Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



loading...

















































"Tehnologia" propagarii impulsului neuronal

biologie












ALTE DOCUMENTE

Organele genitale feminine
ORGANITE (CONSTITUENTI) CELULARI/E DELIMITATE/TI DE O MEMBRANA DUBLA
Tesuturi de animale
Clasificarea caspazelor
ANATOMIA DEZVOLTARII
CIUPERCI MICROSCOPICE
MORFOLOGIA SI BIOLOGIA BACTERIILOR. FORME DE EXISTENTA ALE BACTERIILOR IN NATURA. MORFOLOGIA SI BIOLOGIA CELULEI VEGETATIVE.
HISTOLOGIE GENERALA - LUCRARI PRACTICE
SENSIBILITATEA LUMII VEGETALE ESTE O REALITATE?
Plasmidele

alaturat cu o intensitate suficienta, atunci se creaza conditiile necesare pentru ca in respective celula sa se genereze un nou potential de actiune, cel definitoriu pentru proprietatea principala de conducere a celulei nervoase. Aceasta transmitere a impulsului de la o celula si cealalta celula este nedecrementala si se face de-a lungul intregului traseu de conducere intercelular.

si sensul de evolutie a impulsului nervos (cf. )


care prin consecintele sale asigura transmiterea impulsului in contunuare. Este conditia neuronala minima pentru transmiterea unei informatii, dar care prin efectele sala alaturate poate fi de natura excitatorie sau inhibitorie.

strabate celula - reprezentat de protential de actiune - este deci un fenomen metabolic natural propriu doar pentru celula nervoasa. Desi in esenta cu nimic diferita de celula neuronala, asemenea fenomenele impulsionale in celalte celule din organism lipsesc. Producerea acestora este o consecinta a unei complexe activitati membranale, de interventie a unor asa-zise pompe ionice sau a canalelor de scurgere ionice. Locul lor de actiune este la nivelul porilor membranei celulare presinaptice si al axonilor.

ielina care imbraca axonul fribrei nervoase


nemielinizate ale mamiferelor de cca. 1m grosime se poate produce cu aproximativ 1m/s, in timp ce in fibrele mielinizate de cca. 20m in grosime viteza este de 120m/s. Un fenomen raspandit cu deosebire la animalele aflate pe treptele superioare ale filogenezei, unde obtinerea unei viteze superioare de transmitere a impulsului este decisiva pentru supravietuire si in final pentru producerea unor procese psihce. Pentru a sesiza insemnatatea proceselor metabolice celulare, a celor care asigura prin teaca de mielina o viteza superioara de transmitere a impulsului nervos neurologii aduc frecvent exemplul bolii cunoscute sub numele de "screloza in placi". Simtomele caracteristice pentru aceasta boala se manifesta prin tulburari senzorio-motorii de coordonare a miscarilor, care isi au punctul de plecare in degenerarea imbracamintei mielinice a nervilor, cu afectarea vitezei de transmitere a impulsului nervos, a comenzilor de coordonare.



care se initiaza intr-o anume zona a neuronului se numeste potential generator de receptor. Acest potential de generare este gradual, permintand conducerea decrementala a impulsului electric. Intensitatea de propagare a potentialului de generare este in functie de marimea de intensitate a agentului stimulator aplicat. Dupa Eccles (cf. Altman) potentialul de generare are la baza doua tipuri de procese: hipopolarizarea si hiperpolarizarea.

a celulei depasesc un anume prag. Deci, "atacul" de transmitere consta dintr-o descarcare rapida, dupa care, pentru un interval de cateva milisecunde, neuronul intra intr-o stare de inactivitate totala. In acest timp la nivelul sinapsei marimea potentialului se pastreaza constanta. O va putea modifica doar sumarea unor "atacuri" repetate, capabile sa bata nivelul necesar. Atunci prin sinapsa impulsul creat va trece dupa legea totul sau nimic. Odata pornit, impulsul strabate intregul axon, catre numeroasele sale ramificatii.



Fig. 6. Transmiterea neurochimica interneuronala a impulsului (Cf. alport).


Trebuie subliniat ca neuronii intre ei nu se interating la nivel sinaptic. Intre respetivele parti neuronale exista insa create unele fante sau crapaturi, niste nise, pe unde semnalul neuronal trebuie sa patrunda la alt neuron. Desi in unele parti ale sistemului nervos central activitatea bioelectrica a unui neuron poate impulsiona nemijlocit activitatea altui neuron, in marea majoritatea cazurilor transmiterea semnalului impulsului prin nervi se realizeaza prin neurotrasnmitatori. Impulsul care a traversat axonul celulei nervoase, cand ajunge la unul din capetele sale axonice, determina la nivelul vezicilor sinaptice de acolo o intensa activitate secretorie. Aceste mici vezici reprezinta agregate butoniere de secretie de forma nedefinita, de unde sunt eliminati neurotrasnmitatori, substante care asigura transmiterea sau trecerea impulsului la neuronul invecinat.



acea putere de a patrunde prin fantele capetelor sinaptice, prin care se leaga de molecula neuroreceptoare aflata in continuare. Molecula neurotransmitatoare secretata si cea receptiva din fanta se potrivesc una in cealalta precum cheia intr-o broasca sau surubul in piulita. Corespunzator, la nivelul celulei receptive va rezulta o modificare a capacitatii de penetrare a impulsului ("deschidere a broastei"). Cand moleculele neuroreceptive sunt atacate de neurotrasmitatori efectele sunt stimulative, acestea fie marind procesul biochimic de depolarizare, fie franandu-l pe aceasta. In cadrul retelei neuronale din care face parte orice entitate celula nervoasa, aceasta poate sa beneficieze de "atacurile" impulsionale de la mii de sinapse invecinate. Efectele secretoare ale neurotrasmitatorilor vor transmite impulsul, care pot fi stimulative sau franatoare. In funtie de natura semnalului pot sa intre in functiune alti axoni din reteaua neuronala, cu alte efecte neurosecretorii la nivelul vezicilor. Diferentele se fac in functie de cum unele din aceste descarcari devin suficient de puternice ca sa indeplineasca conditia producerii unui proces de depolarizare in noua forma. De aici rezulta diferentele de semnal, pentru ca neuronul ramane pe mai departe sa functioneze dupa principiul "totul sau nimic".

Daca neurotrasnmitatorul a apucat sa elimine si a strapuns fanta sinaptica de la capatul celulei, efectul acestuia trebuie sa fie cat se poate de rapid, altfel actiunea reglatoare devine imposibila. Scurtimea temporala a efectului poate fi asigurata pe doua cai. Prima este aceea a unei disponibilitati aproape concomitente de reprimire la nivel sinaptic a produselor chimice de neurosecretie. La nivelul capetelor neuronale are loc a propriu-zisa sugere indarat a trasnmitatorilor neuronali anterior secretati. Reprimirea suspenda actiunea neurotrasnmitatorului si protejeaza vezicile de la capetele axonale de a mai produce din nou materie trasnmitatoare. Efectele celorlalti neurotrasnmitatori se suspenda printr-un asa-zis proces de demontare, realizat enzimatic la nivelul membranei postsinaptice, care au acest rol de inactivare a produselor neurosecretoare.

a cu deosebire de la nivelul trunchiului cerebral. Droguri cum sunt cocaina si amfetaminele actioneaza prin reducerea secretiei de noradrenalina. Din cauza aceasta rezulta efecte de incetinire a transmiterii neuronale la nivel postsinaptic, unde impulsurile ajung mai tarziu sau de a nu se mai putea transmite mai departe, cu producerea unor stari cu substantialitate subiectiva cuocute ca proprii drogurilor.. Opus actiunii acestora este litiul, care accelereaza reprimirea noradrenalinei, prin aceasta cauzand starea psihica de depresie. Orice substanta farmacologica cu putere de a afecta sinteza noradrenalitica cerebrala are capacitatea de a ameliora sau tulbura buna dispozitie subiectiva a subiectului.

Alti neurotrasnmitatori importanti sunt gama-amino-acizii. Acestia sunt neurotrasnmitatori prin definitie cu efecte franatoare pentru transmiterea impulsului. Substanta denumita picrotoxina actioneaza in acest fel asupra activitati neurosecretorii a gama-aminoacizilor, cauzand reactii simtomatice de tremuraturi. Actiunea farmacopeica a unor medicamente asupra sintezei de gama-aminoacizi are in vedere obtinerea calmarii subiectilor. Unele droguri sustinatoare a timiei si a bunei dispozitii cum sunt clopromazina sau LSD-ul isi exercita efectele prin blocarea sintezei unor neurotrasnmitatori. De exemplu pentru tratarea schizofreniei frecvent este folosita clopromazina, care blocheaza secretia dopaminei, un neurotrasnmitator cu efecte franatoare pentru trasnmiterea rapida a impulsului. Astfel, prea multa dopamina la nvelul sinapselor poate cauza simtome de schizofrenie, pe cand prea putina dopamina conduce spre un alt simtom bine definit al bolii lui Parkinson. LSD-ul are o structura asemanatoare sertoninei, care favorizeaza ca sa-si ercite efectele dereglante asupra neuroceptorilor. S-a demonstrat in acest sens ca acumularea de LSD la nivelul unor celule ale creierului - unde reproducand actiunea serotoninei, creaza stari de supraexcitabilitate.

Un alt neurotransmitator este glutanatul. Este un neurotrasnmitator ce actioneaza la nivelul sistemului nervos central, la nivelul formatiunilor paleocefalice ale creierului. Se apreciaza ca efectele sale sa concretizeaza prin capacitatea de ameliorare a amintirilor, a performantelor de invatare.




loading...











Document Info


Accesari: 22278
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )