Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload

loading...



















































CIUPERCILE

biologie












ALTE DOCUMENTE

Broastele
Celula
SCHELETUL CORPULUI UMAN
Pterophyllum scalare
Cateva aspecte de baza privind bateriile
TESUTURI VEGETALE
EREDOPATOLOGIA
AMINOACIZII
CARIOTIPUL UMAN NORMAL
Bacterii producatoare de etanol

Ciupercile


Ciupercile reprezinta un grup numeros la care se cunosc cca. 100.000 de specii, fiind cuprinse in regnul Fungi.




De asemeni, ele constituie o componenta importanta a microflorei solului la care s-au identificat peste 170 de genuri si peste 800 de specii. Frecventa lor in sol variaza intre 8.000 si 1.000.000 de indivizi pe gramul de sol.

Ciupercile au un rol important in natura participand in 838d32i descompunerea substantelor organice; formeaza asociatii sub forma de micoriza cu radacinile plantelor; produc substante antibiotice participand in acest fel la antagonismul microbian si la reglarea echilibrului biologic in sol.


Morfologia ciupercilor

Aparatul vegetativ este un tal cu o constitutie variata iar, complexitatea acestuia creste pe masura evolutiei filogenetice.   Astfel, la ciupercile din subincrengatura Mastigomycotina aparatul vegetativ este o celula nuda - gimnoplast sau o asociere de gimnoplasti ce formeaza un plasmodiu.

La ciupercile din Zigomycotina aparatul vegetativ cu aspect filiform este un sifonoplast, neseptat, format din hife simple sau ramificate.

La ciupercile din subincrengatura Ascomycotina, Basidiomycotina si Deuteromycotina, aparatul vegetativ poate fi unicelular, sub forma de dermatoplast ca la Saccharomycetaceae, iar la majoritatea este un tal filamentos pluricelular, format din hife septate.

Talul ciupercilor poate fi filamentos la ciupercile microscopice, sau masiv la unele ciuperci din subincrengatura Basidiomycotina, formand corpuri de fructificare de dimensiuni vizibile cu ochiul liber (carpofori).




Reproducerea ciupercilor

Ciupercile se pot reproduce pe mai multe cai si anume:

- vegetativ, prin fragmente de tal sau prin inmugurire;

- asexuat, prin spori haploidali ce apar pe corpi de fructificare special formati pe miceliu;

- sexuat, prin unirea gametilor care dau produsi de fecundatie ce poarta denumiri diferite ca: zigoti, asce si bazidii.

In urma procesului de reducere cromatica se revine la faza   asexuata reprezentata prin spori haploidali ce poarta denumirea de spori imobili, zoospori, ascospori sau bazidiospori, dupa gruparea sistematica din care ciupercile fac parte.

Cresterea

Cresterea filamentelor miceliene este strict apicala comparativ cu cresterea intercalara cunoscuta la alte organisme filamentoase.



Apexul hifelor este bogat in vezicule ce contin hidrolaze si sintezaze, necesare cresterii in lungime. Acumularea apicala a veziculelor implica o circulatie acropetala a continutului citoplasmatic, afluxul de elemente nutritive realizandu-se din regiunile mature in zonele de crestere.

Daca veziculele purtatoare de enzime de crestere sunt prea numeroase, apar ramificatii laterale la cativa mm distanta de apex.

La un moment dat apare o concurenta trofica intre axul principal si ramificatiile principale, secundare sau tertiare, data in principal de continutul mai scazut al mediului in elemente nutritive.

Nutritia. Ciupercile sunt organisme total lipsite de pigmenti asimilatori, prezentand o nutritie heterotrofa.

Dupa felul substratului folosit ciupercile se impart in:

- saprofite, care se dezvolta numai pe substraturi organice in descompunere;

- facultativ parazite, sunt cele care in majoritatea timpului se dezvolta pe substraturi in descompunere, dar in anumite conditii se dezvolta   si parazit;

- facultativ saprofite, sunt ciupercile care in mod normal se dezvolta ca parazite, dar intr-o anumita perioada a ciclului ontogenetic au o nutritie saprofita;

- parazite, care se dezvolta numai in tesuturi vii, neputand fi cultivate pe medii artificiale.

Cerinte fata de mediu

Temperatura. Majoritatea ciupercilor sunt mezofile cu un optim de crestere situat intre 25-35oC. Unele specii sunt termotolerante (20-50oC).

Temperatura maxima limita de dezvoltare este de 60-62oC. Ciupercile termofile joaca un rol important in procesele de degradare a   compostului.

PH-ul. Majoritatea ciupercilor pot sa se dezvolte intr-o zona de pH cuprins intre 4,5-8. Optimul fiind situat intre 5,5-7,5.

Exista specii de ciuperci acidofile cu crestere la un pH inferior lui 4,5 sau acido-tolerante.

Aeratia.Unele specii de ciuperci sunt microaerofile, altele sunt strict anaerobe, dar majoritatea sunt aerobe.





loading...











Document Info


Accesari: 6855
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )