FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ sI SPORT

SECŢIA: Educatie Fizica si Sport

Antrenamentul

proces didactic complex

Tema Rolul antrenorului în procesul complex al antrenamentului

Student: Chira Flavius

An: III

Gr: II

Universitatea Pitesti

Rolul antrenorului în procesul complex al antrenamentului

Ampla dezvoltare a activitatii sportive stimulat&# 14214x2319o 259; puternic de cresterea numarului de competitii pe plan national si international, a determinat cresterea considerabila a preocuparilor teoretice si metodologice referitoare la pregatirea stiintifica a celor angrenati în aceasta activitate.

Antrenamentul este un proces complex, la realizarea lui cât mai buna contribuind câti mai multi factori:

baza tehnica materiala (sali, aparate);

o conducere stiintifica a antrenamentului;

alimentatie adecvata;

o rationalizare buna a efortului;

folosirea mijloacelor netraditionale de pregatire.

Specializarea aparaturii pe ramura de sport, este determinata de cerinta optimizarii fiecarei componente a antrenamentului, dintr-un sport sau altul, de obtinerea celui mai bun randament.

Colaborarea cu alte stiinte, cum ar fi:

biomecanica;

psihologia;

igiena;

fiziologia generala si a efortului;

matematica;

informatica;

- pedagogia, ajuta la fundamentarea pe baze stiintifice a pregatirii sportivilor, care permit folosirea celor mai eficiente mijloace, a metodelor si procedeelor metodice capabile sa eficientizeze randamentul, în vederea cresterii performantei sportive.

Indiferent de ramura de sport sau de categoria de clasificare sportiva, în procesul pregatirii instructiv-educative s-au statornicit urmatoarele componente:

pregatirea fizica;

pregatirea tehnica;

pregatirea tactica;

pregatirea psihologica;

pregatirea teoretica;

Astfel, din cele enuntate rezulta ca antrenamentul este un proces didactic complex.

Antrenamentul este condus de antrenor care are un rol deosebit de important.

Antrenorul cauta sa obtina rezultate cât mai bune pe linia perfectionarii umane, atât în ceea ce priveste latura fizica, cât si cea psihica.

El trebuie sa pretinda permanent un efort maxim din partea sportivului sau a echipei atât sub aspect fizic cât si psihic.

De asemenea, conduce la realizarea performantelor sportive înalte, contribuie nemijlocit la formarea lor morala si fizica, la conturarea unei puternice si complete personalitati.

Antrenorul trebuie sa fie un bun pedagog, organizator (sa prevada si sa planifice totul), un bun teoretician si tehnician (sa cunoasca foarte bine toate aspectele si secretele sportului pe care îl practica), sa aiba capacitatea sa conceapa aparate si instalatii care sa-l ajute în perfectionarea procesului de pregatire.

Rolul antrenorului nu se opreste aici, trebuie sa fie un bun psihopedagog, sa fie apropiat de fiecare jucator, cunoscând bine fiecare jucator, el poate sa-l ajute, sa-i acorde o mai mare libertate de actionare si decizie.

Antrenorul trebuie sa fie inovator, improvizator, sa consulte permanent materiale de specialitate si din domenii ajutatoare, cauta sa extraga tot ce l-ar putea ajuta sa faca eforturi pentru îmbunatatirea si perfectionarea metodelor si mijloacelor de lucru, sa foloseasca toate noutatile.

Rolul antrenorului este foarte complex, de la pregatirea, desfasurarea, analiza antrenamentului, la formarea si organizarea echipei.

Antrenamentul (în cadrul jocurilor sportive) are mai multe forme:

general, cu întreaga echipa, fizic, tehnic, tactic;

pe compartimente, posturi si cupluri;

pentru portari;

de individualizare, separat sau în cadrul echipei;

de recuperare pentru jucatorii accidentati;

de recuperare pentru jucatorii supra antrenati.

Una din activitatile principale ale activitatii antrenorului este formarea echipei ca un colectiv omogen, bine organizat, unit si grupat în jurul antrenorului si al obiectivelor majore.

Forma sportiva este rezultatul unei munci intense si al unui proces extrem de complicat, la care concura foarte multi factori si care solicita toate cunostintele, experienta si capacitatea antrenorului.

Alaturi de factorii de baza:

fizic;

tehnic;

teoretic;

psihic,  apar pe primul plan si elemente de refacere, sanatate, medicatie, motivatie.

Problema de baza a activitatii zilnice a unui antrenor este pregatirea si conceperea lectiei de antrenament, sa-si stabileasca sarcinile si temele lectiei de antrenament.

Un rol important îl are în alegerea mijloacelor si a exercitiilor cu care se desfasoara antrenamentul.

Alegerea celor mai corespunzatoare mijloace este dificila, trebuie sa fie alese în functie de:

coeficientul de utilitate;

coeficientul de solicitare.

Antrenorul trebuie sa urmareasca efectul exercitiilor alese, apoi, trebuie sa stabileasca dozarea exercitiilor în functie de sarcinile lectiei.

Conducerea si dirijarea lectiei de antrenament este activitatea practica de baza care solicita antrenorului un efort deosebit atât din punct de vedere fizic cât si psihic si intelectual.

Trebuie sa creeze o atmosfera optima de lucru, cu angajament fizic si psihic total, sa asigure o atmosfera generala din timpul antrenamentului care sa se caracterizeze prin seriozitate si munca asidua, constiintiozitate, neexcluzând si o nota de entuziasm tineresc, astfel încât sportivii sa aiba o participare constienta, activa si creatoare la fiecare exercitiu sau miscare.

Antrenorul va cauta sa mentina o atmosfera de buna dispozitie si entuziasm.

Victoria sau înfrângerea au puternice influente asupra atmosferei generale din echipa si fireste asupra antrenamentelor, acestea putând fi atât de pozitive cât si negative, antrenorul va trebui sa depisteze la timp si apoi sa orienteze totul spre realizarea obiectivelor generale si speciale ale lectiei de antrenament.

Explicatiile si indicatiile pe care antrenorul le da în timpul antrenamentului, trebuie sa fie cât mai condensate, concise si clare.

De asemenea, dinamismul antrenorului determina, în buna masura densitatea, intensitatea si dinamica lectiei.

Demonstratiile directe efectuate de antrenor sunt aproape obligatorii la nivelul juniorilor si al începatorilor, iar uneori chiar si la niveluri superioare, si în consecinta antrenorul trebuie sa fie capabil sa demonstreze diferite procedee tehnice.

Are obligatia de a face analiza antrenamentelor, si de a da probe si norme de control pentru a verifica nivelul de pregatire al sportivilor.

În antrenamentul modern, antrenorul este înconjurat de catre o echipa de specialisti: psihologi, medici, masori, cu care trebuie sa fie într-o strânsa legatura pentru obtinerea de rezultate cât mai bune.

Bibliografie:

Constantin Popescu: "Antrenorul - profilul, personalitatea si munca sa", editura Sport Turism, Bucuresti - 1979.

Ion siclovan: "Teoria antrenamentului sportiv", editura Sport Turism, Bucuresti - 1977

Cârstea Gheorghe: "Teoria si metodica educatiei fizice si sportului", editura Universul, Bucuresti - 1993