Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza













Tematica creatiei romanesti in prima jumatate a secolului al XX-lea

Muzica











ALTE DOCUMENTE

Dansul focului (Manuel de Falia)
VERSO īnseamnć Cristian Beiu
Largo - Simfonia nr
Arpegii pt. mana dreapta
Walter Kohli, MUZICA ROCK
Elvis Presley - Can t help falling in love
Instrumente muzicale
Corul sclavilor - Nabucco (Giuseppe Verdi)
BUG Mafia
Enrique Iglesias - Artist International


Tematica creatiei romānesti īn prima jumatate a secolului al XX-lea

        

         Tematica creatiei corale este strāns legata de viata, ea reflectānd aspiratiile de libertate sociala si nationala ale poporului romān dar si afirmarea īn plan spiritual a valorilor traditionale si a creativitatii autohtone. Inspiratia lucrarilor muzicale nu putea ocoli ecourile celor mai nemaiīntālnite evenimente din istoria Romāniei, Unirea, Independenta, Faurirea Romāniei Mari.

         Toate aceste evenimente au impresionat cunstintele sensibile ale creatorilor si au generat productii artistice dintre cele mai remarcabile.

         Tematica corurilor este variata, īn textele creatiilor corale īntālnim aspecte diferite din viata om 747f55h ului simplu, īn complexitatea manifestarilor sale. Dragostea reprezinta sentimentul dominant al creatiei vocale si corale alaturi de care este prezent si sentimentul de admiratie fata de frumusetile naturii, de peisaj, īn general dar si de suferintele care se consuma īn cadrul natural, prielnic confesiunilor.  

         Ca o trasatura dominanta a continutului creatiei corale a compozitorilor īnaintasi si clasici trebuie reliefata bogatia sufleteasca a omului din popor, veselia, optimismul si umorul sanatos care capata adeseori forta satirica. Aceste caracteristici generale prezente īn creatia compozitorilor de muzica corala din veacul trecut vor fi continuate - si ridicate pe o treapta superioara - de catre generatia urmatoare, reprezentata prin Dumitru Georgescu Kiriac, Ion Vidu si Gheorghe Cucu alaturi de multi altii.

         Creatia corala īmbraca forme dintre cele mai variate adresāndu-se atāt persoanelor de vārsta īnaintata cāt si copiilor.

         Īn mostenirea lasata de compozitorii de muzica corala se īntālnesc cāntece pe o singura voce, coruri a capella si coruri pe mai multe voci, cu acompaniament de pian si mai putin numeroase, creatii vocal - simfonice.

         Aria continutului muzical, a lucrarilor corale se īntinde de la cāntecele populare, la cele lirice si satirice, de la cāntecele epice la cele patrunse de vigoare si dinamism. Acestora le sunt adaugate lucrari religioase de o neasemuita autenticitate si frumusete.

         Atitudinea creatoare fata de folclor este evidenta īn lucrarile corale. Īn aceasta privinta se pot īntālni cāntece populare aranjate pentru cor īn care rolul compozitorului s-a rezumat la transcrierea melodiei folclorice; cāntece īn caracter popular ce presupun o atitudine creatoare din partea compozitorului, manifestata de regula prin dezvoltari tematice si īmprumutarea din cāntecul popular a unor formule melodice si ritmice si coruri de inspiratie proprie, īn care specificul national este asimilat si redat īn toata bogatia si varietatea manifestarilor sale.

         Īn faza de īnceput a creatiei corale romānesti, īn mod firesc au aparut si lucrari nelegate de melosul popular, creatii de factura impersonala, īn care este cultivat īndeosebi stilul romanticilor germani.

         Procesul de asimilare a tehnicii si scriiturii corale a justificat īntrucātva 

asemenea cautari si procedee stilistice. Pe fundalul acestora, atunci cānd compozitorii si-au īnsusit mestesugul scriiturii corale, s-a putut trece la inspiratia din folclor, la cultivarea specificului national, la valorificarea inepuizabililor valori latente ale muzicii populare. De fapt, acesta s-a putut realiza abia dupa ce Alexandru          Flechtenmacher demonstreaza īn "Hora Uniri"ca se poate scrie un cāntec patriotic apelāndu-se la folclor si ca, datorita accesibilitatii sale, puterea de influentare va fi astfel considerabil sporita. Dupa el, Eduard Caudella, George stephanescu, Eusebie Mandicevski si Ciprian Porumbescu dau la iveala coruri īn care uneori stilul este echivoc, alternānd cānd spre factura apuseana, cānd spre muzica populara oraseneasca, privita tot prin prizma conceptiei armonice a sistemului major-minor. Deci, creatia acestora reprezinta o etapa de tranzitie, premergatoare.

         Īncununarea preocuparilor acestora o va constitui creatia lui Gavriil Musicescu care, īn dornta realizarii autenticitatii, se va adresa melodiei populare satesti. Astfel, muzica corala romāneasca īmbraca adevarata sa fizionomire si originalitate.

         Sub influenta muzicii populare, compozitorul transilvanean Gheorghe Dima - care pāna īn anul 1880 a compus majoritatea lucrarilor sale corale īn stilul academic caracteristic compozitorilor germani - īsi revizueste conceptiile asupra muzicii corale romānesti si paseste alaturi  de Gavriil Musicescu, dānd la iveala compozitii valoroase, axate pe cāntecul popular. Spre sfārsitul secolului al XIX-lea se afirma cu putere caracterul national īn creatia corala. Aceasta se descifraza si din scrierile, articolele teoretice ale compozitorilor din care rezulta ca melodia populara sta la baza creatiei corale. Aproape de la fiecare compozitor se pastreaza idei program, īn care inspiratia din creatia folclorica este fundamentul activitatii creatoare. Īn urma unui concert dat de corul lui Gavriil Musicescu īn Transilvania, se puteau citi urmatoarele rānduri īntr-o cronica: "Īn popor este izvorul poeziei si al cāntarii noastre, si cine vrea sa produca din popor, din popor sa se adape caci numai astfel īsi vor agonisi putere creatoare si putere de viata".

         Īn 1905, compozitoarul Teodor Teodorescu a spus: "Cāntecul romānesc este cel  mai limpede si nesecat izvor, de la care trebuie sa se inspire compozitorii nostrii".

         Īn prefata colectei 12 melodii nationale, aparuta īn anul 1889, Gavriil Musicescu arata motivele pentru care s-a inspirat din cāntecele populare si necesitatea cunoasterii profunde a foclorului: "De frumusetea, bogatia si puterea magica ce exercita cāntecele poporului, nu m-am īndoit niciodata. Duioasele noastre melodii nationale descriu īn culori vii, blāndetea si bunatatea caracterului poporului romān... cred dara, ca a sosit timpul sa ascultam si melodiile romānesti, pe lānga cele straine".

         Asemenea conceptii, traduse īn practica creatoare au imprimat caracter realist muzicii profesionale nationale, inclusiv muzicii corale.

         Creatia corala a lui Alexandru Flechtenmacher (1823-1898) cuprinde, īn afara corurilor din vodeviluri si a celor din opereta Baba Hārca, cāteva cāntece cu continut patriotic, datānd din diferite perioade ale activitatii sale. Dintr acestea se remarca: Hora Unirii, Scumpa tara si frumoasa, 11 ciresar, Hora muncitorilor. Fara a se remarca prin trasaturi deosebite de stil, muzica acestor coruri este simpla, clar si usor de retinut. Se contureaza folosirea ritmului de hora tendinta apelarii la melosul popular īn compunerea cāntecului patriotic.

         Eduard Caudella (1841-1924) s-a preocupat īn masura mai mica de arta corala. Īn acest domeniu se cunosc cāteva lucrari omofone: Bate vānt, Curcile, Omagiul Artelor. Stilul sau coral, desi cu cātva timp īn urma īn corul Bate vānt foloseste elemente de gen ale muzicii populare (ritmul de hora), tradeaza apartenenta sa cu compozitorii romantici germani. De aici decurge o oarecare lipsa de idei si de originalitate.

         Pe linia reprezentata de Alexandu Flechtenmacher se īnscrie si creatia corala a lui Ciprian Porumbescu (1853-1883). Se evidentiaza cāntecele sale romānesti cu continut social, care au īndemnat la unire si lupta, pentru eliberarea nationala, pentru drepturi egale populatiei romāne īn timpul regimului habsburgic. Convingator pentru caracterul direct, inspirat, popular al muzicii sale corale este Cāntecul de 1 Mai.  

         Ciprian Porumbescu este si autorul unor izbutite prelucrari de folclor: Frunza verde margarit si Frunza verde foi de nalba, al unor piese lirice de mare frumusete ca Serenada etc. Patriotismul fierbinte, nazuinta spre īmplinirea unitatii nationale pulseaza cu putere de convingere īn cāntecul Trei culori nelipsit din repertoriul formatiilor corale.

         Un muzician de prestigiu din secolul trecut este Eusebie Mandicevski (1857-1929) care, dupa ce īsi face studiile liceale īn tara, īsi desavārseste pregatirea muzicala la Viena unde a avut profesor si pe cunoscutul estetician Eduard Hanslick. A drijat mai multe formatii corale ale Vienei cu care promova literatura veacurilor XVI-XVIII. Din 1896 ocupa postul de profesor la Conservatorul din Viena unde preda istoria muzicii, teoria instrumentelor, armonia, contrapunctul si literatura cāntului. Este considerat, de asemenea unul dintre cei mai specialisti īn descifrarea manuscriselor muzicale, īn prelucrarea basului continuu al lucrarilor preclasice.    

           Creatia sa cuprinde: coruri pentru copii si tineret, coruri pe texte de poeti clasici romāni, cāntece populare prelucrate pentru cor si lucrari corale religioase.   

         Īn mai toate lucrarile corale, Mandicevski foloseste o tehnica contrapunctica avansata,īn dorinta de a cultiva gustul pentru polifonia corala. Cunoasterea tehnicii scriiturii corale asigura lucrarilor sale o sonoritate desavārsita.   

         Datorita angajamentului permanent cu, cultura muzicala vieneza, o parte a creatiei sale este supusa fie tiparelor apusene, romantismului clasicizat, fie academismului.   

         Un alt reprezentant de frunte al artei noastre corale īn veacul trecut, a

fost compozitorul transilvanean Gheorghe Dima (1847-1924).   

                 Gheorghe Dima īsi īncepe cariera muzicala ca solist de opera īntr-un orasel din Germania, dupa care se īntoarce definitiv īn patrie, stabilindu-se la Brasov unde i se ofera catreda de muzica si postul de dirijor al corului Reuniunii de gimnastica si cāntari. Īn acest timp, se impune ca un muzician riguros, datorita concertelor fregvente, īn repertoriul ccarora include, alaturi de coruri, cantate si oratorii ca Anotimpurile si Creatiunea de Joseph Hazdn, Judas Machabeus de Georg Friedrich Haendel, Reqviemul de Cherubini, Stabatt Mater de Gioacchino Rossini si altele. Alaturi de asemenea opere īn repertoriul corului īncep sa patrunda, din ce īn ce mai mult, lucrari originale, semnate de Gheorghe Dima.     

         Īn creatia lui Gheorghe Dima, anii (1872-1880) marcheaza perioada de tinerete, cānd compune lieduri pe versurile poetilor germani si coruri. Īntre acestea se gasesc si piesele Balcescu murind si Hora severinului.   

        Iese la iveala si corul Hora, dupa o melodie populara pe text de Vasile Alecsandri. Gheorghe Dima convins ca trebuie sa isi perfectioneze cunostintele profesionale, merge pentru scurt timp la Conservatorul din Leipzig (1879). Reīntors īsi canalizeaza cu mai multa hotarāre eforturile pe tarāmul creatiei, dānd la iveala lucrari considerate astazi capodopere ale genului. Catre anii 1880 Gheorghe Dima stapāneste mijloacele de expresie contemporane, cunoaste temeinic formele polifonice ale diferitelor epoci si se impune ca un bun pianist.     

         Din anul 1880, Gheorghe Dima se stabileste la Sibiu, un alt centru muzical al Transilvaniei depunānd o munca sustinuta ca dirijor al Reuniunii de muzica si cāntari si mai ales ca compozitor. Anii petrecuti la Sibiu au īnsemnat īn creatia lui anii maturitatii, anii īn care se īndreapta spre creatia nationala, spre filonul sanatos al muzicii populare. Edificatoare sunt corurile Hei lelita din cel sat si Cucuruz cu frunza īn sus īn care melodica populara romāneasca este īnvesmāntata īntr-o haina armonica ce aminteste ambianta facturii corale romantice de tipul celei schubertiene.      

         Gheorghe Dima a apelat īn creatia sa la doua surse ale muzicii nationale: cāntecul popular si cāntecul vechi romānesc, de o origine semiprofesionista. Din prima categorie fac parte corurile īn care foloseste melodii populare, caracterizate printr-o structura strofica si prin stilul parlando: Spune māndro adevarat, Hop turca,  furca, Māndrulita din cel sat, cucuruz cu frunza-n sus, Hei īn hora. 

         Īn a doua categorie pot fii incluse acele coruri īn care se utilizeaza o melodie de provenienta culta, īn genul romantei Scumpa,  draga copilita, Īntre pietre, Detunata, Ramāi sanatoasa etc. 

         Īn aceasta perioada de maturitate dateaza si lucrarile capitale ale sale, vocal - simfonice  ca: Hora si Mama lui Stefan cel mare.  Gheorghe Dima s-a preocupt si de valorificarea cāntecelor cu continut social, cel mai bun exemplu fiind cāntecul Mugur, mugurel. De o importanta speciala se bucura lucrarea sa corala Ziua ninge, pe versuri dintr-o poezie de Vasile Alecsandri, apreciata de muzicologia noastra ca fiind primul madrigal, cu adevarat reprezentativ, din creatia corala romānesca.

         Datorita  mostenirii corale a lui Gheorghe Dima, muzica romāneasca a atins o culme a īnfloririi sale, aplicānd perspective noi, polifonice compozitorilor din generatia urmatoare.     

         Alaturi de el este si celebrul compozitor  iesean Gavriil Musicescu, care pentru īntāia oara a sesizat si caracterizat caracterul modal al cāntecului popular, a condus inspiratia compozitorilor spre folclorul satesc si astfel a deschis orizonturi largi īntregii dezvoltari ulterioare a muzicii romānesti.  

         Gavriil Musicescu s-a initiat īn tinele muzicii la Iasi, unde figureaza printre elevii Conservatorului proaspat īnfiintat, dupa care poate fii vazut īn orasul sau, Ismail unde preda muzica.    

         Īn 1870 este trimis īn Petersburg la studii de catre Episcopul Melhisedec, unde studiaza cāntarea bisericeasca rusa la corul Capelei Imperiale. Īn Rusia vine īn contact cu principiile muzicale ale compozitorilor grupului celor cinci.       

         Se īntoarce la Petersburg unde este numit dirijorul corului Mitropolitan din Iasi si profesor de armonie la Conservator. Din acesti ani reies primele compozitii, muzica religioasa, dupa regulile īnsusite la Capella din Petersburg. Treptat ele patrund īn repertoriul corului sau. Al[turi de piesele religioase, aria lucrarilor programate īn concerte se largeste cuprinzānd piese profane de Georg Friedrich Haendel, Daniel Francois Esprit Auber, Richard Wagner, si bineīnteles lucrari corle romānesti, scrise de īnsusi Gavriil Musicescu.   Īn primii ani de activitate la Conservatorul Mitropolitan se desprinde ansamblul de preocuparile oficioase si se īndreapta spre muzica laica, populara si cāntecul patriotic. El va modifica si componenta formatiei, eliminānd cu timpul vocile de baieti si īnlocuindu-le cu cele femeiesti, ceea ce reprezinta descatusarea de limitele repertoriului bisericesc si instaurarea celui  profan. Totodata, acesta face din din corul sau o formatie concertisica, cu care strabate īntraga tara. Īn Banat si Transilvania turneul a avut un succes rasunator, stārnind un puternic curent de patriotism si dragoste pentru muzica nationala si bineīnteles si pentru cea populara.

         Dupa anul 1880, Gavriil Musicescu se dedica cu ardoare compozitei abordānd numai genul muzicii corale īn care, desi nu a compus o un numar considerabil de lucrari, a determinat o directie mai radicala, datorita valorilor originale, indedite carora le-a dat viata.

         Acesta acorda o mare īnsemnatate muzicii populare, dānd la ivela articole referitoare la culegerea si armonizarea cāntecului popular, la semnificatia lui artistica, la educatia muzicala. Atitudinea lui fata de cāntecul popular a rezulatat din convingerea sa ca el constitue filonul sanatos care exprima fizionomia proprie unui anumit popor. Cu prilejiul premierei operei comice Olteanca de Eduard Caudella, se opune cu vehementa asupra parerii exprimate despre muzica romānesca īntru-un ziar, conform careia muzica noastra populara nu este bogata, iar temele sale nu sunt serioase, ca nu dispune de varietate etc. Ca atare, el alcatuieste o colectie de Melodii nationale ce cuprinde trei melodii: Valeanca, Vine stiuca de la balta si Mosulica pe care le tarnscrie asa cu le aude si le armonizeaza īntr-un mod corespunzator precizānd ca sunt "intacte".

         Īn anul 1889, Gavriil Musicescu pubilca lucrarea sa capitala 12 melodii nationale prelucrate pentru cor, īntre care: Lelea viteaza, Rasai luna, Nevasta care iubeste, Dor dorule, Stancuta, Mos batrān, Zis-a badea, Ileana. Īn aceste lucrari da o relica practica conceptiilor retrograde, afirmānd armonizarea modala a cāntecului popular.

         Acesta intuieste caracterul modal si īnversuneaza ingenios melodiile populare, dāndu-le o justa interpretare armonica īntr-o perioada cānd orice abatere de la regulile clasice era echivalata cu ignoranta.

         Gavriil Musicescu staruie īn lucrarile sale asupra elementului melodic, pe care-l scoate īn evidenta prin tratarea  armonica omofona. Astfel, corurile sale se caracterizeaza printr-o tinuta simpla, sobra prin sonoritati ample obtinute prin dublarea sunetelor, efectuate de pedala si divizarea vocilor din care lipseste tratarea contrapunctica, ceea ce la Gheorghe Dima era un element de expresie de maxima importanta.

         Drumul lui a fost īncununat cu succes. Melodiile armonizate de el, au gasit ecouri rasunatoare īn rāndurile ascultatorilor si muzicienilor, dānd un imbold sunstantial creatiei nationale, indicāndu-i noi cai de dezvoltare.

         Gavriil Musicescu a dat la iveala, īn afara corurilor pe motive nationale si cāntece patriotice, ca: Ostenul romān, Hora de la Plevna etc. Corurile sale cuprind o sfera bogata de idei, predominānd caracterul optimist, vesel, meditativ si satiric. Acesta s-a straduit si a reust pe deplin ca prin īntreaga sa creatie sa se apropie de popor, de omul simplu. Caracterul popular a fost rampa prin care el s-a apropiat de mase, s-a identificat cu viata si nazuintele lor. Prin muzica sa, el a tins sa contribuie la ridicarea culturala a oamenilor de jos, la īnobilarea carcterului uman.

         Īn istoria muzicii romānesti, Gavriil Musicescu ocupa un loc de frunte, fiind primul compozitor care a sesizat si tradus īn practica creatoare, adevarata sursa de inspiratie a muzicii romānesti, folclorul satesc, a teoretizat carcterul modal, influentānd puternic īntreaga dezvoltare ulterioara  a generatiilor de creatori. De la el se trage filonul trainic al muzicii romānesti corale, reprezentate de Dumitru Georgescu Kiriac, Gheorghe Cucu si Ion Vidu, de la el porneste linia adevaratului specific natinal al muzicii noastre.

 


Document Info


Accesari: 2989
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 

Coduri - Postale, caen, cor

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2015 )