Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza

Tematica instruire P.S.I.

tehnica mecanica











ALTE DOCUMENTE

MOD DE SETARE AL PARAMETRILOR
MANEVRA DE ANCORARE,ANCORARE IN BARBA,AFURCARE , AMBOSARE
Dumitru DELEANU - MECANICA - Teorie si aplicatii
Erorile de masurare si de prelucrare
Desurubati dar nu indepartati piulitele ( 10mm. AF ) retinand carcasa de la P.A.C. si indepartati carcasa]
Setarea receptorului GPS si colectarea punctelor
Castrol EDGE Sport 10W-60
Standard International de Aplicatie in
STABILIREA TEHNOLOGIEI DE OBTINERE A SEMIFABRICATELOR MATRITATE
Tehnica vidului


Tematica instruire P.S.I.

Tematica in domeniul PSI cuprinde cunostinte referitoare la:

- efectele focului;

- sursele de aprindere;     

- urmarile incendiilor;

- comportamentul în caz de incendiu;

- modalitatile de prevenire si stingere a incendiilor.

- identificarea surselor de incendiu;

- modul de comportare în caz de incendiu;

- însusirea modalitatilor teoretice si practice pentru stingerea focului si acordarea primului ajutor în caz de incendiu;

- respectarea regulilor de prevenire a incendiilor pe timpul cazarii;

-completarea cunostintelor privitoare la profesia de pompier si la importanta sociala a activitatii de aparare împotriva incendiilor.

În continuare sunt prezentate temele incluse în tematica de instructaj pe linia PSI a salariatilor

I.                  TEMA NR. 1 FOCUL - PRIETEN  SI  DUSMAN

II.               TEMA NR. 2 COMPORTAREA ÎN CAZ DE INCENDIU

III.           TEMA 3 - CUNOAsTEREA PRINCIPALELOR MAsINI sI UTILAJE DE STINGERE A INCENDIILOR. MODUL DE FOLOSIRE A ACESTORA

IV.            TEMA NR. 4 REGULI DE PREVENIRE A INCENDIILOR ÎN GOSPODARIE

V.               TEMA 5  SISTEME DE ALARMARE IN CAZ DE INCENDIU. REGULI SI MASURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALATIILE ELECTRICE SI DE INCALZIRE

VI.            TEMA NR. 6 PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE INCENDIU

TEMA NR. 1 FOCUL - PRIETEN  SI  DUSMAN

ROLUL FOCULUI ÎN VIATA OMULUI

Din cele mai vechi timpuri,focul a fost un ajutor nepretuit al omului, slujindu-l în cele mai diferite activitati pe care le desfasoara , de la încalzirea microclimatului în care traieste, pregatirea hranei, pâna la desfasurarea unor procese ce necesita caldura etc.

Dar s-a dovedit ca focul prieten al omului,poate deveni dusman al acestuia,punându-I viata în pericol,integritatea bunurilor materiale create dealungul timpului atunci când este scapat de sub control ori este utilizat în anumite conditii.

EFECTELE UTILIZARII INCORECTE A FOCULUI

Istoria civilizatiei umane este însotita în procesul ei ascendent si de lupta oamenilor împotriva fenomenelor de disconfort, inclusiv cele produse de arderile necontrolate, numite frecvent incendii.

Atitudinea oamenilor fata de aceste fenomene negative ce le-a însotit evolutia este una de respingere, de negare care îmbraca anumite forme de manifestare în raport de treapta de dezvoltare a societatii, a comunitatilor umane.

Pentru a-si salva bunurile materiale si spirituale împotriva efectelor distructive ale focului, societatea si-a organizat, în epoca moderna, formatiuni specializate, care au purtat diferite denumiri în raport cu forma de organizare statala.

În fiecare an pe plan mondial incendiile provoaca zeci de mii de pierderi de vieti omenesti ,sute de mii de raniti si uriase pierderi materiale, la originea pierderilor de vieti omenesti o pondere importanta revine fumului si gazelor toxice de ardere precum si arsurilor.

La fiecare 7 minute, undeva în lume izbucneste un incendiu, anual înregistrându-se peste 75000 de incendii.

Acest flagel determina mai multe pierderi de vieti omenesti si bunuri materiale decât toate calamitatile naturale.

Focurile în loc deschis, aprinse voluntar în diferite scopuri (gatit, încalzit) cum ar fi: focuri de tabara, de miriste, pentru arderea gunoaielor, deseurilor etc. lasate fara supravegere si scapate de sub control în paduri, curti, santiere, depozite cât si în spatii interioare, focuri pentru încalzit în hale industriale, constructii civile pot sa se propage la materiale si elemente de constructie combustibile din apropriere, prodocându-se incendii dezvoltate.

În dezvoltarea incendiilor în aer liber factorul esential îl constituie vîntul prin directia si viteza sa.

Incendiile datorate surselor de aprindere cu flacara si anume: chibrite, lumânari, focuri aprinse voluntar dar scapate de sub control, aparate termice au o pondere în ROMÂNIA de 30-45 % din totalul incendiilor, în functie de sezon.

Numarul mediu de incendii la 1000 de locuitori în :

- SUA = 7,4;

- MAREA BRITANIE =9,1;

- OLANDA =5,9;

- ITALIA =3,1;

- GERMANIA =3;

- ROMÂNIA = 0,4;

SURSELE DE INCENDIU

CUM SE PRODUCE UN INCENDIU ?

Pentru a defini notiunea de "incendiu", trebuie sa explicam în prealabil ce reprezinta arderea unui material.

Arderea este reactia unui material combustibil în contact cu oxigenul, fenomen ce are loc cu degajare de caldura si este însotit, în general, de emisie de flacari si fum.

Procesul de ardere nu poate avea loc decât daca sunt îndeplinite simultan conditiile:

- prezenta combustibilului -adica a unui materia1 care sâ arda în prezenta focului sau a temperaturilor ridicate;

- prezenta substantelor care intretin arderea (oxigenuf din aer, de exemplu);

- initierea reactiei -prin existenta unei surse de foc.

Cel mai important fenomen fizic ce însoteste arderea, este cresterea temperaturii materialelor (atât a celor care ard propriu-zis, cât si a celor din apropiere), fenomen amplificat pe masura ce arderea este tot mai intensa. De asemeni, pe timpul arderii se degaja cantitati mari de fum si gaze de ardere. Fumult este vizibil, are miros si gust, si în functie de aceste elemente ne putem da seama de natura materialului care arde (exemple: fumul cenusiu cu miros întepator, provine de la arderea lemnului; arderea hârtiei, paielor si fânului, este

însotita de un fum alb-galbui; motorina, cauciucul, degaja un fum negru intens).

Atentie! Prezenta fumului de culoare galben, albastru, alb, ca si gustul dulceag, amarui, usturoiat al acestuia, indica prezenta unor substante otravitoare, deci zona trebuie parasita imediat.

În orice situatie, trebuie evitata inhalarea fumului, deoarece acesta contine monoxid de carbon, o substanta foarte toxica, care provoaca asfixieri. Spunem câ flacara s-a propagat de la un punct de pornire - numit focar - spre vecinatati, si acest fenomen nu poate fi oprit decât în doua situatii:

- flacara intâlneste un material care nu arde;

- o persoana stinge flacara.

În acest moment putem enunta si o definitie a incendiului si anume:

Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, care necesita 4 elemente definitorii:

- existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere;

- initierea si dezvoltarea în spatiu si timp a procesului de ardere sa fie necontrolate;

- procesul de ardere sâ fie nemotivat social, necesitând o interventie organizata în scopul lichidarii lui;

- producerea de pierderi materiale în timpul arderii.

Exemplificare:

Presupunem cazul unei case în care încalzirea se realizeaza cu ajutorul sobelor de teracota.

Bineînteles, în interiorul fiecarei camere, exista elemente de mobilier (dulap, pat, scaune, masa etc.), covoare, carti, s.a.m.d., deci exista combustibilul care ar putea întretine arderea.

Din neglijentâ, usita sobei în care arde focul a fost lasata deschisa si o bucata de jar a cazut pe covor. Deci sursa de aprindere (bucata de jar), a intrat în contact dired cu materialul combustibil (covorul), si a initiat procesul de ardere. Odata aparuta prima flacara, aceasta se va propaga într-o directie oarecare (în functie de natura, cantitatea, proprietatile fizicochimice ale materialului combustibil, existenta unor curenti de aer) spre obiectele din camera. Atât initierea arderii cât si desfasurarea procesului sunt necontrolate, desfasurânduse în afara vointei omului.

Întreaga desfasurare a fenomenului, descrisa pâna în acest moment, nu are o motivatie sociala, deoarece se produc pierderi materiale sau chiar umane. Pentru limitarea acestor pierderi este necesara interventia unor forte specializate (pompieri militari sau civili), care sa întrerupa procesul de ardere.

Fiind întrunite toate elementele componente, putem spune ca am descris initierea si desfasurarea unui incendiu.

Nu avem de-a face cu incendii în urmatoarele situatii, neproducându-se pagube materiale si/sau nefiind nevoie de interventia pompierilor:

- arderea resturilor menajere dintr-o groapa de gunoi;

- arderea resturilor vegetale de pe ogoare, dupa strângerea recoltei.

CARE SUNT SURSELE DE INITIERE A UNUI INCENDIU ?

In literatura de specialitate din România, se iau în considerare 14 tipuri de surse de aprindere, care în functie de natura lor, pot fi clasificate astfel:

1. Surse de aprindere cu flacara:

- focuri în aer liber;

- flacara (chibrit, lumânare);

- flacari de la aparate termice.

2. Surse de aprindere de natura termica:

- obiecte incandescente (tigara, topituri metalice, becuri electrice, jar, cenusa, zgura, particule incandescente de la sudura);

- caldura degajata de aparate termice (casnice, industriale);

- efectul termic al curentului electric;

- cosuri de fum defecte si necuratate.

3. Surse de aprindere de natura electrica:

- arcuri si scântei electrice;

- scurtcircuit electric;

- electricitate statica.

4. Surse de aprindere spontana:

- de natura chimica;

- de natura fizico-chimica;

- de natura biologica.

5. Surse de aprindere de natura mecanica:

- scântei mecanice;

- caldura degajata prin frecare.

6. Surse de aprindere naturale:

- caldura solara;

- trasnet.

7. Surse de aprindere datorate explozivilor si materialelor incendiare.

8. Surse de aprindere indirecte (datorita focarului unui incendiu, flacara unui amestec exploziv).

Toate aceste surse de aprindere sunt produse de MIJLOACE DE APRINDERE, dintre care cele mai des întâlnite în practica sunt: aparate electrocasnice, mijloace de iluminat electric, brichete, chibrituri, lampi, lumânari, tigara, cazane, cuptoare, aragaze, sobe, aparate de sudura, burlane si cosuri de fum.

Sursa de aprindere produsa de un mijloc nu poate initia un incendiu, decât în împrejurari determinante, care pot fi:

- instalatii electrice defecte;

- echipamente electrice improvizate;

- sisteme de încalzire defecte, improvizate sau nesupravegheate pe timpul functionarii;

- cosuri, burlane de fum defecte sau necuratate;

- jocul copiilor cu focul;

- focul deschis nesupravegheat;

- actiunea intentionata;

- altele.

Prevenirea incendiilor se realizeaza prin preîntâmpinarea producerii acestor împrejurari determinante, respectând anumit 131p1520b e reguli de prevenire a incendiilor.

PRINCIPALELE CAUZE DE INCENDIU SI MODUL DE INLATURARE A ACESTORA. SISTEME DE ALARMARE SI TIPURI DE STINGATOARE.

Incendiul este un fenomen complex si distrugator de valori materiale si umane uneori

incalculabile,un fenomen nedorit de nimeni si care trebuie combatut de toti si pretutindeni.Pentru a cunoaste modul in care trebuie sa actionam pentru combaterea incendiilor trebuie sa cunoastem mai intai principalele cauze de incendiu. Acestea sunt :

1.Focurile deschise care se refera la flacara de chibrit, flacara oxiacetilenica (de sudura), focul improvizat (in aer liber), tigara aprinsa,flacara de la un incendiu,corpurile incadescente,flacara de la lumanari,dela masinile de gatit etc .Intretinuta de oxigen flacara, poate sa aiba o temperatura de pana la 2000 de grade celsius (lampa de gatit ) sau chiar de 3150 de grade celsius (bec de sudura) si poate usor , aprinde materialele deci sa declanseze incendii.

Pentru a nu provoca incendii trebuiesc cunnoscute citeva masuri de prevenire a incendiilor determinate de focurile deschise:

- chibritele trebuie folosite numai de adulti , in locurile in care nu exista pericol de incendiu sau de explozie si stinse bine dupa utilizare;

- copii nu trebuie sa se joace cu chibrituri, tigari sau sa umble la soba sau aragaz ;

- focurile deschise nu trebuie facute pe timp de vant sau la o distanta mai mica de 100 m fata de liziera padurilor sau lanuri de cereale si de 50 m de materiale combustibile;

- nu vor fi lasate nesupravegheate si se vor stinge cun apa sau acoperite cu pamint la plecare;

- aparatele de sudura nu constituie un mijloc de joaca si nu trebuie folosite decat de cei autorizati;

2.Corpurile incalzite si supraincalzite termic. Dintre corpurile supraincalzite, care pot genera frecvent incendii se pot enumera :

- cosurile supraincalzite ale sobelor si burlanele, de acea trebuiesc reparate, curatate si bine etansate imbinarile acestora.;

- instalatiile de incalzire centrale cu aburi, daca sunt lasate pe ele diverse materiale combustibile timp indelungat (lemn, hirtie, textile ):

- radiatoarele electrice, cand nu sunt supravegheate ele trebuie asezate la distanta de materialele combustibie si nu direct pe pardoseala combustibila (parchet), pe un strat termoizolant care sa depaseasca perimtrul lui cu 25 cm.;

- aparatele electrocasnice (fier de calcat, radiatoare, uscatoare de par, ondulatoare), trebuie supraveghate, asezate la distanta de materialele combustibile si nu pe covor, pe masa, pe aparatul de radio, iar dupa folosire trebuie scoase din priza;

- lampile electrice cu incandescenta trebuia supravegheate si protejate cu globuri de protectie;

- conductoare electrice supraincalzite, nu se admit circuite electrice improvizate, se protejeaza impotriva umezeli, sigurantele ttrebuie sa fie calibrate;

- radiatile solare, recipientele in special cele metalice se protajeaza impotriva razelor solare prin vopsirea in culori deschise care sa reflecte razele solare (albargintiu) sau acoperirea cu prelate sau copertine;

- corpuri incandescente, materiale combustibile cum ar fi carbunele aprins sau jarul din cenusa aruncata la intimplare, de acea cenusa se depoziteaza in gropi speciale dupa ce in prealabil s-a stopit cu apa.

3. Scantei si arce electrice. Scanteia este o particula incandescenta care se desprinde dintr-un corp ce arde.

Scanteile ce ies pe cosurile cladirilor, a fabricilor, a locomotivelor,a tevilor de esapament au capacitatea termca de a aprinde materiale aflate in mediul inconjurator de aceea functionarea lor trebuie supravegheate, nu se folosesc, aparate de sudura numai de persoane autorizate.

4. Trasnetul, este o descarcare electrica intr-e nor si pamant. Daca trasnetul este de mica intensitate dar lunga durata poate aprinde paie, fan, hartie e.t.c. Deacea pe timp de furtuna nu se sta sub copaci izolati langa stalpi de inalta tensiune in apa, pe varf de deal, daca este posibil in cladiri prevazute cu paratrasnet.

Mod de alarmare

In cazul observarii unui incendiu in scoala cum trebuie sa actionati !

1. Trebuia sa anuntati cel mai apropriat profesor sau orice adult din scoala. Acesta va da semnalul sonor :

-pentru incendiu trei semnale lung-scurt- lung;

- pentru exercitiu de alarmare doua semnale scurte la interval de 5 secunde.

2. Trebuie sa parasiti scoala conform planului de evacuare afisat.

3. Persoanale adulte vor anunta pompierii militari si vor actiona pana la sosirea acestora cu stingatoarele din dotare. Important !! Atat in cazul accidentelor observate cat ci in cazul observarii incendiilor este important sa anuntati Politia, Pompierii, Salvarea si sa nu actionati in necunostinta de cauza.

Tipuri de stingatoare

Stingatoarele dupa modul de transportare pot fi: portabile (SP), remorcabile (SR), transportabile(ST).

Dupa substanta continuta pentru stingere: cu apa imbunatatita, cu apa pulverizata, cu spuma chimica, folosite pentru inceputuri de incendiu le materiale prin care nu trece curentul electric; cu pulberi si gaze inerte (praf si dioxid de carbon), cu gaze inerte (cu bioxid de carbon), folosite pentru stingerea incendiilor de la instalatii electrice aflate sub tensiune.

Stingatoarele trebuie sa existe in toate institutile publice si trebuie periodic verificate

CUNOAsTEREA MODULUI DE ALARMARE A SUBUNITĂŢILOR MILITARE sI A FORMAŢIILOR CIVILE DE POMPIERI. MIJLOACELE CE SE FOLOSESC ÎN ACEST SCOP

Despre problema anuntării si alarmării pompierilor militari si civili s-a vorbit si în cazul temei nr. 2.

Pompierii militari se pot anunta prin telefon la nr. "981" în sectorul----------, în municipiul ---------------------------- la telefonul------------------------.

 Anuntarea lor se poate face si prin agent, adică o persoană care se deplasează la sediul unitătilor militare de pompieri din municipiile mentionate mai sus, pe jos, cu bicicleta, cu autoturismul sau orice alt mijloc de deplasare cât mai rapid.

În continutul anuntului telefonic 1trebuie precizate următoarele date (informatii) privind incendiul:

- denumirea obiectivului incendiat (scoala, gospodăria...);

- locul izbucnirii incendiului (parter, etaj, acoperis, subsol, grajd, sură, depozit de furaje etc.);

- ce arde (materialele incendiate);

- adresa locului de izbucnire a incendiului (localitatea, strada, nr. casei);

- cine anuntă incendiul (numele si prenumele);

- numărul telefonului de la care se anuntă incendiul, (dacă anuntarea se face prin telefon).

După anuntare nu se părăseste telefonul si se asteaptă apelul pompierilor pentru confirmare.

 În cazul localitătilor neracordate la reteaua telefonică urbană, anuntarea pompierilor militari de raion se face prin Oficiul Romtelecom, caz în care se asigură unele măsuri dispuse de Primărie, pentru ca anuntul să fie real si să ajungă la subunitatea de raion. Formatiile civile de pompieri ale agentilor economici din apropierea scolilor se anuntă similar cu pompierii militari. Formatiile civile de pompieri din localităti, (orase, comune, sate) în care nu functionează pompierii militari se poate face prin telefon la sediul formatiei dotate cu autospecială (masină de stingere) sau la Primărie. La formatiile dotate cu hipocisterne sau pompe manuale, la care nu se execută serviciu permanent la sediul acestora (remiză) anuntarea (si alarmarea) se asigură prin mijloace de alarmare sonoră (toacă metalică, bucăti de metal legate în suporti speciali sau prin clopotul bisericilor).

Semnalul de alarmare a pompierilor civili se stabileste de către conducerea Primăriei, împreună cu preotii parohi si se aduce la cunostinta publicului.

De regulă, în caz de incendiu, semnalul folosit este cel de primejdie, adică de a bate clopotul în dungă (într-o ureche).

Clopotul se poate folosi si pentru chemarea pompierilor civili la sedinte de pregătire (lectii), exercitii si aplicatii ori alte situatii, cazuri în care se stabilesc semnale distincte.

TEMA NR. 2 COMPORTAREA ÎN CAZ DE INCENDIU

Incendiile sunt caracterizate, în general, de aparitia si dezvoltarea flacarilor, ele constituind de fapt, simbolul focului.

Efecte nocive asupra oameniloe, bunurilor si mediului, au si caldura degajata, fumul si gazele arse si chiar utilizarea neadecvata a unor produse de stingere.

Daca orice persoana evita, în mod instinctiv, contactul direct cu flacârile, fenomene cum ar fi degajarea fumului si a gazelor de ardere, sunt de multe ori ignorate, neaparând atât de evident periculoase ca flacarile. De multe ori însa, aceste produse ale arderii, provoaca pericole si distrugeri mai mari decât flacarile, inclusiv pierderi de vieti omenesti, fapt dovedit de statisticile interventiilor la incendii.

Propagarea rapida a fumului într-o constructie, are drept efect, în primul rând, reducerea vizibilitatii, fapt ce conduce la diminuarea capacitatii de orientare a persoanelor si la aparitia panicii. Acestea împiedica parasirea rapida a zonei periculoase si, ca urmare, se mareste durata de stationare sub influenta caldurii si gazelor toxice, sansele de supravietuire diminuându-se.

Reactiile fata de incendii si fum, sunt diferite de la individ la individ, în functie de particularitatile fizico-psihice ale fiecaruia.

Particulele de fum se pot localiza pe caile respiratorii, provocând simptome de ameteaia si voma. Lipsindu-i oxigenul, victima incendiului intra în stari euforice, comportându-se într-o maniera irationala sau ineficace (de exemplu, oameni care zgârie usa în loc sa manevreze clanta).

Efectele inhalarii fumului sunt agravate de consumul de alcool, droguri sau medicamente cu efect sedativ.

Comportarea recomandata în toate cazurile de propagare a fumului într-o incinta, este urmatoarea: stiind ca fumul si gazele au tendinta de a se acumula în strat sub tavan, se da alarma, apoi se merge aplecat, fara ezitari, pentru a se cauta o cale de evacuare (în caz ca aceasta nu este cunoscuta). O importanta deosebita o are instructajul periodic în cazul ocupantilor unei cladiri, asigurându-se astfel reflexele indispensabile evitarii actelor ilogice datorate intoxicatiei cu fum.

În compozitia fumului intra si gazele de ardere, deseori cu efecte extrem de nocive.

decât oxigenul, formeaza carboxihemoglobina, compus ce induce modificari psihomotrice fatale.

Dioxidul de carbon produce moartea prin asfixie, la concentratii sub 20%, iar la concentratii mici (3-10%), produce dureri de cap, congestie cerebraia, reducerea capacitatii auditive.

Hidrogenul sulfurat atinge sistemul nervos central, înainte de a provoca edemul pulmonar.

Tot mai des utilizate în ultimul timp, masele plastice degaja prin ardere gaze toxice sau corozive. Alaturi de fosgen, amoniac, formaldehida, îndeosebi acidul clorhidric produce simptome de sufocare si afecteazâ sistemul pulmonar, având în acelasi timp un efect coroziv.

În caz de incendiu, un pericol deosebit îl reprezinta materialele plastice termoplaste, care se înmoaie la caldura, se topesc si curg. Picaturile, cu temperaturi foarte mari, pot produce arsuri greu de vindecat sau pot contribui la propagarea incendiului.

În concluzie, orice persoana aflata într-o cladire în care s-a produs un incendiu, trebuie sa o paraseasca în cel mai scurt timp, evitând prin orice mijloace inhalarea fumului si a gazelor de ardere.

Evacuarea persoanelor, urmareste scoaterea organizata a persoanelor din spatiile în care incendiul sau alte evenimente negative, pot afecta viata si sanatatea oamenilor.

Caile de circulatie prin care se realizeaza evacuarea, sunt constituite din usi, scari, coridoare, care asigura iesirea persoanelor în exterior, la nivelul terenului, în cel mai scurt timp si în conditii de deplina siguranta.

În cazul particular al unei unitati de învatamânt, în cazul în care este necesara evacuarea cladirii, elevii vor respecta urmatoarele:

- vor fi îndeplinite întocmai instructiunile celor care conduc evacuarea (cadre didactice, pompieri, etc.);

- pe parcursul deplasarii spre exterior, se va merge în pas vioi. Un anunt incomplet, de genul "Arde o casa pe strada Visinilor", urmat de închiderea telefonului, nu va fi luat în considerare. Prin urmare, odata ce ati apelat la 981 (apel gratuit), veti preciza urmatoarele:

- denumirea obiectivului incendiat (casa, apartament, magazin, etc.);

- ce arde (natura materialelor incendiate);

- locul producerii incendiului (parter, etaj, acoperis, etc.);

- adresa exacta;

- numele celui care anunta incendiul si numarul postului telefonic de la care apeleaza.

Atentie! Persoana care a facut anuntul, va ramâne lânga telefon pentru confirmare Nerespectarea acestei conditii, poate conduce la neluarea în considerare a anuntului de incendiu. De asemeni, nu sunt luate în considerare anunturile anonime.

STINGEREA INCENDIILOR

I. MECANISMUL STINGERII FOCULUI

Prin procedeu de întrerupere a arderii sau de stingere a incendiilor, se întelege un proces fizic sau chimic, aplicat prin actiuni succesive, care în final trebuie sa conduca la încetarea arderii.

În prezent, se folosesc 7 procedee de întrerupere a procesului de ardere. Alegerea unuia sau altuia, depinde de o serie de factori, cei mai importanti fiind natura, situatia si marimea incendiului, precum si proprietatile substantelor care ard.

1. Racirea zonei de ardere.

Este cel mai utilizat procedeu de stingere si consta în introducerea unor substante aflate la temperatura joasa comparativ cu cea a incendiului, si care au capacitatea de a prelua o parte din caldura necesara procesului de ardere.

Produsele de stingere indicate a se folosi în acest procedeu sunt: apa, zapada, dioxidul de carbon sub forma de zapada carbonica.

2. Izolarea materialelor si substantelor combustibile de aerul atmosferic.

Procedeul consta în izolarea materialelor care ard, fata de aerul atmosferic, care întretine arderea. în acest fel, se reduce viteza de ardere si, respectiv, degajarea de caldura.

Procedeul se utilizeaza în principal la stingerea incendiilor de lichide combustibile, fiind utilizate în acest scop spume, pulberi, prelate umezite.

3. Reducerea continutului de oxigen.

Procedeul are la baza introducerea de substante care nu întretin arderea în amestecurile de gaze-aer care participa la ardere, în scopul scaderii procentului de oxigen la valori mai mici de 15%.

Procedeul poate fi aplicat numai în spatii relativ închise (tuneluri, subsoluri etc.).

Ca produse de stingere se utilizeaza dioxidul de carbon, aburul, apa pulverizata foarte fin.

4. Introducerea de inhibitori în spatiile în care are loc arderea.

Procedeul se bazeaza pe proprietatea unor substante active, denumite inhibitori, de a încetini sau opri reactia de ardere. Ca agenti de stingere, amintim înlocuitorii de haloni (si halonii cu aceleasi proprietati, dar utilizarea lor va fi foarte mult limitata, deoarece distrug stratul de ozon).

5. Reducerea temperaturii substantelor aprinse, prin amestecarea maselor de lichid aprins.

Din momentul în care un combustibil lichid se aprinde, temperatura de la suprafata lui creste pâna devine egala cu temperatura de fierbere, în timp ce temperatura straturilor de adâncime este scazuta. Prin amestecarea straturilor (cu ajutorul aerului sau gazelor inerte introduse sub presiune), se produce egalizarea temperaturii si încetarea arderii la suprafata.

6. Folosirea substantelor explozive.

Procedeul este folosit pentru stingerea incendiilor de padure care se dezvolta cu violenta, a celor de sonde în eruptie sau pentru rezolvarea unor cazuri deosebite. Prin explozii controlate, undele de soc formate, pot întrerupe procesul de ardere.

7. Îndepartarea materialelor combustibile din zona de ardere.

Asa cum am precizat, fenomenul de ardere nu poate avea loc în lipsa materialelor combustibile, deci procedeul este folosit în principal pentru limitarea propagarii incendiilor.

Pentru întreruperea procesului de ardere, se pot folosi simultan, mai multe dintre procedeele descrise. La o combinare a acestora însa, unul din ele este principal si hotarâtor în actiunea de stingere a incendiului.

II. PRINCIPALELE SUBSTANTE STINGATOARE SI MIJLOACE UTlLlZATE ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

În functie de natura materialelor sau substantelor combustibile prezente în spatiile afectate de incendiu, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:

Clasa A: - incendii de materiale solide, a caror combustie are loc în mod normal cu formare de jar (lemn, hârtie, materiale textile, rumegus, cauciuc)

Clasa B: - incendii de lichide sau solide lichefiabile (benzina, petrol, alcool, lacuri, vopsele, uleiuri, ceara, parafina)

Clasa C: - incendii de gaze (hidrogen, metan, acetilena, butan, gaz de sonda).

Clasa D: - incendii de metale (sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan)

Produsele de stingere sunt substante naturale sau obtinute prin diferite procedee tehnologice, si care, introduse în zona de ardere, creeaza conditiile necesare pentru încetarea procesului de ardere.

Apa - sub forma de jet compact, jet pulverizat, zapada, are cea mai mare eficacitate în stingerea incendiilor din clasa A. Efectul de stingere a incendiului cu apa, se realizeaza în principal, prin racirea materialului care arde, dar si prin izolarea suprafetei incendiate fata de oxigenul din aer cât si prin actiune mecanica.

Fiind buna conducatoare de electricitate, apa nu se recomanda a fi utilizata la stingerea incendiilor în instalatiile electrice sub tensiune. De asemeni, în contact cu unele substante sau produse chimice (carbid, sodiu, potasiu), poate genera explozii sau degaja gaze combustibile

care jntensifica arderea.

Spuma -din punct de vedere al procedeului de obtinere, spumele se clasifica în:

- spuma chimica (utilizata tot mai rar);

- spuma aeromecanica (fizica) - obtinuta prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer, azot), într-o solutie apoasa de spumant.

Spre deosebire de apa, care stinge cu prioritate prin efectulde racire, spumele reduc evaporarea, izoleaza combustibilul de flacara si împiedica accesul oxigenului si deci, reaprinderea.

Spumele se utilizeaza pentru stingerea incendiilor din clasa B, pentru cele din clasa A eficacitatea fiind diminuata, comparativ cu cea a apei.

Spumele nu se utilizeaza pentru stingerea incendiilor la instalatii electrice sub tensiune (pericol de electrocutare).

Pulberile sunt amestecuri de substante chimice solide, fin divizate, având unul sau mai multi componenti principali si o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate si depozitare. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere, se explica prin actiunea de inhibare a reactiilor în lant ale arderii.

Se recomanda folosirea pulberilor, la stingerea practic a tuturdr materialelor combustibile, aincendiilor de echipamente electrice sub tensiune, precum si a incendiilor la temperaturi exterioare foarte scazute.

Aburul. Efectul de stingere al aburului, se bazeaza pe reducerea continutului procentual deoxigen (la o conncentratie de 35% a aburului într-o incinta, arderea înceteaza). Se utilizeaza numai la instalatii speciale de stingere.

Halonii sunt hidrocarburi halogenate, care reactioneaza cu produsele de ardere intermediare si, printr-o reactie în lant, produc efectul de inhibitie si sting incendiul.

Din ratiuni ecologice, în prezent sunt înlocuiti cu substante care au acelasi efect de stingere, dar nu ataca stratul de ozon.

Dioxidul de carbon (CO2) este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B si C, precum si incendiilor de instalatii electrice sub tensiune, permitând stingerea prin doua mecanisme: înlocuirea oxigenului si racirea mediului.

STINGATOARE. Primele mijloace de interventie în caz de incendiu sunt stingatoarele, dispozitive de stingere actionate manual, care contin o substanta care poate fi refulata si dirijata asupra unui focar de ardere, sub efectul presiuni formate în interiorul lor.

Clasificare:

1. Dupa tipul substantei de stingere:

- cu apa pulverizata;

- cu spuma chimica;

- cu pulberi;

- cu dioxid de carbon;

- cu haloni.

2. Dupa modul de transport:

- portative (pâna la 10 kg, capacitate);

- transportabile (pe roti).

Refularea produselor de stingere continute de stingatoare, se face sub efectul unei presiuni inteme, asigurata prin urmatoarele procedee:

- substanta de stingere este îmbuteliata sub presiune, energia de refulare fiind asigurata de presiunea vaporilor substantei, la temperatura normalâ de functionare (ex. stingatoare cu CO2);

- presiunea este realizata de un gaz inert, de regula CO2, introdus în corpul stingatorului în momentul utilizarii; gazul este pastrat în butelii si eliberat prin spargerea unei membrane sau prin deschiderea unui ventil (ex. stingatoare cu apa, pulbere sau spumâ mecanica);

- presurizarea permanenta a stingatorului (tip spray), cu azot sau aer comprimat (ex. stingatoare cu pulberi).

Gazul de presurizare este generat prin reactia dintre 2 produse chimice (acid+baza), amestecate în momentul punerii în functiune a stingatorului (ex. stingatoare cu spuma chimica).

TEMA 3 - CUNOAsTEREA PRINCIPALELOR MAsINI sI UTILAJE DE STINGERE A INCENDIILOR. MODUL DE FOLOSIRE A ACESTORA

Pentru stingerea incendiilor, pompierii militari si civili au în dotare o serie de utilaje si masini de stingere, mobile, cu sau fără motor. si în judetul nostru, în unele localităti, pompierii civili mai folosesc în lupta lor contra incendiilor utilaje de tip hipo (trase sau tractate de cai) cum sunt hipocisternele, pompele manuale si motopompele remorcabile sau transportabile (motorul serveste numai la actionarea pompelor fără a avea rostul de autopropulsare al utilajului respectiv). În acelasi timp pompierii civili din unele localităti au în dotare autospeciale de stingere la fel ca si pompierii militari, desigur mai reduse ca număr (de regulă câte o masină).

Autospecialele de stins incendiul sunt vehicule de constructie specială care dispun de instalatii, echipamente si accesorii pentru stingerea incendiilor. Pot fi folosite direct la stingerea incendiilor cu agregate speciale sau indirect pentru îndeplinirea unor misiunui ajutătoare în cazul unei calamităti sau catastrofe.

Principalele părți componente ale autospecialelor sunt:

- autosasiul, care cuprinde totalitatea sistemelor si organelor pentru autopropulsarea masinii fiind adoptat nevoilor montării instalatiilor si agregatelor necesare lucrului cu apă, spumă, pulbere si gaze inerte la stingerea incendiilor.

Autosasiul are în componentă: motorul propriu-zis, sistemul de transmisie, sistemul de suspensie, sistemul de directie, sistemul de frânare, sasiul propriu-zis pe care sunt montate toate sistemele si caroseria.

- caroseria montată pe autosasiu compartimentată după nevoi pentru adăpostirea servantilor, accesorilor si a celorlalte instalatii cu care este echipată masina. La unele autospeciale este prevăzută cu dispozitive de stropire care să asigure autoprotectia, astfel încât pe timpul actiunii de stingere să se poată apropia cât mai mult de incendiu.

- instalatia pentru stingere cu apă, cu spumă, pulbere si gaze inerte, are în componentă:

a) cea cu apă: cu rezervor de mărime varabilă în functie de tipul masinii; instalatia hidraulică cu comenzile si sistemele de conducte care asigură alimentarea din surse naturale ori artificiale si refularea apei către incendiu;

b) cea cu spumă are în plus rezervorul pentru spumogen, praf sau lichid, generatorul sau pregeneratorul de spumă cu anexele si dispozitivele respective;

c) cea cu pulbere si gaze inerte, buncăre pentru pulberea stingătoare, buteliile cu gaze inerte, sistemul de conducte flexibile de înaltă presiune care asigură legătura între butelii si buncăre, sistemul de conducte pentru refularea pulberii.

- Comenzi si aparate de măsură si control, alcătuite din manete, ventile, supape, manometre, vacumetre etc., care diferă de la o autospecială la alta.

Cel mai frecvent în dotarea pompierilor se găsesc autospecialele pe sasiu de tip SR 114, SR 132 șI ROMAN de fabricatie românească precum si autospecială pe autosasiu de fabricatie străină.

Ca denumiri se întâlnesc: autopompă cisternă (APC), autopompă cisternă cu tun de apă si spumă (APCT), autopompă cisternă de alimentare cu apă (APCA), autopompă cisternă de alimentare cu apă si tun (APCAT), autotunul de stins incendii (ATI), autospecialele de stins incendii cu praf si azot (ASPN2), autoscară mecanică (AScM), autospeciale de stingere cu pulbere si CO2 (ASP400), alte autospeciale.

Printre utilajele frecvent întâlnite se enumeră:

-         cisternă remorcabilă cu pompe (CRP - 3600),

-         motopompă remorcabilă (MPR),

-          motopompă transportabilă (MPT),

-          motopompă usoară (MPU),

-         generator de spumă mecanică cu coeficient mare de  înfoiere (spumă usoară) care poate fi:

-         motogenerator (MGSU),

-         electrogenerator (EGSU),

-         hidrogenerator (HGSU).

După simbolul autospecialelor sau utilajelor se scriu simbolul (cifre si/sau litere) care se diferentiază între ele, exprimând într-un fel anumite caracteristice esentiale.

De exemplu: APCSR132 înseamnă autopompă cisternă pe autosasiu tip Carpati-Steagul Rosu de 132 CP (cai putere); ASP400/TVD 12F înseamnă autospecială de stingere cu pulbere si bioxid de carbon care contine în buncăr 400 kg de pulbere si este construită pe autosasiu de autodubă tip Tudor Vladimirescu si asa mai departe.

CUNOAsTEREA MIJLOACELOR INIŢIALE DE STINGERE A INCENDIILOR sI MODUL DE FOLOSIRE A ACESTORA

Mijloacele initiale de stingere a incendiilor sunt unelte, scule, materiale sau aparate prevăzute de normele de dotare emise de organele în drept si care trebuie să se afle la îndemâna oamenilor pentru a putea interveni la stingerea incendiilor din primele momente.

Printre mijloacele initiale de stingere a incendiilor (mijloace de primă interventie) se pot enumera:

- stingătoarele;

- uneltele de la posturile fixe de incendiu sau panourile de incendiu, printre care:

- răngi cu coadă (lungă, de 3-4 m sau scurtă);

- răngi din fier tip pompieri;

- topoare-târnăcop;

- lopeti;

- cazmale;

- găleti tip P.C.I.

- scări de mână simple;

- lăzi pentru nisip etc.;

Materialele de la posturile de incendiu se aseamănă cu uneltele obisnuite din gospodării si se mânuiesc în acelasi mod.

Întrucât stingătoarele sunt aparate anume confectionate care nu se găsesc la îndemâna oricum, utilizarea are comportând anumite reguli, în continuare se vor prezenta problemele specifice acestora.

TIPURI DE STINGĂTOARE

1) Definitii si clasificări:

Stingătoarele sunt utilaje si accesorii folosite pentru stingerea începuturilor de incendiu în faza deinitiere sau de proportii mici, domeniul de utilizare fiind în functie de substanta stingătoare continută.

Clasificare.

După modul de transportare

- portabile (S.P.)

- remorcabile (S.R.)

- transportabile (S.T.)

După agentul 8substanta) stingător continut:

- cu apă îmbunătătită,

- cu apă pulverizată;

- cu spumă chimică;

- cu pulberi si gaze inerte (cu praf si bioxid de carbon);

- cu gaze inerte (cu bioxid de carbon).

2. Stingătoare cu apă îmbunătătită

a) Se întrebuintează pentru stingerea începuturilor de incendiu de natură uscată: textile, lemne, cărbune, hârtie etc.

b) Are capacitatea de 12 litri si se compune din:

- recipient;

- sita metalică cu guler de fixare si cu percutor;

- supapă de sigurantă;

- capac;

- mânere de transport.

c) Încărcare:

- se spală bine cu apă în interior, se curătă ajutajul de evacuare si se verifică integritatea supapei de sigurantă;

- se toarnă în corpul (recipientul) stingătorului 9 litri de apă curată;

- se introduc în suportul sită cele două fiole: una "A" cu acid sulfuric tehnic concentrat si una "B" cu un amestec de 300 g bicarbonat de sodiu si 30 g detergent; între fiole se asează o rondea de cauciuc pentru protectie;

- se însurubează capacul stingătorului, având grijă ca percutorul să fie scos în afară si asigurat cu ajutorul distantierului.

d) Functionare:

- se scoate distantierul, se loveste percutorul cu podul palmei pentru a sparge fiolele, se ridică si se  agită stingătorul prin răsturnare de 2-3 ori, apoi se îndreaptă jetul de apă spre baza flăcărilor;

- continutul celor două fiole intră în reactie, crează o presiune interioară necesară si suficientă pentru refularea apei până la golirea completă a stingătorului.

e) Întretinere:

- se verifică periodic pentru a nu se răsturna accidental, se curătă de praf si alte materiale depuse pe el;

- se completează nivelul apei evaporate;

- se fereste de înghet pe timp de iarnă.

3) Stingătorul portabil cu apă pulverizată (A.P.)

a) Se foloseste pentru stingerea începuturilor de incendiu de materiale celulozice si din materiale  plastice.

b) Are o capacitate de 10 litri si este compus din:

- recipientul stingătorului;

- butelia de bioxid de carbon, montată în interiorul recipientului (contine 130gr. de CO2);

- capacul stingătorului în care este încorporat un percutor a cărui vârf interior vine perpendicular pe supapa de închidere a buteliei de carbon;

- arcul percutorului si agrafa de sigurantă.

c) Încărcare:

- butelia de bioxid de carbon se încarcă în unităti specializate;

- se umple recipientul cu apă curată, se introduce butelia cu bioxid de carbon;

- se montează capacul cu percutorul asigurat.

d) Functionare:

Pentru punerea în functiune se procedează astfel:

- se loveste siguranta percutorului;

- se loveste energic cu podul palmei (ori cu un corp contondent) cuiul percutor, al cărui vârf ascutit deschide (prin spargere) linde buteliei de bioxid de carbon;

- bioxidul de carbon pătrunde în corpul stingătorului unde creează presiunea necesară refulării apei sub formă pulverizată;

- furtunul de cauciuc se îndreaptă asupra focarului;

- timpul de refulare este de 20-40 sec. iar lungimea jetului pulverizat de 4-6 m.

e) Întretinere:

- periodic se verifică vizual integritatea si existenta stingătorului;

- după întrebuintare butelia de bioxid de crbon se trimite pentru reîncărcare la unităti specializate;

- se asigură curătirea lui exterioară si interioară de depuneri.

4) Stingătorul transportabil cu apă pulverizată (A. P.50)

Are aceleasi caracteristici constructive si functionale ca stingătorul portabil cu apă pulverizată, deosebindu-se prin capacităti si timp de lucru diferite. Este deosebit de eficient în stingerea începuturilor de incendii de natură celulozică si materiile plastice. Poate fi folosit cu succes la stingerea începuturilor de incendii de produse grele (bitum, păcură, uleiuri, vaseline etc.).

5) Stingătorul portabil cu spumă chimică (S.C.)

a) Se utilizează la stingerea incendiilor de produse petroliere si de materiale combustibile solide, folosind ca agent stingător spuma chimică rezultată din reactia chimică dintre o solutie acidă si una bazică;

b) Este alcătuit din:

- corpul stingătorului, de 12 litri;

- butelia de sticlă, cu suportul acesteia;

- capacul stingătorului.

c) Încărcare:

- butelia de sticlă si corpul stingătorului vor fi bine spălate iar ajutajul curătat;

- se prepară soluțiile conform indicatiilor de pe pachet;

- solutia tip "A" se pune în butelie de sticlă (cca. 21); iar solutia tip "B" în corpul stingătorului (cca. 7,5 l). Solutia trebuie filtrată (strecurată) înainte de a fi turnată în recipient;

- se însurubează capacul după ce în prealabil partea filetată s-a uns cu vaselină;

- după încărcare se pune o etichetă din care să rezulte: felul încărcăturii, data încărcării si cine a efectuat încărcarea;

- se leagă cu un cui din sârmă pentru desfundarea ajutajului.

d) Functionare:

- punerea în functiune a stingătorului se face prin răsturnarea de 4-5 ori, după ce în prealabil s-a desfundat ajutajul cu cuiul legat de acesta;

- jetul de spumă se îndreaptă spre baza focarului, tinând stingătorul cu capacul în jos;

- spuma chimică se obtine prin reactia chimică a celor două solutii (A = Acidă si B = bazică).

e) Întretinere:

- se verifică periodic pentru a nu se răsturna accidental, se sterge de praf si alte materiale;

- încărcătura se verifică o dată la 6 luni în primul an de la încărcare, după care din 3 în 3 luni, pe un lot de 1-3 stingătoare încărcate la aceeasi dată si păstrate în aceleasi conditii de temperatură. În acest scop se iau 60 ml solutie "B" si 10 ml solutie "A" se amestecă într-un vas (tip eprubetă) si dacă volumul de spumă obtinut este de 7 ori mai mare decât cel al solutiilor amestecare, atuncă încărcătura este bună;

- data verificării, numele si semnătura celui care a executat aceasta se trec pe eticheta stingătorului;

- amplasarea stingătoarelor se face în spatii în care temperatura pe timpul iernii, nu scade sub 50°C.

6) Stingătorul transportabil cu spumă chimică (SC 90 si SC 180)

Au acelasi domeniu de utilizare, alcătuire si functionare ca cele portabile, diferind dimensiunile si modul de transportare.

Lungimea jetului de spumă este de max. 10 m. Pentru încărcare sunt necesare 10 încărcături la cel de 90 de litri si 20 pentru cel de 180 de litri.

 Modul de încărcare si verificare este la fel ca la cel portabil.

Punerea în functiune se realizează astfel:

- se transportă până la o distantă convenabilă fată de locul incendiului;

- robinetul canelat al tevii de evacuare a spumei se pune în pozitie de lucru;

- se îndreaptă furtunul cu teava către incendiu;

- se deschide robinetul tubului central "din sticlă sau p.v.c.) pentru a permite solutiei "A" să pătrundă în corpul stingătorului si să se amestece cu solutia "B";

- se înclină stingătorul cu partea din fată în jos, agitându-se în sus si în jos de 4-5 ori, astfle ca solutiile să se amestece bine;

- spuma refulată se îndreaptă asupra focarului.

7) Stingătorul portabil cu pulbere si gaze inerte (Ps, P)

a) Este întrebuintat la stingerea incendiilor în încăperi cu instalatii electrice, telecomunicatii, garaje, autovehicule, masini agricole, depozite de materiale solide, depozite de materiale inflamabile, practic aproape la orice fel de materiale combustibile;

b) Utilizează ca agent stingător pulberea de tip "FLOREX" în cantităti variabile în functie de tipul stingătorului iar ca agent de vehiculare (scoatere) a pulberii bioxidul (dioxidul) de carbon, ori alt gaz inert.

Corpul stingătorului este de formă cilindrică, iar în interior se introduce butelia de CO" fixată prinînfiletare la cpacul stingătorului, care la rândul său este prevăzut cu un cui percutor si agrafa de sigurantă.

Pentru refularea prafului există un furtun si eventual un pistol.

c) Încărcare:

- butelia de bioxid de carbon se încarcă numai de unităti specializate;

- pulberea se cerne si se toarnă în corpul stingătorului;

- se montează butelia la capac si se introduce în corpul stingătorului, apoi capacul se însurubează lacorpul stingătorului.

d) Functionarea:

Pentru punerea în functiune se procedează astfel:

- se scoate siguranta de la tija de percutare;

- se apucă cu o mână furtunul de evacuare a pulberii;

- se loveste energic cu podul palmei în percutor, care perforează supapa buteliei de CO2, gazul treceîn corpul stingătorului realizând presiunea necesară refulării pulberii asupra incendiului;

- se îndreaptă jetul de pulbere asupra focarului.

Lungimea de proiectare a pulberii este de max. 3,5 m iar temperatura de functionare cuprinsă între-20°C +55°C.

Stingătorul functionează până la epuizarea completă a bioxidului de carbon.

La stingătoarele prevăzute cu pistol, la punerea lor în functiune trebuie actionat si trăgaciul acestuia.

La stingătoarele prevăzute cu butelie exterioară cu robinet, functionarea poate fi oprită prinînchiderea robinetului buteliei de CO2.

e) Întretinere:

Periodic se verifică starea pulberii, la nevoie se cerne, se completează si se reîncarcă. În cazul că pulberea nu mai este bună (cu termenul expirat sau pietrificată) aceasta se goleste iar stingătorul se curătă bine în interior si se reîncarcă cu altă pulbere. Butelia de CO2 se verifică prin cântărire si compararea greutătii citite, cu greutatea plină înscrisă pe butelie, aflându-se cantitatea de CO2 conținută. Dacă a scăzut 20-25% din cantitatea de CO2 butelia trebuie reîncărcată.

De regulă pe butelie sunt înscrise (prin poansonare) următoarele greutăti:

- greutatea buteliei goale;

- greutatea buteliei plină;

- greutatea bioxidului de carbon.

Periodicitatea verificării acestor tipuri de stingătoare este de o lună, la cele din dotarea autovehiculelor, operatiunea respectivă înscriindu-se în " Talonul p.s.i." al autovehiculului.

8) Stingătorul transportabil cu pulbere si gaze inerte (P50)

- are aceeasi destinatie cu cel portabil cu praf (pulbere) si CO2;

- se deosebeste de cel portabil prin capacitatea diferită, existenta unui tub flexibil de refulare prin capacitatea diferită, existenta unui tub flexibil de refulare a pulberii, care este de dimensiuni mai mari, amplasarea buteliei de CO2 la exterior iar punerea în functiune a stingătorului se face prin manevrarea rozetei robinetului buteliei de CO2.

9) Stingătorul remorcabil cu pulbere si gaze inerte (bioxid de carbon) (P250).

Este destinat pentru stingerea incendiilor, având eficientă maximă la cele de natură electrică, lichide combustibile, în muzeze, biblioteci, garaje mari etc.

În componeneta sa intră:

- recipientul pentru pulbere cu 5 orificii;

- grupul de butelii legat de recipientul cu praf prin condecte flexibile de mare presiune;

- aparatura de măsură si control;

- sasiul cu roti;

- accesorii.

Acest tip de stingător de regulă nu se găseste în scoli, necesită personal calificat pentru utilizare si întretinere si ca atare nu se prezintă mai multe date despre acesta.

Stingătoarele cu praf si CO2 nu se folosesc la centrele si oficiile de calcul electronic.

10) Stingătorul portabil cu bioxid de carbon (G)

a) Se foloseste la stingerea incendiilor în muzee, expozitii, biblioteci, centre si oficii de calcul, aparatură electronică si telecomunicatii;

b) Foloseste ca agent stingător bioxidul de carbon, care, la refulare, în momentul impactului cu un obiect se transformă în zăpadă carbonică. Aceasta este dielectrică si nu distruge obiectele cu care vine în contact. Se prezintă sub forma unei butelii din otel, prevăzută cu un ventil (la cele vechi) sau cu pistol (la

cele noi) si difuzor pentru evacuarea gazului (care are diferite forme);

c) Încărcare: se încarcă de către unităti specializate la o presiune de 60-70 bar;

d) Functionare: tipurile mai vechi se pun în functiune prin manevrarea venitilatorului stingătorului iar difuzorul (prevăzut cu un mâner de lemn pentru protectia mâinii) este îndreptat spre zona afectată de incendiu.

Tipurile noi funcționează prin înlăturarea sigurantei si apăsarea pe clapeta pistolului (trăgaci).

Prezintă avantajul că în momentul în care nu se mai actionează pistolul ori se închide ventilul, se opreste si refularea bioxidului de carbon.

e) Întretinere:

- curătirea de praf, scame si alte depuneri;

- verificarea existentei bioxidului de carbon se face prin cântărire, similar ca la buteliile de la alte tipuri de stingătoare.

TEMA NR. 4 REGULI DE PREVENIRE A INCENDIILOR ÎN GOSPODARIE

În ultimii ani, aproximativ 75% din incendiile la care au intervenit pompierii militari, au afectat gospodariile cetatenilor, producându-se pagube materiale foarte mari si uneori chiar pierderi de vieti omenesti. De cele mai multe ori, la originea producerii acestor evenimente, au stat necunoasterea sau ignorarea celor mai elementare reguli de prevenire a incendiilor.

De aceea, consideram utila expunerea pe scurt a principalelor reguli si masuri de prevenire a incendiilor specifice gospodariilor particulare.

La exploatarea instalatiilor electrice, a aparatelor electrocasnice sau electronice, se vor respecta urmatoarele:

- nu este admisa folosirea instalatiilor sau aparatelor electrice cu defectiuni sau improvizatii (conductori dezizolati, conductori de alimentare fara stecher, prize sau întrerupatoare defecte, derivatii improvizate);

- este interzisa înlocuirea sigurantelor fuzibile cu lita, sârme, cuie;

- executarea sau modificarea instalatiilor electrice, se face numai de personal autorizat;

- este interzisâ suspendarea corpurilor de iluminat de conductoarele de alimentare;

- este interzisa utilizarea abajururilor confectionate din materiale combustibile (hârtie, lemn, carton);

- aparatele electrotermice (fier de calcat, radiator, aeroterma etc.), nu vor fi lasate sub tensiune si nesupravegheate.

La exploatarea sistemelor de încalzire, se vor respecta urmatoarele reguli:

- folosirea sobelor având crapaturi, usite care nu se închid, este interzisa;

- nu se permite aprinderea focului în sobe, utilizând benzina. motorina, gaz lampant sau alte lichide combustibile, ori sa se introduca în soba lemne care nu permit închiderea usitei;

- sobele vor avea pe dusumea, în fata usitelor de alimentare, o tabla metalica, cu dimensiunile de 70 x 50 cm.;

- nu este permis sa se aseze la uscat, la mai putin de 1 m de sobe metalice, haine, rufe, alte obiecte casnice ce se pot aprinde usor;

- focul din sobe nu trebuie lasat nesupravegheat;

- este interzisa supraîncalzirea sobelor, indiferent daca sunt metalice sau din zidarie;

- cosurile de fum vor fi permanent verificate, întretinute, fara crapaturi si curatate.

La utilizarea aparatelor de aragaz se vor respecta urmatoarele:

- buteliile cu gaze petroliere lichefiate, nu vor fi folosite fara regulator de presiune (ceas), cu garnituri uzate, cu furtune uzate, crapate;

- buteliile cu gaz petrolier lichefiat se vor pastra departe de orice sursa de caldura si ferite de actiunea razelor solare;

- distanta dintre butelie si aragaz va fi de 1 m, lungimea furtunului de 1.10 m.

- aprinderea aragazului se face astfel:

- se aprinde chibritul;

- se deschide robinetul de la butelie;

- se deschide robinetul de la aragaz;

- se apropie flacara de arzator ("ochiul" aragazului);

- închiderea aragazului se face astfel:

- se închide robinetul de la aragaz;

- se închide robinetul de la butelie.

- daca se simte mirosul caracteristic al gazului în încapere, se procedeaza astfel:

- se sting toate focurile;

- se deschid larg ferestrele si usile;

- nu se aprind brichete, chibrituri, nu se folosesc întrerupatoarele electrice;

- se anunta o persoana adulta.

Alte masuri de prevenire a incendiilor:

- este interzisa facerea focului pe timp cu vânt sau in apropierea constructillor de orice fel (case, grajduri, magazii, depozite de furaje);

- este interzis accesul în poduri, suri, grajduri, cu felinare, lumânari, chibrituri aprinse, artificii etc.;

- cenusa de la sistemele de încalzit va fi stinsa cu apa si aruncata la groapa de cenusa (nu la groapa de gunoi);

- pe timpul sarbatorilor de iarna, este interzisa aprinderea lumânarilor din pom fara supravegherea parintilor;

- folosirea petardelor, pocnitorilor, artificiilor, în apropierea materialelor care se aprind usor, este strict interzisa.

REGULI DE PREVENIRE A INCENDIILOR CE TREBUIE RESPECTATE ÎN sCOALĂ SI ACASĂ

1.      Reguli de prevenire a incendiilor ce trebuie respectate în scoală

2.      Reguli de prevenire a incendiilor ce trebuie respectate acasă (gospodării cetătenesti blocuri de locuinte)

În gospodăriile particulare, spatii de locuit si dependinte se vor respecta următoarele reguli:

- iluminatul grajdurilor, magaziilor, podurilor si alte locuri care nu au instalații electrice de iluminat se va face numai cu felinare de vânt în bună stare de functionare, fiind interzisă folosirea lumânărilor, chibritelor, lămpilor cu petrol si altele;

- se interzice fumatul si focul deschis în grajduri, magazii, poduri ori în apropierea furajelor etc;

- se interzice păstrarea lichidelor combustibile în cantităti mai mari de 25 l si fără ca acestea să fie în bidoane metalice bine închise si în locuri care nu sunt asigurate împotriva incendiilor;

- se interzice păstrarea lor în balcoanele blocurilor, în subsoluri si în apartamente;

- se interzice folosirea afumătoriilor în poduri, suri, magazii si grajduri de animale sau în imediata apropiere a furajelor si a altor materiale combustibile ori a celor improvizate din materiale combustibile;

- cenusa din sobe va fi scoasă zilnic, stropită cu apă pentru stingerea cărbunilor aprinsi si depozitată într-o groapă sau cutie metalică special amenajată;

- focurile în aer liber (curti, străzi, grădini, câmp) trebuie supravegheate permanent si nu se vor face la o distantă mai mică de 50 m fată de constructii, depozite de materiale combustibile si 100 m de liziera

pădurii sau depozitele de furaje si plante tehnice (in, cânepă)

- se interzice aprinderea focului pe timp de vânt ori pe timp de noapte;

- se interzice construirea de boxe din lemn sau depozitarea de material lemnos, hârtie, furaje si alte materiale combustibile în podurile caselor, blocurilor de locuinte, în casa scărilor;

- se interzice folosirea podurilor pentru bucătării, spălătorii, uscătorii ori amenajarea unor ateliere;

- se interzice cu desăvâsire aprinderea focului în balcoane, pe blocuri, în poduri si subsolurile acestora, instalarea si folosirea grătarelor, a masinilor de gătit în aceste locuri;

- se interzice parcarea motocicletelor (motoretelor) în casa scărilor la blocuri, blocarea usilor de acces de la parterul acestora precum si folosirea canalelor de aerisire de la debarale, băi, drept canale pentru evacuarea fumului;

- usile grajdurilor se vor deschide spre exterior, nu vor avea praguri sau trepte si vor fi în permanentă deblocate si descuiate;

- se interzice lăsarea fără supraveghere a focurilor aprinse în sobe, cuptoare, cazane de calorifer, lămpi de gătit cu petrol sau cu gaze, (aragaz);

- se interzice folosirea instalatiilor sau aparatelor de încălzit, iluminat sau fortă motrice cum sunt: instalatiile de gaze (naturale sau lichefiate) resouri sau fier de călcat, radiatoare, sau masini de gătit sau alte asemenea aparate, dacă sunt defecte, improvizate sau prezintă pericol de incendiu (neizolate termic fată de materiale combustibile).

Notă: Persoanele aflate sub ocrotire si minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, nu vor mânui materiale ori substante care pot provoca incendii. Nu se vor lăsa la îndemâna copiilor chibrituri sau alte mijloace de aprindere, nu vor fi lăsati (închisi) singuri în casă cu instalatiile de încălzire în functiune (sobe, aparate electrice casnice).

- Copiii de vârstă prescolară vor fi supravegheati de părinti ori frati mai mari si învătati să nu se joace cu focul si să nu folosească cu joaca lor diferite materiale explozive, mijloace de vehiculare a unor obiecte aprinse, focurile făcute de adulti pentru distrugerea uscăturilor adunate din curti, grădini, câmp etc.

Desigur că nu toate regulile prezentate sunt de competenta elevilor dar însusite teoretic pot să vă ajute la sesizarea unor nereguli din propriile gospodării si atentionarea adultilor pentru a intra în normal.

PROTECTIA MEDIULUI ÎNCONJURATOR ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Natura, cea de-a doua noastra casa, este un sistem, un întreg foarte sensibil la factorii distructivi. Din pacate, pe masura dezvoltarii civilizatiei umane, omul a intervenit -cu voie sau fara voie - în echilibrul naturii, efectele actiunilor fiind de durata si având consecinte dintre cele mai grave. Poluarea a atins în zilele noastre cote pe care nimeni nu si le-ar fi putut imagina acum o suta de ani. Distrugerea naturii s-a realizat si cu ajutorul foculul, arma de temut în mâinile unor indivizi inconstienti, sau ca urmare a unor accidente care au fost urmate de incendii sau explozii. Câteva exemplificari vor fi edificatoare:

- accidentul de la centrala nuclearo-electrica de la Cernobâl (Ucraina), în care explozia si incendiul de la unul din reactoare, au produs un nor radioactiv ce a afectat zone de mii de km2 din Europa. Efectele pe termen lung ale acestui dezastru nu sunt cunoscute nici acum cu suficienta precizile;

- în fiecare an, în anumite zone din S.U.A., Franta, Mexic, datorita timpului secetos si a neglijentei unor oameni ce aprind focuri si nu le supravegheza, izbucnesc uriase incendii de padure ce distrug totul în calea lor - flora, fauna, constructiile;

- incendiile produse la uzinele chimice duc, de cele mai multe ori, si la poluarea naturii, prin împrastierea unor mari cantitati de substante chimice extrem de toxice.

Ce putem face pentru a nu se produce incendii care sa afecteze natura ?

Respectarea câtorva reguli reduce la minim posibilitatea izbucnirii unor incendii:

- aprinderea focului la mai putin de 100 m., de marginea padurii sau în padure, este interzisa;

- amenajarea taberelor de corturi (pe parcursul desfasurarii drumetiilor, excursiilor, expeditiilor) este permisa numai în locuri speciale din padure, marcate în acest sens de personalul silvic;

- în locurile special amenajate pentru instalarea corturilor, picnic etc., facerea focului este permisa numai în vetre si numai sub supravegherea adultilor;

- la plecare, trebuie sa ne asiguram ca focul a fost stins, utilizând în acest sens apa si pamânt;

- indiferent de masurile de precautie luate, facerea focului pe timp cu vânt este strict interzisa;

- la vederea unui inceput de incendiu în padure, vor fi anuntati imediat pompierii, silvicultorii sau politia. Orice amânare poate duce la cresterea pagubelor si chiar la producerea de victime.

MASURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA FOLOSIREA SI DEPOZITAREA LICHIDELOR INFLAMABILE

In cladirile adminisrative (inclusiv in scoli) lichidele combustibile (pentru curatenie) nu vor depasi cantitatea de 25 l. Acestea se vor pastra in bidoane metalice ermetic inchise si in locuri ferite de posibilitatea izbucnirii incendiilor, in nici un caz pe culoare, casele de scari sau alte trasee de evacuare ale cladirii, sub rampa scarii etc.(chiar daca este boxa amenajata).

Curatirea pardoselii (parchet, dusumele) cu benzina sau alte lichide combustibile este interzisa.

Aceasta operatiune se poate face cu materiale special destinate, la lumina zilei si cu respectarea urmatoarelelor masuri:

- scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice;

- stingerea tuturor corpurilor de iluminat electric,a lampilor, felinarelor si a focului din din sobe, masini si aparate de gatit;

- asigurarea ventilatiei corespunzatoare;

- neutralizarea obiectelor (galeata, lighean, perie etc ) din materiale plastice sau filtre sintetice;

- interzicerea fumatului precum si curatirea parchetului cu benzina etc.

Pulverizarea insecticidelor inflamabile se va face la lumina zilei si numai dupa intreruperea curentului de la tabloul electric din incapere si numai dupa ce s-au luat masurile necesare pentru inlaturarea oricaror surse de foc sau scantei.

Se interzice pastrarea in birouri (sali de clasa) a lichidelor inflamabile, a arpelor de sters imbibate cu ulei, lac ceara etc. Materialele textile folosite pentru curatenie si care sunt imbibate substante combustibile (ulei, ceara, lacuri, etc) se vor olecta in cutii metalice prevazute cu capace, ce se vor evacua la sfirsitul zilei de lucru in locuri anume stabilite.

La lipirea covoarelor din PVC, a tapetelor sau a altor materiale plastice la care se folosesc adezivi inflamabili, se vor limita la strictul necesar, cantitatile de adezivi in incaperea unde se lucreaza, montandu-se inscriptii privind interzicerea fumatului si a focului deschis si se va asigura supravegherea permanenta a operatiunilor.

Este interzisa depozitarea, in magaziile de materiale tehnice, a substantelor si reactivilor chimici inflamabili sau explozivi ori butelii sub presiune.Amplasarea depozitelor si magaziilor pentru lichide combustibile se va face conform normelor tehnice in vigoare .

Depozitarea butoaielor si bidoanelor cu lichide inflamabili se va face in ordine si in conditii care sa nu permita deteriorarea lor (azvirliri, ciocniri, prin rostogoliri, caderi etc), protejate impotriva razelor, radiatiilor solare.

Rastelele metalice pe care se depoziteaza butoaiele sau bidoanele, autocisternele, vagoanele-cisterna, ca si vasele in care se face transvazarea vor fi legate la pamint pentru evitarea formarii acumularii electricitatii, statice.

Se interzice circulatia persoanelor pe rezervoare, pe podete,pe pardoseala caselor de pompe,cu incaltaminte care prin izbire poate provoca scantei.

Se interzice colectarea in bazine (gropi) deschise, improvizate, a oricaror reziduri de lichide combstibile.

Se interzice folosirea ambalajelor din material plastic pentru pastrarea, manipularea sau transportul produselor petroliere.

Se interzice executarea de reparatii cu foc sau cu scule care produc scantei prin lovire, la ambalajele metalice pentru produse petroliere. Inainte de reparare, ambalajele vor fi complet golite, bine spalate si aerisite.

Se interzice pastrarea in magaziile cu produse petrolier a obiectelor de imbracaminte si a altor materiale precum si spalarea in aceste spatii a obiectelor de orice fel cu benzina sau alte lichide combustibile (inflamabile).

Deschiderea si inchiderea ambalajelor ce contin lichide combustibile se va face numai cu scule din materiale neferoase (sau alamite) pentru a se evita producerea de scantei.

Este interzisa folosirea sculelor care pot produce scantei prin frecare sau lovire, la executarea lucrarilor de montare, demontare sau reparatii in locurile unde exista pericolul aprinderii produselor inflamabile.

In locurile unde exista emanatii sau concentratii mari de vapori sau gaze inflamabile, este interzisa folosirea imbracamintei, lenjeriei sau pulovelelor confectionate din fire sintetice care se incarca electrostatic, precum si pieptenelor din material plastic sau purtarea incaltamintei cu blacheuri sau potcoave din materiale care produc scantei prin lovire sau frecare.

Se interzice lucrul cu foc deschis la o distanta mai mica de 40 m de orice instalatie sau rezervoare ale depozitului de lichide combustibile.

Vopselele, lacurile si alte substante inflamabile se depozita cu respectarea instructiunilor furnizorului, departe de corpurile de iluminat si de incalzit.

Vopselele si lacurile pe baza de nitroceluloza se depoziteaza separat fata de cele poliesterice. Nitrolacul se poate depozita impreuna cu diluantii si write-spirtul. Lacul poliesteric, grundul activ, intaritorul si acceleratorul se pastreaza la intuneric si la o temperatura redusa a mediului ambiant, ferit de actiunea razelor solare.

Orice scurgere de lichid combustibil pe pardoseala ori pe rastel, butoi, etc va fi indepartata imediat prin acoperire cu nisip sau stergere cu carpe, care se vor depozita imediat in locuri anume stabilite.

Se interzice distribuirea oricaror produse petroliere in vase fara capac sau neinchise.

Stingerea incendiilor se realizeaza folosind spuma chimica (sau mecanica), gazele inerte, aburi, apa pulverizata sau mase pulverulente, in functie de natura produsului care arde si modul de manifestare a incendiului. Pentru situatii mai complexe normele legale prevad si alte masuri de prevenire a incendiilor, cele prezentate fiind minime si care se impun a fi respectate in situatii in care se pot afla elevii, atat la scoala cat si acasa.

MODUL DE EVACUARE sI DEPOZITARE A UNOR MATERIALE DIN ZONA PERICLITATĂ DE INCENDIU SAU ALTE   CALAMITĂŢI

Salvarea persoanelor si evacuarea lucrurilor în caz de incendiu este misiunea principală, de bază afortelor participante la stingerea incendiilor si înlăturarea efectelor negative ale acestora.

Se organizează când incendiul, căldura, fumul si gazele tehnice sau calde amenintă direct oamenii,ori când acestia sunt surprinsi de explozii, prăbusiri de constructii si instalatii ori când oamenii nu se potdeplasa singuri, când efectele incendiului crează pericole suplimentare, când materialele sunt supuse deteriorării ca urmare a căldurii, apei, fumului ori surprinderii si distrugerii datorită prăbusirii unor instalatiisau elemente de constructii.

Se execută (desfăsoară) concomitent cu actiunea de stingere, iar la nevoie vor fi folosite toate fortele pentru actiunea de salvare sub conducerea sefului stingerii (profesor de serviciu, directorul scolii sau seful gărzii de interventie pentru stingere din subunitatea de pompieri militari).

Ordinea salvării oamenilor si evacuarea bunurilor materiale se stabileste în planul de evacuare întocmit pentru fiecare nivel al clădirii în functie de pericolul ce-i amenintă pe oameni, folosind cele mai scurte si mai putin periculoase căi de evacuare.

Traseele căilor de evacuare, precum si locul de evacuare a persoanelor si bunurilor materiale se marchează pe planul de evacuare de regulă cu culoare rosie (traseele de evacuare) si la culoare violetă, locul de evacuare.

Locul de evacuare al oamenilor poate fi comun cu cel pentru evacuare a bunurilor.

În principiu, procedeele de salvare sunt următoarele:

a) În cazul persoanelor:

- dirijarea liberă a persoanelor, amenințate de incendiu, pe directiile fără pericol, stabilite în planul de evacuare

ori de către conducătorul actiunii;

- evacuarea sub supravegherea persoanelor nominalizate în planul de evacuare sau apersonalului de pompieri, a oamenilor care nu prezintă garantie iesirii independent (bolnavi imobilizati la patsi cei care suferă de boli contagioase, vor fi evacuati de personalul medical pe căile stabilite si protejate de pompieri sau personalul din echipa de primă interventie pe locul de muncă, bolnavii psihici vor fi evacuati si supravegheati permanent de către personalul medical;

- evacuarea nemijlocită de către servantii pompieri sau de către persoane adulte a celor ce nu se pot deplasa singuri, pentru evacuarea copiilor se foloseste personalul din institutiile de învătământ (profesori, învătători, educatori etc.) nominalizati în planul de evacuare care au obligatia ca după ajungerea în locul de evacuare al elevilor si marcat în planul de evacuare să facă prezenta elevilor evacuati pe bază de catalog;

- când căile de acces sunt blocate, salvarea se va face cu ajutorul corzilor pe scările de incendiu ori cu alte mijloace la îndemână;

- evacuarea trebuie să se facă în ordine si liniste pe clase, în coloane câte unul fără panică, fără înghesuială, fără strigăte până la locul de evacuare;

- când se detin informatii că în zona incendiată mai sunt oameni amenintati, se caută până sunt găsiti, căutarea încetează numai după formarea convingerii ferme că în zona afectată nu mai sunt persoane;

- în toate cazurile, oamenii salvati trebuie condusi sau transportati în locuri sigure iar la nevoie trimisi cu ambulantele la cele mai apropiate unităti sanitare.

b) În cazul bunurilor materiale

- în prima urgentă se evacuează materialele care prezintă pericol de explozie si cele de valori mari care se pot transporta de către persoane; se are în vedere greutatea bunurilor, volumul lor si dacă sunt sau nu fixate pe fundatii ori altfel;

- evacuarea în sistem releu (din mână în mână) care să excludă miscările dezordonate ale personalului (sistemul se aplică în cazul obictelor cu volum si greutate mică);

- ordinea evacuării se stabileste în planul de evacuare tinând seama de importanta si valoarea obiectelor: de artă, documente de valoare, arhivă, care nu pot fi protejate de efectul căldurii si apei, a celor care datorită greutătii pot favoriza prăbusirea planseelor;

- pentru evacuare se constituie grupe de evacuare din personalul didactic si de deservire al scolii, la operatiune se pot folosi si elevii din anii mai mari, sănătosi, vigurosi, curajosi; personalul din echipele de salvare este nominalizat în planul de evacuare;

- utilajul valoros cu greutate mare ori fixată în fundatii (nu se poate misca de persoanele la dispozitie si nu se dispune de utilaje adecvate) va fi protejat prin acoperire cu prelate umezite, alte mateirale combustibile sau prin stropire cu jeturi de apă;

- ghiozdanele, cărtile, caietele, alte materiale didactice si eventuale paltoanele aflate în clase în momentul izbucnirii incendiilor se evacuează de către fiecare elev sau de către colegii celor numiti să îndeplinească anumite misiuni în legătură cu incendiul;

- bunurile vor fi transportate într-o zonă liberă, opusă directiei vântului si a celei de propagare a incendiilor, numită loc de evacuare a bunurilor care se stabileste din timp si se marchează pe planul de evacuare, folosind culoarea violetă (pentru contur);

- după evacuare se organizează paza bunurilor folosind si copiii în acest scop nominalizati în plan.

Locul de evacuare al bunurilor poate fi comun cu cel de evacuare a persoanelor. Când se dispune pentru evacuare se pot folosi masini si utilaje de ridicat si transportat, ceea ce în scoli nu se prea găsesc.

În cazul altor calamităti naturale si catastrofe (inundatii, alunecări de teren, prăbusiri de constructii etc.) când evenimentul negativ poate fi prevăzut ori când deja s-a produs, fiind necesare măsuri de înlăturare a efectelor sale, se poate actiona mult mai în liniste, mult mai cumpătat, deoarece nu există un pericol imediat pentru viata oamenilor. Atât organizarea cât si executarea efectivă a evacuării persoanelor si bunurilor se pot face pe baza unor planuri temeinice, se pot utiliza si alte mijloace tehnice de salvare si evacuare, cum sunt: macarale, remorci, autocamioane, cărute, multicare, bărci, plute etc.

TEMA 5  SISTEME DE ALARMARE IN CAZ DE INCENDIU. REGULI SI MASURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALATIILE ELECTRICE SI DE INCALZIRE

I. SISTEME DE ALARMARE-Mod de alarmare

In cazul observarii unui incendiu in scoala cum trebuie sa actionati !

1. Trebuia sa anuntati cel mai apropriat profesor sau orice adult din scoala. Acesta va da semnalul sonor :

- pentru incendiu trei semnale lung-scurt- lung;

- pentru exercitiu de alarmare doua semnale scurte la interval de 5 secunde.

2.Trebuie sa parasiti scoala conform planului de evacuare afisat.

3. Persoanale adulte vor anunta pompierii militari si vor actiona pana la sosirea acestora cu stingatoarele din dotare. Important !! Atat in cazul accidentelor observate cat ci in cazul observarii incendiilor este important sa anuntati Politia, Pompierii, Salvarea si sa nu actionati in necunostinta de cauza.

II. REGULI SI MASURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALATIILE ELECTRICE DE FORTA SI ILUMINAT.

Instalatiile electrice de forta si iluminat normal si de siguranta vor fi proiectate si exploatate conform normativelor tehnice specifice, vor fi executate numai de catre unitati autorizate sau personal calificat si reparate sau verificate numai de catre electricianul scolii ori a unitatii autorizate.

Tablourile electrice, releele, contoarele, etc. vor fi prevazute cu carcase de protectie cu posibilitati de incuiere,iar la tablouri se vor intrebuinta numai sigurante dimensionate conform normelor in vigoare.

Se interzice supraincarcarea mai multor consumatori decat cei prevazuti pentru instalatia respectiva.Se va urmari ca temperatura conductoarelor in sarcina sa nu depaseasca tem,peratura admisa;

Instalatiile pentru iluminatul de siguranta (evacuare, continuarea lucrului, garda, veghe, etc.) vor fi mentinute in permanenta in stare de functionare (unde exista).

Reostatele de pornire sau de reglare a turatiei diferitelor masini electrice vor fi protejate cu carcase metalice prevazute cu orificii de racire. Acestea vor fi curatate de praf si de scame cel putin o data pe saptamana.Se interzice acoperirea lor cu materiale combustibile (hartie, carpe, lemn) sau curatate cu lichide combustilile, (benzina, petrol ) .

Aparatele electrice portative se vor folosi numai cu stechere si conductoare izolate cu cauciuc, in buna stare si supravegheate pe tot timpul cat sunt sub tensiune.

La terminarea lucrului, intregul utilaj electric si instalatiile electrice se scot de sub tensiune, cu exceptia celor destinate iluminatului de siguranta.

Scoaterea stecherului din priza se face apucandu-l de corpul de ebonita (sau plastic) cu o mana, iar cu cealalta mana se va apuca capul prizei. Nu se trage de cordon.

Se interzice:

- folosirea in stare defecta a instalatiilor electrice si a consumatoarelor de energie electrica de orice fel, precum si a celor uzate sau/si improvizate;

- incarcarea instalatiilor electrice (conductoare, cabluri, transformatoare, intrerupatoare, prize, etc.) pentru sarcina admisa;

- suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare;

- agatarea sau introducerea pe si in interiorul panourilor, niselor, tablourilor electrice, etc. a obiectelor de orice fel,precum si adapostirea de obiecte sau materiale in posturile de transformare sau de distributie;

- folosirea instalatiilor electrice neprotejate in medii cu vapori explozivi siu degajari de praf combustibil;

- executarea lucrarilor de intretinere si reparatii a instalatiilor electrice de catre personal necalificat si neautorizat;

- utilizarea lampilor mobile portative,alimentate prin cordoane improvizate sau uzate;

- folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumina (abajoare) improvizate din carton,hartie sau alte materiale combustibile;

- intrebuintarea radiatoarelor si a resourilor electrice in alte locuri decat cele stabilite si in conditii care prezinta pericol de incendiu;

- folosirea legaturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice fara stecher, direct in priza;

- utilizarea consumatorilor de energie electrica (fier de calcat,resou,ciocan de lipit,etc.) fara luarea masurilor de izolare fata de elementele combustibile din incaperi;

- asezarea pe motoarele electrice a materialelor combustibile (carpe, hartie, lemn, etc.);

- lasarea neizolata a capetelor conductoarelor electrice in cazul demontarii partiale ale unei instalatii.

Tablourile generale de distributie for fi inchise in permanenta cu cheia, accesul la ele fiind permis numai electricianului de serviciu, precum si organelor de control si verificare.Incaperea si elementele tabloului vor fi in perfecta stare de curatenie (fara praf, scame, etc. ).

La toate tipurile de tablouri, legaturile trebuie facute reglementar in apropierea lor se interzice pastrarea materialelor si substantelor combustibile si blocarea accesului. Se interzice legarea directa la bornele tabloului de distributie a lampilor de iluminat,a motoarelor electrice sau a altor consumatori de energie electrica.

Conductoarele electrice nu se vor monta direct pe elemente de constructie combustibile.In acest caz se vor monta pe un strat de tencuiala cu grosimea minima de 1 cm, pe un suport de azbest ce depaseste cu 3 cm de o parte si alta latimea conductoarelor sau prin distantiere metalice care sa asigure intre conductoare si elementul combustibil o distanta de minimum 3 cm.

Nu este admisa folosirea motoarelor si aparatelor electrice cu carcasele si capacele demontate sau in conditii in care nu se asigura racirea lor printr-o buna circulatie a aerului din jur. Incalzirea lagarelor si carcaselor va fi controlata periodic pentru a nu depasi temperaturile admise. Corpurile metalice ale aparatelor, utilajelor si motoatelor electrice vor fi legate la pamant, conform normativelor tehnice specifice.

Acestea sunt cateva reguli de baza ce trebuie respectate pentru prevenirea incendiilor la instalatiile si aparatele electrice de uz general.

REGULI SI MASURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALATIILE DE INCALZIRE (SOBE, CALORIFERE, ETC.).

I.                   NORME GENERALE

La proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de incalzire centrala (cu abur, apa calda, aer cald) si locala (cu sobe, radiatoare, etc.), precum si a masinilor si aparatelor de gatit se vor respecta prevederile normelor in vigoare (normative, instructiuni de pornire, etc.).

In incaperile in care exista pericol de explozie sau incendiu nu se vor utiliza sisteme de incalzire cu foc deschis, precum si corpuri de incalzire cu suprafete radiante sau incandescente. Nu se admite utilizarea unor instalatii, aparate, masini, sobe nestandardizate, neomologate sau improvizate.

Se interzice folosirea in stare defecta a sistemelor si instalatiilor de incalzire centrala sau locala (cazane termice, calorifere, sobe, radiatoare, aeroterme, aparate si masini de gatit.). Toate instalatiile, masinile si aparatele cu foc deschis folosite pentru incalzire sau gatit vor fi supravegheate pe timpul functionarii lor si intrerupte la terminarea programului de lucru. La trecerea pe langa materiale combustibile, conductele de transport al agentului termic cu temperatura ce depaseste 95 grade Celsius vor fi protejate si izolate termic,conform normelor.

II. INSTALATII DE INCALZIRE CENTRALA

La instalatiiler de incalzire centrala din cladirile si incaperile cu pericol de exoplozie sau incendiu, agentul termic (abur, apa calda, apa supraincalzita, aer cald) se va alege in functie de temperatura de aprindere a substantelor din incaperile respective. Conductele si corpurile de incalzire vor avea temperatura pe fetele exterioare sub limitele ce ar putea provoca aprinderea substantelor cu care pot veni in contract, vor fi netede, inlaturandu-se periodic orice depuneri de pe acestea.

Izolarea conductelor de abur sau apa calda supraincalzita se face cu materiale incombustibile. Este interzisa depunerea pe radiatoare si pe conductele termice a vaselor cu lichide inflamabile, imbracamintei si a altor materiale combustibile. La trecerea conductelor instalatiei de incalzire prin pereti sau plansee din materiale combustibile, acestea vor fi protejate cu azbest sau cu alte materiale izolatoare necombustibile, astfel incat in orice regim de functionare a instalatiilor sa se inlature aprinderea materialelor combustibile.

Este interzisa trecerea conductelor pentru incalzire prin spatii inchise in care pot aparea vapori inflamabili sau gaze combustibile. Toate conductele si armaturile instalatiilor de incalzire centrala vor fi vopsite in culori stabilite de normele in vigoare.

La instalatiile de incalzire cu aer cald, conductele, aerotermele, bateriile de incalzire vor fi curatate periodic de depunerile de praf combustibil. Nu se admite existenta in apropierea prizelor de aer a unor surse de gaze sau de praf combustibil, precum si executarea de lucrari cu foc deschis.

Nu se vor depozita lichide, materiale combustibile si recipiente cu gaze sub presiune in apropierea bateriilor de incalzire sau a aerotermelor.

III. MIJLOACE DE INCALZIRE LOCALA

Constructia, amplasarea si exploatarea mijloacelor de incazire locala (sobe de orice tip, cazane de spalatorie, masini si aparate de gatit, etc.) se va face conform prevederilor standardelor in vigoare si instructiunilor de folosire emise de unitatea producatoare (fabricant).

La exploatarea sobelor cu/sau fara acumulare de caldura si a masinilor si aparatelor de gatit se vor respecta urmatoarele:

- materialele sau elementele combustibile din fata focarelor sau cenusarelor vor fi situate la o distanta de minimum 1,25 m, iar cele greu combustibile la 1 m de acestea;

- depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanta mai mare de 1 m fata de sobele fara acumulare de caldura (sobe metalice) si de 0,5 m la sobele cu acumulare de caldura (sobele de teracota);

- se interzice depozitarea materialelor combustibile (lemn, carbuni, etc.) pe sobe;

- in fata usitei de alimentare,pardoseala combustibila se protejeaza cu o bucata de tabla metalica,cu dimensiunile de 0,7 x 0,5 m (in cazul sobelor de teracota);

- inainte de utilizare,sobele si cosurile de fum trebuie verificate amanuntit, reparate, curatate si date in exploatare in perfecta stare de functionare;

- nu se utilizeaza sobe fara usite la focare si cenusare, defecte sau neizolate corespunzator fata de elementele combustibile ale cladirilor;

- in timpul functionarii sobelor usitele focarului si cenusarului rtrebuie mentinute inchise si zavorate;

- se interzice aprinderea focului in sobe prin stropirea lemnelor sau carbunilor cu benzina, petrol sau alte lichide inflamabile;

- se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau in imediata lor apropiere;

- nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decat vatra focarului sobei sau a carbunilor cu o putere calorifica mai mare decat ce-a stabilita pentru soba respectiva;

- cenusa se va evacua periodic (zilnic) intr-un loc stabilit si amenajat in acest scop,fara pericol de incendiu si numai dupa ce se vor stinge resturile de jar (cu apa);

- se interzice supraincalzirea sobelor (supraalimentarea);

- se interzice montarea dispozitivelor si clapetelor de reglare a tirajului (altele decat cele montate de fabrica).

III. 1. La utilizarea sobelor fara acumulare de caldura (metalice) se vor respecta si urmatoarele norme:

- distanta dintre sobe s-au burlane si materiale combustibile invecinate sa fie de cel putin 1 m iar fata de cele greu combustibile de 0,7 m;

- la sobele cu inaltimea picioarelor de cel putin 25 cm pardoseala combustibila de sub aceasta se protejeaza printr-un strat izolator de caramida plina cu grosimea de minim 6 cm zidit cu mortar de argila sau printr-un strat de azbest ori pasla imbibata cu emulsie de argila. Peste aceste izolatii se pune tabla metalica (tabla neagra de invelitoare).

Postamentul izolator trebuie sa depaseasca perimetrul sobei cu 25 cm de jur imprejur, iar in fata focarului cu 50 cm;

-         cand sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 25 cm,postamentul izolator va fi format din doua randuri de azbest si unul de tabla metalica, 4 randuri de caramida cu mortar de argila ori alte materiale incombustibile cu aceasi grosime si echivalenta termica. La masinile si aparatele de gatit de uz casnic izolarea pardoselii se face conform normalor stabilite de fabricant.

-        

III. 2 In cazul sobelor cu acumulare de caldura (teracota) situate in incaperi cu pereti din materiale combustibile portiunea de perete de langa soba se executa din zidarie din materiale incombustibile care sa depaseasca marginile sobei in toate directiile cu minim 50 cm ,ori in conformitate cu prescriptiile emise de fabricant.

III. 3 Constructia ,amplasarea ,protectia termica si exploatarea cosurilor (hornurilor), si canalelor de fum se vor efectua in conformitate cu prevederile standardelor in vigoare. Cosurile de fum vor fi curatate periodic in functie de calitatea si cantitatea combustibilului folosit iar usile pentru curatare vor fi bine etansate. Zidaria si tencuiala cosurilor vor fi verificate periodic si bine intretinute pentru evitarea crapaturilor si fisurilor prin care ar putea iesi in incaperi sau poduri, gazele calde, fumul sau scanteile. Pentru sesizarea crapaturilor in zidaria cosurilor se recomanda varuirea acestora pe portiunea din pod la inceputul fiecarei toamne. Este interzisa racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum care deservesc focare alimentate cu combustibil solid sau lichid (lemn, carbune, pacura etc).

Este interzisa montarea de clapete sau capace de opturare in canale sau racorduri. Limitarea sau reglarea tirajului se face numai prin prizele de aer sau prin regulatoarele de tiraj ale sobelor, prevazute din fabricatie .

III. 4 Pentru instalatiile de alimentare cu gaze naturale a sobelor, pe langa prevederile specifice distibuirii si utilizarii gazelor naturale se vor respecta si urmatoarele:

-verificarea si intretinerea in stare de functionare a instalatiei (conducte, robinete, arzatoare etc.), inlaturandu-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;

- in cazul cand se constata miros de gaze, inaintea de a se aprinde focul, se va aerisii incaperea respectiva si se vor depista si inlatura defectiunile care au provocat scaparile de gaze;

- aprinderea si stingerea focului se vor executa numai de catre persoane adulte (in unitati) persoane special instruite si nominalizate de conducatori;

- inainte de aprinderea arzatorului de gaze, robinetul trebuie sa fie inchis, iar cand arzatorul esta in functiune, usa cenusarului va fi deschisa;

- aprinderea focului se face prin apropierea de arzatorul de gaze, a unei torte aprinse (aprinzator), dupa care se deschide incet robinetul pana cand gazele se aprind (principiul "gaz pe flacara");

- este strict interzis a se deschide intai robinetul si apoi a se apropia flacara de arzator;

- se interzice aprinderea arzatorului de gaze cu materiale sau deseuri combustibile;

- atat la aprinderea cat si la stingerea focului, gazele vor fi inchise si deschise mai intai de la robinetul principal, apoi de la robinetul arzatorului;

- se interzice folosirea gazelor in sobele nereparate si a caror etanseitate nu este asigurata;

- depistarea scaparilor de gaze se va face numai cu solutie de apa si sapun. In nici un caz nu cu flacara.

III.5 In cazul utilizarii buteliilor cu gaze petroliere lichefiate, se interzice:

- folosirea de butelii defecte, improvizate si neomologate;

- amplasarea buteliei in apropierea surselor care radiaza caldura;

- activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie ,prin agitarea sau incalzirea acesteia;

- racordarea buteliei la mijloacele de incalzire direct, fara regulator de presiune;

- utilizarea furtunului de racordare nefixat corespunzator uzat sau in stare defecta (crapaturi, fisuri, largit la capete, nefixat cu coliere metalice speciale);

- este interzisa folosirea furtunului din materiale plastice.

TEMA NR. 6 PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE INCENDIU

Arsura este consecinta contactului direct cu celulele vii, al unor agenti termici (solide, gaze, vapori, lichide, flacara, radiatie termica), al unor agenti chimici (substante care intra în reactie chimica cu efecte termice, cu substantele care formeaza celulele tesuturilor) si al curentului electric (care trecând prin tesuturi se transforma în energie termica).

Clasificarea arsurilor :

1. Arsurile de gradul I: limitate la straturile foarte superficiale ale pielii, se rezuma de fapt la iritarea terminatiilor nervoase din piele, ceea ce explica roseala, încalzirea, umflarea si durerea ce se resimte pe zona afectata.

Primul ajutor:

* accidentatul va tine suprafata de piele expusa caldurii, timp de 30 de minute pâna la o ora, sub jet de apa rece;

2. Arsurile de gradul II: afecteaza tot stratul superficial al pielii (epidermul) care este separat de stratul mai profund (dermul), prin acumularea de lichid iesit din vasele sanguine ale pielii.

Apar deci basicile, cu continut lichid galbui, însa limpede.

Primul ajutor:

* accidentatul va tine suprafata de piele expusa caldurii sub jet de apa rece, dupa care va fi acoperita cu un pansament uscat steril:

3. Arsurlle de gradul III: afecteaza si o parte mai mica sau mai mare din stratul profund al pielii (dermul). În aceste cazuri, arsura a afectat si vasele de sange existente la acest nivel (derm), motiv pentru care basicile care apar, sunt umplute cu un lichid sanguinolent.

Pericolul infectarii acestor rani este mare, necesitând ca atare interventia medicului.

Primul ajutor:

* acoperirea suprafetei arse cu pansamente curate preferabil sterile -dupa care accidentatul va fi transportat de urgents la spital:

4. Arsurlle de gradul IV: depasesc prin violenta lor toate straturile pielii afectând si tesuturile sau organele pe care ele le acopera. Aspectul este de escara (rana fara vitalitate, acoperita de tesuturi moarte), colorata în tonuri care variaza de la alb la negru, în raport cu gradul de temperatura la care a fost supusa zona (caramelizare, carbonizare, calcinare etc.).

Pericolul infectiei în aceste cazuri este foarte mare.

Primul ajutor:

* acoperirea suprafetei arse cu pansamente curate - preferabil sterile - dupa care accidentatul va fi transportat de urgenta la spital;

Posibilitati ale arsurii

1. Arsura termica: gravitatea leziunii este data de întinderea suprafetei arse, de durata actiunii agentului cauzal, de sediul leziunii (arsurile capului si gâtului sunt mai grave), de starea victimelor (copiii, batrânii se apara mai greu în fata bolii, unii din cauza imaturitatii, ceilalti din cauza uzurii, la fel femeile însarcinate sau care alapteaza. Preexistenta unor boli cronice reprezinta o alta cauza de scadere a rezistentei organismului.

2.Arsura chimica: este provocata de contactul tesuturilor vii cu substante acide, baze sau anhidride. Regiunea arsa se va spala sub jet continuu de apa încalzita la 24-28 °C. Fac exceptie de la aceasta regula arsurile cu oxid de calciu (oxid de calciu) acesta reactionând violent cu apa, cu degajarea unei cantitati mari de caldura. În aceste cazuri, întâi se sterge locul cu comprese sterile, uscate, apoi se badijoneaza cu alcool si numai dupa aceea se poate spala si cu apa.

3. Arsura prin curent electric: în acest caz primul ajutor consta numai din acoperirea ranilor cu comprese sterile si trimiterea cât mai urgenta a bolnavului la spital.

Pasi in acordarea primului ajutor:

1. Scoaterea victimei de sub actiunea agentului traumatizant;

2. Îndepartarea numai a elementelor vestimentare sau a obiectelor încinse care sunt în contact cu pielea si a celor care se pot îndeparta cu usurinta, fara o traumatizare suplimentara a victimei;

3. Calmarea victimei;

4. Tratamentul local al ranilor provocate de arsura se va face numai în cazul plagilor superficiale, sau în cazul marilor accidente - când acestea s-au produs în locuri îndepartate, necesitând un transport de lunga durata (de peste 2 ore), pâna la cel mai apropiat spital;

5. Transportul accidentatului la spital: se va face cât mai rapid cu putinta.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN SITUAŢII SPECIFICE ACCIDENTELOR PROVOCATE ÎN TIMPUL SAU DIN CAUZA INCENDIILOR (ARSURI, INTOXICAŢII)

Pe timpul si/sau din cauza incendiilor persoanele aflate în spatiul în care a izbucnit, în cele vecine, ori când se intervine la operatiunile impuse de stingere a incendiilor, pot suferi unele traumatisme (vătămări corporale) sau chiar pot să-si piardă viata. Printre cele mai frecvente afectiuni suferite de oameni în timpul si

din cauza incendiilor se enumeră arsurile si intoxicatiile.

1. Primul ajutor în arsuri

Arsura este o leziune determinată de agenti termici (foc, lichide fierbinti etc.), chimici, (acizi, baze), electrici, radioactivi etc. În funcție de profunzimea leziunii se întâlnesc:

            a) arsurile de gradul I - limitate de straturile superficiale ale pielii (pielea este rosie si ustură), exemplul tipic îl reprezintă arsura solară, provocată de expunerea prelungită la soare a pielii neantrenate;

b) arsurile de gradul II - cuprind grosimea pielii; pe piele, în regiunea arsă apar băsici cu continut seros, (gălbui), hematic; pe lângă durerea mare pe care o resimte victima, pericolul principal constă în infectarea continutului veziculelor;

c) arsurile de gradul III - în care leziunile depăsesc grosimea pielii, distrugând si straturile mai profunde: grăsime, muschi, vase, nervi, până la os;

d) arsurile de gradul IV sunt cele care afectează cel mai greu corpul uman, pielea si muschii, fiind arse până la carbonizare profundă.

Atentia specială care trebuie acordată arsurilor este impusă de intensitatea deosebită a durerii, de pierderea unei mari cantităti de lichide, (săruri si proteine) prin suprafata arsă si de faptul că prin rănile create se deschide o poartă largă microbilor, care găsesc în zonele arse un mediu propice de dezvoltare, producând infectiile secundare.

Primul ajutor va fi subordonat măsurilor de combatere a celor trei mari aspecte:

- focul se va stinge aruncând peste victimă sau rostogolind-o pe pământ; formula ideală rămâne totusi folosirea stingătorului; pentru calmarea durerilor, bolnavul va lua calmante; pentru reducerea pierderilor de lichide si săruri se vor da victimei cantităti mari de lichide, în nici un caz nu se va încerca dezbrăcarea  victimei pentru că odată cu hainele carbonizate s-ar desprinde si fâsii de piele, ceea ce ar mări suprafata pierderilor de lichide;

- pentru prevenirea infectiilor, zonele descoperite de tegument ars vor fi spălate cu apă sterilizată si săpun, apoi bandajate; zonele afectate se acoperă în final cu comprese sterile sau dacă suprafetele sunt întinse, cu un cearsaf curat; s-a demonstrat că arsurile care au cuprins peste 10% din suprafata totală a pielii

reprezintă pericole pentru însăsi viata bolnavului însă arsurile ce cuprind peste 35% din suprafata totală a pielii sunt mortale.

sansele de supravietuire sunt date de tratamentele moderne care se aplică numai în spitalele specializate.

În cazul arsurilor chimice după stabilirea exactă a substanțelor ce le-au provocat, se va utiliza antidotul corespunzător, astfel:

- când arsura a fost provocată de acizi, rana se spală cu solutie de bicarbonat de sodiu 3 - 5%;

- când agentul provocator a fost o bază, regiunea afectată se spală cu solutie slabă de acid acetic sau de acid baric 1 - 2%;

- în arsurile cu fosfor se foloseste ca antidot solutia de sulfat de cupru 2%;

- în cazul arsurilor cu asfalt încins, pe timpul primului ajutor nu trebuie să se încerce îndepărtarea asfaltului lipit pentru că riscăm să desprindem fâsii de piele.

În mod categoric este contraindicată folosirea unor materiale si substante ca untdelemnul, jecolanul, jecozinul, albastrul de metilen, cerneala etc.

Arsurile prin electrocutare vor fi tratate în acelasi fel. De multe ori victima rămâne cu mâna fixată pe firul electric care a produs accidentul; salvatorul va trebui să înceapă actiunea de prim-ajutor prin izolarea victimei de sursa de curent, utilizând mânusi groase din cauciuc sau instrumente cu coadă de lemn cu care va

deschide mâna victimei sau va tăia firul electric.

Arsura prin electrocutare este un accident frecvent al lucrătorilor care îsi desfăsoară activitatea la înăltime. Ţinând cont de circumstantele accidentării, dacă se adaugă si căderea de la înăltime, victima va trebui examinată cu atentie, pentru a-i verifica integritatea corporală.

Electrocutarea este însotită deseori de stop cardiac si respirator, necesitând deci si efectuarea promptă a manevrelor de reanimare cardio-respiratorie, masaj cardiac extern si respiratie artificială.

2. Primul ajutor în caz de intoxicatii

Pe timpul si din cauza incendiilor, oamenii pot suferi unele intoxicatii cu fum sau produse ale arderii, cum este oxidul de carbon, oxizii altor substante.

Pentru acordarea primului ajutor în cazul intoxicării este necesar să se stabilească sursa de intoxicare fată de care în continuare trebuie luate măsuri profilactice.

a) Intoxicatia cu fum se întâlneste frecvent la incendiile pe timpul cărora se produce o ardere completă. Simptomele care însotesc intoxicatiile cu fum se manifestă prin moleseală, senzatii de vomă, greturi. În cazul intoxicării cu fum de materiale combustibile solide (lemn, paie, furaje, hârtie) se administrează lapte proaspăt. Dacă după consumarea laptelui, accidentatul vomită, sunt semne că tratamentul aplicat este corect. Oricum persoanele intoxicate trebuie trimise la unităti medicale pentru control si analize specifice.

b) Intoxicatia cu oxid de carbon este una dintre cele mai grave ca formă de manifestare si ca frecventă dintre intoxicatiile acute. Oxidul de carbon apare în urma arderii materialelor care contin carbon (cărbune, lemne, gaze naturale, păcură) si derivati (benzină etc.) atunci când arderea este incompletă.

Cantitatea de oxid de carbon în aer creste în încăperile cu o ventilatie deficitară, în încăperile cu usile închise etc. precum si pe timpul incendiilor din spatii închise. Prin respiratie, oxidul de carbon pătrunde odată cu aerul respirat în plămâni, din plămâni prin intermediul capilarelor pulmonare trece în sânge unde se fixează pe globulele rosii (hematii) împiedicând captarea si fixarea oxigenului în vederea transportării la nivelul tesuturilor (celulelor) organismului.

Primele simptome (semne) se manifestă prin aparitia oboselii, durerii de cap, cu o senzatie de apăsare în regiunea fruntii si dilatarea vaselor cu sânge la nivelul pielii. După un timp, durerea de cap creste în intensitate fiind însotită de o senzatie de zvâcnire a tâmplelor. Apare o usoară ameteală, randamentul fizic si psihic începe să scadă (dificultate în gândire) se percepe o crestere a frecvensei bătăilor inimii si respirației.

Absorbitia în continuare a oxidului de carbon face ca simptomele descrise să se accentueze. Durerea de cap devine puternică, slăbiciunea si ameteala devin mai accentuate, apar tulburări de vedere si auz, pot să apară greata si vărsături (dacă intoxicatul a servit masa). În faza următoare, intoxicatul se prăbuseste din cauza

slăbiciunii musculare, pierzându-si ulterior si cunostinta. Moartea poate surveni prin stop cardiac - respirator - în situatia când nu se întrerupe contactul cu oxidul de carbon.

Primul ajutor constă în:

- scoaterea din atmosfera cu oxid de carbon;

- efectuarea respiratiei artificiale si a masajului cardiac extern atunci când se constată oprirea respiratiei si a bătăilor inimii (absenta pulsului);

- administrarea de oxigen 100% dacă se dispune de aparat de inhalat oxigen;

- asezarea intoxicatului pe targă sau pe o pătură până ce va fi transportat la spital.


Document Info


Accesari: 24470
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )