Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





loading...
















































PRIMELE SOCIETATI SI CLUBURI SPORTIVE DIN ROMANIA - INCEPUTURILE ACTIVITATII DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT IN INVATAMANTUL UNIVERSITAR DIN ROMANIA. PRIMELE COMPETITII SPORTIVE UNIVERSITARE

Sport


Primele societĂŢi si cluburi sportive din romAnia - Īnceputurile activitĂŢii de educaŢie fizicĂ si sport Īn ĪnvĂŢĂmAntul universitar din RomAnia. primele COMPETIŢII sportive universitare. introducerea educaŢiei fizice Īn ĪnvĂŢĂmAntul superior, ĪnfiinŢarea instituŢiilor specializate

15.1. Despre activitate sportiva īn Romania se poate vorbi īncepand cu a doua jumatate a secolului al  XIX-lea. Īntr-o etapa premergatoare īnainte de anul 1850 s-au organizat cateva societati de gimnasticasi de vanatoare la Bucuresti, Sibiu, Brasov, Galati, Medias, Braila. Exista documente care atesta īnfiintarea unor societati, asociatii, cluburi si competitii sportive īn a doua jumatate a scolului al XX-lea si care reprezinta  nucleele dezvoltarii sportului romanesc.



              Īn ordine cronologica primele societati si cluburi spor 353i81d tive īnfiintate la noi īn tara  au fost:

  • Societatea de Dare la Semn Bucuresti - 1862,  īn care se practica īn exclusivitate tirul;
  • Societatea Centrala Romana de Arme, Gimnastica si Dare la Semn (cunoscuta si sub denumirea de Tirul) - 1876, Bucuresti , cu un rol deosebit īn dezvoltarea educatiei fizice si sportului romanesc, prin organizarea sistematica a concursurilor si instituirii de noi ramuri sportive. Societatea a fost īnfiintata de catre profesorii Gheorghe Moceanu si Constantin Constantiniu;
  • Jockey - Club, 1962, Iasi ;
  • Bukarester Turnverein, 1867
  • Asociatia de gimnastica, 1869, Arad
  • Prima societate vanatoreasca, 1870, Bucuresti, cu un regulament ce prevedea disciplina, ordinea, protectia animalelor, precum si amenzile pentru cei care  īncalcau regulile.
  • Societatea Equestra Romana, 1872, Bucuresti (īn anul 1875 a devenit Jockey Club;
  • Societatea de patinaj, 1872, Cluj;
  • Societatea de popice, 1873, Bucuresti;
  • Reuniunea romana de gimnastica si cantari, la Brasov, īn 1874;
  • Reuniunea de gimnastica, la Timisoara, īn anul 1875;
  • Societatea de gimnastica, la Galati, īn anul 1876;
  • Societatea internationala de tir si gimnastica,  la Iasi, īn anul 1877;
  • Societatea Olimpica Romana, la Bucuresti, īn 1883;
  • Clubul ciclist Velocitas, la Timisoara īn 1886;
  • Asociatia de canotaj Muresul, la Arad īn anul 1890;
  • Societatea profesorilor de gimnastica si arme din Romania, Bucuresti, 1893;
  • Clubul sportiv Ardelean,  la Cluj īn anul 1897;
  • Clubul atletic Timisoara, la Timisoara īn anul 1899;
  • Clubul Raqueta, la Bucuresti īn anul 1899,;
  • Societatea Viitorul  (a elevilor de la Liceul "Gheorghe Lazar" si apoi elevilor din toata tara) la Bucuresti īn anul 1901;
  • Automobil Club Roman, la Bucuresti īn anul 1903;
  • Clubul de fotbal  Olimpia si Colentina la Bucuresti īn anul 1904;
  • Societatea Īnainte, la Bucuresti īn anul 1905;

              Datorita cresterii numarului de asociatii si cluburi spor 353i81d tive, a īntrecerilor si competitiilor organizate īn anul 1912, a luat fiinta "Federatia Societatilor Sportive din Romania" realizandu-se astfel cadrul organizatoric necesar dezvoltarii ulterioare a activitatii sportive. FSSR a condus 12 comisii centrale: atletism,  (alergari pe jos si concursuri), football-rugby (rugby-ul de astazi), football asociatie  (fotbalul de azi), lawn tenis (tenis de camp), scrima, ciclism, tir, sporturi de iarna, canotaj, natatie, gimnastica si oina.

              Dezvoltarea īnregistrata de sportul romanesc pana īn preajma anului 1916,  īntrerupt de declansarea primului razboi mondial a constituit baza organizatorica care a impulsionat aceasta activitate, īn perioadele urmatoare.

Īn anul 1920 se afiliaza noi cluburi la FSSR, care ajunge al peste 4000 de membri si 50 de cluburi, iar pentru coordonarea īntregului teritoriu s-au creat sapte comitete regionale ale FSSR: Brasov, Cluj, Regiunea de Vest, Banat, Arad, Hunedoara, Regiunea Moldova, Regiunea Bucovina, Regiunea Muntenia si Regiunea Oltenia.

              Īn aceasta etapa se evidentiaza o serie de noi ramuri de sport: baschet, volei, alpinism, tenis de masa, box, canotaj, handbal precum si aparitia mai consistenta a sexului feminin īn practicarea unor discipline la īnot, handbal, volei, atletism, baschet. Īn anul 1922 au aparut primele forme de profesionism la box si fotbal.

              15.2. Organizarea studentilor romani  īn societati si cluburi spor 353i81d tive īsi are originea īn interesul pentru sport manifestat  de tinerii care studiau īn Germania, Ungaria si Austria. Primele preocupari īn acest sens se remarca īn a doua jumatatea a secolului al XIX-lea. Preocuparile comune si legaturile dintre studentii care studiau la Berlin, Leipzig, Viena, Budapesta si īn Transilvania, au generat ideea organizarii primelor nuclee ale sportului universitar.

              Un rol important īn organizarea actiunilor sportive studentesti l-a avut  "Societatea Academica Petru Maior ", constituita īn anul 1862 de catre studentii romani care studiau la Budapesta si "Romania buna", īnfiintata īn anul 1864 la Viena. Studentii sportivi ardeleni, membrii ai acestor societati, au obtinut rezultate deosebite īn competitii. S-au remarcat Simion Nemes, la concursul international de tir din anul 1910 de la Viena, Teofil Moraru, campion la aruncarea greutatii, Virgil Salvanu, sportiv multilateral, campion de box a orasului Budapesta īn anul 1912 si medaliat cu argint īn 1919 la "Jocurile Armatelor Interaliate" desfasurate la Paris.



              Un eveniment important a avut loc la data de 20 ianuarie 1913, cand īn cadrul Societatii Academice Petru Maior  a luat fiinta "Sectia Sportiva" care s-a implicat apoi activ īn organizarea unor actiuni sportive īn Transilvania.

              De la nivelul studentimii, curentul sportiv s-a transmis īn tot Ardealul si astfel apar primele unitati sportive organizate:

  • Clubul sportiv Gloria, īn 1913 la Arad;
  • Societatea de gimnastica, sport si exercitiuni īn anul 1913 la Sibiu;
  • Clubul Sportiv Ardelean (sau Clubul Sportiv al Tinerimei Romane), īn anul 1914 al Cluj (cu disciplinele sportive: atletism, fotbal, gimnastica, scrima, tir, box, tranta)

              Dupa 1 decembrie 1918, activitatea sportiva clujeana a īnregistrat rezultate care au plasat-o īn avangarda miscarii sportive din Romania. Clubul Sportiv Ardelean a devenit " Clubul Sportiv al Oficiantilor Municipiului Cluj (27 august, 1919) acordand dezlegare studentilor, care s-au organizat īntr-un club al lor.

              Premergator actiunilor care au condus la formarea primul club sportiv universitar, documentele timpului atesta ca la data de 11 decembrie 1918, a avut loc la Cluj prima adunare de dupa Unire, a Societatii "Petru Maior", fiind recunoscuta de oficialitati sub denumirea de "Societatea de lectura a studentilor romani din Cluj " īn cadrul careia functiona cu bune rezultate "Sectia sportiva".

              Anul 1919 a fost marcat de īnfiintarea "Universitatii Romanesti a Daciei Superioare". Adunarea studentilor clujeni din  data de 19 noiembrie 1919 gazduita de caminul "Avram Iancu" a hotarat mutarea Societatii "Petru Maior" de la Budapesta la Cluj, sub denumirea de  "Centrul studentesc Petru Maior". Īn spiritul curentului sportiv care a cuprins masa de studenti, la īnceputul primului an universitar romanesc din Cluj, 1919-1920, sub egida Centrului studentesc se īnfiinteaza "Societatea sportiva a studentilor universitari" (S.S.S.U.), care va deveni clubul sportiv "U", atat de cunoscut si iubit īn Cluj si Romania.

              La Bucuresti, īn anul 1916, din initiativa profesorului Traian Lalescu , se īnfiinteaza prima organizatie sportiva studenteasca, "Sporting Club Universitar", devenit "Sportul Studentesc", cu o echipa de fotbal si una de rugby. Ulterior s-au mai īnfiintat "Clubul sportiv al medicinistilor"  la Bucuresti īn anul 1920,  "Clubul sportiv Politehnica" la Timisoara, īn anul 1920,  "Politehnica" din Bucuresti, īn anul 1927, "Dreptul" din Bucuresti īn anul 1941 etc.

              15.3. Īntrecerile si concursurile studentesti, au aparut mult mai tarziu, comparativ cu organizatiile lor sportive. Pana īn anul 1929, studentii participau la competitii locale, cu caracter amical si oficial  sub forma unor echipe reprezentative.

              Prilejul care a oferit studentimii sa realizeze o prima comportare remarcabilaa fost oferit  de  "Concursurile atletice inaugurale ale Romaniei", organizate la Cluj īn 12-13 septembrie 1920,  cand studentii clujeni s-au evidentiat īn mod deosebit.

Amploarea pe care o luare miscarea sportiva studenteasca  pe plan international a determinat organizarea sub egida Confederatiei Internationale a  studentilor  (īnfiintata la Strassbourg īn anul 1919 a primelor Concursuri Sportive Universitare Internationale la Roma, 1929, Paris, 1923, Varsovia,1924.

              Īn istoria sportului universitar din Romania, primul Campionat national universitar a fost organizat īn anul 1929 si s-a desfasurat la Bucuresti (la atletism, fotbal, scrima si tenis) si la Cluj  (la natatie, singura disciplina la care au participat si studentele la proba de 50 m. liber).

              Īn anii urmatori campionatele nationale universitare s-au mai desfasurat la Bucuresti īn 1932 si 1935 si la Timisoara īn 1933. Primele īntreceri la sporturile de iarna (schi si bob) au avut loc īn anul 1930. Īn anul 1940 s-a stabilit desfasurarea anuala a campionatelor universitare, īn anul 1941 au fost īnfiintate alte cluburi sportive universitare, la Bucuresti, Iasi, Sibiu si Timisoara, iar īn anul 1942 se constituie Sportul universitar roman, o organizatie care a dirijat activitatea sportiva studenteasca īn timpul clui de al doilea razboi mondial. Prin Consiliul superior de īndrumare condus de profesorul Iuliu Hatieganu, profesorul C.Stoicescu si profesorul Gr.Benetatto noul organism īnfiinteaza Centrele sportive universitare si initiaza īntreceri  īn cadrul "Saptamanii sportului universitar".

              Urmatoarele campionate nationale universitare, organizate īn acest fel, au avut loc īn anii 1942 si 1943 angajand peste 800 respectiv 1.500 de studenti din centrele universitare Bucuresti, Iasi, Sibiu, (unde se mutase temporar Universitatea din Cluj) si Timisoara, la disciplinele: atletism, baschet, box, fotbal, tenis de masa, tir, cros, tenis de camp, volei. Pentru prima data la aceste campionate au participat si studentele la īntrecerile de atletism si tir.

              Īn perioada celui de al doilea razboi mondial si pana īn anul 1956, activitatea competititionala studenteasca s-a desfasurat mai mult la nivel local, īntre ani de studii si facultati sau īntre reprezentativele de institute.

              Īntre anii 1956-1958 apar forme de organizare care vor contribui la stabilirea si consolidarea unui sistem competitional studentesc, ce vor sta la baza campionatelor nationale universitare, cuprinzand toate etapele de desfasurare, pana la faza finala, pe tara. Īn urma reorganizarii cluburilor sportive universitare,  din anul 1966, la nivelul campionatelor municipale si orasenesti la jocuri sportive se formeaza serii studentesti, cu drept de promovare īn diviziile nationale "C" si "B".

              Sistemul competitional studentesc din ultimele doua decenii si pana īn prezent, functioneaza sub forma campionatelor nationale universitare, a caror finale le organizeaza anual diferite institutii de īnvatamant superior, prin rotatie si prin competitii pe plan local.

15.4. Īn perioada interbelica, īn viata universitara  s-a īnregistrat o intensa preocupare pentru organizarea activitatii de educatie fizica si sport din īnvatamantul superior. La nivelul senatelor universitare a īnceput dezbatarea propunerilor privind introducerea educatiei fizice īn īnvatamantul superior.




              Īn anul 1929, anul primelor campionate nationale universitare, Nicolae Iorga, rector al Universitatii din Bucuresti, a propus senatului introducerea obligatorie a educatiei fizice īn facultati.

              La Cluj, cel care a promovat educatia fizica si sportul īn mediul universitar este profesorul universitar, medicul IULIU HAŢIEGANU. Discurs sau despre "Igiena universitara", sustinut la 21 octombrie 1930, cu ocazia deschiderii solemne a anului universitar si a preluarii functiei de rector a ramas īn istoria īnvatamantului superior , dar si a educatiei fizice si sportului, ca cel mai complet si bine fundamentat argument īn favoarea introducerii educatiei fizice īn īnvatamantul superior din Romania:

  • "Problema educatiei universitare niciodata nu a fost atat de viu discutata ca īn zilele noastre. Astazi suntem īn epoca de experimentare si nu cunoastem īnca metoda care ar putea fi considerata ca cea mai buna. Totusi, se pare ca se deseneaza tot mai mult o metoda, care priveste pe om īn īntregimea sa si nu face separatia trupului de suflet. Azi este o constatare biologica confirmata ca despartirea intelectului, sufletului si fizicul nu poate fi prelungita mai mult timp, nepedepsita. Ideologia educatiei din timpurile noi izvoraste din conceptia timpurilor antice, care da pshicului si fizicului partea care i se cuvine..."
  • "Sanatatea nu se pastreaza numai prin lupta contra igienei defectuoase. Pentru asigurarea unei sanatati integrale este nevoie de o igiena pozitiva, vivanta, constructiva; īn domeniul acestei igiene pozitive se impune tot mai mult o disciplina educativa, care urmareste o ameliorare a starii fizice, o fortificare a individului atat din punct de vedere al formei cat si al functiei care da rezistenta fata de agentii nocivi, o noua disciplina, īntarind fizicul, formeaza si caracterul, o noua disciplina care priveste pe om īn īntregime. Aceasta disciplina este educatia fizica, ramura cea mai importanta a igienei pozitive, parte integranta si indinspensabila culturii generale. Introducand educatia fizica īn universitate, vom introduce un īnvatamant de igiena pozitiva, vom introduce īn acelasi timp un īnvatamant de educatie nationala";
  • "Fiind īn acelasi timp si o igiena a sufletului prin augumentarea simturilor, trezirea curajului, independentei, stapanirii de sine, prezentei de spirit, vointei, disciplinei, simtului de dreptate, favorizeaza prin aceasta moralizare a fizicului si psihicului formarea  "omului caracter";
  • "Stapanirea fizicului, a vointei, dispozitia de a face bine, tot atatea calitati prin educatia fizica, ar favoriza puterea omului-sanatate, omului-lumina, omului-caracter, gata oricand sa se jertfeasca pentru dreptate si pentru adevar";
  • "Prin educatie fizica s-ar introduce o noua viata, o noua morala īndrumatoare spre progres, care prin influenta ei binefacatoare asupra īntregii natiunii  ar deveni unul din factorii principali ai regenerarii si renasterii nationale";
  • "Numai universitatea poate reīnvia timpurilor lui Homer, Socrate, Platon, Aristotel si Galen, timpurile gimnaziilor si palestrelor cu acel  "Kalos kai agatos aner".
  • "Numai universitatea poate trezi natiunea la īntelegerea ca cel mai puternic factor de reīntinerire, de regenerare, de igiena, este educatia fizica si ca arenele sportive sunt  adevarate temple ale sanatatii".

              Demersul Prof. dr. I. Hatieganu a determinat constituirea unei comisii sub conducerea sa, pentru īntocmirea unui proiect de introducere a educatiei fizice īn universitatea clujeana. Proiectul a fost prezentat  senatului Universitatii īn luna febrruarie a anului 1931 si  a fost acceptat  īn totalitate de  facultatile de Medicina si stiinta, hotarandu-se aplicarea lui īn mod obligatoriu, īncepand cu anul scolar 1931 - 1932, facultatea de Litere a admis doar īn principiu ideea proiectului, iar facultatea de Drept nu s-a pronuntat.

              Statutul elaborat īn anul 1931 a stat la baza hotararii conform careia īn anul universitar 1936-1937, educatia fizica a devenit disciplina obligatorie pentru toate facultatile din Cluj. Activitatea era condusa de un colectiv de profesori format din O. Cheteanu, T. Faur, G. Comanar, C. Suciu, A. Nicoara, I. Drumes si I. Arnaut.

              Un mare eveniment al timpului l-a reprezentat construirea la initiativa si cu contributia financiara substantiala a aceluiasi profesor Iuliu Hatieganu a unui Parc sportiv, destinat tineretului, elevilor si studentilor, sanctuar al sanatatii, un loc ideal pentru practicarea exercitiilor fizice si sporturilor.

              Īn anul 1934 la Cluj a avut loc "Primul congres de educatie fizica" care a avut menirea sa stabileasca principiile fundamentale ale educatiei fizice la toate gradele de īnvatamant. Cu acest prilej, profesorul universitar Iuliu Hatieganu a prezentat raportul privind educatia fizica din īnvatamantul superior, afirmand printre altele: " Educatia fizica a devenit o preocupare pentru toate universitatile si ca aproape īn toate tarile europene, educatia fizica universitara este īn plina evolutie si pusa alaturi de educatia stiintifica, īn vederea realizarii educatiei integrale. Necesitatile actuale ale vietii de stat si ale vietii sociale ... au contribuit ca usile universitatilor, aproape īn toate tarile, sa se deschida si sa faca posibila introducerea educatiei fizice īn universitate ".

              Realizarile Universitatii clujene privind introducerea educatiei fizice īn toate facultatile a stimulat si alte institutii de īnvatamant superior din Romania.

              Senatul Universitatii din Bucuresti, dupa ce a stabilit o comisie pentru studierea acestei probleme care a prezentat un raport la 10 noiembrie 1935, n-a reusit sa introduca educatia fizica īn planul de īnvatamant decat īn anul 1940 si atunci numai pentru doua luni de zile (din aprilie si pana īn 8 iunie a aceluiasi an) . Fiind īn general īn afara preocuparilor senatelor universitare, educatia fizica īn rīndul studentilor n-a avut suportul moral si material necesar pentru a-si gasi loc alaturi de celalalte discipline, pana īn anii ce-au urmat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, educatia fizica a fost introdusa oficial īn īnvatamantul superior numai la īnceputul anului universitar 1950 - 1951.

              15.4. O data istorica pentru educatia fizica din Romania, a ramas ziua de 15 iunie 1922, cand a aparut "Legea Educatiei Fizice", prin care s-au stabilit normele de functionare a doua institutii de stat īn domeniul educatiei fizice si sportului:

  • Oficiul National de Educatie Fizica (ONEF) īnfiintat īn acelasi an;
  • Institutul National de Educatie Fizica" (INEF), primul institut superior de educatie fizica si sport din Romania, care si-a īnceput activitatea la 1 decembrie 1922 la Bucuresti. Consiliul profesoral al Institutului a avut prima sedinta la 25 noiembrie 1922, urmat de deschiderea festiva a anului la data de 29 noiembrie, iar la 1 decembrie 1922 au inceput cursurile.

              Rodnica activitate depusa de cadrele didactice īnca de la inceputul existentei sale, INEF fiind printre primele institutii de acest gen din Europa, a contribuit la afirmarea acestuia pe plan national si european.



La realizarile de seama īn domeniul educatiei fizice romanesti, si-au adus contributia personalitati marcante ale stiintei, care īn calitate de profesori ai institutului au servit prin competenta, entuziasm si credinta, nobila idee a educarii tineretului pentru practicarea organizata a educatiei fizice si sportului.

              Īn primul sfert de veac de existenta, rectorii si profesorii care i-au pus bazele si au contribuit la dezvoltarea institutiei reprezinta un loc īnsemnat īn istoria acestuia: Prof. Virgil Badulescu (primul rector, 1922 - 1930), Prof. dr. Francisc Rainer (rector, 1930),  Prof. Constantin Kiritescu, Acad. Octav Onicescu (rector, 1930 - 1938), Prof. dr. C. Mihailescu (rector, 1938 - 1941 si 1944), Prof. dr. doc. Horia Dumitrescu (rector  1942- 1944 si 1944 - 1946), Prof. dr. doc. Leonida Alexiu (rector  1946 - 1948), Prof. dr. doc. Gheorghe Zapan, prof. dr. doc. Iacob Mihaila, Prof. dr. R. Olinescu, Prof. dr. Gheorghe Tataru, Prof. dr. doc. Adrian Ionescu, Prof. dr. doc. Anghel Manolache, Prof. dr. doc. Florian Ulmeanu, Prof. univ. Virgil Rosala.

              Initiatorul si organizatorul primului institut superior de educatie fizica īn Romania, primul rector al INEF, prof. Virgil Badulescu (1882-1944), a fost o personalitate marcanta īn domeniul educatiei fizice si sportului.

              Dupa absolvirea Institutului de Educatie Fizica din Stockholm īn anul 1913, a fost profesor la Liceul Manastirea Dealul, iar īn primul razboi mondial a condus primul batalion de Vanatori de munte. A fost adeptul sistemului suedez de educatie fizica, ale carui conceptii si continut le-a promovat. Pe langa gimanstica suedeza sub conducerea lui la INEF au fost introduse si alte discipline: atletism, scrima, jiu-jitsu, judo, box, gimnastica ritmica, unele jocuri sportive, gimnastica medicala si practica pedagogica, istoria, teoria si organizarea educatiei fizice, pedagogia, psihologia, igiena, anatomia, fiziologia, mecanica si statistica. Prezenta  la  catedrele  institutului  a unor cadre didactice cu autoritate stiintifica (la anatomie, fiziologie, igiena si psihologie, cultura fizica medicala, teoria educatiei fizice si metodica jocurilor de miscare si altele), a asigurat de la īnceput un proces de pregatire al studentiilor la un nivel universitar.

              Īnzestrat cu o mare capacitate de munca a reusit sa transforme terenul de instructie al elevilor scolii militare de infanterie din Dealul Spirii īntr-un stadion modern care a fost inaugurat īn anul 1926. Din anul 1926 s-a introdus organizarea cursului de īnot pentru studenti īn tabara de la Eforie si a īnceput editarea primei reviste stiintifice de specialitate din Romania "Analele Educatiei Fizice".

              De la īnfiintare si pana astazi, institutul din Bucuresti si-a schimbat de mai multe ori denumirea, īn functie de modul cum era integrat īn sistemul de īnvatamant si social al timpului:

1922 - INEF (Institutul National de Educatie Fizica) ;

1929 - ISEF (Institutul Superior de Educatie Fizica) ;

1937 - ANEF (Academia Nationala de Educatie Fizica) ;

1942 - SSEF (scoala Superioara de Educatie Fizica) ;

1945 - ANEF (Academia Nationala de Educatie Fizica) ;

1948 - IEF (Institutul de Educatie Fizica) ;

1950 - ICF (Institutul de Cultura Fizica) ;

1968 - IEFS (Institutul de Educatie Fizica si Sport) ;

1990- AEFS (Academia de Educatie Fizica si Sport);

1992 - ANEF (Academia Nationala de Educatie Fizica)  ;

              Īnvatamantul superior de educatie fizica din Romania s-a extins īncepand cu anii '60 ai secolului al XX-lea prin īnfiintarea facultatilor si sectiilor de profil din alte centre universitare: Cluj, Timisoara, Bacau, Galati, Constanta, Oradea, Brasov, Pitesti, Craiova.

ĪNTREBĂRI

1.       Din ce perioada se poate vorbi despre o activitate sportiva īn Romania si care au fost primele nuclee ale sportului romanesc ?

2.       Cum s-a numit prima organizatie īnfiintata pentru a creea cadrul organizatoric necesar dezvoltarii activitatii sportive ?

3.       Care a fost rolul "Societatii Academice Petru Maior" īn dezvoltarea activitatii sportive studentesti din tara noastra ?

4.       Cand si unde s-a īnfiintat primul club sportiv studentesc din Romania ?

5.       Datorita cui, educatia fizica  a fost introdusa īn īnvatamantul superior din tara noastra ? Unde si cand.

6.       Īn ce an  si unde s-a īnfiintat primul institut superior de educatie fizica de la noi din tara ?


loading...










Document Info


Accesari: 5293
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2018 )