Opera lui Paul Constantinescu (1909-1963), expresie a unui deosebit talent creator cu dimensiuni multiple, ni se prezinta ca o izbutita sinteza între mijloacele de expresie ale artei sonore contemporane si cântecul popular românesc, trecut prin filiera propriei si puternicei sale sensibilitati. A abordat genurile cele mai variate, începând cu mobi 11211v2118l lizarea si larg accesibile cântece destinate formatiilor de amatori si terminând cu dramatice opere si oratorii.
Muzica corala a autorului, una din ramurile cele mai valoroase ale opusurile sale, a avut si are un rol foarte important în cultura româneasca, atât prin autenticitatea spiritului popular pe care îl contine, cât si prin remarcabila maiestrie cu care a fost realizata. Ea apare împlinita si originala, într-un moment în care unul dintre compozitorii nostri erau în plina cautare de noi orientari, de noi limanuri. Nascuta din noi cerinte estetice, mostenirea bogata pe care ne-a lasat-o Paul Constantinescu face legatura de nezdruncinat între generatii, contribuind sensibil la realizarea unitatii si echilibrului maretului edificiu al muzicii românesti.
Una din piesele sale de succes este dipticul Doina si joc, doua melodii populare culese din arhiva institutului de folclor si prelucrate pentru cor mixt.
O muzica placuta se desprinde din melodia Frunzulita iasomie, unde discursul muzical ni se desfasoara larg accesibil, spontan si senin. Coloritul luminos al modului ionic si-a gasit o fericira întruchipare în piesa Bihoreana, o melodie populara din regiunea Bihor, culeasa de Béla Bartók. Alte creatii ale sale fiind: fabula Se cearta cucul cu corbul, o melodie din regiunea Brasov inspirata pe versuri populare Cântec de nunta, un poem deosebit de valoros, Doina Olteneasca - pentru cor mixt si solo de bariton, dar capodopera lui Paul Constantinescu ramâne, fara îndoiala balada populara pentru cor mixt Miorita pe versuri culese de Vasile Alecsandri combinate pe alocuri cu cele din colectia Fira.
Ca si George Enescu în Oedip, Simfonia de camera, Vox Maris si alte creatii din ultima perioada, discursul musical a lui Paul Constantinescu se desfasoara lin, ca o confesiune lirica din care ni se dezvaluie discret un cântec de dor, care nu are nimic comun cu notiunea de pesimism. Este un simbol luminos al personalitatii artistice a poporului roman, inspirit din folclorul cu vechi traditii, evocându-ne un univers plin de înalta vibratie umana.
Fragment din poemul Miorita
Prin Miorita mai ales, dar si prin celelalte poeme create, Paul Constantinescu si-a dobândit perenitatea. Arta sa are o veritabila capacitate de a emotiona, un lirism cald, sincer, cuceritor. La fel de umitoare si de remarcabila este si capodopera sa liturghia în stil psaltic - o replica majora la Missa catolica - precum si cele doua creatii vocal- simfonice Patimile si Învierea Domnului - oratoriu bizantin de Pasti pentru solisti, cor mixt si orchestra pe texte bizantine inedite din epoca medievala, descifrate, traduse si rânduite de I. D. Petrescu (1947) si Nasterea Domnului, oratoriu bizantin de Craciun pentru solisti, cor mixt si orchestra (1947). A fost un excelent cunoscator al muzicii psaltice, ale celei populare dar si un exponator al sufletului uman. Opera sa continua sa lumineze cultura româneasca si sa desfete auditorii.
|
