Norma de drept administrativ
Structura logico- juridica a normei de drept administrativ.
Ipoteza normei de drept administrativ.
Ipoteza prevede imprejurarile, conditiile in care se aplica si subiectele la care se refera dispozitia. Tot in ipoteza sunt incluse si alte parti ale normei, cum ar fi cele care prevad definitii, 929c26j principii, scopul activitatii unui organ, intelesul unor termeni, pentru ca pe baza acestora se pot intelege prevederile expuse in norma.
Necesitatea unui mod amplu de redactare a ipotezei normei de drept administrativ decurge din insusi obiectul administratiei publice, implicit al dreptului administrativ, anume transpunerea in practica a valorilor politice ce au imbracat haina juridica a legii, respectiv prestarea, in limitele legii, a serviciilor publice.
Dupa modul de determinare, ipoteza poate fi absolut determinata si relativ deteminata.
Ipoteza este absolut determinata cand sunt conturate cu exactitate imprejurarile in care se va aplica dispozitia, situatie in care autoritatea administratiei publice nu poate decat sa verifice, si sa ateste, ori sa ia act si sa cofirme. Este vorba despre competenta legata ( autoritatea administrativa este tinuta de norma juridica).
Ipoteza este relativ determinata cand legea ( izvorul formal de drept) prevede, in general, imprejurarile la care se aplica norma, existenta lor concreta urmand a fi stabilita de organul care o aplica. In aceasta situatie este vorba despre puterea discretionara a autoritatii adminstrative sau de competenta de apreciere a acesteia.
Dispozitia normei de drept administrativ.
Dispozitia este in general categorica, imperativa, deoarece relatiile sociale care fac obiectul reglementarii dreptului adminisrativ se desfasoara in procesul de realizare a puterii.
Astfel, principalele norme de drept administrativ au o dispozitie cu un caracter onerativ, prin care subiectele de drept la care se refera norma sunt obligate la o anumita conduita, la o anumita prestatie.
O mare categorie de norme de drept administrativ au o dispozitie prohibitiva, cuprizand reguli de interzicere a unor actiuni. Este cazul, in principal, al normelor cu caracter contraventional, al normelor care consacra diferite forme de contrangere administrativa.
Dispozitia normei de drept administrativ are uneori si caracter permisiv, prevazand numai facultatea de a actiona sau nu, lasand la latitudinea subiectelor de drept sa faca sau nu anumite actiuni. Aceste dispozitii sunt evocate prin verbul „ a putea”, introdus in expersii ca „autoritatea administrativa poate”, „ cetateanul poate”. Succesiunea normelor administrative in unul si acelasi izvor de drept nu trebuie privita cu rigiditate. Este posibil ca dupa o dispozitie imperativa, care viza actiunea unor subiecte de drept cu privire la aceeasi problema, sa urmeze o norma cu o dispozitie permisiva.
La fel ca si ipoteza, dispozitia normei de drept administrativ poate fi aboslut determinata ( nu este posibila nici o derogare de la drepturile si obligatiile stabilite) si relativ determinata ( norma prevede mai mute variante posibile de conduita, urmand ca administratia, sau, dupa caz, cel administrat, sa aleaga una dintre ele).
Sanctiunea normei de drept administrativ.
Sanctiunea normei de drept administrativ prevede urmarile juridice care decurg in cazul nerespecarii normei de drept administrativ. Sanctiunea normei de drept administrativ nu apare intotdeauna in mod expres, urmand a fi dedusa din continutul normei juridice respective. Rezulta deci ca santiunea ramane un element potential al normei de drept administrativ.
Sub aspectul gradului de determinare, santiunile normei de drept administrativ pot fi: determinate, relativ determinate, alternative si cumulative.
Atunci cand se vorbeste despre sanctiunea normei de drept admiinistrativ, trebuie sa se faca distinctie intre sanctiune, ca element al structurii locico - juridice a normei si sanctiune, ca element al raspunderii juridice ( raspunderea juridica din dreptul administrativ). Intre ele exista un raport de la intreg la parte.
Se pot identifica urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ:
a) sanctiuni administrativ disciplinare (destituirea din functie, revocarea alegerii, mutarea disciplinara),
b) santiuni administrativ contraventionale (amenda, avertismentul si prestarea unei activitati in folosul comunitatii),
c) sanctiuni administrativ patrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna morala sau materiala),
d) masuri de constrangere cu caracter nesanctionator ( retinera unei persoane, obligarea la tratament medical),
e) masuri de executare silita (demolarea sa desfiintarea unor constructii),
f) masuri cu privire la actele juridice (anulare, suspendare, cai de atac).
|
