubul colector de gunoi, prezenta unor elemente com­bustibile pe culoare, plafoane false fara compartimentare, protectia incompleta cu sprinklere, punerea normala īn functiune a trapelor.

Aceasta cladire construita īn 1948, avea 13 etaje si doua subso­luri. Subsolurile si etajul al XVI-lea (īncaperi de serviciu) erau pro­tejate cu sprinklere, niveluri considerate mai vulnerabile decāt celelalte.

Tubul colector de gunoi, metalic, īn care s-a produs incendiul avea un diametru aproximativ de 55 cm si se īntindea de la subsol la etajul al XVI-lea. La partea superioara era montat un sprinkler cu temperatura de functionare de 165°C. Īn culoar, la fiecare etaj exista cāte o usa de aluminiu pentru deservire.

Colectorul de gunoi forma un cot de 90° la nivelul subsolului, cu o usita de aluminiu pe unde gunoiul era evacuat manual si trans­portat cu vagonetele la un crematoriu din apropiere. Īn intervalul dintre arderi, gunoiul se aduna la partea de jos a crematoriului si nu rareori se aprinde ca urmare a imprudentei fumatorilor. Aceste īn­ceputuri de incendiu erau, īn general, stinse de catre personalul spi­talului. Pompierii nu erau chemati decāt daca se degaja o cantitate importanta de fum sau daca era un focar cu un proces de ardere intens.

La partea centrala a cladirii existau doua grupe a patru ascen­soare fiecare, o casa a scarii larga si cāte un hidrant de incendiu la fiecare etaj. Plafonul culoarelor de la toate etajele era din panouri de ipsos cu goluri, suspendate. Acest fals plafon, cu latime de 3 m si grosime de 45 cm se īntindea de-a lungul culoarului, iar la fie­care extremitate exista o usa etansa la fum, cu latimea totala de 3 m, din lemn acoperit īn exterior cu tabla fara īnchidere automata. Eficacitatea usilor fata de fum era compromisa datorita prezentei aces­tui fals plafon. Zilnic, aproximativ trei tone de gunoi se acumulau īn tubul colectorului printre care se aflau sticle, cīrpe impregnate īn eter, mīnusi de cauciuc, īmbracaminte etc.

Un īnceput de incendiu s-a descoperit la partea de jos a tubului colector, printre gunoi gasindu-se si parti incandescente, pentru a caror stingere s-a folosit un jet de apa.

Īntre timp la etajele superioare un fum negru a īnceput sa apara la marginile usilor tubului colector; fumul era mai abundent decāt la īnceputurile de incendiu precedente.

La ora 12,30 o infirmiera a anuntat pompierii printr-un buton de avertizare de la etajul al XII-lea si a luat masuri sa se īnchida trapa tubului colector pentru a stavili fumul. S-a dat alarma, s-a īnchis usa etansa la fum pe latura de sud si toate camerele bolnavilor.

Din totalul de 793 bolnavi din spital, 108 se aflau la etajul al IX-lea. La acest nivel se mai afla un numar de functionari si vizi­tatori. Un functionar ce se gasea la vreo 10 m de tubul colectorului a vazut usa acestuia deschizāndu-se brusc sub presiunea unor limbi de flacari care au rabufnit. Nu se va cunoaste, probabil, niciodata modul exact cum s-au desfasurat faptele īn acest moment, precum nici situatia exacta īn tubul colectorului, care a dat nastere la lim­bile de flacari. Poate s-a produs o tasare īn colectorul de gunoi deasupra etajului al IX-lea īn tot cazul, pare sigur ca gazele de distilare s-au acumulat īn tub, poate ca ele au ars si au smuls usa de la etajul al IX-lea. De ce s-a produs acest fenomen la etajul al IX-lea si nu la alt nivel? A fost imposibil la acea data sa se dea un raspuns. Poate ca usa nu era zavorita, poate ca aceasta era mai slaba fata de celelalte usi ale colectorului de gunoi.

Declansarea sprinklerului de la partea de sus a tubului colec­tor de gunoi a dat alarma la. ora 14,41, semnalizānd acest incendiu la cazarma pompierilor. Oricare ar fi fost conditiile īn colectorul de gunoi, cert este ca limbile de flacari propagate prin usa acestei instalatii a transmis incendiul la stratul de acoperire combustibil de pe plafonul culoarului, iar flacarile s-au propagat foarte repede prin culoare, precum si prin plafon, catre aripa de nord si cea de sud. La nord usa etansa la fum a rezistat, iar persoanele de pe par­tea cealalta nu au avut nimic de suferit. La sud lucrurile s-au pe­trecut astfel. Infirmiera care trebuia sa īnchida usa etansa la fum pe latura de sud, a afirmat ca usa era īnchisa, fumul trecānd pe deasupra acestei usi prin golul de plafon fals. Imediat aripa de sud a fost cu­prinsa de flacari si de fum inclusiv īncaperile īn care se gaseau bol­navi, functionari si vizitatori.

La sosirea pompierilor situatia era extrem de dificila; la etajul al IX-lea oamenii cereau ajutor de la ferestre.

Scarile automecanice de 30 m nu ajungeau decāt la etajul al VIII-lea. Totusi pompierii care au ajuns īn vīrful scarilor au dat in­dicatii persoanelor aflate la ferestrele de la etajul al IX-lea sa tina usile īnchise, sa puna tesaturi umede īn jurul acestora si sa ramīnā calmi asteptānd evacuarea lor. Cei care au tinut cont de aceste re comandari au scapat neatinse. Acolo unde usile camerelor nu au fost īnchise, persoanele au pierit. De fapt īn acest incendiu au murit 16 persoane (4 bolnavi, 4 functionari, 5 vizitatori si alte persoane).

Putin fum s-a strecurat la etajele superioare, prin casele ascensoarelor si prin usile colectorului de gunoi.

Din cauza incendiului s-au oprit 6 ascensoare din cele 8, de pe partea centrala a cladirii. Un grup de persoane blocate la etajul al IX-lea a trebuit sa treaca prin trapa de ajutor din plafonul ca­binei si prin usa de la etajul al X-lea.

Personalul spitalului, pompierii si politia au evacuat bolnavii de la etajul al VIII-lea pāna la al Xll-lea. Pompierii au ventilat etajele superioare si au stins repede ultimele focare partiale de la etajul al IX-lea.

Incendiul din colectorul de gunoi, īntārzierea la chemarea pom­pierilor au fost factorii importanti ai propagarii incendiului de la etajul al IX-lea. Totusi cauza esentiala a acestui numar important de victime a fost prezenta de goluri īn plafonul fals, care a permis incendiului sa se propage de-a lungul culoarului, fara sa fie observat.

c. Incendiu la un spital de psihiatrie (iulie 1972). Īntr-o noapte din luna iulie a anului 1972 la spitalul de psihiatrie din Scher-borne - Anglia a izbucnit un incendiu īn care si-au pierdut viata 30 pacienti. Acest eveniment tragic a rascolit opinia publica din tara respectiva.

Incendiul a izbucnit īn pavilionul īn care se gaseau 36 pacienti - bolnavi periculosi.

Spitalul functiona īntr-o cladire cu parter, construita la īnce­putul celui de al doilea razboi mondial, cu destinatia de spital mi­litar al marinei de razboi engleze.   

Īn fiecare pavilion gen baraca se gasea o sala mare de 30x9 m. Pentru a crea bolnavilor conditii mai bune de spitalizare, sala a fost īmpartita īn 13 camere fiecare pentru 1-4 pacienti. Peretii despar­titori din lemn nu ajungeau pāna la tavan, ei fiind acoperiti pe ambele parti cu placi aglomerate ignifugate. Paturile si dulapurile erau din lemn. Din dormitor trei usi duceau īn gradina, celelalte pe coridorul de legatura īntre sala de mese si sala de lectura.

Incendiul a izbucnit īn jurul orei 2,30 īn una din camerele de dormit si īn timp de 20 min s-a dezvoltat lent. Mari cantitati de fum si gaze s-au acumulat sub tavan, iar īn camera bioxid de carbon.

La ora 2,52 unul din pacienti a strigat, alarmānd 2 sanitari de serviciu, care beau ceai īn bucatarie. Unul din ei a dat alarma si a īncercat sa stinga incendiul cu stingatorul manual. Din cauza can­titatii mari de fum a trebuit sa se retraga. Au venit īnsa īn ajutor doi sanitari din sectiile vecine, care deschizānd usa s-a produs o in­tensificare puternica a arderii din cauza afluirii brusce a aerului. Din acest moment incendiul nu a mai putut fi stapānit. Īntreaga constructie a fost cuprinsa de flacari. Majoritatea pacientilor a devenit aproape inconstienta.

Personalul spitalului a reusit sa salveze numai 6 pacienti.

Propagarea rapida a incendiului a facut imposibila orice conti­nuare a actiunii de salvare.

Interventia pompierilor a fost tārzie, la 3,10 din cauza ca au fost anuntati cu īntārziere, reteaua telefonica prezentānd defectiuni.

Daca alarmarea si anuntarea pompierilor s-ar fi facut la 5 min. dupa observarea incendiului, nu s-ar fi ajuns la un numar atāt de mare de victime omenesti. Cauza principala a dezvoltarii rapide a incendiului a fost acumularea unor mari cantitati de materiale com­bustibile, ca pereti despartitori, mobilier, lenjerie, draperii, perdele si covoare. Lipsa unei supravegheri directe, din partea sanitarilor, care au parasit serviciul ducāndu-se sa bea ceai, a facut ca incendiul sa se propage neobservat timp de 20 min.

Dupa cuprinderea de flacari a constructiei, reactia personalului a fost corecta, deoarece s-a dat alarma la pompieri, s-a īncercat cu spirit de sacrificiu sa se salveze bolnavii si sa se stinga incendiul cu mijloacele initiale existente. Dupa sosirea la fata locului pompierii au lichidat incendiul īn 10 min, īnsa era prea tīrziu pentru salvarea oamenilor.   

d. Incendiul de la o clinica din S.U.A. (1972). Ridicata īn anii 1971-1972 constructia īn forma de T are 3 niveluri si face parte dintr-o extindere a unei clinici moderne. Incendiul s-a produs īn aceasta extindere.



Acoperisul si planseele sunt formate din beton armat, pe stālpi din acelasi material. Peretii exteriori sunt constituiti din blocuri de beton de 25 cm grosime placata cu caramizi de 10 cm. Izolatia este realizata din placi de polistiren rigid de 2,5 cm, placate pe blocuri de beton si acoperite cu ipsos. Peretii interiori sunt formati din placi de ipsos, fixate de o parte si de alta pe stālpi din otel cu o izolatie din fibre de sticla. Plafoanele sunt consitituite din placi necombus­tibile fixate pe cadre metalice.

Usile camerelor pentru bolnavi erau din lemn de 4,5 cm gro­sime, fara sisteme de īnchidere automata.

Mobilierul este realizat din lemn, saltelele din latex, iar scaunele capitonate cu un amestec de 35o/o bumbac si 65o/0 poliuretan,

Fiecare camera este echipata cu o instalatie de īncalzire, venti­latie si conditionare a aerului, utilizānd apa calda sau rece.

La fiecare etaj, culoarele sunt prevazute cu usi antifoc pe o treime din lungimea lor, īncepānd de la camera infirmierilor situata la intersectia ramificatiilor T-ului. Usile sunt mentinute deschise prin sisteme electromagnetice comandate de detectoare optice de fum, amplasate pe plafon, de o parte si de alta a usii.

Īn locul īn care conductele de ventilatie traverseaza peretii des­partitori antifoc, catre culoare sunt montate clapete a caror functio­nare este comandata de detectoare cu camera de ionizare, prevazute pentru detectarea fumului īn conducte. Īn acoperis, īn dreptul fie­carei case a scarilor se gaseste o trapa de evacuare a fumului care se deschide automat, comandata fiind de un detector de fum, īn imediata apropiere a trapei. īn apropierea fiecarei scari sunt mon­tate butoane de avertizare. Prin declansarea sistemului de alarma si intrarea īn functiune a detectoarelor se alarmeaza automat pom­pierii.   

Constructia nu avea prevazuta instalatie de stingere automata cu apa a incendiilor.

Īn fiecare zi unul din bolnavi avea obiceiul de a parasi camera (nr. 314), catre orele 3,40 dimineata pentru a fuma o tigara, īn timp ce colegul dormea. Catre orele 6,15, bolnavul care fuma se gasea īn camera infirmierilor, unde se gasea si o sora medicala. Īn acel mo­ment un pacient din camera 305 a anuntat īn camera infirmierelor prin interfon ca simte miros neobisnuit. Sora i-a comunicat ca va veni sa vada despre ce este vorba. Īn timp ce ea se īndrepta catre culoarul dinspre est, pacientul care anuntase se apropia de camera infirmierelor. Sora a vazut īn acel moment un fum dens, negru care se propaga spre ea. Dupa ce a solicitat celor doi pacienti sa se īn­drepte spre salon, sora s-a īntors īn camera infirmierelor si a chemat infirmierul sef de garda, care se afla la primul etaj. Acesta a luat hotarārea sa se actioneze butonul de avertizare, deoarece sistemul de alarmare nu intrase īn functiune.

Sora nu a stiut sau nu a putut sa foloseasca butonul caci ulterior s-a constatat ca acesta nu fusese actionat, ea deplasāndu-se spre aripa de vest pentru a īnchide usile camerelor, apoi s-a hotarīt sa evacueze bolnavii. In acel moment s-a declansat si alarma.

Īn tot acest timp, cealalta sora de pe etaj a evacuat trei pacienti din aripa de est si a īnchis usile antifoc ale aripei respective.

Infirmierul de garda a folosit ascensorul pīna la etajul al treiles si a deschis usile antifoc ale aripii de est, dar nu a putut patrunde īn interior din cauza fumului prea dens. īn continuare a solicitat for­tele de interventie la ora16,23.

Politia si personalul au īncercat sa salveze pe bolnavi dar au fost īmpiedicati de fum. Deoarece operatiunile de salvare necesitau deschiderea usilor antifoc, o mare cantitate de fum s-a propagat 1a etajul al treilea. La orele 6,29, ca urmare a spargerii geamului de la camera īn care a īnceput incendiul, din cauza caldurii s-a produs ventilarea zonei. Au fost amplasate exhaustoare pentru evacuare; fumului la deschiderile de ventilare ale casei scarilor. Incendiul a
fost stins cu rapiditate la ora 7,00, fiind localizat la camera 314, unde de fapt a izbucnit, acolo fiind gasita o victima; cel de al doilea mort fost gasit īn camera 306. Din cauza intoxicarii cu fum 7 pacienti, 8 pompieri si 7 politisti au fost supusi unui tratament de dezintoxicare.


4. Concluzii de la unele incendii izbucnite la spitale

Din cele cāteva incendii descrise, izbucnite la spitale de dife­rite categorii se desprind concluzii si īnvataminte, care pot conduce la īnlaturarea unor neajunsuri ce mai dainuie la aceste importante institutii pentru viata oamenilor.

Cele mai multe incendii izbucnesc īn laboratoare, depozite, īn­caperi neocupate, saloane cu bolnavi, laboratoare de cercetare, bi­rouri, spalatorii, uscatorii, locuri de depozitare a gunoaielor, sali de masini si ateliere de īntretinere. Nu rare au fost cazurile cānd incendiile au izbucnit īn cosurile de hārtii, de unde s-au propagat īn saloane, de asemenea, datorita fumatului, defectiunilor ivite la insta­latiile si aparatele electrice, instalatiile de īncalzire īn ceea ce pri­veste cauza "fumat", aceasta actioneaza si din vina vizitatorilor, care nu sunt supravegheati si nu respecta regulile stabilite. Exista o frecventa mai mare de incendii la spitalele urbane cu mai mult de 300 paturi.

Īn unele spitale incendiile se produc īn paturi din cauza fuma­tului īn principal, si ca urmare acolo unde exista saltele de latex se degaja o mare cantitate de caldura si fum dens, care īngreuiaza atāt evacuarea si salvarea persoanelor, cāt si interventia pentru stingere.

De o mare importanta īn oprirea propagarii incendiilor este existenta īn cladiri a elementelor incombustibile de compartimentare, īncetinirea dezvoltarii incendiului sau limitarea efectelor sale se ponte obtine prin folosirea unor cantitati reduse de materiale combustibile.

La boxele, pentru gunoi se interzice utilizarea materialelor sintetice, de asemenea la placarea peretilor. Tavanele false si cele duble mecompartimentate favorizeaza propagarea incendiilor pe orizontala si chiar pe verticala. La unele incendii, de exemplu, dupa topirea materialului folosit la fixarea tavanelor care, de regula, este format dintr-un aliaj de aluminiu, acestea s-au prabusit. Puturile, īn special cele supradimensionate sau prevazute cu deschideri pentru insta­latiile electrice (cabluri, conductoare) si alte feluri de instalatii s-au dovedit cai propice de propagare a incendiilor. Pe acelasi considerent se impune ca si canalele de aerisire, de evacuare a aerului sa fie bine obturate pentru a nu permite propagarea fumului, īn special īn camerele sau saloanele pacientilor.

De o deosebita utilitate s-a dovedit a fi trapele de evacuare a fumului si alte deschideri practicate īn elementele de constructie. Functionarea ireprosabila a acestor sisteme permite ca actiunea de levacuare sa se realizeze īn mai bune conditiuni si chiar sa se inter­vina fara a se utiliza aparate izolante, atunci cānd acestea lipsesc sau sunt insuficiente.

si usile rezistente la foc din casa scarilor de pe culoare sau din diversele īncaperi si-au dovedit utilitatea. Īn marea majoritate a cazurilor au oprit propagarea incendiilor, cu conditia sa fie com­plet īnchise; unde au ramas interdeschise, prin acestea fumul si incendiul s-au propagat.

Instalatiile de detectare, semnalizare si stingere a incendiilor au contribuit la sesizarea din timp a acestora, precum si la stingerea lor. Acolo unde anumite cladiri au fost dotate cu astfel de instalatii nu­marul victimelor a fost mai redus. Practica a dovedit ca incendiile de spitale urmeaza acelasi proces de desfasurare ca si īn oricare cladire cu aglomerari de persoane, de aceea trebuie respectate ace­leasi principii, reguli, masuri atāt īn ceea ce priveste prevenirea cāt si stingerea.

Desi cerintele normelor sunt severe la astfel de obiective, planurile de aparare sau de interventie nu sunt atāt de eficiente, tocmai pentru ca nu se tine seama de realitatile concrete, de situatiile petre­cute la unele spitale.   

Evacuarea bolnavilor din spitale este una din problemele de baza, care trebuie efectuate rapid si īn deplina siguranta. Aceasta nu este posibila fara a exista un plan de evacuare judicios īntocmit, bine cunoscut de catre īntregul personal muncitor. Faptul ca starea fizica a bolnavilor este diferita, unii dintre ei fiind netransportabili,

Necesita luarea tuturor masurilor ce se impun pentru a se asigura la nevoie salvarea lor, fara pericole.

O atentie deosebita trebuie acordata evacuarii persoanelor din spitalele neuropsihiatrice si cele de pediatrie, unde problema eva­cuarii trebuie rezolvata īn conformitate cu conditiile specifice.

Problema evacuarii persoanelor din spitale nu este usoara. Prac­tica a dovedit ca situatia desfasurarii actiunii de evacuare nu s-a putut aprecia īn mod corespunzator.

Daca īn conditiile incendiilor bolnavii nu se pot evacua pe casa scarii sau pe scarile de incendiu exterioare, atunci este nevoie sa se foloseasca autoscarile si corzile de salvare, cu respectarea masu­rilor de securitate care se impun īn functie de conditiile locale. Un rol de seama īn organizarea si desfasurarea evacuarii īl are calmul si autoritatea personalului īnsarcinat cu anuntarea si salvarea bol­navilor. Dupa evacuare se impune un control amanuntit al tuturor īncaperilor, īn mod deosebit la spitalele de copii si la cele de neuropsihiatrie.

Daca īn ultimii ani incendiile la spitale sunt urmate de morti si raniti, aceasta se datoreaza īn mare masura personalului din spital, care nu a pus īn aplicare planurile stabilite. Greseala cea mai mare care se comite consta īn faptul ca nu se solicita sprijin operativ la specialisti īnainte de a se trece la actiune.

De fapt unul din motivele pentru care incendiile din spitale devin grave este insuficienta pregatire a personalului, mai ales a celor care lucreaza īn schimbul de noapte, pentru a putea tine sub control situatia īn cazul cānd nu se poate conta pe un ajutor com­petent, cāt de redus ar fi īn situatia bolnavilor gravi, se impune supravegherea atenta a acestora, pentru a nu comite miscari care sa le īnrautateasca sanatatea, mai ales atunci cānd se executa salvarea.




loading...











Document Info


Accesari: 7137
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )