Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































PREVENIREA INCENDIILOR ĪN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

tehnica mecanica












ALTE DOCUMENTE

TEMA DE CASA LA DISPOZITIVE TEHNOLOGICE
Modul de lucru. Prelucrarea rezultatelor
Constructia in SLO.Tipuri de nave.Elemente de constructie
FUNCTIONAREA MASINII ASINCRONE CU MOTOR ELECTRIC
INSRUIREA EVALUATORILOR LA LOCUL DE MUNCĂ
Arme de foc
Mecanica teoretica - teorie si aplicatii
INFORMATII GMDSS TEHNICE FURNIZATE DE "PROGRAMUL GMDSS"
OPTIMIZAREA DISPOZITIVELOR DE PRESARE LA RECE PENTRU ĪMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIEI sI REDUCEREA CONSUMULUI DE MATERIAL
LIANŢI HIDRAULICI

PREVENIREA INCENDIILOR ĪN INDUSTRIA ALIMENTARĂ








Probleme de tratat:


1. Uscatorii de cereale


2. Depozite de cereale si furaje


3. Mori sistematice


4. Fabrici de spirt


5. Fabrici de zahar


6. Fabrici de ulei


7. Instalatii frigorifice


Bibliografie


"Prevenirea incendiilor", P. Balulescu, V. Macris, Ed. Tehnica, 1979, p. 320

INDRUMĂTOR privind protectia īmpotriva incendiilor īn agricultira, M. Agriculturii., Bucuresti 1989, p. 97

NORME pentru prevenirea si stigerea incendiilor specifice industriei alimentare, M. Agriculturii si Alimentatiei, Bucuresti, 1993 p. 13















1. USCĂTORII DE CEREALE


Uscarea cerealelor se face natural, prin folosirea caldurii razelor solare, sau artificial.

Uscarea artificiala a cerealelor se poate realiza prin ventilarea activa a masei de cereale prin vānturarea cerealelor, prin folosirea gazelor de ardere sau a razelor infrarosii, prin utilizarea curentilor de īnalta frecventa, cu ajutorul substantelor higroscopice sau folosindu-se vid.

Dintre metodele aratate mai sus, cea mai larga raspāndire īn agricultura, silozuri si industria moraritului o au metodele de ventilare prin vānturarea cerealelor si folosirea unor agenti termici.

Uscatoriile de cereale care functioneaza pe baza de amestec de gaze si aer sunt de mai multe tipuri: cu vatra, cu stelaje, transportabile si tip vagon.

Īn conditiile normale de depozitare, cerealele nu prezinta prea mare pericol de incendiu, deoarece se aprind greu si ard īncet. Īn cazul unui incendiu, cerealele depozitate se degradeaza, devenind inutilizabile īn scopuri alimentare si chiar furajere.

Arderea si propagarea incendiului īn masa de cereale cresc daca acestea contin impuritati (paie, pleava etc).

Este cunoscut ca 85% din substantele care alcatuiesc bobul sunt organice. Din punct de vedere al comportarii lor la actiunea caldurii, cerealele se aseamana cu lemnul. Astfel: la 100-110°C se usuca, pierd umiditatea si īncep sa elimine substante volatile, la 150-230°C se descompun, degajānd o mica parte de substante gazoase si se carbonizeaza, la 270-300°C se produce un proces intens de carbonizare, iar la 350-400°C are loc aprinderea.

Viteza si temperatura de ardere a cerealelor īn conditii normale sunt īn general mici.

Arderea cerealelor se intensifica pe masura ce creste fluxul de aer īn locul unde a īnceput arderea mocnita. Cerealele ard foarte intens īn stare de suspensie īn timpul transportului pneumatic al cerealelor, la uscarea lor īn stare de suspensie si īn anumite cazuri de ventilatie activa. Viteza de ardere īn aceste cazuri este de 9-11,5 m/s la grāu, 8,5-10 m/s la secara, 8-9 m/s la ovaz si 8,5-10,5 m/s la orz.

Pe timpul depozitarii cerealelor īn conditii necorespunzatoare se pot produce acumulari de caldura, din cauza activitatii vitale a microorganismelor si a proceselor biologice interne, care duc la autoīncalzire (īncingere).

Cresterea temperaturii contribuie la intensificarea proceselor de respiratie a cerealelor si la dezvoltarea microorganismelor, avānd drept urmare degajari apreciabile de caldura, modificarea compozitiei chimice a cerealelor si a culorii (apare o culoare cafenie īnchisa). Se degajeaza de asemenea un miros specific, care permite descoperirea procesului de autoīncalzire si luarea de masuri pentru a preveni degradarea definitiva. Īn practica, nu au fost cazuri de autoīncalziri care sa se transforme īn incendiu.

Praful de cereale este format din componenti organici (particule fine de pleava, paie, buruieni, germeni de boabe, boabe sfarāmate etc.) si minerali (nisip, pamānt etc.).

Praful de cereale arde si poate forma cu aerul amestecuri explozive, limita inferioara de explozie fiind destul de mare, 227 g/m3, iar cea superioara de aproximativ 2 000 g/m3.

Cel mai mare pericol de aprindere īl prezinta impuritatile existente īn cereale, ca: paie sfarāmate, pleava, buruieni etc. Acestea se aprind la 140-160°C; ele pot fi aprinse si de aerul fierbinte, la o temperatura de 185-195CC.

Cea mai frecventa cauza de incendiu la uscatoriile de cereale o constituie seānteile scapate din focare, care, īmpreuna cu gazele arse, pot patrunde īn camera de uscare sau, iesind pe cos īn exterior, sa ajunga īn contact cu cerealele.

Pericolul de scapare a scānteilor si gazelor arse este si mai mare īn cazul formarii fisurilor, īn special īn sectoarele orizontale ale zidariei, unde de obicei se acumuleaza depuneri combustibile, precum si īn locurile de intersectie a canalelor de fum cu elementele combustibile, ca: stelaje, plansee, īnvelitori etc. Scānteile care ies pe cos pot aprinde īnvelitoarea combustibila a uscatoriei sau a constructiilor īnvecinate.

Incendiul mai poate fi cauzat si de supraīncalzirile produse prin nerespectarea regimului termic de uscare: se introduce aer prea fierbinte, si aceasta fie din cauza reducerii aspiratiei aerului rece, fie din cauza alimentarii excesive cu gaze arse. La iesirea din focar, temperatura gazelor ajunge la 600-800°C. Īn cazul arderii fortate a combustibilului, la orice fel de uscatorie de cereale se poate produce supraīncalzirea cosurilor de fum si a focarelor, pāna la o temperatura care sa aprinda praful si deseurile de paioase depuse pe el.

Bucatile incandescente de lemn sau de carbune cazute din focar pot aprinde cu usurinta materialele si deseurile combustibile din jur.

La uscatoriile īn care se folosesc motoare cu ardere interna, scānteile care ies din teava de esapament, īn special din cauza lipsei sau a constructiei gresite a parascānteilor, constituie o cauza de incendiu; īnsasi caldura puternica radiata de teava de esapament īncalzita poate aprinde materiale combustibile din imediata apropiere.

Incendiile pot izbucni si din cauza scurtcircuitarii conductoarelor electrice din instalatia de aprindere a motorului sau datorita frecarilor produse la elevatoare, transportoare (patinarea pe saiba, supraīncarcarea etc), la lagare, care duc la supraīncalziri locale, putāndu-se aprinde cu usurinta praful depus, īn special cel īmbibat cu ulei si unsori.

Pentru a preveni incendiile la uscatoriile de cereale este necesar sa se ia o serie de masuri, īn primul rānd, īndreptate asupra unei bune construiri a focarelor si camerelor de uscare # 21421o1413v 1;i īn al doilea rānd referitoare la o buna exploatare, respectāndu-se cu strictete regimul de lucru si regulile generale de prevenire a incendiilor specifice.

Focarele si cosurile uscatoriilor de cereale se construiesc īn conditii optime, pentru a nu se produce crapaturi prin care sa iasa īn exterior scāntei si gaze arse.

Īnainte ca uscatoriile sa se puna īn functiune, focarele si cosul de fum se verifica prin facerea focului. Fisurile si eventual degradarile mai mari se pot constata dupa dārele de funingine si fum ce se fixeaza pe partea exterioara a cosului si focarului. Oricāt de mici ar fi asemenea defectiuni, trebuie sa se īnlature imediat dupa constatare.

Pentru a se evita patrunderea scānteilor īn camera de uscare a uscatoarelor transportabile, focarele uscatoriilor se prevad cu dispozitive de stingere a scānteilor, ca de exemplu īn camerele de ardere suplimentara, īn cicloane etc. Uscatoriile mai simple din punct de vedere constructiv se prevad cu site metalice sau cu un strat de material inert, care dupa un oarecare timp de folosire se curata de funingine si cenusa, deoarece prin īnfundare se reduce substantial tirajul.

Captarea scānteilor trebuie sa se faca integral si pentru aceasta este necesar ca dispozitivele destinate acestui scop sa functioneze perfect, lucru ce se poate asigura prin supravegherea, verificarea si curatirea lor la timp.

Pentru a se īnlatura uzura prematura a captuselii focarului, este necesar ca fiecare focar sa deserveasca numai o singura camera de uscare, sa nu se instaleze ventilatoare suplimentare si nici sa se īnlocuiasca cu altele mai puternice, deoarece viteza gazelor arse creste foarte mult si din aceasta cauza scīnteile nu mai pot fi captate.

Usita focarului se va deschide la alimentarea cu combustibil, la controlul acestuia si la evacuarea cenusii si zgurii. Platforma din fata focarului se amenajeaza din materiale rezistente la foc, iar īn fata usitei de alimentare si de evacuare a cenusii se amenajeaza o adāncitura, pentru a nu da posibilitate carbunilor incandescenti si cenusii sa se īmprastie.

La traversarea cosurilor prin elementele combustibile ale acoperisului, se executa izolarea acestora cu caramida, iar a cosurilor metalice prin folosirea nisiparului (inel cu nisip).

Īn apropierea focarului nu se va depozita decāt cantitatea de combustibil necesara unei singure īncarcari (alimentari).

Pentru a īntārzia o eventuala aprindere, toate elementele de lemn ale camerelor de uscare se trateaza cu substante ignifuge.

Amplasarea ventilatoarelor se va face astfel īncāt sa nu favorizeze declansarea sau propagarea incendiului; cea mai avantajoasa amplasare din punct de vedere al protectiei īmpotriva incendiilor este dupa camera de uscare.

Una dintre cele mai eficace masuri de prevenire a incendiilor este controlul sistematic al temperaturii. Temperatura īn camera de uscare depinde de constructia uscatoriei, de felul si umiditatea cerealelor, īnsa nu va depasi 60-80°C. In afara de temperatura se mai controleaza cu aparate si cantitatea de gaze arse introduse īn camera de uscare, pentru a nu da mastere la supraīncalziri.

Īnlaturarea frecarilor produse de griparea, patinarea si atingerea benzilor transportoare cu diferite elemente se asigura printr-o īntindere normala, o supraveghere permanenta si o exploatare rationala, a īntregului sistem de transport.

La functionarea elevatoarelor, transportoarelor, axelor de transmisie si a altor mecanisme īn miscare, se va acorda o deosebita atentie ungerii, īntretinerii si curatirii de praf a lagarelor.

Curelele de transmisie se vor īntinde normal, fara a patina pe saibe, interzicīndu-se tratarea cu colofoniu, deoarece prin marirea aderentei favorizeaza cresterea īncarcarii cu electricitate statica.

Motoarele electrice folosite īn medii cu praf vor fi de tipul celor protejate īmpotriva prafului.

Īn cazul folosirii motoarelor cu ardere interna, acestea se instaleaza īntr-o īncapere separata, iar teava de esapament se prevede cu parascīntei.

Golurile executate pentru trecerea axelor si conductelor īn peretii care separa īncaperile motoarelor cu ardere interna, focarele si camerele de uscare se fac de dimensiuni minime si se izoleaza cu presgarnituri.

Terenul din jurul uscatoriei de cereale se curata de iarba si de materiale combustibile.

Praful depus pe utilaje si pe elementele constructive ale cladirii uscatcriei de cereale se> curata de cel putin doua ori pe luna, iar suprafata exterioara a cuptorului la fiecare trei zile de functionare.



2.1.DEPOZITE DE CEREALE


Cerealele se depoziteaza īn magazii, silozuri si baze de recep­tie, īnainte de depozitarea īn magazii cerealele se curata de impu­ritati, dupa posibilitati. Depozitarea se face pe loturi si īn gro­simi diferite, īn raport cu natura cerealelor si de gradul de umi­ditate. Recoltarea cerealelor pe timp ploios (umed) impune luarea unor masuri īn ceea ce priveste mai īntīi asigurarea unui grad de umiditate admis si apoi. a unui control permanent pentru preīntām­pinarea unei eventuale autoīncalziri. Dintre cereale, cel mad mare pericol de autoaprindere īl prezinta ovazul.

Controlul temperaturii se executa cu sonde special construite, care se introduc īn diferite adāncimi, pentru luarea probelor. La de­pasirea temperaturii de 35°C, se trece imediat la aerisirea cerealelor prin vānturare si, īn situatii mai grave, la uscarea lor īn aer liber sau īn uscatorii speciale.

Pentru a se asigura evacuarea cerealelor īn caz de incendiu, īn dreptul fiecarei usi a magaziei se lasa un spatiu liber, iar longitudinal si transversal se asigura treceri īn latime de 1-2 m (īn functie de marimea magaziei).

La depozitarea īn vrac a cerealelor, pe timpul manipularii (vānturarii etc). se degajeaza foarte mult praf, oare se depune pe grinzi, pereti, pardoseli etc. Din aceasta cauza este necesar ca ma­gaziile sa fie ventilate, iar impuritatile depuse, curatite si evacuate.

O atentie deosebita pentru a īnlatura pericolul de incendiu trebuie sa se acorde dezinfectarii magaziilor cu substante chimice inflamabile (pe baza de sulfura de carbon etc). Cāt timp dureaza aceste operatii, folosirea īn interior a focului deschis, iluminatul cu flacara si fumatul sunt strict interzise. Aceste restrictii se im­pun tuturor magaziilor de cereale sau de alte produse agricole ve­getale combustibile, atāt īn interiorul lor cāt si pe o raza de 30 m. Īn locuri vizibile se monteaza indicatoare "Fumatul oprit", iar la locul amenajat pentru fumat "Loc pentru fumat".

Īn jurul magaziilor de cereale trebuie pastrata īn permanenta curatenia, terenul nefiind ocupat de alte materiale.


A.SILOZURI sI BAZE DE RECEPŢIE. Īn aceste constructii exista pericol de explozie determinat īn buna parte de existenta prafului combustibil si a numeroaselor puncte generatoare de scāntei si flama care exista īn ansamblul instalatiilor tehnologice. Scānteile
electrice si flamele pot sa apara cel mai frecvent la contactele aparatelor folosite īn instalatiile electrice.

La preeuratatorie si pe timpul curatirii fine a cerealelor, odata cu produsele pot patrunde īn instalatii diverse corpuri me­talice, datorita nefunctionarii sau aglomerarii magnetilor produ-cāndu-se scāntei mecanice, care pot aprinde praful. Incendii mai pot izbucni si datorita caldurii degajate īn urma frecarii lagarelor.

La silozuri si baze de receptie īn ceea ce priveste depozitarea se va respecta aceleasi reguli si masuri de prevenire a incendiilor, ca la magazii, iar pentru instalatiile de preeuratatorie aceleasi re­guli ca la morile sistematice.

Regulile generale de prevenire si stingere a incendiilor tre­buie respectate īntocmai. Dupa terminarea lucrului īn silozuri si magaziile bazelor de receptie se va face un control amanuntit, dupa plecarea muncitorilor pentru a nu ramīne īn interior surse de aprin­dere, ca felinare, lampi etc. O deosebita atentie se va acorda insta­latiilor electrice, de la tabloul de distributie pīna la aparatele con­sumatoare de curent, pentru a se īnlatura toate defectiunile si praful depus pe acestea. Fumatul este cu desavārsire interzis.

B. INSTALAŢII FIXE DE USCARE A CEREALELOR. Acestea functioneaza pe principiul uscarii directe si indirecte. Cele cu uscare directa prezinta un pericol accentuat de incendiu, īn care caz gazele de combustie īn amestec cu aerul din atmosfera, iau contact direct cu produsele supuse operatiunii de uscare. Īn unele situatii, de exemplu da reaprinderea combustibilului īn vatra īncinsa, dupa o īntrerupere a alimentarii injectorului, dupa caderea tensiunii pe circuit, se poate produce si o rabufnire.

Pentru prevenirea incendiilor este necesar sa se echipeze in­stalatia cu termometre de diferite tipuri, prin care sa se masoare temperatura agentului de uscare (la iesirea din focar si la intrarea īn focarul de uscare), cit-si temperatura produsului (īn zona de uscare si īn sectorul de racire).

Temperatura agentului termic si a produsului, precum si de­bitul de lucru trebuie sa fie corelate astfel incit sa nu se depaseasca temperaturile de regim normal prevazute de instructiunile de func­tionare, īn cazul īn care nu este posibila aceasta corelare se va ur­mari numai respectarea temperaturii produsului, a carei valoare se va īnregistra īn fiecare ora īntr-un registru special. īnainte de uscare, produsele cerealire se vor supune tārārii pentru īnlaturarea impuritatilor.

Uscatoarele de cereale trebuie supravegheate īn permanenta pe timpul functionarii, urmarindu-se respectarea īntocmai a para­metrilor tehnologici. De asemenea, se impune o buna organizare a prevenirii si stingerii incendiilor pe locul de munca, stabilindu-se reguli de prevenire a incendiilor specifice fiecarui sector de acti­vitate, care trebuie Cunoscute si respectate de catre īntregul per­sonal. Silozurile si magaziile de cereale trebuie sa aiba asigurate alimentarea cu apa pentru incendiu, precum si un sistem de alar­mare eficient.



2.2.DEPOZITE DE FURAJE


Avānd īn vedere usurinta cu care se aprind furajele si mai ales repeziciunea cu care se propaga flacarile, la organizarea de­pozitelor de furaje trebuie luate masuri si pentru apararea lor īmpotriva incendiilor. Cānd conditiile permit este indicat sa se: organizeze depozite permanente, pe cāt posibil īn apropierea unor surse de apa, pe terenuri cāt mai mult ferite de vīnturi, orientate transversal fata de directia vīntului dominant. Se va urmari sa se dispuna de cai de acces pentru patrunderea īn incinta depozitului a fortelor chemate la stingerea incendiilor.

Este recomandabil ca terenurile destinate depozitarii perma­nente a furajelor sa fie pe cāt posibil īmprejmuite, iar īn jurul lor sa se planteze arbori de esenta tare (foioase), care sa consti­tuie perdele protectoare. Existenta unor depozite permanente re­zolva, acolo unde sunt retele electrice, problema iluminatului pe timpul noptii, cunoscānd ca este cu desavīrsire oprita folosirea, mij­loacelor de iluminat cu flacara deschisa sau chiar ou felinare.



Īn cazul depozitelor permanente si a celor organizate pe cīmp trebuie ca terenul pe care se vor face sirile sa fie curatite de miriste, maracini, arbusti, uscaturi.

Īnainte de a se trece la cladirea sirelor este indicat sa se marcheze locurile pe care vor fi amplasate, pleava urmīnd sa fie depozitata la o extremitate a depozitului, separat de paie si de alte furaje. Pentru micsorarea volumului depozitului este reco­mandabil ca paiele sa fie balotate. īn cazuri extreme, fīnul si paiele care sunt īnca umede pot fi cladite īn sire, dar de dimensiuni mad mici, la distante mai mari unele de altele, decāt cele obisnuite si cu conditia ca īn centrul lor, la baza, sa se amenajeze tuneluri si cosuri de aerisire. Trifoiul, lucerna, fīnul si diferite leguminoase īn stare umeda, pot fi cladite īn sire numai amestecate cu paie uscate de grīu sau de secara, cele de ovaz fiind contraindicate.

Dintre furaje, numai fīnul, lucerna si trifoiul prezinta pericol de autoīncalzire accentuata, īn cazul cānd depasesc gradul de umidi­tate. Introducerea īn clai a finului sau a paielor fara a fi fost uscate, repartizarea lor neomogena sub raportul umiditatii, patrun­derea īn sire a apei din exterior (ploaie, ninsoare), aglomerarea depozitului cu fin si paie vrac, care se umezesc mai repede, la­sarea lor timp īndelungat pe intervalele de siguranta faciliteaza procesul de autoaprindere, punīnd īn pericol īntregul depozit. Ca o prima masura pentru evitarea autoīncalzirilor si autoaprinderilor, se impune uscarea furajelor īnainte de depozitare ; la paie si alte plante, umiditatea naturala nu trebuie sa depaseasca 20%, iar la īīn 16%.

Uscarea furajelor se poate face si artificial cu aer cald, care reduce mult pierderile de substante nutritive din furaje, ulterior putīnd fi transformate si īn faina. La utilajele folosite īn acest scop (uscatoare), deteriorarea aparatelor indicatoare de tempera­tura, din cauza neprotejarii lor sau a neglijentei, precum si neres-pectarea regimului de temperatura specificat īn indicatia tehnica de functionare, pot duce la izbucnirea unor incendii.

Īn depozit, furajele īn vrac sau balotate trebuie repartizate uniform īn raport cu gradul de umiditate ; balotii sa fie bine pre­sati si legati spre a nu se desface īn timpul depozitarii sau manipu­larii, iar spatiile libere dintre balotii periferici sa fie acoperite cu paie vrac spre a se favoriza scurgerea apei provenita din preci­pitatii. Daca īn timpul cladirii sirelor ploua, operatia trebuie oprita urmīnd ca imediat dupa ploaie sa se īndeparteze furajele umede, care se vor introduce īn sire numai dupa uscare. Indiferent de starea īn care s-au depozitat furajele, pentru a se preīntīmpina īneingeraa si deci autoaprinderea lor, este necesar ca permanent sa fie supravegheate si sa se controleze cu regularitate temperatura din interiorul sirelor cu ajutorul unei sonde cu termometre sau al unei vergele de metal, ori prin introducerea mīinii cāt mai adīnc īn sira, īn cazul īn care temperatura se ridica la 45-55° C si se observa o fumegare, cu deosebire dimineata, sirile īn cauza trebuie desfacute, furajele lasate sa se raceasca si sa se usuce, dupa care se vor recladi.

La uscarea artificiala a furajelor o atentie deosebita trebuie acordata aprinderii motorinei īn camera de combustie, operatie care se face numai cu o vergea metalica pe care se aplica un pamatuf de bumbac īmbibat īn motorina. O importanta deosebita īn evitarea incendiilor o are realizarea unei combustii normale. Flacara care indica o combustie normala este o flacara scurta, fara stropi de motorina. Pe la capatul ciclonului de linistire se va ur­mari sa nu iasa fum negru. Daca fumul va fi negru se va mari debitul de aer pentru injector, iar daca este alb se va proceda invers. Este absolut necesar sa se asigure ca temperatura din ci­clon sa ramīna cāt mai constanta pe toata durata de uscare a ma­terialului. De asemenea, trebuie sa se asigure o corelatie corecta īntre presiunea de alimentare cu combustibil si temperatura agen­tului de uscare.

Materialul care urmeaza sa fie tocat, trebuie sa nu depaseasca o anumita dimensiune (de regula 30 cm) ; avīnd lungimi mai mari, se īnfasoara īn toba sub forma de funie si nu mai poate fi dirijat sī absorbit de ventilator īn ciclonul de linistire. In aceasta situatie, materialul este supus unei frecari īndelungate care duce la ridicarea temperaturii si la aprinderea lui.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale incendiilor de furaje este jocul copiilor cu focul. De aceea accesul acestora īn depozitele de furaje sau īn apropierea lor trebuie interzis cu toata strictetea.

Pe teritoriul depozitului, tractoarele folosite pentru diferite transporturi trebuie sa aiba teava de esapament prevazuta cm dispozitiv de parascāntei ; nu se admite apropierea tractoarelor la mai putin de 5 m de sirele de furaje. Ele trebuie sa ramīna īru depozit numai pe perioada de īncarcare si descarcare a furajelor,, luīndu-se masuri pentru prevenirea incendiilor. Transportul de fu raje de la depozit la grajduri se face, de regula, numai ziua. Pe timpul noptii accesul este permis numai pentru personalul de paza si organele de control, activitatea īn depozit putīndu-se desfasura, de regula, numai la lumina zilei. Indiferent daca distributiile se fac ziua sau noaptea, cāntarirea furajelor este oprita īn interiorul depozitului, fiind deci necesar ca basculele sa fie instalate īn afara, la intrare. Distributiile de furaje din depozit trebuie sa se faca, īn principiu, īncepīnd cu sirele de la intrare.

Pentru fumatorii care lucreaza la depozitele de furaje se vor amenaja la 100 m departare, locuri speciale pentru fumat, pre­vazute cu vase cu apa pentru stingerea chibriturilor si a resturilor de tigari si indicator "Loc pentru fumat".

Concomitent cu masurile de prevenire amintite, se impune si luarea unor masuri īn vederea realizarii interventiei pentru stin­gerea incendiilor. Īn acest scop trebuie sa se asigure dotarea de­ pozitului cu mijloacele prevazute de norme.




3. MORI SISTEMATICE


Cerealele depozitate īn siloz contin multe impuritati (corpuri straine, nisip, pamānt etc.) si din aceasta cauza este necesara curatirea lor, operatie, care se face de obicei īn aceeasi cladire cu silozul, īnlaturarea corpurilor straine grosiere ca : paie, coceni, fasole, mazariche, rapita sau nisip se face cu ajutourl tararelor asezate īn serie. In prima faza se īnlatura aproape toate corpurile straine din cereale, obtinindu-se ca deseu principal praful negru : īn a doua faza cerealele se supun unor tratamente fizice si chimice, spre a se obtine boabe cīt mai bune pentru macinat, rezultīnd ca deseu praful alb.

Pe timpul tuturor acestor operatii se degajeaza mult praf care prezinta un mare pericol de incendii si explozie. Praful, depus pe diferite suprafete īncalzite este destul de fin si uscat, astfel ca se poate aprinde si la 200° C. Temperatura de aprindere a amestecului de praf-aer este cuprinsa īntre 410 si 500 ° C.

Praful de cereale, de tarīte este mai periculos la explozie si incendiu decīt praful de faina.

Particulele cu pericol de explozie au īntotdeauna dimensiuni mai mici de 100 ti.

Pericolul de explozie a prafului de moara creste īn lunile calduroase si secetoase, cīnd particulele fine se usuca complet si scade pe vreme umeda.

Limita de explozie a prafului de cereale si de faina, practic este cuprins īntre 20 si 2 000 g/m3. La o concentratie de 100 g/m3 s-a constatat o presiune de explozie de 1,50 kgf/cm2, iar la 500 g/m3 de 2,8 kgf/cm2.

Īn instalatiile pneumatice folosite īn mori se pot produce amestecuri de prafuri-aer īntr-o concentratie de 1 000 la 4 000 g/m3 aer, deci īn anumite conditii este posibila o explozie, concentratia apropiindu-se de limita superioara de explozie. Pericolul este mult

micsorat datorita gradului de umiditate a fainii (īn jur de 15% umiditate relativa) si aparitiei rare a unor surse de aprindere cu capacitate     termica necesara initierii unei explozii sau rabufniri.

Concentratiile de praf cele mai mari se constata, īn general, la īnsacuirea produselor finite si a deseurilor, repararea sacilor, īncarcarea īn vagoane a fainii, tarītii, precum si īn silozuri.

īntr-un depozit de faina, pericolul de explozie se poate constata practic, dupa vizibilitatea existenta. Astfel īn momentul īn care nu se mai vede la o distanta de peste 1,00 m, īn conditii de iluminare normala, īnseamna ca s-a depasit limita inferioara de explozie.

Prezenta de picaturi de ulei mareste pericolul de incendiu usurīnd aparitia unor autoaprinderi la temperaturi scazute de 200-300° C.

In industria moraritului apare mai pregnant decīt īn oricare alta exploatare de produse pulverulente pericolul exploziilor īn lant din cauza turbionarii usoare a fainii, care īn caz de aprindere, mocneste si nu arde ou flacara.

Sursele cele mai frecvente care pot genera explozii īn industria moraritului le constituie caldura degajata prin frecarea lagarelor masinilor la mersul īn gol al valturilor si scīnteile formate īn urma patrunderii corpurilor metalice īn valturi. Majoritatea exploziilor sīnt urmate de incendii.

Electricitatea statica generata de frecari la curelele de transmisie reprezinta, de asemenea, sursa a numeroase incendii si explozii. S-au īnregistrat tensiuni de 13 000 V la curelele valturilor cu latimea de 130 mm. Situatii similare se produc la instalatiile de transport pneumatic, daca conductele metalice nu sīnt legate la pamīnt.

Explozia amestecului de praf-aer mai poate fi cauzata si de scīnteile produse de lovirea de saiba a unei cupe metalice desfacute, izbirea unor piese metalice īntre ele sau de alte corpuri tari etc.

Scurtcircuitele, flamele si scīnteile electrice produse din cauza defectiunilor instalatiilor electrice de iluminat si forta, īn anumite conditii, ca de exemplu, existenta unui amestec de praf-aer sau chiar praf depus, pot provoca, de asemenea, incendii.

Defectiunile la instalatia de ventilatie usureaza formarea amestecurilor explozive de praf-aer, a depunerilor de praf pe diferite aparate, obiecte, masini, motoare electrice etc. īn asemenea situatii, orice sursa de foc deschis sau de natura electrica poate produce un incendiu datorita caldurii degajate.

La mori exista numeroase locuri unde formarea concentratiei periculoase de praf nu poate fi evitata. Ca atare, īn aceste locuri trebuie luate masuri riguroase pentru īnlaturarea pericolului de explozie si incendiu.

Deoarece cele mai multe incendii se declanseaza la elevatoare, se recomanda ca actionarea lor sa se faca individual cu motoare electrice protejate īmpotriva prafului, sa se previna alunecarea lor de pe roti, sa fie just calculata viteza de miscare si numarul de cupe, iar īmpotriva mersului īnapoi sa se prevada dispozitive de siguranta.

Celulele de siloz, dupa golire si cel putin o data pe ar. se curata, cu peria, de praf si de resturi.

O atentie deosebita trebuie acordata tuturor transmisiilor deoarece destul de des curelele de transmisie patineaza din cauza suprasarcinilor sau aluneca de pe saibe, producīndu-se frecari cu degajari mari de caldura. Elevatoarele se prevad cu ferestruici eu geam pentru observarea functionarii. La trecerea curelelor de transmisie pe līnga grinzi, prin plansee, locurile se captusesc cu tabla sau se monteaza pe role de ghidare, pentru a feri lemnul de īncalzire prin frecare.

Īn locurile de īncarcare sau de descarcare a cerealelor pe benzile de transport sau īn (alte locuri de producere a prafului se instaleaza guri de absorbtie. La gurile de absorbtie instalate la partea de jos a elevatoarelor (piciorul elevatorului) se recomanda montarea unor capete sprinkler.

Masinile si cāntarele automate se etanseaza si se prevad cu instalatii de aspirat praful.

Instalatiile de ventilatie si de transport mecanic se supravegheaza si se controleaza īn permanenta, pentru a nu se defecta., deoarece se creeaza multe perturbatii procesului tehnologic. Agregatele pentru ventilatie trebuie sa corespunda din punct de vedere constructiv si functional specificului morii. Instalatiile de transport, cīt este posibil, trebuie sa fie īnchise, etanse la praf.

O instalatie de aspiratie bine dimensionata si exploatata este atīt de importanta ca si o instalatie de filtrare.

Construirea unor instalatii īnchise, īnlatura posibilitatea producerii scīnteilor produse la ventilatoare sau a altor surse de aprindere.

Īnlaturarea posibilitatilor functionarii lagarelor si a agregatelor defecte, cu degajari mari de caldura, se asigura printr-un control sistematic, defectiunile īnlaturīndu-se imediat. Lagarele si angrenajele se ung la timp (o data pe schimb), se curata de praf si se controleaza o data pe saptamāna.

Celulele silozurilor si sorburile se prevad cu armaturi etanse la praf.

Pentru evitarea concentratiilor si temperaturilor periculoase, este nevoie sa se ia urmatoarele masuri:

- prevenirea scaparilor de praf din utilaje, fapt ce se poate realiza, prin construirea de masini si instalatii etanse ;

- functionarea utilajelor etanse la o usoara subpresiune, īn scopul evitarii eliminarii de praf in exterior ;

- amenajarea locurilor de īnsacuire sub forma de boxe iar daca aceasta nu este posibil, utilizarea de hote, deschiderile fiind reduse la minimum;

- evitarea stocarii de saci cu faina īn īncaperile de productie, īn special īn cele cu valturi si site ;

- pastrarea unei curatenii perfecte si eliminarea prafului din īncaperi, pe masura acumularii acestuia.

Masura cea mai eficace pentru īnlaturarea exploziilor consta īn evitarea depunerilor de praf īn īncaperi, pe masini, obiecte etc. Praful depus este foarte periculos si din aceasta cauza este necesar sa fie īndepartat la timp si din toate locurile oricīt de inaccesibile ar fi (colturile elevatoarelor, spatiile ascunse etc).

Pentru īnlaturarea efectelor exploziilor, suprafata ferestrelor este recomandabil sa fie 1/5 din suprafata podelei. Atenuarea pericolului de explozie mai poate fi asigurata si prin folosirea ventilatiei de siguranta, care se declanseaza la o anumita presiune.

Declansarea instalatiei se produce la o presiune de aer mai ridicata, premergatoare exploziei amestecului de praf-aer īntr-o camera de explozie preventiva, avīnd drept consecinta īnchiderea clapetelor si deci īntreruperea circulatiei prafului si aerului. Dupa aceasta se pune imediat īn functiune instalatia de semnalizare acustica si optica si de stingere.

Urmarile exploziilor si propagarea incendiilor se pot reduce si prin :

- separarea prin ziduri antifoc a silozurilor de cladirea precuratatoriei si de sectia de macinat, a curatatoriei de precuratitorie, precum si a sectiei de macinat de magazia de faina;

- construirea de plansee rezistente la foc si explozie;

- separarea prin constructii rezistente la foc a sectiilor de productie de casele de

scari;

- asigurarea mijloacelor suficiente pentru evacuarea personalului de exploatare si pentru o buna interventie a pompierilor;

- construirea de instalatii speciale de stingere (sprinklere si drencere);

- folosirea instalatiilor pneumatice de transport si a tubulaturii metalice.

Pentru eliminarea corpurilor metalice, care eventual s-ar gasi īn cereale, la tarare se monteaza coloane de magneti si guri aspiratoare de praf, īnaintea intrarii cerealelor īn decojitoare. īndepartarea corpurilor metalice de pe magneti, se face de 4 ori pe schimb.

Masinile descojitoare trebuie sa functioneze fara trepidatii. O buna functionare se asigura printr-un control periodic al distantei dintre paletele rotorului si manta, care trebuie sa fie de 20 mm. Pentru a nu se produce scapari de piese īn interior, se controleaza suruburile si piulitele.

Masinile descojitoare vor functiona cu usitele si capacele de vizitare īnchise. Deseurile rezultate īn sectii din curatirea cerealelor se evacueaza zilnic.

Locurile unde s-ar putea produce frecari (piese, curele de transmisie etc.) se descopera prin observare sau prin zgomotul produs.

Functionarea valturilor nu este permis sa se faca īn gol si nici cu sistemul de cuplare-decuplare defect, deoarece se pot produce scīntei datorita frecarilor īntre piesele metalice ; īn momentul realimentarii cu produs valtul se cupleaza.

Blocarea cu saci de faina a cailor de acces la hidrantii de incendiu nu este permisa.

Se recomanda folosirea la site a pīnzelor de matase ignefugate. Sectia de valturi si de site plane se prevede cu instalatie de sprin-klere, care trebuie curatita de praf si verificata periodic.

Īn magaziile de faina, atentia trebuie īndreptata asupra respectarii regulilor de stivuire a sacilor, a cantitatii admise de depozitare, a folosirii corespunzatoare a utilajului de transport si de manipulare (macarale, electrocare etc).

La morile care au planseele si podurile combustibile, acestea se trateaza cu substante ignifuge.

Utilajul si īntregul aparatai electric (motoare electrice, īntrerupatoare, prize etc.) trebuie protejate īmpotriva prafului. Se folosesc motoare protejate īmpotriva prafului, prize etanse, īntrerupatoare īn ulei si tablouri de distributie capsulate.



4. FABRICI DE SPIRT


Pentru fabricarea spirtului se folosesc porumbul, cartoful, melasa si ovazul.

Depozitarea materiei prime se va face separat. Cerealele se vor aerisi pentru a, se īnlatura vaporii de apa si caldura care se degaja prin respiratia cerealelor. Orzul adus umed se aseaza īn magazii, īntins pe suprafete cīt mai mari, temperatura controlīndu-se īn adīncime si ori de cīte ori se constaa o crestere a acesteia se trece imediat la lopatare.

Folosirea acidului sulfuric la acidularea plamezii de drojdie (la prelucrarea cerealelor) si a melasei, pune problema respectarii unor masuri de protectia muncii la transportul si manipularea lui. Transportarea acidului sulfuric din rezervoare pīna la locui de folosire se face īn vase plumbuite sau īn damigene.

Procesul de distilare fiind continuu, impune o buna etan-sare a īntregii aparaturi, totusi se mai pot produce si scapari de vapori, care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Conductele si aparatele nu trebuie solicitate peste debitul normal, deoarece se poate defecta regulatorul de borhot, se poate īntrerupe scurgerea plamezii spre fundul coloanei din cauza presiunii prea mari din coloana, patrunderea ei īn deflegmator si apoi īn racitor.

Spirtul obtinut de la distilare ou o concentratie de 80-92% se depoziteaza īn īncaperi racoroase, īn care temperatura pe cit posibil sa nu depaseasca 10° C.

īn rezervoarele care nu sīnt complet umplute cu spirt se degajeaza vapori ce formeaza cu aerul amestecuri explozive.

Regulile si masurile de prevenire a incendiilor la asemenea rezervoare sīnt similare depozitelor de benzina si se refera īn principal la: O asigurarea unei bune etanseitati la conducte si vane; ® asigurarea unei perfecte curatenii; . īnlaturarea tuturor cauzelor care ar putea da nastere la un incendiu (foc deschis fumat etc.); . construirea nuor rezervoare de rezerva pentru evacuarea spirtului īn caz de incendiu sau de deteriorare a unui rezervor; 9 īngradirea depozitului; . construirea de instalatii de stingere cu apa etc. (alcoolul diluat cu apa multa nu arde).

Rezervoarele cu vasele de colectare a spirtului cu un continut mai mare de 70% din volum trebuie sa fie īnchise etans si prevazute cu dispozitive de aerisire, care sa īmpiedice producerea supra-presiunilor sau depresiunilor periculoase. Dispozitivele de aerisire trebuie sa aiba aerisire īn aer liber si sa fie protejate prin supape regulamentare, contra propagarii flacarilor sau a exploziilor.

Īn cazul prevederii rezervoarelor cu plutitor, deschiderile prin care se trec cablurile sau tijele vor fi bine etansate. īn aparatele de distilare si rectificare nu este admis sa se depaseasca presiunea do 0,5 at, deoarece poate duce la deteriorarea conductelor (la cuplari), permitīnd iesirea īn aer a vaporilor de alcool.

Supravegherea atenta a functionarii īntregii operatii constituie cheia īnlaturarii tuturor defectiunilor. Atentia trebuie īndreptata spre sticlele de nivel, spre coloanele de fractionare spre ventile si conducte. In sectiile de distilare (rectificare si deshidratare, ventilatia trebuie sa functioneze īn bune conditiuni; vaporii de spirt fiind mai grei decīt aerul, gurile de absorbtie se monteaza la partea de jos.




Conductele de ventilatie nu trebuie sa prezinte coturi brusce, deoarece īn asemenea cazuri aerul nu circula normal sau aproape de loc, īn coturi adunīndu-se amestecuri de vapori de spirt si aer.

Toate deschiderile de ventilatie se construiesc astfel incit, sa nu poata patrunde prin ele obiecte metalice.

Trecerile prin pereti, pentru conducte si cabluri, trebuie bine etansate īmpotriva patrunderii vaporilor de spirt.

Pardoselile se construiesc din materiale incombustibile sau greu combustibile si astfel īncīt sa se poata īnlatura lichidele care se scurg, eliminarea lor facīndu-se īn exterior sau īn īncaperi alaturate fara pericol de incendiu. Instalatia de iluminat si forta trebuie sa corespunda normativelor īn vigoare, verificata si controlata pentru ca orice defectiune sa fie īnlaturata la timp.

Īn sectiile de distilare si rectificare nu este admisa instalarea de motoare electrice necorespunzatoare, īntrerupatoare, prize, iar corpurile de iluminat trebuie sa fie de tipul protejat contra exploziilor. Conductele de transportat abur vor fi bine izolate termic ; ele trebuie sa nu vina īn contact cu elementele combustibile.

Īn fabricile de spirt nu este admis focul deschis, fumatul, īncaltaminte cu cuie, sau sudarea fara respectarea regulilor specifice.

īncarcarea, descarcarea spirtului īn ambalaje si curatirea ambalajelor se va face cu multa atentie, folosindu-se aparate si unelte din materiale nefroase. Spalatul se va face numai cu abur, la lumina zilei sau se folosesc lampi de siguranta.



5. FABRICI DE ZAHĂR


Īn industria zaharului, datorita materiei prime si desfasurarii procesului tehnologic, īn marea lui majoritate īn mediul umed, se pare ca nu ar exista pericol de incendiu.

Totusi pe timpul uscarii si depozitarii borhotului, precum si pe timpul ambalarii zaharului exista, īn primul caz, pericol de incendiu, iar īn cel de al doilea, pericol de explozie. Statistica arata ca īn cadrul fabricilor de zahar cele mai multe incendii s-au produs la uscatoriile si la magaziile de depozitare a borhotului.

Īn tamburii de uscare, aprinderea borhotului se poate produce din cauza depasirii temperaturii la care se executa uscarea borhotului umed. īn interiorul tamburului temperatura creste īn urmatoarele cazuri : la oprirea functionarii tamburului, la introducerea īn cantitati insuficiente a taiteilor umezi sau la īntreruperea introducerii acestora. Resturile de taitei uscati, ramasi īn tambur se pot aprinde la reluarea procesului de uscare cu o cantitate insuficienta de taitei umezi.

Īn situatia folosirii instalatiilor de ardere īn focarele din apropierea tamburelor de uscare, pericolul de incendiu creste. īn acest caz flacarile ar putea patrunde īn tambur si la anumit grad de uscare a borhotului sa-1 aprinda. Īn interiorul tamburului pe conducta de introducere este posibil sa ramīna taitei, care se usuca īn timp si apoi se carbonizeaza transformīndu-se īn carbune pirofor un carbune activ foarte avid de oxigen ; pericolul de incendiu creat de acest carbune creste īn special la depunerea iui pe lagarele īncalzite.

Acesti taitei carbonizati trebuie īnlaturati la timp, odata cu curatirea interioara a tamburului si conductei; de fapt curatirea se face automat odata cu rotirea tamburului.

Īn anumite situatii taiteii se supraīncalzesc īn tambur ; de aceea ei trebuie sa fie transportati īn magazie (depozit) dupa cel putin 30 min.

Experientele executate pentru sabilirea gradului de aprindere a borhotului uscat au stabilit ca la 80°C acesta īncepe sa distile, la 135°C se aprinde, iar la 250°C arderea se produce cu incandescenta.

Borhotul uscat iese din tambur cu o temperatura de circa 90-100°C. Depozitarea la o asemenea temperatura favorizeaza procesul de autoaprindere. īn depozit borhotul trebuie sa ajunga la o temperatura de 25-30 °C si acest lucru este posibil numai daca exista un tambur de racire sau transportul de la tamburul de uscare pīna la depozit, se face printr-un transportor, pe o distanta destul de lunga pentru a asigura o racire corespunzatoare.

Procesul de uscare si de transportare a borhotului trebuie īn permanenta supravegheat si controlat, pentru ca temperatura si presiunea aerului sa nu fie depasite. In acest scop, uscatoriile noi din tara noastra sīnt prevazute cu aparate de masura si control de la distanta pentru temperatura si presiunea aerului, precum si cu instalatii de abur si apa pentru stingerea incendiilor ce eventual s-ar declansa īn tambur. Borhotul uscat depozitat nu este īn afara pericolului de incendiu deoarece este supus autoaprinderii de natura biologica.

Autoaprinderea borhotului este influentata de o serie de factori, dintre care se en/umera : posibilitatea de acumulare īntr-un loc a caldurii datorita procesului biologic, efectul catalizator, gradul de umiditate, temperatura mediului īnconjurator, prezenta īn masa borhotului a prafului, tendinta substantei combustibile spre autoaprindere etc.

La formarea cuiburilor de cald,ura din masa borhotului depozitat, o mare contributie o aduc taiteii supraīncaziti sau īn stare de incandescenta, scapati sub aceasta forma din tamburul de uscare. Factorii enuntati mai sus, ca si altii, ajuta īnceperea procesului de fermentatie datorita actiunii microorganismelor si oa urmare se produce un proces de autoīncalzire, care trece īn autoaprindere daca nu se iau masuri de īntrerupere.

Procesul de fermentatie, deci si cel de autoīncalzire nu poate avea loc daca : borhotul contine cel mult 10% apa ; are temperatura sub 30°C ; nu se depoziteaza īn grosimi mai mari de 10-12 m ; se īnlatura toate posibilitatile de patrundere a apei īn magazie prin acoperis si ferestre.

Temperatura critica care devine primejdioasa pentru autoaprindere este de 80°C.

De fapt, la temperaturi mai mari de 60°C fenomenul de autoīncalzire nu mai este rezultatul activitatii biologice a microorganismelor, ci al unei reactii chimice specifice borhotului, ca urmare a prezentei simultane a aminoacizilor si a zaharurilor reductoare.

Acest fenomen, care poarta numele de reactia "Maillard", este īnsotit īntotdeauna de ridicarea brusca a temperaturii. Prin descompunerea borhotului depozitat, īnsotita de rtuperi moleculare, se ajunge īn cele din urma la formarea unor produsi carbonizati asemanatori cu cocsul.

Ţinīnd seama ca borhotul īn vrac, depozitat īn cantitati mari, se poate autoaprinde cu multa usurinta īn anumite conditii de umiditate, se impune ca la temperaturi de 40 - 50°C gramezile de borhot sa fie supravegheate īn permanenta, iar atunci cīnd temperatura este īn crestere sa se determine cīt mai exact pozitia cuiburilor de fermentare si borhotul din aceste locuri sa se evacueze.

Magaziile de borhot trebuie prevazute cu instalatii de masurare a temperaturii, la diferite adīncimi.

Pentru īnlaturarea pericolului de incendiu la uscatoriile si magaziile de borhot este recomandabil ca acestea sa fie corespunzatoare din .punct de vedere constructiv, iar reglarea gazelor cara intra īn tambur sa se faca automat, īn functie de temperatura gazelor care ies din tambur si de cantitatea de borhot umed care intra īn acesta.

Autoaprinderea borhotului īn magazii se poate evita prin : respectarea spatiilor admisibile la depozitare si a īnaltimii vracului (10 - 12 m) ; respectarea gradului de umiditate (10 -. 12%) si a temperaturii (25 - 30°C) ; controlul automat al temperaturii si depistarea la timp a cuiburilor de fermentare (focare de autoaprindere) ; īnlaturarea posibilitatilor de patrundere a apei prin acoperis si ferestre si respectarea regulilor generale de prevenire si stingere a incendiilor.

Pe timpul transportului si asezarii borhotului īn magazie trc-' buie sa se evite pe cīt posibil formarea si īmprastierea prafului, īn spatiul ramas liber. Este recomandabil sa se organizeze expedierea catre consumator a borhotului rezultat din prelucrarea " sfeclei, pentru a se evita supraīncarcarea magaziilor.

Daca īntr-o magazie se constata focare de autoīncalzire, desfacerea si evacuarea acestora se vor face numai dupa ce īn prealabil s-au asigurat mijloace de stingere. Cele mai indicate substante stingatoare sīnt pulberile stingatoare si bioxidul de carbon.

Folosirea apei nu este recomandabila deoarece taiteii de sfecla īn contact cu apa īsi maresc volumul (se umfla) prezentīnd astfel pericol pentru magazie.

Īn afara pericolului de autoaprindere, īn fabricile de zahar exista si pericolul exploziei prafului de zahar.

Īn industria zaharului exista pericolul de explozie la sectiile de uscare a borhotului si la cele de zahar farin, atīt īn decursul procesului tehnologic de uscare, maruntire si ambalare, cit si pe parcursul depozitarii si pastrarii lui, īn special īn silozuri.

Granulele de dimensiuni de peste 0,25 mm nu sīnt explozive. Granulele cu dimensiuni sub 0,2 mm, care reprezinta 1 - 30% dintr-pn amestec de praf de zahar, se pot aprinde numai īn cazul prezentei unei surse violente de aprindere. Energia unei scīntei cu o lungime de 4 mm nu este suficienta pentru a provoca o astfel de aprindere.

Granulele de zahar de peste 0,2 mm depuse pe instalatiile de transport sau pe peretii īncaperilor nu favorizeaza propagarea exploziei ci, dimpotriva, micsoreaza īntr-o oarecare masura violenta acesteia.

Depunerile de praf se comporta la o aprindere primara violenta cu un nor omogen.

Posibilitatea aparitiei exploziei īn lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la concentratii minime de 30 g/m3.

Īn īncaperile īnguste, exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s, presiunea de explozie pe pereti fiind relativ redusa. In consecinta, deschiderile de decomprimare pe pereti sīnt fara efect.

Pulberea cu dimensiuni sub 0,06 mm se considera ca prezentīnd pericol de explozie, indiferent de proportia granulelor respective īn amestecul de pulbere.

Linia inferioara de explozie a prafului de zahar este de 20 g/lm3, dupa unele surse bibliografice 17,5 g/m3. La limita superioara de explozie, practic, īn fabricile de zahar nu se poate ajunge. Dupa unii cercetatori germani, ea are valoarea de 135 g/m3, iar dupa cei americani 262 g/m3.

Presiunea care se formeaza īn urma exploziei amestecului de praf de zahar - aer este de 4 kgf/cm2, ea crescīnd odata cu finetea si cu marimea suprafetei specifice a particulelor de praf, iar temperatura de explozie de 540 ■- 645°C.

Explozia nu este posibila fara contactul amestecului exploziv ctu o sursa de aprindere de o anumita capacitate termica. Se considera ca sursa posibila de aprindere orice corp a carui temperatura depaseste 360°C. Din totalul incendiilor si exploziilor din industria zaharului, 36% sīnt provocate de scīntei mecanice, scīntei de la sudura si scurtcircuite.

Fenomenul de aprindere este influentat si de faptul ca prin īncalzire la 135°C, zaharul se descompune treptat, iar daca īncalzirea este de durata, apare o pojghita de zahar topit, care se aprinde instantaneu, īn cazul (unei oxidari intense. In consecinta, conductele de abur pot constitui surse de explozii chiar daca nu au temperaturi corespunzatoare punctului de aprindere a zaharului.

Se mentioneaza posibilitatea initierii unei explozii datorita caldurii degajate īn urma frecarii unor piese īntre ele, fapt confirmat de practica. Sarcinile electrice care se formeaza īn urma frecarilor pot initia o explozie daca nu sīnt conduse la pamīnt pentru descarcare. Aceste sarcini, odata formate, se pot mentine pe suprafetele de frecare respective pīna la o ora si jumatate.

La contactul prafului de zahar cu piese supraīncalzite se formeaza un fel de carbune piroforic, capabil, īn anumite conditii, sa aprinda amestecul de praf de zahar-aer.

Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza, īn functie de granulatie si de alti parametri, īntre 10 si 16 mj, ea fiind sub cea a scīnteilor provocate de squrtcircuite. Pentru aprinderea prafului de zahar depus īn straturi de catre descarcarile electrostatice, este necesar un gradient de 60 kV/em, iar a celui sub forma de nor - un gradient de minimum 10 kV/om.

Praful de zahar depus īn' straturi prezinta pericol din doua considerente : pe de o parte, el poate izola sarcinile electrostatice, formate īn conducte, īn masini etc, īmpiedicīnd conducerea electricitatii la pamīnt, iar pe de alta, cresterea stratului de praf depus dtuce la dezvoltarea incendiului sau exploziei, deoarece īn acest caz exista posibilitatea alimentarii incendiului cu o cantitate mai mare de praf. Praful de zahar, ridicat īn atmosfera, face cu putinta producerea unei noi explozii sau poate da nastere la o serie de explozii īn lant.

Īn general, explozia amestecului de praf de zahar-aer deprinde de forma spatiului īn care se afla amestecul, de existenta sursei de formare a prafului, de distanta fata de sursa de aprindere si īn mare masura, de energia sursei de aprindere.

Cānd s-a ajuns la concentratia care reprezinta limita inferioara de explozie (20 g/m3), vizibilitatea este de 1 m, iar la 50 g/m3 lumina data de o lampa de 25 W nu mai poate fi vazuta clar de la distanta de 3 m.

Temperatura de autoaprindere a prafului de zahar este de 410°C.

Exploziile si incendiile de praf de zahar pot fi prevenite dac^ se iau masuri corespunzatoare. Astfel, īn īncaperile de productii nu trebuie sa existe concentratii sau depuneri de praf care sa depaA seasca limita inferioara de aprindere. Pentru a se evita depunerile de praf pe transportoare, se recomanda evitarea utilizarii instalatiilor care functioneaza pe principiul īmpingerii, cum sīnt transportoarele elicoidale, instalatiile cu lanturi īnecate si jgheaburile vibratoare. Pentru uscare se indica numai instalatii care sa evite formarea de praf, cum sīnt, de exemplu, uscatoarele cu talere. Se prefera (uscatoarele cu valturi netede īn locul celor riflate.

Capetele de predare īntre transportoare trebuie prevazute cu instalatii de aspiartie.

Aceasta recomandare se refera si la instalatiile de cernere, la racitoare, uscatoare si masini de īnsacuit. Este necesar ca instalatiile de desprafuire sa fie conduse centralizat, iar separatoarele de praf sa fie amenajate īn īncaperi speciale, separate de camerele de productie. Capacitatea exhaustoarelor trebuie astfel calculata īncīt sa nu se depaseasca limita inferioara de aprindere.

Pentru īncalzirea depozitelor se recomanda folosirea radiatoarelor netede.

Presiunea de explozie poate fi redusa daca sīnt montate deschideri de decomprimare acoperite cu panouri usoare. Amplasarea optima a deschiderilor de decomprimare se va face īn apropierea surselor de aprindere. Situatia cea mai nefavorabila apare īn cazul surselor de aprindere amplasate īn mijlocul īncaperilor.

Amplasarea utilajelor pe līnga peretii, īn imediata apropiere a suprafetelor de decomprimare, corespunde cerintelor de prevenire a exploziilor.

Pentru realizarea suprafetelor de decomprimare se poate utiliza sticla cu grosimea de maximum 3,2 mm. Se prefera, de regula, geamurile rabatabile, care se deschid la depasirea unei anumite presiuni.

Conform unor norme elaborate īn strainatate, suprafetele de decomprimare se calculeaza tinīndjU-se seama de raportul 1 in-,24 ni3.

Īn cazul īncaperilor de beton armat usor, suprafata de dcHvirr-primare se calculeaza pe baza prevederilor normelor īn vigoare.

Pentru reducerea concentratiei de praf de zahar, din īncaperi se folosesc instalatii de ventilatie pervazute cu desprafuitoare umede. Viteza aerului din conductele de aspiratie trebuie sa fie de ;:,r/ie 10 m/s, pentru a nu genera depuneri de praf de zahar. Se prefera instalatii locale independente, cu amplasarea colectoarelor de praf īn īncaperi separate, la nivelul cel mai de sus al cladirilor sl prevazute cu pereti antifoc si acoperis usor. Astfel apare pericolul ca explozia produsa sa se propage, prin instalatia de ventilatie, de la o feectie la alta, fenomenul deelansīndu-se īn lant.

Sectiile de zahar pudra se vor amplasa īn īncaperi izolate de restul fabricii, la ultimul etaj, si vor fi protejate cu instalatii de ventilatie si de colectare a prafului. In acoperis se prevad clapete dte explozie sau deschideri de decomprimare. La aceste sectii instalatia de ventilatie trebuie pornita cu 15 min īnainte de īnceperea lucrului, urmīnd sa functioneze tot atīta timp si dupa terminarea lui. Daca nu este posibila evitarea elevatoarelor cu cupe, se recomanda masura de a se folosi cupe din materiale plastice.

Chiar daca īncaperile īn care se degaja praf de zahar sīnt prevazute cu instalatii de desprafuire, se indica curatirea zilnica a dusumelelor, agregatelor si conductelor.

Pentru reducerea cantitati de praf de zahar este necesar sa se ia masuri de īnlaturare a formarii acestuia prin frecare, proces influentat de calitatea cristalelor, umiditatea zaharului si de instalatiile de transport. Praful prezent īntre cristale este usor de antrenat de curentii de aer dupa uscare, generīnd aparitia unor nori de praf.

Cu cāt zaharul este mai uscat, cu atīt tinde mai mult sa se transforme īn praf, īn anumite conditii. īn consecinta umiditatea nu trebuie scazuta sub 0,02%. Se prefera folosirea de uscatoare tip talere, care genereaza cu 75% mai putin praf decīt cele de tip turn.

Silozurile trebuie astfel construite īncīt sa previna formarea de bolti sau cratere la umplere ori la golire. īn caz de necesitate, se umezeste zaharul din siloz pīna la umiditati de 0,30-0,50%. In interiorul celulelor de siloz nu trebuie sa se gaseasca dispozitive sau aparate care, īn contact cu zaharul īn cadere, sa provoace aparitia de seīntei sau de sarcini electrostatice.



6. FABRICI DE ULEI


Īn tara noastra, marea majoritate a materiei prime pentru fabricarea uleiului comestibil o constituie semintele de floarea soarelui. Acestea se depoziteaza īn silozuri compuse din celulele pro-priu-zise, turnul elevatoarelor cu aspiratoare cascade si podul silozului, īn care se gasesc transportoarele orizontale pentru repartizarea semintelor īn celule.

Cu toate masurile oare se iau pentru preīntāmpinarea incendiilor, totusi se mai produc incendii, care īn general au drept cauza autoaprinderea.

Īn masa semintelor de floarea soarelui se produc procese exo-terme īn strānsa legatura cu transferul de apa si cu reactiile chimice oxidative. In anumite puncte se degaja o mare cantitate de caldura. Aceasta nu se poate transmite īn mediul īnconjurator atī* din cauza bioxidului de carbon rezultat din reactia de oxidare a semintelor, cīt si mai ales datorita slabei oonductibilitati termice ia semintelor, al caror coeficient de conductivitate termica variaza īntre 0,12-0,20 kcal/moh°C. Caldura produsa neputīnd fi evacuata, dujce implicit la crearea unor centre de autoīncalzire. La aparitia si dezvoltarea centrelor de autoīncalzire un rol īnsemnat īl are si respiratia microorganismelor, cum sīnt bacteriile si mucegaiturile,, la care se mai adauga prezenta impuritatilor si a daunatorilor, cum ar fi de exemplu insecte, soareci, sobolani etc. Distrugerea īnvelisului semintelor de catre daunatori, mai ales īn centrele de autoīncalzire, fac posibila scurgerea uleiului, accentuarea oxidarii si degajarea deci a unei mari cantitati de caldura.

Apa existenta īn masa semintelor constituie unul din factorii esentiali ai aparitiei fenomenelor de autoīncalzire si autoaprindere.

La aparitia autoīncalzirii influenteaza si caldura solara īn conditiile de depozitare a semintelor de floarea soarelui, īn magazii. De cele mai multe ori cuiburile de autoīncalzire apar, īn stratul superior, īn cel de jos sau lateral catre peretele batut de soare.

Cazurile de autoīncalzire apar cel mai frecvent toamna si primavara, din cauza ca se depoziteaza seminte umede, rīncede, nematurizate cu impuritati si fara a se exercita un control riguros si sistematic al temperaturii.

Pentru evitarea autoīncalzirii se impune o serie de masuri īn special pentru reducerea umiditatii semintelor. Semintele de floarea soarelui trebuie sa fie bine uscate (coapte) īnca de la recoltare. īnainte de introducerea īn magazii este necesar sa fie curatite de impuritati (buruieni, frunze, paie, nisip, pietricele, cioburi de sticla), precum si de corpuri metalice (saibe, cuie, suruburi etc).

Impuritatile de natura vegetala favorizeaza procesul ide autoīncalzire, iar corpurile metalice, prin provocarea de scīntei mecanice pe timpul operatiilor de curatire a semintelor pot initia explozii de amestecuri de praf-aer.

Uscarea semintelor de floarea soarelui se poate realiza prin folosirea diferitelor tipuri de uscatoare, īnsa temperatura nu trebuie sa fie prea ridicata ; īn general nu trebuie sa depaseasca 180°C. Uscatoarele tip tambur trebuie bane supravegheate pe timpul functionarii pentru a se evita carbonizarea sau aprinderea semintelor da-


torita particulelor incandescente de combustibil sau a temperaturii ridicate a agentului termic. In lipsa uscatoarelor este necesar sa se faca ventilarea semintelor sau īn cel mai rau caz, prefirarea lor.



Umiditatea care nu influenteaza buna depozitare a semintelor esije cea de 8-9%.

si īn acest caz trebuie sa se execute controlul permanent al temperaturii, pentru a nu depasi 25° C.

Pentru unele seminte, cum ar fi cele de ricin sau de bumbac, nu se recomanda de ia se pastra īn silozuri celulare, deoarece sub actiunea greutatii proprii s-ar strivi.

Pe timpul functionarii instalatiilor de transport se degaja foarte mult praf ; snecurile si elevatoarele se pot bloca din cauza supraīncalzirii sau a unor defectiuni avīnd drept urmare puternice frecari pe saibe (patinari), cu mari degajari de caldura.

La prelucrarea semintelor impuritatile pot provoca ruperea pieselor de la masini si o uzura accentuata a acestora.

Pe timpul decojirii semintelor de floarea soarelui se degajeaza foarte mult praf, care formeaza cu aerul amestecuri explozive. Pericolul de incendiu exista si la prajitoare, deoarece se lucreaza la temperaturi ridicate. In sectia de prese, pīnzele si filtrele īmbibate īn ulei si lasate īn contact cu aerul se autoaprind.

Incendiile mari pot fi provocate si de:

caldura degajata pe timpul frecarilor puternice īn lagare;ī

scurtcircuite, scīntei sau flame electrice, cauzate de suprasarcini sau datorita exploatarii si īntretinerii nerationale a instalatiilor electrice;

scāntei mecanice produse la izbiri, loviri, ale corpurilor feroase īntre ele sau de alte corpuri tari (unelte, īncaltaminte cu cuie etc.);

focul deschis (flacara, tigara, chibrituri etc).

Pentru evitarea incendiilor trebuie luate o serie de masuri de prevenire. Astfel la instalatia de curatire a semintelor de floarea soarelui, separatorul preliminar si cel definitiv se prevad cu magneti si eleotromagneti, asezati pe fundul jgheaburilor pe care curg semintele. Magnetii si electromagnetii se prevad si la masinile de decojit si valturi, pentru culegerea eventualelor corpuri feroase scapate de la instalatiile de curatire.

Masinile separatoare de impuritati, elevatoarele pentru transportul semintelor, crntarele automate se prevad cu aspiratoare de praf (guri de absorbtie). Sacii filtrelor se curata periodic si automat ; curatirea de praf a suprafetei filtrelor se face prin scuturarea sacilor si prin suflarea īn acelasi timp cu aer a tesaturii, īn directia opusa functionarii normale.

Ciclonul si colectorul de praf se curata la timp si cu multa grija.

Conductele de transportat seminte de floarea soarelui, īnainte si dupa filtre se prevad cu obturatoare cu īnchidere automata, pentru limitarea propagarii incendiului.

Supravegherea si exploatarea rationala a mijloacelor de transport si curatire a florii soarelui constituie o masura eficienta, care īnlatura multe cauze de incendiu.

Supapele pentru īndepartarea amestecului si a cojii se supravegheaza permanent spre a nu se īnfunda.

La orice zgomot anormal si la o debalansare a masinilor, acestea se opresc imediat, pentru a se īnlatura cauzele. Cojile semintelor de floarea soarelui trebuie depozitate departe de constructii, re-ecwnandīndu-se folosirea lor īn diferite scopuri, pe masura evacuarii din sectia de productie.

La prajitoare este necesara montarea unor instalatii de racire sau de inundare cu abur (īn caz de incendiu).

Pastrarea curateniei īn jurul benzii rulante care transporta amestecul de prajitoare si supravegherea functionarii ei īnlatura multe īnceputuri de incendiu.

Pānzele de filtru, imediat dupa īncetarea lucrului, se sufla cu aer si se spala ; spalarea si uscarea trebuie sa se faca īn camere destinate special acestui scop.

īntr-o fabrica de ulei sectia extractie prezinta un accentuat pericol de incendiu si aceasta datorita folosirii benzinii de extractie. Vaporii de benzina pot forma īn orice moment amestecuri explozive, destul de periculoase, daca nu se iau masuri corespunzatoare de prevenire.

Īn procesul rafinarii se folosesc acidul sulfuric, acidul clorhi-dric si o serie de reactivi speciali, iar acolo unde albirea se face pe oale chimica, se folosesc peroxizi.

srotul ca de altfel si turtele din piesele mecanice, prezinta tendinte spre autoaprindere. Fenomenul de autoaprindere apare datorita autoīncalzirii ce are loc īn masa materialului ca urmare a continutului de ulei si a actiunii diferitelor bacterii si ciuperci. Autoaprinderea turtelor si srotului este influentata de mai multi factori printre care se enumera:

posibilitatea de acumulare a caldurii īn anumite centre din masa materialului, caldura rezultata īn urma transformarii materiei si a actiunii microorganismelor;

gradul de umiditate;

temperatura mediului īnconjurator;

timpul de depozitare etc.

La turtele oleagenoase procesul de autoaprindere īncepe la 70-90°C.

Īn sectia de extractie nu se admite, la descarcarea extractoa-reior, folosirea lopetilor din metale feroase ; se īntrebuinteaza lopeti dirt lemn, alama, aluminiu sau alte materiale neferoase.

Pentru a se evita producerea unor rabufniri sau a exploziilor, īnainte de a se descarca extractorul, evacuarea gazelor se face prin orificiul de descarcare.

Garnitura de la usa de descarcare a extractoarelor se unge cu grafit, pentru a se asigura o buna etansare.

Scurgerile de benzina pe la īmbinari, robinete trebuie īnlaturate imediat ce se produc. Sectia de extractie se prevede cu o instalatie de stingere cu abur.

srotul se tine īn extractor pīna ce aburul din el elimina toata benzina; pentru aceasta se cere o atentie si o constiincioasa supraveghere a procesului de fabricatie.

snecul de transportat srotul se verifica permanent, pentru a se īnlatura frecarile, caldura si eventualele scīntei.

srotul trebuie bine racit, īnainte de depozitare pe un timp mai īndelungat. Racirea cu apa pīna la cel putin 40°C se poate face, fie prin stropire ou apa pe tot timpul transportarii din sectie īn depozit fara a depasi o umiditate de 4-6"/o, fie prin depozitare īn straturi foarte subtiri.

Pentru evacuarea prafului si a vaporilor de benzina se construiesc instalatii de ventilatie adecvate si independente, agregatele de ventilatie montīndu-se īn exterior ca de altfel si prizele de curent electric.

Iluminatul electric sa se faca din exterior, iar motoarele electrice vor fi de tipul sigur contra exploziilor. Lampile portative se folosesc numai īn cazuri speciale, alimentate din exterior la 12 V.

Īn sectia de extractie se recomanda folosirea pompelor actionate cu abur.

īn sectia de rafinare este necesar un control permanent al tuturor aparatelor care lucreaza sub presiune. Aparatele de rafinare se prevad eu conducte si ventile pentru evacuarea uleiului īn caz de incendiu.

Pe linga unele fabrici de ulei functioneaza si sectia de solidi-ficare (hidrogenare). De obicei, hidrogenul folosit la solidificara se obtine pe cale electrolitica. Folosirea hidrogenului īn poreesu! de fabricatie prezinta un accentuat pericol de explozie, deoarece formeaza cu aerul amestecuri explozive, urmate de incendii.

Acest lucru este posibil ori de cīte ori se produc scapari de gaze pe conducte, la robinete sau la aparatul de solidificare.

Hidrogenul se aprinde usor īn contact cu o flacara si se auto-aprinde la o temperatura de 57O°C el formeaza cu aerul amestecuri explozive īntre 4 si 74,2%.

Pentru īnlaturarea pericolului de incendiu īn sectiile de hidro-genare este necesar sa se asigure etansarea perfecta a tuturor conductelor prin care circula hidrogenul. īn spatiile unde sīnt posibile scapari de hidrogen trebuie sa functioneze instalatii de ventilatie, absorbtia facīndu-se la partea cea mai ridicata a īncaperii.

n cazul folosirii ventilatiei mecanice, ventilatoarele vor avea carcasa sau rotorul din materiale neferoase.

Aparatura electrica trebuie sa fie de tip antiexploziv. Utilajele si conductele prin oare circula hidrogenul, aburul si uleiul vor fi legate la pamīnt, pentru scurgerea electricitatii statice. Actionarea utilajelor se va face cu motoare antiexplozive si numai prin intermediul curelelor de transmisie de tip antistatic.

Conductele de gaze vor fi asezate īn mod obligatoriu la distante de 0,80 m, fata de sursele de caldura. Ele vor fi prevazute cu manometre si supape de siguranta, legate la returul de hidrogen la sursa sau pentru eliberarea īn atmosfera.

Procesul tehnologic trebuie condus cu o deosebita atentie īn limitele parametrilor optimi stabiliti, urmarindu-se īn permanenta starea autoclavei de hidrogenare pentru a se evita o explozie.

La oprirea fabricatiei pentru reparatii tehnice trebuie īndepartat hidrogenul 'din aparatura sectiei de autoclave, prin suflarea cu aer sau gaze inerte. Repunerea īn functie se va face periodic numai dupa ce conductele īn care urmeaza sa se introduca hidrogenul vor fi tinute sub vacuum timp de 0,5 h. īn sectia de hidrogenare scaparile de hidrogen din conducte sau diferite utilaje se vor depista cu solutie de sapun si se vor face periodic determinari de concentratie a gazelor periculoase.

Reguli generale de prevenirea incendiilor ca : interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului, sau a executarii unor lucrari care produc scīntei, trebuie respectate cu cea mai mare strictete.

Personalul sectiei va purta īncaltaminte cu talpa de cauciuc.



7. INSTALAŢII FRIGORIFICE


Procesul tehnologic se refera, īn general, la producerea frigului artificial, uneori pīna la -30i°C si chiar -40°C si īn continuare la conservarea prin frig a diferitelor produse alimentare. Pare paradoxal ca la asemenea temperaturi scazute instalatiile frigorifice sa prezinte pericol de incendiu. Este aproape de necrezut ca de la congelare sa se ajunga la topire si aceasta dintr-o cauza oarecare, care de cele mai multe ori apare īn urma unor neglijente omenesti.

Pericolul de incendiu si de explozie este generat de existenta materialelor izolante de matura 'Combustibila si de inflamabilitatea unora dintre agentii frigorifici. La aceste materiale si substante se mai adauga si produsele alimentare combustibile depozitate īn cantitati mari cum sīnt grasimile, carnea etc.

Ca materiale izolante se folosesc pluta, pluta bituminizata Asko (pentru pardoseli), rumegusul de lemn si īn ultimul timp placile de polistiren expandat.

O caracteristica a acestor materiale este arderea mocnita, cu mare degajare de fum, care creeaza mari dificultati īn stabilirea focarului si īn interventie. Astfel de incendii, uneori, se descopera cu īntīrziere.

Pluta ca si celelalte materiale folosite ca izolatie se pot aprinde de la orice sursa de aprindere. Pluta bituminoasa īncepe sa se īnmoaie la 120°C, la 20O°C degaja produsi volatili, la 250i°C se descompune termic, iar la 350°C arde cu flacara.

Polistirenul expandat se aprinde usor, chiar si de la un chibrit, arde rapid, cu fum negru gras, iar prin topire formeaza picaturi oare continua sa arda, contribuind astfel la propagarea incendiului. Polistirenul expandat larde ou o viteza mult mai mare decīt a celui obisnuit.

Arzīnd, de exmplu, 160 g polistiren sub forma de placi, īntr-o īncapere cu un volum de 70 m3 se produce atīta fum incit se pierde complet vizibilitatea. Comparativ, la aceeasi cantitate de lemn de brad se dezvolta un fum deabda perceptibil.

Formarea unei cantitati asa de mari de fum prezinta un mare pericol pe timpul incendiului.

Indiferent de natura ei izolatia combustibila creeaza un accentuat pericol de incendiu.

Pe timpul manipularilor īn antrepozite cad pe pardoseala diferite firimituri de carne īn special seu, uneori si grasimi care se īmbiba īn asfalt, īn asa masura incit este practic imposibil sa fie īndepartate. Pe asemenea pardoseli, incendiul se propaga mai repede, iar fumul, abundent si īnecacios, devine insuportabil.

O instalatie frigorifica incumba si agenti frigorifici. īn prezent ea agenti frigorifici sunt utilizati peste 30 compusi chimici, dar numai circa 10 >au o larga utilizare. Cei mai īntrebuintati sīnt amoniacul, cloruna de metil, bioxidul de carbon, bioxidul de sulf si īn ultimul timp freonii (freon 12, freon 22, ca cei mai īntrebuintati).

Cu toate ca printre conditiile impuse agentilor frigorifici figureaza si acelea de a nu fi nocivi si inflamabili, pīna īn prezent nu 5-a ajuns īnca la aceste deziderate.

Amoniacul prezinta pericol de incendiu si explozie. Ca agent frigorific, amoniacul continua sa fie preponderent īn instalatiile frigorifice, date fiind calitatile sale. īntr-o instalatie refrigerenta de-capacitate mijlocie se gaseste o cantitate de 3 OiOO-3 500 kg amoniac, iar pentru pierderile normale prin scapari de vapori este necesara completarea a 40-50 kg amoniac īn fiecare luna.

Amoniacul ataca cuprul si aliajele sale ; de asemenea bronzul si alama. īn aer se autoaprinde la 651 °C, dar īn continuare amoniacul arde destul de greu. In amestec cu aerul si īn concentratie de 16-25% amoniacul formeaza amestecuri explozive.

Explozia produsa nu se poate compara din punctul de vedere al presiunii de explozie, al efectelor dinamice, de exemplu cu cea a unui amestec de aeetilena-aer.

Totusi este neīntemeiata parerea unora oare considera amoniacul ca pe o substanta fara pericol de incendiu si explozie.

īn instalatiile frigorifice amoniacul este mentinut la o supra-presiune relativ ridicata (la 30°C aproximativ 11 at).

Īn caz de avarie a instalatiei, amoniacul se poate scurge relativ usor si aduna īn aerul īnconjurator īn concentratii ridicate. Fiind mai usor ca aerul se (acumuleaza īn partea de sus a īncaperii.

Datorita īnsa mirosului sau īntepator, scurgerile prin neetan-seitati se pot depista la timp.

Scurgerile prin conducte se pot produce datorita unei poro-zitati, din cauza sudurii sau lipiturilor executate necorespunzator.

Scurgeri de amoniac mai pot avea loc si la compresoare, din lipsa de etansare corespunzatoare a axului si a diferitelor piese ale compresorului.

Clorura de metil, datorita faptului ca se lucreaza la presiuni relativ reduse, este unul din cei mai utilizati agenti frigorifici, īn instalatiile frigorifice mici automatizate.

Scaparile de clorura de metil īn cantitati mici, deobicei, nu pot fi detectate dupa miros.

Clorura de metil īn amestec cu aerul īn proportie de 0-2?,7% devine exploziva.

īn instalatiile frigorifice exista multe masini si aparate electrice la care se pot produce defectiuni urmate de scāntei si īn anumite conditii chiar si de incendii. De asemenea, se gasesc cabluri de forta si automatizare, pozate pe anumite trasee (pasarele, tune-lui etc.) orizontale si verticale, care din diferite motive se pot scurtcircuita.

Defectiuni se pot produce si la aparatele de protectie īn special la eontactorul cu releu termic. De asemenea si la automatele de protectie defectiunile īn anumite conditii pot genera incendii (arderea bobinei electromagnetice, arderea releelor etc).

La electromotoarele cu colector si perii se pot produce scurtcircuite īntre lamele colectorului, ca si la bobina.

Pentru asigurarea securitatii antrepozitelor frigorifice īmpotriva incendiilor sīnt necesare o serie de masuri constructive si de exploatare.

Urmarile incendiilor declansate la unele instalatii frigorifice precum si greutatile aparute la stingerea lor, au facut pe specialisti sa dea cīteva noi solutii constructive īn ideea asigurarii unei interventii mai operative. Asa, de exemplu, ar fi nevoie ca boxele antrepozitelor construite pīna acum cu insuficiente cai de acces, sa fie prevazute ou usi oare sa dea īn exterior. Daca acest lucru nu este posibil s-ar putea prevedea goluri īn pereti, obturate cu panouri sau zidite ou anumite .materiale care la nevoie sa fie usor dislocate. Parte de zid construita din umplutura ar putea fi prevazuta de exemplu cu o foaie de tabla la partea interioara si cu cīrlig la cea exterioara pentru a putea fi smulsa eu ajutorul unui cablu tras de o masina.

Īn unele tari se remarca tendinta īnlocuirii izolatiei combustibile cu sticla spumoasa. Acest material deosebit de durabil si rezistent se poate folosi pentru pereti si pardoseala.

Pardoseala mai trebuie sa īndeplineasca si alte conditii si anume, sa fie rezistenta la siarcinile dinamice, sa nu fie alunecoasa si sa permita o curatenie usoara.

Pentru īnlaturarea pericolului de incendiu generat de agentii frigorifici este necesara o rationala exploatare a instalatiei.

Agentul frigorific, de exemplu, nu trebuie sa atace metalele folosite īn instalatie, pentru ca altfel se produc scapari de vapori sau lichid.

Pericolul de explozie al agentului frigorific sa fie pe cīt posibil redus, iar efectul toxic sau daunator asupra organismului uman sa fie cīt mai neīnsemnat.

De asemenea, este necesara stabilirea cīt mai usoara >a defectelor de etansare din instalatia aflata īn exploatare. Remedierea neetanseitatilor consta īn detectarea si repararea defectului, refacerea vacuumului īn instalatie si reīnearcarea eu agentul frigorific respectiv, operatii care trebuie facute numai īn ateliere si statii speciale de īncarcare.

Buteliile ou agenti frigorifici, necesare completarii īncarcaturii instalatiei, se vor tine la un loc ferit de īncalzire (sursa de caldura) si īn mod special de foc deschis.

Este complet interzis ea īn timpul īncarcarii agregatului sa se īncalzeasca butelia cu flacara, indiferent de sursa ei, deoarece apare pericolul de explozie.

Pentru īncarcare īn bune conditii butelia se va introduce īntr-un vas cu apa calda si anume īn perioada īn care compresorul aspira.

Uleiul folosit īn mod curent īn instalatiile frigorifice trebuie sa aiba punctul de autoaprindere īn jurul a 100-180oC, aceasta pentru a nu transforma compresorul masinii frigorifice īn motor cu explozie.

Pentru evitarea scaparilor de agenti frigorifici din compresor este absoluta nevoie de o perfecta etansare a axului compresorului, care trebuie realizata cu ajutorul unei presetupe cu inel de grafit.

Automatizarea masurarii anumitor parametri tehnologici si a semnalizarii asigura si evitarea unor surpirze generatoare de incendii.

O astfel de instalatie īndeplineste operatii ca: reglare automata si indicarea nivelului de amoniac, semnalizarea optica si acustica a depasirii limitelor admise la temperaturi, presiuni -si nivele īn diferite puncte ale instalatiei, reglarea automata a temperaturilor, semnalizarea lipsei de ungere la eampresoare, semnalizarea optica si acustica a ramīnerii din neglijenta a unui om īn camera frigorifica.

Īncaperile anstalatiilor frigorifice care folosesc agenti frigorifici inflamabili trebuie bine aerisite, īn care scop se prevad sisteme de ventilatie corespunzatoare.






loading...











Document Info


Accesari: 12237
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )