Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































Planul National de Dezvoltare – Romania

diverse












ALTE DOCUMENTE

Atacul Femeii Pisica
CHESTIONAR Proiect decizional
Visul american s-a implinit la Bucuresti
S.C. BOPEX IMPEX SRL PL.
MESAJE INTERZISE
Etaloanele
Eticheta in aikido
F.P.I. Forma G
Fata de pe Marte din nou in atentie
FORMULAR DE INSCRIERE la cursul postuniversitar de specializare in asistenta sociala organizat in parteneriat cu Colegiul National al Asistentilor Soc

ANALIZE SOCIO-ECONOMICE LA NIVEL NATIONAL


1.1. CONTEXTUL MACROECONOMIC





1.1.1. Analize macroeconomice


Situatia economica a Romaniei in ultimii ani continua sa se inscrie intr-o evolutie descendenta a nivelului activitatii economice, determinata de inconsecventa politicilor macroeconomice, de mentinerea arieratelor in economie, precum si de lipsa de fermitate in incercarea de eliminare a unitatilor neperformante din economie si de restructurare a intreprinderilor mari din sectorul public si a regiilor autonome. Toate acestea, corelate cu instabilitatea legislativa, cu accentuarea somajului de lunga durata si cu unele dezechilibre ale mediului social, conduc la dezvoltarea economiei subterane.


In anul 1999, declinul activitatii economice s-a concretizat, in principal, in diminuarea produsului intern brut creat in economie cu peste 3 procente comparativ cu anul precedent, ajungand la un nivel de aproximativ 80% comparativ cu anul 1990, ca urmare a reducerii volumului de activitate si deci a valorii adaugate brute din economie.


Diminuarea produsului intern brut a fost determinata de scaderile de productie inregistrate in principalele ramuri ale economiei, concomitent cu scaderea productivitatii muncii si cresterea ponderii consumurilor intermediare. Ritmul mediu anual de crestere a PIB a fost de –2,7% in perioada 1990 – 1998, comparativ cu ritmul pozitiv inregistrat in intervalul 1980 - 1989, de 1,4%.


Tabel 6

Principalii indicatori macroeconomici, in perioada 1990 – 1999













Produsul Intern Brut – mii de miliarde lei, preturi curente





















Rata cresterii PIB -%

(an precedent=100)





















Toate datele prezentate in tabele pentru anul 1999 sunt date provizorii.

Sursa datelor: Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, Bucuresti, aprilie 2000



Evolutia produsului intern brut in perioada 1990 - 1999




Structura valorii adaugate brute pe categorii de resurse confirma continuarea tendintei de crestere a ponderii activitatilor din sectorul serviciilor incepand cu anul 1995 si o usoara redresare a industriei, in defavoarea constructiilor si agriculturii; astfel in 1999, aportul cel mai substantial la formarea valorii adaugate brute l-au avut serviciile (48,2%, fata de numai 28,1% in 1990), urmate de industrie (31%, comparativ cu 43% in 1990) , agricultura si constructii. In anul 1990 industria si agricultura contribuiau cu aproape 70% la formarea valorii adaugate brute, aceasta pondere fiind de sub 50% in 1999.


In anul 1999 Produsul Intern Brut s-a format in proportie de 61,5% in sectorul privat, procent in crestere fata de anul 1990 (16,4%), confirmand astfel tendinta de expansiune a acestui sector, inregistrata in mod constant dupa 1990.


Ponderea sectorului privat in valoarea adaugata a ramurilor in perioada




Ca pondere in formarea valorii adaugate brute aferente fiecarei ramuri a economiei, sectorul privat are o pozitie dominanta in agricultura (peste 97% in 1999), pozitie mentinuta si consolidata dupa 1990 (circa 61%), in constructii (78%, comparativ cu aproape 2% in 1990) si in sfera serviciilor (73% in 1999 si 2,0% in 1990). In domeniul constructilor si serviciilor, sectorul privat a cunoscut cea mai rapida si constanta expansiune.


In industrie, datorita costurilor mai ridicate pentru crearea unui loc de munca si sustinerea dezvoltarii unei intreprinderi private, procesul de privatizare s-a desfasurat mai lent, valoarea adaugata a ramurii fiind sustinuta numai in proportie de 48,7% de sectorul privat (5,7% in 1990). Cu toate aceste dificultati, se remarca totusi, o crestere constanta a aportului activitatii private in ramurile productive.


Tabel 7

Dinamica Produsului Intern Brut, pe categorii de cheltuieli














Produsul Intern Brut











Din care:











- Consumul gospodariilor populatiei





















- Consumul administratiei publice





















- Formarea bruta de

capital fix





















- Exportul de marfuri si

servicii





















- Importul de marfuri si

servicii






















Sursa datelor: Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, Bucuresti, aprilie 2000


Modificari comparativ cu anul 1998 au intervenit si in structura utilizarii produsului intern brut, in sensul diminuarii ponderii consumului final total in PIB, ca urmare a reducerii consumului final atat al populatiei, cat si al administratiei publice. Astfel, consumul final al gospodariilor populatiei a reprezentat in anul 1999, aproximativ 70% din produsul intern brut, (65% in 1990), fiind in scadere in aceeasi perioada cu aproape 15%, ca urmare a reducerii puterii de cumparare a veniturilor populatiei. Consumul final al administratiei publice s-a redus comparativ cu anul 1998 cu peste 10 procente, cheltuielile acestui sector fiind totusi mai ridicate cu aproximativ 7% fata de 1990. Aceste cheltuieli au inceput sa se diminueze dupa 1995.


Un aspect pozitiv al evolutiei economiei romanesti in anul 1999 il constituie cresterea cu 8,8% a exporturilor de marfuri si servicii, comparativ cu anul 1998 (+71,3% fata de 1990), in conditiile reducerii importurilor de marfuri si servicii cu 5,0% fata de anul 1998 (+19,8% fata de 1990)

. Importurile de marfuri si servicii continua sa detina un procent mai mare din PIB comparativ cu exporturile.



Formarea bruta de capital fix a scazut cu aproximativ 10% in anul 1999, comparativ cu 1998 (3,4% fata de 1990) datorita reducerii investitiilor totale cu 12,3%. Rata de investitie, determinata prin raportarea formarii brute de capital fix la valoarea adaugata bruta pe economie a fost de 20,6% in 1999 (21,5% in 1998).


Economia ascunsa a avut o evolutie accelerata, ponderea in valoarea adaugata bruta a activitatilor din economia ascunsa sporind de 3,3 ori in 1998 comparativ cu 1992. Proportiile activitatilor economice desfasurate in economia subterana au fost estimate la aproximativ 40% din PIB.




Structura produsului intern brut pe categorii de utilizari in anii 1990 si 1999


Scaderea Produsului Intern Brut pe locuitor a fost mai putin accentuata (-3% in anul 1999 fata de 1998) decat cea a produsului intern brut total (-3,2%), deoarece dinamica populatiei (99,8% fata de 1998) a fost mult mai redusa decat cea a produsului intern brut. Comparativ cu 1989, produsul intern brut/locuitor s-a diminuat cu aproximativ 24%. Nivelul acestui indicator, calculat in dolari, pe baza paritatii puterii de cumparare, a fost in anul 1998 de 6153, fata de 5706 dolari in anul 1990.









Tabel 8

Indicatori financiari













Masa monetara(M2)/PIB (%)











Deficitul bugetu 353g64d lui general consolidat in % din PIB





















Datoria externa totala bruta (milioane dolari SUA)





















Datoria externa totala bruta/locuitor

(dolari SUA/locuitor)































Rata cresterii cursului mediu anual de schimb ROL/USD -%

(anul precedent=100)









































Sursa datelor: Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, Bucuresti, aprilie 2000


Raportul dintre masa monetara (la nivelul M2) si produsul intern brut (de 20-22%) este cu mult sub cel necesar functionarii normale a economiei, acest raport scazand brusc in anul 1991, la 27,4%, de la 55,7% in 1990. In anii 1997 si 1998, masa monetara creste mai incet decat rata inflatiei, economia confruntandu-se cu procese de demonetizare, aparand semne ale lipsei de lichiditati in sistemul bancar, care afecteaza capacitatea investitionala a economiei si genereaza lipsa de incredere a populatiei in moneda nationala.


Datoria externa a Romaniei acumulata in perioada de tranzitie se situeaza la un nivel inca modest comparativ cu alte state , la sfarsitul anului 1999 insumand peste 8 miliarde dolari SUA, fata de Polonia – 42,8 mld. dolari SUA, Ungaria – 24,1 mld. dolari SUA, Republica Ceha – 22,5 mld. dolari SUA.


Anul 1998 a inregistrat o politica fiscala care nu s-a concretizat intr-o reducere a cheltuielilor bugetare, ponderea acestora in produsul intern brut crescand de la 33,8% in anul 1997, la 35,6% in 1998. Deficitul bugetar s-a mentinut in perioada 1996 – 1999 la aproximativ 4% din produsul intern brut (1,0% in 1990), dar acest nivel relativ constant nu s-a realizat prin reducerea cheltuielilor, ci prin cresterea impozitelor (CAS, impozite pe proprietate, accize, etc.). O influenta aparte a avut-o si deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor, datorata politicii ingaduitoare in fata expansiunii arieratelor, de lipsa unei viziuni coerente asupra constructiei bugetului si de transparenta a exercitiului bugetar, care au permis o canalizare ineficienta a resurselor financiare. In acest sens s-a demarat procesul de aliniere a politicii fiscale la rigorile stabilite de Uniunea Europeana si organismele internationale, avand ca obiectiv diminuarea ponderii deficitului bugetar in produsul intern brut.


Resursele de energie ale economiei

Resursele de energie primara s-au diminuat in anul 1998, comparativ cu anul 1996 cu peste 17 procente, indeosebi pe seama scaderii semnificative a importurilor cu aproape 20%, dar si a productiei interne cu aproximativ 18%. Din cantitatea totala de resurse de energie primara, productia interna reprezenta in 1998, 62,3% (62,8% in 1996), iar 15,1 milioane tone (adica 32,8%) proveneau din import.


Tabel 9


Principalele resurse de energie primara



Energie primara

(Mii tone echivalent petrol 10000 kcal/kg)

Anul 1998 in % fata de 1996




Total

Productie

Import

Resurse - total







Din care:







- Carbuni







- Titei







- Gaze naturale







- Energie hidroelectrica, nuclearo-electrica













Energie electrica din import













- Produse petroliere din import













Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica


La carbuni, cantitatea totala disponibila pentru consum s-a diminuat cu aproximativ 22% fata de 1996, ca urmare a micsorarii productiei interne, in urma inchiderii unor exploatari, in timp ce, la gaze naturale s-a diminuat foarte mult cantitatea importata , disponibilul pentru consum fiind mult redus.


Resursele de energie electrica in anul 1999 au fost utilizate in proportie de peste 83% pentru consumul final, indeosebi in economie, 13% pentru consum propriu tehnologic in retele si statii, iar restul de aproape 4% pentru export.

Evolutia consumurilor energetice pe o unitate a produsului intern brut




Gradul de independenta energetica a Romaniei a fost in anul 1999 de 70,3% (72,3% in 1992), incluzand si produsele energetice obtinute si consumate in gospodariile populatiei, Acesta este sustinut de gradul de independenta energetica mai ridicat , dar in scadere, la gaze naturale si carbune.



Investitii


Investitiile realizate in economie in anul 1999 au insumat 70571,8 miliarde lei, in scadere in termeni reali cu 12,3% comparativ cu anul precedent, reprezentand 13,5% din produsul intern brut, fata de 17,6% in anul 1997. Comparativ cu anul 1990, investitiile in economie s-au redus cu peste 20%.


Pe activitati ale economiei nationale, fondurile de investitii au fost orientate catre industria prelucratoare, pentru achizitionarea de utilaje si mijloace de transport, precum si spre agricultura, energie electrica si termica, gaze si apa, tranzactii imobiliare.


Desi detin o pondere importanta in total, investitiile in lucrari de constructii si cele in utilaje si mijloace de transport au scazut comparativ cu anul 1998 cu 6,5%, respectiv 16,4%. Din totalul investitiilor in utilaje, peste 30% au reprezentat cheltuieli pentru cumpararea de produse fabricate in afara granitelor tarii.


Ponderea investitiilor realizate de sectorul privat in valoarea totala a investitiilor a crescut comparativ cu anul precedent, ajungand sa detina 51,4% din totalul investitiilor (40,3% in 1998 si numai 4,3% in 1990). In sectorul integral privat, investitiile s-au majorat cu 13,6% comparativ cu anul 1998, ca urmare a unei usoare redresari a capacitatii investitionale a acestui sector si a investitiilor proprii ale populatiei.


Evolutia investitiilor in perioada 1990 – 1999 (%)



Cea mai mare parte a investitiilor din sectorul public si privat au fost finantate in anul 1999 din surse proprii; creditele bancare au o importanta relativ redusa in finantarea investitiilor, ca urmare a dobanzilor bancare ridicate si a evitarii apelarii la credite de catre investitori de teama imposibilitatii de plata a acestora.



Investitii straine


Valoarea investitiilor straine (capital social subscris in valuta) in perioada decembrie 1990 – decembrie 1999, potrivit datelor furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti, se cifra la 4364 milioane dolari SUA (3751 milioane dolari SUA in perioada decembrie 1990 – ianuarie 1999). Cel mai important aport in totalul investitiilor straine l-au avut Olanda, Germania, Cipru, Statele Unite ale Americii, Italia Franta, tari cu care se deruleaza si o mare parte a operatiunilor de comert exterior.



Evolutia numarului de societati comerciale cu participare straina de capital, in perioada 1991 – 1998

Sursa datelor: Investitia straina in Romania, Sinteza statistica nr. 11, CCIRB, Oficiul National al Registrului Comertului


Potrivit datelor FPS, volumul investitiilor in valuta, angajate prin contracte de vanzare-cumparare de actiuni ale statului de catre firme straine a atins peste 1,5 miliarde dolari SUA, cel mai mare aport inregistrandu-se in anul 1998 (peste 1 miliard dolari SUA).


Evolutia oscilanta a volumului investitiilor straine ale nerezidentilor in perioada 1991 – 1999, s-a concretizat intr-o diminuare la mai mult de jumatate a acestora, in anul 1999 comparativ cu 1998, dar intr-o crestere a volumului acestora fata de anul 1991de peste 25 ori. Statele Uniunii Europene au participat intr-o proportie de 56,6% la acumularea stocului de investitii straine directe in Romania.


Mentinerea la un nivel scazut a ratei investitionale a avut efecte negative in planul retehnologizarii industriale, acestea cumulandu-se cu un volum relativ redus si in scadere al fluxurilor de investitii straine directe. Astfel, Romania se situeaza in grupul statelor in tranzitie cu cele mai slabe performante in acest domeniu. Calculata pe locuitor, valoarea investitiilor straine directe se situeaza in jurul a 240 EURO la sfarsitul anului 1999, comparativ cu 1900 in Ungaria si 1518 in Republica Ceha.

Efectele investitiilor straine se fac simtite si in planul dezvoltarii regionale, caracterizata in ultimii ani printr-o tendinta de adancire a decalajelor economico-sociale intre regiuni si judete, tendinta la care contribuie si distributia spatiala inegala a investitiilor straine. Comportamentul investitorilor evidentiaza tendinta de orientare a acestora spre regiuni si zone cu nivel de dezvoltare economica mai inalt, unde pot beneficia de anumite avantaje.


Relatiile comerciale externe ale Romaniei

Cu toate ca activitatea economica in ansamblu a cunoscut un declin in ultimii trei ani, comertul exterior al Romaniei s-a imbunatatit, in sensul mentinerii unui ritm pozitiv pentru exporturi si scaderii foarte usoare a volumului importurilor. Astfel, atat ponderea exporturilor cat si a importurilor in produsul intern brut in perioada 1989 – 1999 a fost in crestere, de la 20,9% la 30,1% in cazul exporturilor, respectiv de la 18,2% la 34,3% in cazul importurilor.


Pe fondul reducerii activitatii in economie, si productia industriei prelucratoare s-a redus cu 8% in 1999 comparativ cu 1998, dar cu toate acestea ponderea exporturilor produselor acestei industrii in total livrari s-a majorat de la 30,7% la 35,1% in acelasi interval.


Tabel 10

Comertul exterior al Romaniei in perioada 1990 – 1999


Milioane dolari SUA












Exporturi FOB











Importuri FOB











Sold FOB/FOB












Sursa datelor: Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, Bucuresti, aprilie 2000


Din punct de vedere al orientarii relatiilor comerciale ale Romaniei, Uniunea Europeana detine ponderea majoritara atat la importuri, cat si la exporturi. Ponderea exporturilor catre tarile membre ale Uniunii Europene in totalul exporturilor romanesti s-a majorat de 24,8% in 1989 la 65,5% in 1999, iar ponderea importurilor de marfuri din tarile Uniunii Europene a fost de 60,4% in 1999, fata de numai 13,1% in 1989. Comparativ cu anul 1998, activitatea de export s-a intensificat in relatiile cu tarile membre CEFTA (+33,7%), in timp ce la importuri se remarca intensificarea relatiilor cu Japonia (+33,3%).


Pe grupe de marfuri, in anul 1999, in structura exporturilor au predominat materiile textile si articolele din acestea, produsele metalurgice, masini, aparate si echipamente electrice, articole de incaltaminte. In structura importurilor cea mai mare pondere au detinut-o masinile, aparatele si echipamentele electrice, urmate de materii textile si articole din acestea, produse minerale, produse ale industriei chimice si ale industriilor conexe.

Activitatea de comert exterior s-a finalizat in anul 1999 cu un sold negativ al balantei comerciale (FOB/FOB) de 1087 milioane dolari, in scadere cu 1537 milioane dolari fata de anul 1998 si cu 2340 milioane dolari fata de 1990. Productivitatea muncii scazuta in unele ramuri ale economiei corelata cu consumurile tehnologice ridicate, evolutia ascendenta a cursului de schimb al monedei nationale, au constituit factori de influenta in evolutia comertului exterior si al balantei comerciale. Cresterea exporturilor intr-un ritm mai accentuat (+2,4% fata de 1998), corelat cu evolutia importurilor (-12,2%), generata de scaderea nivelului general de activitate economica, explica deficitul comercial in scadere inregistrat la sfarsitul anului 1999.

Ponderea exporturilor si importurilor din sectorul privat in comertul exterior al Romaniei, in perioada 1991-1998 (%)

Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica

In anul 1999, volumul operatiunilor de comert exterior derulate de agentii economici cu capital integral privat si majoritar privat s-a cifrat la 5584 milioane dolari SUA pentru exporturi si la 7467 milioane dolari SUA pentru importuri CIF. Fata de anul 1998 exporturile acestui sector au crescut cu 37,5%, iar importurile cu 30,6%.


Ponderea exporturilor private in total exporturi a fost de 65,7% in 1999, fata de numai 0,2% in 1990, iar la importuri FOB, operatorii de comert exterior din sectorul privat, derulau 48,3% din importurile totale (0,4% in 1990).


Gradul de acoperire al importurilor prin exporturi (FOB/FOB) a fost de 88,7% (62,8% in 1990). Gradul de dependenta de comertul exterior (calculat ca suma a importurilor si exporturilor raportata la produsul intern brut) a fost in scadere de la 66,1% in 1997, la 59,9% in 1998.


Ritmul mediu anual de crestere a exportului a fost de 5,4% in perioada 1990-1998, importurile inregistrand un ritm mediu anual de numai 1,9% in acelasi interval.



Forta de munca


Evolutiile economice din ultimii ani au avut un impact nefavorabil asupra starii sociale a populatiei. Pierderile masive de locuri de munca si deplasarea ocuparii fortei de munca spre ramuri sau activitati mai slab remunerate au condus la saracirea capitalului uman. Scaderea puternica a numarului de salariati cu aproximativ o treime in perioada 1990-1998, cresterea numarului si a ponderii populatiei ocupate in agricultura, ramura care genereaza venituri scazute, mentinerea unei rate inalte de somaj, concomitent cu intensificarea pietei negre a muncii, cresterea gradului de dependenta sociala sunt evolutii reflectate de o serie de indicatori si fenomene relevante.

In anul 1998, populatia ocupata in economie insuma 8813 mii persoane, continuand sa scada, cu 210 mii persoane comparativ cu anul 1997 si cu 2027 mii persoane fata de 1990. Numarul salariatilor din economie a cunoscut aceeasi evolutie descrescatoare, la 31 decembrie 1998 insumand 5369 mii persoane, fiind mai mic fata de anul precedent cu 228 mii persoane si cu aproape 2800 mii comparativ cu 1990. Scaderea se regaseste in aproape toate activitatile economiei nationale. Evolutia economica din ultimii ani a sporit cererea de forta de munca mai bine calificata, determinand astfel si cresterea nivelului de instruire a populatiei active, a specializarii si policalificarii ei.


Tabel 11

Structura populatiei ocupate, pe activitati ale economiei nationale,

in perioada 1990 – 1998














Populatia      ocupata – total economie





















- Agricultura











- Industrie











- Constructii











- Servicii











Rata somajului inregistrat






















Sursa datelor: Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, Bucuresti, aprilie 2000



Rata somajului inregistrat a prezentat o tendinta crescatoare, pe fondul unei diminuari a populatiei ocupate in economie, indeosebi in sectorul industrial ; populatia ocupata in agricultura isi mentine inca ponderea ridicata in totalul populatiei ocupate.


Din punct de vedere al participarii populatiei la forta de munca, rata de activitate (raportul dintre populatia activa civila si populatia totala in varsta de 15 ani si peste) a fost constanta in anii 1996 si 1997 la 64,8%, scazand in 1998, iar rata de ocupare, respectiv raportul dintre populatia ocupata si populatia totala in varsta de 15 ani si peste) a scazut de la 60,9% in anul 1997 la 59,6% in 1998.



Participarea populatiei la forta de munca



Pe forme de proprietate, mai mult de jumatate din populatia ocupata (55,8% in 1998) era ocupata in sectorul privat, 37% in sectorul public si 6% in sectorul mixt.


Printre cauzele care au dus la reducerea numarului de salariati in perioada analizata se numara si pensionarea populatiei varstnice, numarul mediu al pensionarilor fiind cu 3,1% mai mare in 1997 comparativ cu anul 1996. Cresterea absoluta a numarului mediu al pensionarilor a fost de 166 mii in anul 1997, ajungind la 5583 mii persoane, in timp ce numarul mediu al salariatilor pe economie s-a redus de la 5939 mii persoane in anul 1996 la 5597 mii in anul 1997 (-342 mii), raportul de dependenta intre pensionari si forta de munca salariata tinzand catre 1. Numarul mediu al pensionarilor de asigurari sociale (fara agricultori) a crescut in 1997 cu 135 mii comparativ cu 1996, insumand 3875 mii persoane














Evolutia PIB si raportul intre productivitatea aparenta a muncii

realizata in sectorul privat si cea pe total economie


Evolutia preturilor de consum al populatiei


Rata anuala a inflatiei, determinata pe baza preturilor de consum al populatiei a fost in 1999 de 45,8% comparativ cu anul 1998. Rata medie lunara a inflatiei in anul 1999 a fost de 3,7%, fata de 2,9% in 1998. Comparativ cu luna octombrie 1990, cand au fost liberalizate preturile de consum, preturile de consum au crescut de peste 900 ori.

Tabel 12













Rata anuala a inflatiei (anul precedent =100)





















Rata medie lunara a inflatiei





















Indicele castigului salarial real(octombrie 1990=100)






















Sursa datelor: Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, Bucuresti, aprilie 2000


O influenta determinanta in cresterea preturilor a avut-o deprecierea accentuata a monedei nationale manifestata pe tot parcursul anului 1999. Astfel, la sfarsitul anului 1999 comparativ cu anul 1998, cursul de schimb al monedei nationale, s-a depreciat cu peste 70%. Aceasta situatie a influentat nivelul preturilor produselor din import.




Evolutia preturilor de consum si a cursului de schimb ROL/USD

- anul precedent = 100 -



Cele mai mari cresteri s-au inregistrat la tarifele serviciilor de piata prestate populatiei, care s-au majorat in anul 1999 cu peste 80% comparativ cu 1998, ponderea serviciilor in totalul cheltuielilor banesti de consum ale populatiei fiind de aproximativ 20%. La produsele alimentare, preturile au crescut cu 27,9% in acelasi interval, acestea produse fiind majoritare in cheltuielile banesti de consum ale gospodariilor (peste 46%). La grupa de marfuri nealimentare si la servicii, cresterea devanseaza cresterea de preturi pe total (+45,8% in 1999 fata de 1998).


Si fata de luna octombrie 1990 nivelul preturilor a crescut cel mai mult la servicii, urmate de grupa marfurilor nealimentare si apoi marfurile alimentare.


Veniturile, cheltuielile si consumul populatiei


Castigul salarial lunar mediu nominal brut, pe economie, a fost in anul 1999 de 1957731 lei lunar, fiind cu peste 40% mai mare fata de anul precedent. Aceasta evolutie pozitiva a castigurilor nominale, corelata cu rata inalta a inflatiei a condus la o reducere continua a puterii de cumparare a populatiei, mai ales in intervalul 1990 – 1993 si apoi dupa anul 1996.


La nivelul lunii decembrie 1998, salariul mediu exprimat in dolari se ridica la aproximativ 130 dolari SUA. Ponderea salariilor in PIB se reduce cu 7 procente, de la 34% la 24% in perioada 1995 – 1997. Aproximativ 36% din salariati aveau salariul cuprins intre cel minim si salariul mediu, in 1998, cei care obtin salarii de peste 2 ori mai mari decat media nationala, ajungand in 1998 la circa 10%.


Veniturile banesti provenite din salarii si pensii reprezinta aproximativ 40% din totalul veniturilor unei gospodarii. Contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii detine o proportie ridicata, de circa 30%, iar ponderea veniturilor din prestatii sociale este modesta, dar in crestere.



Tabel 13

Evolutia castigurilor salariale medii nominale nete

pe principalele activitati (CAEN) ale economiei nationale





Castigul mediu nominal net

- lei/salariat -

Anul 1998

in % fata de

anul 1997


Raportul in % fata de castigul mediu net pe economie







Total economie






Industrie






Constructii






Agricultura






Transport si depozitare






Posta si telecomunicatii






Hoteluri si restaurante






Activitati financiare, bancare si de asigurari











Administratie publica







Sursa datelor : Comisia Nationala pentru Statistica


Politicile salariale au vizat, in principal, acoperirea cresterii preturilor de consum prin cresterea corespunzatoare a castigurilor salariale. Castigul salarial mediu net lunar in sectorul privat se situeaza sub cel din sectorul public in toata perioada 1990 – 1997.


Ponderea cheltuielilor de securitate sociala in produsul intern brut a fost de 11,8% in anul 1998, in crestere fata de 10,0% in 1997. In bugetul general consolidat , aceste cheltuieli detin aproximativ 30%.





Evolutia castigului salarial real, in perioada 1991 – 1999

(octombrie 1990=100)

Sursa datelor : Comisia Nationala pentru Statistica


Continua crestere a preturilor si diminuarea bugetului gospodariilor a determinat si o restrangere a consumului acestora.


Din analiza structurii consumului pe gospodarii in Romania, rezulta ca mai mult de 50% din totalul cheltuielilor de consum ale unei gospodarii au fost alocate in anul 1998 pentru alimente si bauturi, aproape 20% pentru intretinerea locuintei si inzestrarea cu bunuri, cele mai mici proportii fiind alocate ingrijirii medicale si serviciilor de cultura, invatamant, educatie. Partea alocata achizitionarii bunurilor de folosinta indelungata este de asemenea foarte mica (aproximativ 5% din totalul cheltuielilor pentru marfuri nealimentare).



Privatizare si restructurare


Procesul de privatizare in Romania s-a derulat lent, caracterizandu-se in perioada 1995 – 1999 printr-o serie de particularitati, cum ar fi:

Finalizarea privatizarii prin titluri gratuite de proprietate a unei parti de 30% din capitalul social privatizabil, care a insemnat transformarea in proprietari a peste 15 milioane persoane;

Acordarea de facilitati la privatizare managerilor si salariatilor din intreprinderi, constituiti in persoane juridice;

Evolutia ponderii sectorului privat la crearea Produsului Intern Brut si in

numarul mediu de salariati, in perioada 1990 – 1999


Activitatea privata s-a impus cu mai mare dificultate in industrie, fiind singura activitate in care sectorul privat a reprezentat sub 50% din productia industriala in anul 1999. Aceasta se explica prin numarul ridicat de intreprinderi industriale de dimensiuni mari, care au acumulat datorii substantiale si sunt generatoare de pierderi, nefiind astfel atractive pentru investitorii privati. Ramurile in care sectorul privat s-a extins mai rapid au fost cele care au reusit sa realizeze si venituri din export, in aceasta categorie fiind incluse industria alimentara, industria usoara, prelucrarea lemnului, mobilier.

Tabel 14

Ponderea sectorului privat in principalele activitati economice













Produsul Intern Brut











Productia industriala











Productia agricola











Volumul investitiilor











Lucrari de constructii











Exporturi FOB











Importuri FOB











Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica


Proportia populatiei ocupate civile din sectorul privat in totalul populatiei ocupate a crescut constant din 1990, de la aproximativ 9 procente, la aproape 60% in 1998. Pe activitati, populatia ocupata in sectorul privat este majoritara in agricultura, in industrie si servicii depasind usor 35%. Din totalul populatiei ocupate in sectorul privat, aproximativ 30% sunt salariati.


Din punct de vedere al numarului de salariati, societatile comerciale cu capital privat, active in anul 1997, se concentreaza in categoria micro (0 – 9 salariati) in proportie de peste 90%, iar ca aport la cifra de afaceri, aceasta grupa se apropie de 40%, ambele procente inscriindu-se intr-un trend descrescator. In schimb, intreprinderile private mici si mijlocii tind sa-si mareasca ponderea, atat ca numar de unitati de la aproximativ 5% in 1994, la aproape 8% in 1997, cat si ca cifra de afaceri (de la circa 33%, la peste 45% in acelasi interval). Societatile comerciale de dimensiuni mici si micro se concentreaza in proportie de peste 70% in sectorul tertiar (indeosebi in comert), cele de marime mijlocie in industrie, constructii, dar si in comert, agricultura, transport si depozitare.


Aportul societatilor private de talie mare, cu 250 salariati si peste la cifra de afaceri este in crestere, numarul acestora ramanand relativ constant dupa 1994. Acestea se concentreaza in proportie de peste 80% in industrie si constructii.


In totalul societatilor cu capital de stat privatizate, cele de dimensiune mica au avut cea mai mare pondere, dar in capitalul social vandut ele sunt intr-o proportie redusa de circa 20%, comparativ cu peste 40% societatile mijlocii si peste 35% cele mari.

Tabel 15

Incasari din privatizare, la pretul de vanzare


miliarde lei


Total










Societati comerciale mici








Societati comerciale mijlocii








Societati comerciale mari








Total








Sursa datelor: Raportul National al Dezvoltarii Umane, Romania, 1999, calcule efectuate pe baza datelor FPS


In anul 1998, capitalul social total privatizat a depasit 4000 miliarde lei, reprezentand peste 40% din capitalul privatizat in perioada 1992 – 1997.


In primele 5 luni ale anului 1999 privatizarea s-a desfasurat intr-un ritm mai alert comparativ cu anii anteriori, fiind privatizate 909 intreprinderi , din care 56 de talie mare, dar se constata o scadere a pretului de vanzare, determinata de conjunctura economica nefavorabila, si situatia dificila in care se gasesc intreprinderile.























Evolutia capitalului privatizat, pe principalele sectoare ale economiei,


in perioada 1996 – 1998 (miliarde lei preturi curente)



Procesul de restructurare a intreprinderilor, realizat in general prin privatizare, s-a derulat mai greoi in cazul societatilor mari sau al companiilor nationale datorita ezitarilor factorilor de decizie de a demara acest proces. In anul 1998 a avut loc o relansare a programului de reforme structurale si de privatizare pe scara larga, avand ca obiectiv reducerea pierderilor din economie, prin inchiderea unor mari intreprinderi , inclusiv mine si prin restructurarea altora. Rezultatele nu au fost cele mai bune, guvernul continuand sa sprijine intreprinderile mari aflate in dificultate, prin acordarea unor imprumuturi garantate de Fondul Proprietatii de Stat, acestea fiind destinate pentru finantarea unor cheltuieli curente sau chiar pentru plata salariilor si nicidecum pentru dezvoltare sau modernizari tehnologice, in scopul cresterii competitivitatii produselor.















Tabel 16

Indicatori privind procesul de restructurare a intreprinderilor




Numarul intreprinderilor care urmeaza sa fie restructurate prin Programul RICOP in perioada 1999 – 2000

Ponderea persoanelor care urmeaza a fi disponibilizate in totalul personalului existent la data 30.06.1999

(Programul RICOP)


Ponderea persoanelor disponibilizate in total personal din societatile comerciale cu capital privat, ale caror programe de restructurare au fost certificate de ARD - % -

Regiunea Nord – Est




Regiunea Sud – Est




Regiunea Sud




Regiunea Sud – Vest




Regiunea Vest




Regiunea Nord – Vest




Regiunea Centru




Regiunea Bucuresti - Ilfov




Romania





Sursa datelor: Ministerul Industriei si Comertului, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale


Pe total tara, numarul intreprinderilor care urmeaza a fi restructurate in perioada 1999 – 2000 prin Programul de Restructurare a Intreprinderilor si de Reconversie Profesionala (RICOP) se ridica la 69 intreprinderi, cu un personal ce insuma peste 200000 persoane la data de 30 iunie 1999. Dintre acestia aproximativ 23% urmau sa fie disponibilizati.


Ajustarea structurala in agricultura s-a realizat partial. In acest proces se inscrie: diminuarea tarifelor vamale, accelerarea privatizarii achizitorilor si a celor care stocheaza cereale, lichidarea celui mai mare combinat de crestere a porcilor (COMTIM Timisoara), ca urmare a datoriilor foarte mari ale acestuia. Pe de alta parte, privatizarea Intreprinderilor Agricole de Stat a fost multa vreme blocata.


In sectorul bancar, procesul de privatizare a inceput prin vanzarea unor pachete de actiuni ale unor banci de stat catre firme private straine (cazul BRD si Bancpost) si prin inceperea procedurilor de privatizare in cazul BCR si Banca Agricola. La sfirsitul lui iulie 1999, Bancorex a fost inchisa, iar personalul si activele au fost preluate de BCR.

Masurile de restructurare au vizat in principal reorganizarea activitatii, modernizarea si retehnologizarea capacitatilor de productie, optimizarea fluxurilor tehnologice, urmarindu-se corelarea numarului de personal cu volumul productiei. La unele intreprinderi, masurile de restructurare au vizat inchiderea unor capacitati ineficiente. Restructurarea si privatizarea au avut si un impact social. S-au facut eforturi pentru protectia personalului disponibilizat, prin acordarea de compensatii, sau in unele cazuri prin includerea unor clauze pentru noii proprietari de a mentine personalul existent sau o parte a acestuia o perioada de cel mult doi ani.


Pe ansamblu, rezultatele procesului de privatizare si restructurare nu au fost foarte bune, acest proces derulandu-se foarte lent, intarzierile fiind determinate de mediul de afaceri nefavorabil, de cadrul legislativ in schimbare, precum si de cresterea blocajului financiar.




Tendinte estimate ale dezvoltarii Romaniei in perioada 2000 – 2004



Estimarile principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2000-2004, prevazute in Strategia de dezvoltare a Romaniei pe termen mediu sunt foarte optimiste. Realizarea obiectivelor este posibila in conditiile atingerii si mentinerii unei stabilitati macroeconomice, al coerentei cadrului legislativ si al politicilor adoptate, al continuarii privatizarii si eliminarii monopolurilor economice, imbunatatirii mediului de afaceri.


Pentru intervalul 2000 – 2004, se preconizeaza ca aportul serviciilor si al constructiilor, la formarea produsului intern brut, sa ajunga la circa 55%, in defavoarea sectorului primar, participarea industriei mentinandu-se aproximativ constanta ( circa 31%).


Se estimeaza ca produsul intern brut in anul 2004 va fi cu peste 20% mai mare comparativ cu anul 1999.


Tabel 17

Produsul Intern Brut pe categorii de utilizari (anul precedent=100)









Dinamica PIB (anul precedent=100)

Produsul Intern Brut






Consumul final al gospodariilor populatiei






Consumul final al administratiei publice






Formarea bruta de capital fix






Exporturile de marfuri si servicii






Importurile de marfuri si servicii







Structura PIB (total PIB=100)

Produsul Intern Brut






Consumul final al gospodariilor populatiei






Consumul final al administratiei publice






Formarea bruta de capital fix






Exporturile de marfuri si servicii






Importurile de marfuri si servicii







Sursa datelor: Strategia Nationala de Dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu


Estimarea unui trend crescator al exporturilor de marfuri si servicii, in conditiile mentinerii importurilor la un nivel aproximativ constant, ilustreaza orientarea spre export a politicii comerciale a Romaniei.





Pentru formarea bruta de capital fix se estimeaza o crestere accentuata in acest interval, ca efect al orientarii politicilor economice si a masurilor legislative in directia stimularii investitiilor si atragerii capitalului extern privat. Aceste masuri pot avea efect si in plan social, prin crearea unui important numar de noi locuri de munca, in ipoteza stimularii sectorului de firme mici si mijlocii.


Produsul Intern Brut pe locuitor, calculat la Paritatea Puterii de Cumparare (estimari realizate de Comisia Nationala pentru Statistica, conform Raportului privind rezultatele Rundei 1996, care inlocuiesc estimarile Rundei 1993), este estimat sa creasca de la 6200 EURO in 1999, la circa 8400 EURO in anul 2005.


In ceea ce priveste forta de munca, estimarile indica cresterea ratei de ocupare incepand cu anul 2001. Numarul de someri se va reduce progresiv, de la 1290 mii persoane in anul 2000, la 822 mii in 2004, deci o scadere de aproximativ 36%.


Cresterea productivitatii muncii, asociata cu o imbunatatire a mediului de afaceri si modernizarea tehnologica, vor avea ca efect sporuri relative ale castigului salarial real.



Evolutia estimata a ratei inflatiei, ratei somajului si a castigului salarial real

(anul precedent =100)





Obiectivul principal al politicii guvernului cu privire la inflatie consta in scaderea ratei acesteia de la circa 27% in decembrie 2000, comparativ cu decembrie 1999, la mai putin de 10% in decembrie 2004, comparativ cu decembrie 2003.



Mediul de afaceri existent in Romania nu a incurajat investitiile straine. Cadrul legislativ instabil si birocratia excesiva au descurajat investitorii straini sa dezvolte afaceri in Romania.


Ponderea datoriei externe in Produsul intern brut este prognozata a se reduce, cu circa 2 puncte procentuale in anul 2004, comparativ cu anul 2000. Ponderea serviciului datoriei externe in exporturile de marfuri si servicii va scadea de la aproximativ 21% in anul 2000 si circa 16% in 2004, ca efect al reducerii dobanzilor practicate si maririi intervalului de rambursare a datoriei.



Tabel 18


Indicatori financiari









Componente ale balantei de plati

Exporturile de marfuri si servicii (miliarde dolari SUA)











Importurile de marfuri si servicii (miliarde dolari SUA)











Deficitul de cont curent (mld.dolari SUA)











Fluxul de investitii straine directe (mld. Dolari SUA)











Datoria externa totala (mld. dolari SUA)











Datoria externa (% din PIB )






Rezerva valutara bruta (mld. dolari SUA)







Situatia datoriei publice

Datoria publica totala (% din PIB)






Dobanzile la datoria publica (% din PIB)












Sursa datelor: Strategia Nationala de Dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu



Toate aceste estimari pentru perioada 2000 – 2004 pot deveni realizabile, prin utilizarea optima a capitalui uman, valorificarea superioara a resursele naturale si a avantajului oferit de pozitia geografica, tara noastra fiind situata la intersectia fluxurilor internationale de comert. O conditie a realizarii acestor estimari o constituie asigurarea coerentei politicilor economice, a stabilitatii legislative si institutionale.









1.2. ANALIZE ECONOMICE SECTORIALE


1.2.1. Agricultura



Agricultura reprezenta, in 1998 principala ramura in ceea ce priveste ocuparea populatiei, detinand peste 38% din totalul populatiei ocupate in economie. Agricultura a dobandit aceasta pozitie in acest deceniu in special ca rezultat al procesului de scadere, in intervalul 1992 – 1998, cu aproximativ 7 puncte procentuale a ponderii populatiei ocupate in industrie si constructii si cresterii ponderii populatiei ocupate in agricultura cu 5 puncte procentuale in acelasi interval. In unele regiuni, agricultura si silvicultura domina intreaga economie regionala.


In mediul rural, agricultura reprezinta activitatea economica predominanta, ocupand aproape 70% din forta de munca. Ea este singura ramura a economiei romanesti in care predomina persoanele in varsta. Mai mult de jumatate din populatia ocupata in agricultura avea in anul 1998 peste 50 de ani, iar cca. 1/5 peste 65. Doar aproximativ 27% din populatia ocupata in agricultura erau tineri sub 35 de ani. Cea mai mare parte din agricultori sunt femei (peste 50% in 1998), iar ponderea femeilor in varsta de peste 50 de ani ocupate in agricultura este mai mare decat ponderea corespunzatoare a barbatilor. Ca o consecinta a predominantei persoanelor in varsta in sectorul agricol climatul general este mai putin receptiv la inovare, iar spiritul antreprenorial si dorinta de a crea ferme familiale puternice, competitive sunt mai putin prezente.


Dupa statutul profesional, din totalul populatiei ocupate in agricultura, in mediul rural, in anul 1998, circa 94% erau lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati. Majoritatea populatiei ocupate in mediul rural (aprox. 60%) au un nivel de pregatire limitat la invatamantul primar sau cel mult la nivel gimnazial (nivelul maxim al invatamantului obligatoriu) sau nu au finalizat nici un ciclu de invatamant.


Tabel 19

Evolutia ponderii agriculturii in cadrul principalilor indicatori

economici in Romania


Indicatori




Valoare adaugata bruta




Populatia ocupata




Suprafata agricola in suprafata totala




Investitii




Export





Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica “Anuarul Statistic al Romaniei”, 1997 si 1998




In anul 1999 agricultura participa cu 15,4% la crearea valorii adaugate brute. Valoarea adaugata din agricultura a fost creata in proportie de peste 97% de sectorul privat, contributia acestuia fiind de numai 61,3% in 1990.

Productia agricola totala a crescut in perioada 1992 - 1998, datorita in cea mai mare parte productiei vegetale, cresterile fiind sustinute puternic de recoltele obtinute de producatorii privati. Acordarea in continuare de catre stat a subventiilor la cumpararea de utilaje agricole, a cupoanelor pentru procurarea materialelor de insamantare si a substantelor de fertilizare a solului, a facut posibila cresterea productiei agricole si in sectorul privat.




Evolutia productiei agricole in perioada 1991 - 1998


Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica, Anuarul statistic al Romaniei



Productia vegetala obtinuta de producatorii particulari s-a majorat in 1998 cu peste 100% fata de anul 1989, iar productia animala cu numai 45% in aceeasi perioada. Lucrarile agricole executate in regim mecanizat, fertilizarea solului si protejarea culturilor impotriva daunatorilor, amenajarea unor suprafete pentru irigat, procurarea de samanta de calitate buna implica costuri suplimentare pentru producatorii agricoli particulari. Cu toate acestea, majorarea productiei in sectorul privat in perioada 1989 – 1998 a devansat ritmul de crestere pe total agricultura














Tabel 20

Evolutia ponderii sectorului privat in principalii indicatori economici

caracteristici agriculturii












Ingrasaminte chimice










- productia vegetala










- productia animala










Suprafata cultivata










Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica, Evolutia sectorului privat in economia romaneasca in perioada 1990 – 1998

Datele pentru anul 1998 sunt date provizorii.




Trasatura preponderent cerealiera a structurii productiei este un aspect negativ al agriculturii romanesti. Ponderea suprafetelor cultivate cu cereale in toate regiunile este foarte ridicata, chiar daca acestea nu au un sol agricol si o clima favorabila cultivarii speciilor amintite.


Productiile medii la hectar raman inferioare celor realizate in alte tari. Spre exemplu, in Romania, productia medie la hectar la cultura de grau si secara a fost in 1998 de peste 2500 kg, nivelul productiei medii la grau fiind de peste 8000 kg/ha in Belgia-Luxemburg, peste 7000 kg/ha in Danemarca, Franta, Germania, Irlanda. La porumb, tara noastra inregistra un nivel al productiei medii la hectar de peste 2700 kg in 1998, in timp ce in unele tari cum ar fi: Italia, Austria, Franta, Grecia, Germania, Spania productiile medii la hectar depaseau 8000 kg.


Productia animala a evoluat oscilant de la un an la altul la toate categoriile de animale. Productia animala din anul 1998 a fost in scadere cu peste 10% comparativ cu anul 1989, in timp ce sectorul privat a inregistrat majorari de aproximativ 46% in aceeasi perioada. La sfarsitul anului 1998, sectorul privat dispunea de peste 90% din efectivele de bovine si ovine, peste 80% din numarul total de pasari si peste 65% din efectivul total de porcine. Efectivele de animale detinute de gospodariile private au fost in scadere, in anul 1998, la aproape toate categoriile de animale.


Comparativ cu 1989, s-a inregistrat o reducere considerabila a septelului. Reducerea s-a manifestat, de asemenea, la stocul de animale de prasila, ceea ce constituie o tendinta alarmanta. Cu toate ca se constientizeaza faptul ca scaderea sub nivelul existent, care reprezinta un minim tehnologic, poate afecta fondul genetic al animalelor de prasila, in practica agricola curenta nu se pune un accent deosebit pe rolul calitatii materialului biologic pentru obtinerea de randamente mari.







Suprafata agricola in anul 1998 s-a mentinut aproximativ la nivelul anului precedent, reprezentand circa 62 % din suprafata totala a tarii.


Dupa modul de folosinta, peste 60% din suprafata agricola erau terenuri arabile, aproximativ 33% pasuni si fanete, restul reprezentand vii si livezi. Sectorul privat detinea in anul 1998, peste 70% din suprafata agricola totala si peste 80% din cea arabila


Suprafata ocupata cu vii si pepiniere viticole si cea plantata cu livezi si pepiniere pomicole s-a redus incepand din anul 1994 ca urmare a renuntarii la cele slab productive, concomitent crescand suprafetele ocupate cu pasuni si fanete. Sectorul privat detinea in 1998 peste 30% din totalul pasunilor, peste 90% din suprafata ocupata cu fanete si ponderi de peste 65% din suprafetele cultivate cu vii si livezi.


Desi proportia utilajelor detinute de sectorul privat in totalul utilajelor agricole a fost in crestere comparativ cu anul 1990, mecanizarea sectorului privat este inca redusa, acesta detinand circa 70% din numarul total de tractoare, pluguri pentru tractor, peste 60% din numarul total de semanatori si cultivatoare cu tractiune mecanica, in conditiile in care aproximativ 90% din productia agricola este realizata in acest sector.


In prezent, in Romania nivelul dotarii tehnice este scazut. Agricultura intampina dificultati in cresterea ratei mecanizarii proceselor tehnologice, din cauza structurii ofertei interne de masini agricole, care nu este potrivita marimii gospodariilor agricole; aceste dificultati se datoreaza, de asemenea, dificultatilor financiare (legate de costul utilajelor agricole si de posibilitatile reduse de achizitie).


Cantitatea de ingrasaminte chimice utilizata in agricultura in anul 1998 a fost de aproape 3 ori mai mica decat in 1989, scadere semnalata si la ingrasamintele naturale. Consumul de pesticide a scazut semnificativ in ultimii ani.


La un hectar teren arabil reveneau in anul 1998, 40 kg ingrasaminte chimice, cantitate in scadere de la un an la altul, ca urmare a dificultatilor financiare. Acest lucru se rasfrange insa negativ asupra calitatii solului prin diminuarea continutului nutritiv al acestuia, influentand implicit si calitatea culturilor. Sectorul privat a utilizat peste 70% din cantitatea totala de ingrasaminte chimice, ponderea fiind in crestere. Cantitatea de ingrasaminte chimice utilizata la 1 hectar suprafata cultivata, in sectorul privat a fost de circa 38 kg, iar pe total agricultura cantitatea respectiva a fost de aproape 43 kg. Suprafata agricola amenajata pentru irigat reprezenta aproximativ 22% din suprafata agricola totala, iar suprafata efectiv irigata numai 4% din suprafata agricola amenajata pentru irigat, scazand foarte mult ca urmare a costurilor ridicate pe care le implica extinderea sistemelor de irigatii si mentinerea in functiune a celor existente.

In anul 1999 acoperirea necesarului intern de consum s-a realizat si prin importul unor cereale. Astfel, la cereale, importurile CIF au insumat 34,2 milioane dolari in anul 1999 (0,3% din total importuri) si aproximativ 27 milioane dolari in 1998 (+27% in 1999 comparativ cu 1998), importul fiind influentat de cresterea cantitatii importate de orz, porumb, orez. De asemenea, s-a reusit si crearea unor disponibilitati pentru exportul, in principal de cereale pentru boabe, care insuma peste 94 milioane dolari (86,6 miloane dolari in 1998), ponderea acestei grupe de produse in total exporturi fiind in usoara crestere.


Investitiile totale din agricultura s-au diminuat dupa o crestere semnificativa in anul 1994 comparativ cu anul precedent. In 1999 investitiile din agricultura si silvicultura reprezentau circa 12% din investitiile totale din economie. Investitiile private din agricultura au inregistrat, de asemenea, scaderi in anul 1997, dar ponderea acestora in total investitii a fost in crestere.

In ultimii ani producatorii particulari si-au orientat investitiile indeosebi spre achizitionarea de utilaje agricole si mijloace de transport, confruntandu-se in continuare cu lipsa resurselor financiare.



Tabel 21


Investitiile sectorului privat din agricultura, pe elemente de structura %









Total investitii private in agricultura








din care, pe elemente de structura








- constructii








- utilaje








- mijloace de transport








- alte investitii








Ponderea investitiilor private in total








Investitii din agricultura








* inclusiv mijloace de transport

Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica, Evolutia sectorului privat in economia romaneasca in perioada 1990 - 1997

Datele pentru anul 1998 sunt date provizorii.



In anul 1997, numarul intreprinderilor agricole se ridica la aproape 11000, aproape trei sferturi dintre acestea avand intre 0 – 9 salariati, iar 16% intre 10 – 49 salariati.


La data de 30 septembrie 1999 existau peste 30000 agenti economici activi cu activitate principala de agricultura, economia vanatului si silvicultura, cea mai mare parte a acestora fiind organizati in societati cu raspundere limitata (circa 66%), iar 23% erau persoane fizice si asociatii familiale.


Daca in tarile occidentale europene, sistemul cooperatist se practica in “avalul” sau in “amontele” productiei agricole, in Romania acesta se afla, in principal, in sectorul productiv. Comportarea asociativa a proprietarilor din tara noastra este determinata de rata scazuta a inzestrarii tehnice a gospodariilor agricole individuale, de capacitatea de lucru scazuta ca urmare a varstei inaintate a proprietarilor pamantului si de starea precara a sanatatii acestora, ca si de lipsa unor abilitati manageriale.


Toate aspectele structurale si tehnice prezentate mai sus confera agriculturii romanesti un caracter extensiv, de subzistenta. Randamentele sunt de 2-3 ori mai mici, comparativ cu cele din tarile dezvoltate, desi apropiate ca valoare de cele obtinute in tarile vecine.






1.2.2. Industrie



Economia romaneasca este foarte dependenta de industrie pentru asigurarea cresterii economice si crearea de locuri de munca. In perioada de tranzitie, industria romaneasca a inregistrat un declin semnificativ, ca pondere in formarea PIB si ca numar de salariati.



Participarea industriei la crearea valorii adaugate brute a scazut semnificativ in cursul anilor ’90   ( 31% in 1999 fata de 43% de anul 1990). Exista semne de redresare in ultimul an.


Evolutia productiei industriale nu a fost uniforma. Intre 1990-1992 s-a inregistrat o scadere a productiei, fiind urmata de o crestere pana in anul 1996, pentru ca dupa aceasta data sa scada semnificativ.


Productia industriala in anul 1999 a inregistrat o scadere cu peste 20% fata de 1995, declinul fiind determinat de subutilizarea multor intreprinderi si de existenta unor disponibilizari masive, precum si de reducerea cererii. Scaderea productiei industriale a avut loc in toate cele trei sectoare (in industria extractiva si in sectorul energiei electrice si termice, gaze si apa cu peste 26%, iar in industria prelucratoare cu aproximativ 20%).






Evolutia productiei industriale, pe total si pe sectoare in perioada 1996 - 1999




Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica



Industria extractiva detinea in anul 1998 aproape 7% din totalul productiei industriale, procentul fiind in scadere (aproape 9% in 1991). Declinul inregistrat in acest sector s-a datorat scaderilor de productie inregistrate la toate tipurile de exploatari (carbune, gaze naturale, minereuri metalifere).


Industria prelucratoare avea in anul 1998 un aport de aproximativ 80% la crearea productiei industriale, contributie in scadere cu circa 3 puncte procentuale fata de anul 1991, iar ponderea sectorului de energie electrica si termica, gaze si apa a fost de 14,5% (aproape 7,6% in 1991).


Capacitatile de productie sunt inca excedentare in Romania, in principal din cauza pierderii pietelor traditionale din Europa de Est si a programelor de restructurare initiate de guvern in industriile metalurgica, chimica si petrochimica, ce au condus la o reducere drastica a productiei si la disponibilizari semnificative.


Valoarea adaugata din industrie a fost creata in proportie de peste 48% de sectorul privat (5,7% in 1990). Dezvoltarea sectorului privat in industrie a evoluat mai lent comparativ cu alte sectoare de activitate.


Cea mai mare parte a intreprinderilor industriale private au pana la 10 salariati; intreprinderile de dimensiuni mai mari (10 - 49 salariati) au cunoscut o expansiune rapida. Procesul de privatizare a intreprinderilor publice cu peste 250 salariati s-a derulat mai greu, in totalul intreprinderilor private ponderea acestora fiind foarte mica. In anul 1999 din volumul total al productiei industriale sectorul privat realiza peste 31%.


Populatia ocupata in industrie insuma la finele anului 1998, peste 2300 mii persoane, reprezentand peste 26% din totalul populatiei ocupate in economie, dintre acestia aproximativ 30% lucrau in sectorul privat.


Populatia ocupata in sectorul industrial a cunoscut schimbari semnificative dupa 1991:

in industria extractiva populatia ocupata a scazut cu peste 30% in intervalul 1991 - 1997;

in industria prelucratoare populatia ocupata a scazut cu aproape 40%;

in industria de energie electrica si termica, gaze si apa populatia ocupata a crescut cu peste 20%.


Cele mai mari reduceri ale fortei de munca au fost inregistrate in industriile in care existau capacitati de productie excedentare si performante scazute (industria extractiva, industria chimica) precum si in industriile care datorita competitiei straine puternice au parcurs un proces dur de restructurare (industria textila, radio-TV, echipamente de comunicatii ).








Tabel 22

Evolutia numarului de salariati in

ramurile industriale cu cele mai importante disponibilizari


Nr. crt.

Ramuri industriale

Efectivul de salariati la

31 decembrie

Anul 1997 in % fata de 1992







Industria extractiva – minereuri metalifere





Mijloace ale tehnicii de calcul si de birou





Industria textila si produse textile





Industria extractiva – carbune





Echipamente, aparate de radio, televiziune si comunicaþii





Prelucrarea cauciucului si a maselor plastice





Chimie, fibre sintetice si artificiale





Masini si aparate electrice





Mobilier





Alte mijloace de transport (cu exceptia celor rutiere)





Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica – Anuarul Statistic al Romaniei, 1993 si 1998


In perioada 1991-1998 numarul mediu de salariati din industria romaneasca a scazut cu peste 37%. Disponibilizari semnificative au avut loc in acele industrii a caror productie a continuat sa scada.



Evolutia efectivului de salariati in unele ramuri industriale,

in perioada 1998 – 1999 (mii persoane)

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, Buletin Statistic de Industrie nr. 1/1999 si nr.1/2000


Livrarile directe de produse industriale la export reprezentau in 1999 peste 27% din livrarile totale de produse industriale, fiind sustinute aproape integral de intreprinderile din industria prelucratoare. Cu toate ca productia industriei prelucratoare a fost in scadere in 1999 fata de 1998, ponderea exporturilor produselor acestei industrii, in total livrari s-a majorat. Produsele industriale romanesti continua sa nu intruneasca standardele internationale de calitate si raman necompetitive in ce priveste costurile, in pofida existentei unei forte de munca bine calificate si a traditiei industriale.



Investitii in industrie


Investitiile realizate in industria romaneasca au fluctuat dupa 1990: in anul 1994 s-au situat la un nivel de pana la 90% din investitiile realizate in 1990, au crescut moderat intre 1995-1996, dupa care au inceput din nou sa scada, astfel incat datele pentru 1999 indica o reducere a investitiilor comparativ cu 1990 de aproximativ 20%.


Investitiile totale din economie au fost orientate spre industrie in proportie de 41% in anul 1999. Industria prelucratoare detinea peste 73% din totalul investitiilor efectuate in industrie, 3% din fonduri fiind alocate sectorului extractiv si indeosebi in extractia si prepararea carbunelui.






Evolutia investitiilor in industrie



Sursa: CNS – Anuarul Statistic al Romaniei, 1997 si 1998



Investitiile din industrie s-au facut in principal pentru achizitionarea de utilaje (inclusiv mijloace de transport ) si pentru lucrari de constructii. In sectorul energiei electrice si termice investitiile s-au diminuat continuu incepand cu anul 1996, astfel incat in 1997 reprezentau aproximativ 80% din investitiile realizate in acest sector in anul 1990. In anul 1999 ponderea investitiilor realizate in acest sector reprezenta aproape 10% din totalul investitiilor din economie si 23% din investitiile realizate in industrie.



Productivitatea muncii


Productivitatea muncii pe salariat, in industria romaneasca, a fluctuat semnificativ in perioada 1990-1998: in 1992 a cunoscut o scadere fata de 1990, a urmat o usoara crestere intre 1993-1996, dupa care trendul a fost din nou descrescator. In perioada 1996-1998, numai cateva ramuri ale industriei prelucratoare au inregistrat cresteri semnificative ale productivitatii muncii. Este vorba despre industriile de inalta tehnologie, cum ar fi cele producatoare de masini si aparate electrice (+50,5% comparativ cu 1995), industria mijloacelor de transport rutier (+113,6%) si industria altor mijloace de transport (+34,9%). Foarte multe ramuri industriale in care s-au semnalat cresteri de productivitate in anul 1997 comparativ cu 1995, au inregistrat in anul urmator scaderi ale productivitatii muncii pe salariat.


Productivitatea a continuat sa scada in anul 1998, comparativ cu 1995 cu peste 20% in unele ramuri prelucratoare, cum ar fi: confectii din textile, blanuri si piele, chimie si fibre sintetice si artificiale, prelucrarea cauciucului si a maselor plastice, constructii metalice si produse din metal. Aceasta scadere a productivitatii este consecinta pregatirii manageriale nesatisfacatoare, a insuficientei calificarii fortei de munca si unei intelegeri inadecvate a standardelor internationale de calitate a productiei.


Cu toate ca in anul 1998 productia a fost mai mica in ramurile extractive comparativ cu 1995, datorita reducerii efectivului de salariati, productivitatea pe salariat a inregistrat cresteri cu 13 procente, in timp ce in celelalte 2 sectoare aceasta a scazut. Cu mici exceptii, aproape in toate ramurile industriei prelucratoare care au inregistrat cresteri de productie, aceasta a fost asociata cu o crestere corespunzatoare a productivitatii muncii pe salariat. In celelalte ramuri, in care aceasta corelatie nu se verifica, explicatia consta in reducerea efectivelor de personal care a avut loc in aceasta perioada.

Intreprinderi mici si mijlocii din industrie



In perioada 1996 - 1998 se manifesta o tendinta de crestere a ponderii intreprinderilor active mici si mijlocii, atat ca numar, cat si ca valoare a cifrei de afaceri. Procesul de privatizare a intreprinderilor cu capital public de dimensiuni mari se deruleaza lent, aproape jumatate din cifra de afaceri a intreprinderilor active din economie fiind obtinuta in intreprinderile cu 250 salariati si peste, desi numarul acestor unitati este foarte redus (aproape 1% din totalul unitatilor active, in anul 1998).












Structura numarului total de intreprinderi active, pe grupe de marime si pe activitati ale economiei nationale , in anul 1998

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica




In Romania, IMM-urile reprezentau, in 1998, peste 95% din totalul intreprinderilor industriale active. Evolutia numarului de IMM-uri din industrie a fost crescatoare in perioada 1992 - 1998, la sfarsitul intervalului numarul unitatilor active dublandu-se. In industrie, majoritatea IMM-urilor functioneaza in ramurile: alimentara si bauturi, industria confectiilor din textile, blanuri si piele, in prelucrarea lemnului si productia de mobilier.


Structura pe activitati ale economiei nationale, arata atractivitatea deosebita a activitatii comerciale pentru micii intreprinzatori si accesul relativ facil in acest domeniu.


Tabel 23

Structura IMM-urilor pe principalele activitati ale economiei nationale, in anul 1998


Ramura

Structura numarului total de

IMM-uri - %

Structura numarului de salariati din IMM-uri - -%-

Numarul mediu de salariati / IMM

Total IMM-uri




Industrie




Constructii




Comert




Alte servicii




Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica

Ponderea personalului din intreprinderile industriale mici si mijlocii in personalul total al intreprinderilor din industrie a fost in permanenta crestere in perioada 1992-1998, de la aproximativ 9%, la peste 25%. In aceeasi masura a evoluat si ponderea cifrei de afaceri realizata de IMM-urile active in totalul cifrei de afaceri din industrie.


Tabel 24


Structura intreprinderilor active din industrie, a numarului de salariati, a cifrei de afaceri si a investitiilor brute, dupa marimea intreprinderilor , in anul 1998



Structura numarului total al intreprinderilor

Structura numarului total de salariati

Structura cifrei de afaceri

Structura investitiilor brute

Total





Micro-intreprinderi (0-9 salariati)





Intreprinderi      mici (10-49 salariati)





Intreprinderi      mijlocii (50- 249 salariati)









Intreprinderi      mari (250 salariati si peste









Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica


Spre deosebire de societatile comerciale mici si foarte mici, care se concentreaza in proportie de peste 70% in sectorul tertiar (indeosebi comert), societatile de dimensiuni mijlocii desfasoara preponderent activitati de industrie si constructii (peste 60%), dar si activitati de comert, agricultura, transport si depozitare. Trei sferturi din societatile comerciale private de dimensiuni mari - cu 250 salariati si peste - sunt concentrate in sectorul industrial si constructii. Pe ramuri industriale, indiferent de marime, societatile comerciale cu capital privat care desfasoara activitati industriale apartin, de regula, ramurilor alimentara si bauturi, industrie usoara, prelucrarea lemnului si productia de mobilier.


Tabel 25

Densitatea intreprinderilor cu mai putin de 250 salariati






Numarul de intreprinderi mici

si mijlocii ce revin la 1000 de:







- locuitori




- persoane active civile (BIM)




- persoane ocupate civile (BIM)




Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica


Totusi, este recunoscut faptul ca IMM-urile, desi genereaza noi locuri de munca, nu functioneaza eficient sau efectiv, majoritatea fiind mai degraba in faza de supravietuire, decat in faza de crestere.





Principalele probleme carora IMM-urile trebuie sa le faca fata sunt:

Accesul dificil la sursele financiare (capital insuficient, nivel ridicat al garantiilor cerute de sistemul bancar, nivel ridicat al dobanzilor).

Acces dificil la sedii si la infrastructura de baza (inclusiv infrastructura fizica).

Nivel scazut al transferului tehnologic si al implementarii inovarilor.

Politici de marketing inadecvate.

Nivel si calitate scazute a activitatii asociatiilor de intreprinzatori.



1.2.3. Constructii


Activitatea de constructii contribuia in anul 1999 cu 5,3% la crearea valorii adaugate brute pe total economie (5,7% in 1990). Ponderea sectorului privat in valoarea adaugata bruta aferenta acestei activitati a crescut continuu, de la 1,9% in 1990 la 78% in 1999. Valoarea lucrarilor de constructii realizate in anul 1999 a inregistrat o scadere, in conditii comparabile, cu aproximativ 30 procente fata de 1990. Aceasta reducere a fost determinata de activitatea mai slaba desfasurata de agentii economici din sectorul public, dar si a celor din sectorul privat, acesta din urma detinand cea mai mare pondere in valoarea totala a lucrarilor de constructii.


Productivitatea muncii pe un salariat din unitatile de constructii a fost in crestere pana in 1996, in 1997 diminuandu-se usor.





Evolutia lucrarilor de constructii si a productivitatii muncii in constructii



Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, Anuarul Statistic al Romaniei, 1997 si 1998


Sectorul privat, desi are ponderea cea mai mare in totalul lucrarilor de constructii (peste 81% in 1999 fata de 13% in 1992) s-a confruntat cu o reducere de activitate imediat dupa 1996. Aceasta scadere

s-a corelat cu diminuarea investitiilor in acest sector, chiar daca in 1997 numarul de salariati din sectorul privat din constructii a fost mai mare cu 2000 persoane comparativ cu 1996.


In anul 1997 constructiile noi si reparatiile capitale detineau o pondere majoritara, cele mai multe fiind realizate in antrepriza, iar restul fiind lucrari de intretinere si reparatii curente.

In desfasurarea activitatii de constructii exista inca unele dificultati in aprovizionarea cu materiale de constructii, productia principalelor materiale de constructii fiind in scadere in 1998 comparativ cu anul 1997.



In anul 1999 s-au construit si s-au dat in folosinta un numar de 29342 locuinte, cu 1384 mai multe decat in 1991; evolutia numarului de locuinte terminate a fost oscilanta in acest interval. Dintre acestea, locuintele finantate din subventii bugetare reprezentau in 1999 putin peste 5% din numarul total de locuinte terminate (fata de 77% locuinte din fonduri publice in 1991). Ponderea locuintelor terminate din fonduri private a fost in crestere de la 23% in 1991 la circa 93% in anul 1999. Majoritatea acestor locuinte private au fost construite din fondurile populatiei.


Tabel 26

Evolutia numarului de locuinte terminate, pe medii


- numar -









Locuinte terminate








- in mediul urban








- in mediul rural









Sursa datelor: CNS – Anuarul Statistic al Romaniei, 1997, 1998


Cea mai mare parte a locuintelor terminate din fonduri private se situau in mediul rural. Numarul locuintelor terminate din fonduri private, si indeosebi din fondurile populatiei, a fost in crestere atat pe total, cat si in mediul urban. Locuintele terminate in mediul rural in anul 1997 au fost finantate aproape integral din fonduri private, fondurile publice avand in continuare un aport redus.



















Fondul de locuinte, pe forme de proprietate,

in perioada 1991 – 1997



Sursa datelor: CNS – Anuarul Statistic al Romaniei, 1997, 1998


In mediul urban s-au construit din fonduri private cu aproape 5600 locuinte mai mult comparativ cu anul 1991. Aceasta crestere s-a datorat majorarii veniturilor populatiei urbane, fiind de remarcat calitatea constructiilor atat din punct de vedere al materialelor utilizate la realizarea acestora, cat si al confortului, concretizat in cresterea suprafetei si a numarului camerelor de locuit. Ca urmare a reducerii cheltuielilor efectuate de la buget pentru finalizarea locuintelor, ponderea locuintelor terminate din fonduri publice in mediul urban s-a redus de la peste 94% din totalul locuintelor terminate in mediul urban in 1991, la aproximativ 32% in anul 1997.


In cursul anului 1997, peste 65% din numarul total de locuinte terminate erau cu 3 camere si peste, circa 26% erau cu doua camere si numai 7% reprezentau locuinte cu o singura camera. Suprafata medie locuibila a unei locuinte terminate a fost in 1997 de 53,7 mp., in crestere fata de anul 1991, cand era de 41,4 mp.



1.2.4. Servicii


Reconsiderarea serviciilor, ca un sector economic important, aflat in centrul preocuparilor politicii de dezvoltare economica, este o conditie vitala pentru Romania, in optiunea de a se integra in noile structuri si fluxuri economice internationale.


Regandirea rolului serviciilor in dezvoltarea economica a tarii presupune alinierea caracteristicilor calitative si structurale ale serviciilor ce le poate oferi Romania, la cerintele consumatorilor interni si a partenerilor externi.


Comertul international cu servicii1 inglobeaza o mare varietate de activitati:

transporturile

turismul, inclusiv deplasarea fortei de munca in strainatate

servicii profesionale in domeniul bancar, al asigurarilor, al contabilitatii, in domeniul juridic si alte servicii.


Evolutia serviciilor comerciale externe in perioada 1993-1996


In aceasta perioada exporturile de servicii au crescut cu 95,6%, respectiv de la 799 milioane dolari in 1993 la 1.563 milioane dolari in 1996.


Importurile de servicii in perioada analizata au crescut de la 914 milioane dolari in 1993 la 1.948 milioane dolari in anul 1996, inregistrandu-se o majorare de 113,1%.


In conditiile in care volumul exporturilor romanesti de servicii a fost mai mic decat volumul importurilor, soldul balantei serviciilor a inregistrat deficite in perioada analizata, ceea ce a contribuit la agravarea echilibrului balantei de plati.


In totalul exporturilor de servicii, in 1997, ponderea cea mai mare au detinut-o: serviciile de turism, (37,2%), urmate de transporturi (34,4%) si alte servicii (28,4%).


Alte servicii cuprind: servicii de comunicatii, constructii, asigurari financiare, informatice, audio-vizuale, servicii culturale, sportive etc.


In totalul importurilor de servicii, transporturile au detinut in anul 1997 o pondere de 35,0%, urmate de serviciile din turism cu 34,2% si alte servicii cu 30,3%.


Ponderea exporturilor de servicii (1.413 milioane dolari) in totalul exporturilor de bunuri materiale si servicii al Romaniei (9.842 milioane dolari) pe anul 1997 a reprezentat 14,4%, iar ponderea volumului importurilor de servicii (1.964 milioane dolari) in volumul total de importuri a fost de 15,9%.


Serviciile comerciale interne, conform metodologiei practicate de tarile Uniunii Europene se impart pe urmatoarele categorii:

servicii comerciale prestate pentru populatie;

servicii comerciale prestate pentru operatorii economici;

servicii de transporturi, posta si telecomunicatii.


Din analiza indicatorilor privind serviciile comerciale prestate pentru populatie, pe activitati, in perioada 1993-1996 se constata ca ponderea cea mai mare in cadrul acestor servicii o detin grupele hoteluri si restaurante, servicii recreative, culturale si sportive, acestea fiind in scadere de la 71,3% in 1993, la 67,3% in 1996.


Intreprinderile cu capital privat detin ponderea cea mai mare in cadrul serviciilor prestate pentru populatie, aceasta fiind in crestere de la 42,6% din total in 1993, la 59,8% in anul 1996.


Grupele care detin cea mai mare pondere in cadrul serviciilor comerciale prestate pentru agentii economici sunt: tranzactiile imobiliare cu o pondere in crestere de la 15,9% in anul 1994 la 22,1% in anul 1996 si serviciile de arhitectura, inginerie si alte consultatii tehnice cu o pondere in scadere de la 25,7% in anul 1994 la 18,3% in anul 1996.


Intreprinderile cu capital privat au contribuit in anul 1993 cu 28,0% din totalul serviciilor prestate pentru agentii economici, contributia sectorului privat crescand continuu, aceasta ajungand la 53,5% in anul 1996.


In perioada 1993-1996, sectorul public detine cea mai mare pondere in cadrul serviciilor de transporturi, posta si telecomunicatii, respectiv 81,1% in 1993 si 70,9% in anul 1996, datorita transporturilor feroviare, a celor prin conducte si a serviciilor de posta, curier si telefonie, telegrafie, care sunt in totalitate in proprietatea statului (respectiv circa 98% servicii de telefonie, telegrafie).


Transporturile detin ponderea cea mai mare din totalul acestor servicii, dar au tendinta de scadere de la 85,0% in anul 1994 la 78,1% in anul 1996.


Ponderea sectorului privat in activitatea de transporturi a fluctuat de la 26,5% in anul 1994, la 28,1% in anul 1995, reducandu-se la 25,6% in anul 1996.


Serviciile de posta si telecomunicatii au detinut 15,0% din totalul serviciilor de transporturi, posta si telecomunicatii in anul 1994, ajungand la 21,9% in anul 1996.


In cadrul acestei grupe, ponderea cea mai mare o detin serviciile de telefonie, telegrafie, transmisie de date cu 63,2% in anul 1994, 71,2% in 1995 si 68,3% in 1996. Serviciile de posta si curier detin o pondere in scadere de la 20,3% in anul 1994 la 15,2% in anul 1996, iar cele de radiocomunicatii au o pondere de circa 13,0% din total.


Ponderea sectorului privat in activitatea de posta si telecomunicatii a fost de 13,3% in anul 1994, crescand pana la 16,8% in anul 1996.






a. Turism


Romania dispune de un potential remarcabil de dezvoltare turistica, datorita elementelor de atractivitate cu care este inzestrata:


topografie diversificata, peisaj pitoresc, traditii locale puternice si un patrimoniu cultural original;

capacitate de cazare semnificativa (mai mult de   280.000 locuri);

dezvoltarea recenta a initiativelor antreprenoriale in turism, ca de exemplu privatizarea unitatilor existente (in 1998 peste 25% din capacitatea de cazare in functiune era in proprietate privata) si diversificarea ofertei turistice.



In perioada 1994 - 1998, a continuat tendinta de crestere a numarului unitatilor de cazare turistica, prin construirea sau reintegrarea in circuitul turistic a unor hoteluri, moteluri, cabane, pensiuni turistice si agroturistice si prin cresterea numarului de spatii de cazare pe nave. Desi numarul unitatilor de cazare turistica a crescut, capacitatea de cazare existenta a fost in scadere, ca urmare a reducerii numarului de locuri din unitatile de cazare turistica. Cresterea numarului de unitati de cazare turistica, dar scaderea capacitatii lor de cazare se explica prin faptul ca unitatile nou infiintate au avut un numar de locuri mult mai mic decat cele iesite din circuitul turistic.


Tabel 27

Evolutia principalilor indicatori din activitatea de turism, in perioada 1994 - 1998








Unitati de cazare turistica – total






- din care: sector privat - %






Numar turisti – total – mii persoane






- din care: sector privat - %






Capacitatea de cazare in functiune – total – mii locuri











- din care: sector privat - %






Indicii de utilizare a capacitatii de cazare turistica in functiune - %












Sursa datelor: Comisia Nationala pentru Statistica



La indicatorii caracteristici acestui domeniu se constata o usoara imbunatatire a activitatii agentilor economici cu capital privat la toate tipurile de unitati de cazare. Ca forma de turism preferata din ce in ce mai mult, pensiunile din sectorul privat detineau in 1998 ponderi de peste 80% ca numar de turisti si capacitate de cazare in functiune.
















Evolutia numarului de turisti in perioada 1991 – 1998







Turismul international a inregistrat in anul 1997 o scadere a activitatii, numarul sosirilor vizitatorilor straini in Romania fiind mai mic cu peste 200 mii comparativ cu anul 1991. Din totalul turistilor sositi, peste 95% proveneau din tarile europene, ponderea cea mai mare au avut-o turistii proveniti din Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Bulgaria. Peste 50% din vizitatorii straini au venit la noi in tara pentru odihna, recreere si vacante.

















Turismul international al Romaniei



Numarul plecarilor turistilor romani in strainatate a crescut incepand cu anul 1996, dar comparativ cu 1991 numarul plecarilor in strainatate a fost cu peste 30% mai mic. Scopul principal al vizitelor a fost pentru odihna, recreere, vacante. Majoritatea plecarilor au fost inregistrate catre tarile din Europa. Dupa tara de destinatie a turistilor romani, pe primele locuri se situeaza Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia, Germania.



Cu toate progresele inregistrate in acest sector, turismul se confrunta cu o serie de probleme cum ar fi:


cotare slaba in ce priveste indicele european de destinatie pentru vacante, coborand de la pozitia 30 in 1990, la 36 in 1997 si pana la un loc estimativ 40 in prezent;


scaderea numarului total de turisti romani si straini si o balanta comerciala dezechilibrata in ce priveste turismul, datorita ponderii mari a turistilor romani care calatoresc in strainatate, in special in Grecia si Turcia, in concedii. Situatia are ca rezultat un sold negativ al fluxului comercial din veniturile turistice de 257 milioane dolari in 1997;


cheltuieli medii pe turist strain si pe sejur mai mici decat media UE-15 (220 dolari, fata de media de 780 dolari in UE-15).


o supra-oferta de unitati/complexe hoteliere mari, cu facilitati si dotari invechite sau inadecvate, cu indici de utilizare a capacitatilor de cazare turistica in functiune in scadere de la aproximativ 50% in 1991 la circa 36% in 1998;





scaderea numarului de innoptari turistice la hoteluri, moteluri, campinguri si vile turistice si o crestere corespunzatoare a celor care isi petrec vacantele in pensiuni turistice si agroturistice;


o infrastructura de sprijin a turismului inadecvata;


servicii inexistente sau ineficiente de informare si promovare a turismului;


forta de munca putin numeroasa, in mare parte instabila sau cu program redus de lucru, slab pregatita sau instruita necorespunzator pentru serviciile turistice si servirea clientilor;


intreprinzatorii privati cu activitate de turism sunt organizati sub forma asociatiilor familiale sau persoane independente, in proportie aproximativ egala.


Evaluarea industriei turistice si a resurselor sugereaza ca turismul poate deveni o puternica industrie de export pentru Romania, competitiva pe plan international.




b. Cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si inovare



Acest sector are o importanta deosebita in dezvoltarea economica a unei tari, avand o pozitie transversala in ansamblul economiei, fiind in conexiune cu toate ramurile importante ale acesteia.


Rezultatele obtinute prin cercetarea stiintifica si implementate in sfera productiva sau sociala contribuie direct la cresterea economica, respectiv la imbunatatirea conditiilor de trai, conferindu-i acestui sector un rol major in relansarea economiei romanesti .


Sistemul de cercetare-dezvoltare si de inovare din Romania poate fi caracterizat ca un sistem in care predomina cercetarea cu caracter aplicativ si care, in ciuda unor deficiente, datorate in special slabei finantari, prezinta un potential stiintific si tehnologic (uman, dar si ca rezultate) important.


In continuare sunt prezentate coordonatele principale ale sistemului:

cuprinde peste 30.000 de cercetatori, la un total de cca. 57.000 personal de cercetare-dezvoltare. Tendinta inregistrata pana in anul 1997 (in prezent stabilizata) a fost de scadere a numarului de cercetatori (in general prin plecarea in alte sectoare), dar si de cantonare la o medie de varsta relativ avansata (prin dificultatea de atragere / mentinere a tinerilor in activitati de cercetare-dezvoltare);

potentialul stiintific uman al Romaniei acopera majoritatea domeniilor stiintei si tehnologiei: in stiintele ingineresti si tehnologice sunt 63,6% din total cercetatori, in stiintele naturale si exacte 17,3%, in stiintele agricole 7%, in stiintele umaniste 5,2%, in stiintele medicale 3,8%, iar in stiinte sociale 3,1%;



caracteristic pentru specialistii romani este faptul ca, datorita taxelor mari pentru brevetare (mai ales in strainatate), precum si pentru mentinerea drepturilor legate de brevet, nu se solicita brevet pentru toate rezultatele obtinute;

Din punct de vedere al finantarii, nivelul cheltuielilor efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare in Romania a inregistrat o continua scadere: ele au reprezentat 0,71% din PIB, in 1996, si 0,34% in 1999. Acest trend se constata atat la fondurile alocate din bugetul de stat cat si la alte fonduri, in special ale intreprinderilor.

Comparatiile internationale releva faptul ca Romania cheltuia un procent foarte mic din PIB – 0,47% in 1998 -, in timp ce tarile aflate in tranzitie alocau, in aceeasi perioada, intre 0,6 – 1,15%, iar tarile europene cca. 1,6% din PIB. Cheltuielile pentru activitatea de cercetare – dezvoltare pe cap de locuitor (1998) evidentiaza aceleasi discrepante intre Romania (9 USD) si tarile in tranzitie (40-109 USD), respectiv cu Statele Membre ale Uniunii Europene (343 USD).




1.3. Asezarile umane



Asezarile umane din Romania suporta, in prezent, influenta a doua categorii de factori:

efectele cumulative pe termen lung ale modelului nedurabil practicat in perioada comunista, bazat pe setul de procese urbanizare-industrializare-cooperativizare, avand un singur comandament - cel al cantitatii;

efectele stagnarii sau chiar regresului in structurile de productie, structurile urbane, structurile demografice din perioada de tranzitie, lipsa de actiune degradand si mai mult habitatul sub aspectul calitatii.


Aceasta se traduce prin suprapunerea unor manifestari critice pe un teren aflat in mare parte in criza, efectul fiind o acutizare a starii nesatisfacatoare in care se afla in prezent multe asezari umane din Romania




Actiunea combinata ne controlata a acestor factori indeparteaza societatea romaneasca de un model durabil al localizarii spatiale a activitatilor si persoanelor, al utilizarii teritoriului si resurselor, fiind necesare, in consecinta, actiuni de ingradire, reglementare, protejare si dezvoltare in interiorul si exteriorul asezarilor umane.




1.3.1. Reteaua de localitati



Reteaua de localitati este organizata (in anul 1999) in 2951 unitati administrativ-teritoriale de baza: 263 urbane (orase, din care 84 cu statut de municipii) si 2688 rurale (comune care grupeaza circa 13 mii de sate). Dupa 1990, reteaua a suferit modificari sub aspect numeric si structural:

a continuat declararea de orase (3) si mai ales de municipii (28) prin decizii administrative, in lipsa unor principii si criterii legal stabilite;

au aparut noi comune (6) prin divizarea unora existente;

a crescut numarul oraselor mici, intre 5 si 20 mii locuitori, cu rol mai mic in sustinerea retelei de asezari (de la 149 la 153);

s-a redus, de la 26 la 24, numarul oraselor mari, de peste 100 mii locuitori - polii de sprijin ai retelei de localitati.



1.3.2. Procesul de urbanizare



In primii ani de dupa 1990, in contextul descresterii populatiei tarii, ponderea populatiei urbane a continuat sa creasca usor - de la 54,3% in 1990 la 55,0% in 1997, dar numai datorita scaderii pe cale naturala a populatiei rurale. Pentru prima data dupa foarte multe decenii, se constata o relativa stagnare a procesului de urbanizare si chiar o reducere a numarului efectiv de locuitori urbani. In ultimii 2 ani, ponderea populatiei urbane a inceput sa regreseze, fiind la 1 ianuarie 1999 de 54,9%.


In aceeasi perioada populatia rurala a scazut continuu. Anul 1999 marcheaza o schimbare de tendinta, constatandu-se o usoara crestere numerica a populatiei de la sate.


Se manifesta o accentuare a procesului de imbatranire demografica in orase, mai ales in cele mari. Bucuresti este cel mai imbatranit oras al tarii, cu 13,4% persoane peste 65 ani.


In ultimii ani, unele categorii de orase pierd din populatie, ca expresie a scaderii atractivitatii lor:

orasele mici (10-20 mii locuitori), care au avut un profil economic nediversificat, fiind dependente de o singura ramura sau chiar o singura unitate economica, aflata in declin;

orasele mari (peste 100 mii locuitori), unde costul vietii este foarte ridicat, in special la capitolul privind intretinerea locuintei; rezulta o tendinta de deconcentrare a populatiei urbane (de la 57,7% la 56,5% populatie in orase mari);

Municipiul Bucuresti care, in lipsa unui dinamism economic real, se vede lipsit de aportul migratoriu ce a contribuit in mod traditional la cresterea sa demografica; s-a redus astfel gradul de concentrare a populatiei urbane in capitala tarii, de la 16,9% la 16,3%.



1.3.3. Migratia



Dupa 1990, s-a schimbat contributia factorului migrational la distributia populatiei intre urban si rural. Fluxul migratoriu dinspre rural spre urban, care a alimentat cu 52% cresterea urbana in perioada 1966-1992, s-a diminuat pana la disparitie, manifestandu-se tendinte noi:

a scazut continuu si sever (de 2 ori) numarul plecarilor din rural spre urban;

a crescut semnificativ (de 3 ori) numarul persoanelor care au plecat din urban si s-au stabilit in rural.


Incepand cu 1966, pentru prima data dupa cateva decenii, fluxurile migratorii spre rural au fost mai mari decat cele spre urban (sold +2,3‰ pentru rural, in 1997). In 1998, populatia din cele mai importante elemente ale retelei de localitati - municipiile - a inregistrat un deficit migratoriu (-1,2‰). Cele mai afectate de emigrare sunt orasele dezvoltate exploziv prin industrializare (Alexandria, Botosani, Campulung Muscel, Focsani, Slobozia, Targoviste, Turnu Magurele, Vaslui - cu solduri intre -0,5 si -7,5‰ - si Petrosani cu -16,2‰).Doar cateva municipii au avut o atractivitate mai mare (sold peste +2,0‰): Caransebes, Carei, Fetesti, Oradea, Odorheiu Secuiesc, Satu Mare.



1.3.4. Locuintele



Numarul si nivelul calitativ al locuintelor continua sa se mentina deficitar in raport cu cererea populatiei si cu standardele de civilizatie. Se poate vorbi de o lipsa de locuinte, in general, si de locuinte cu nivel de confort ridicat, in special.


Fondul de locuinte. Desi intre 1991 si 1998 fondul de locuinte a crescut cu 2,7%, (de la 7,66 la 7,86 milioane locuinte) in timp ce populatia a scazut, numarul locuintelor si al camerelor ramane insuficient in raport cu cel al populatiei, daca se tine seama de recomandarile Cartei Urbane Europene ca fiecare persoana sa poata dispune de o camera si fiecare familie de o locuinta. O locuinta din fondul construit are in medie 2,5 camere, iar pe o locuinta revin 2,9 persoane; rezulta 1,2 persoane/camera, ceea ce inseamna ca circa 20% din populatia tarii continua sa locuiasca in conditii de supraaglomerare.


In actualul deceniu, ritmul de construire a locuintelor este inca mic si inconstant (a crescut pana in 1994, dupa care s-a redus si a ramas scazut). Incepand cu 1993, mediul urban a incetat de a mai detine intaietatea in privinta constructiei de locuinte. In 1998, doua treimi din locuintele noi s-au construit in rural; aceasta deoarece s-a redus finantarea din surse publice, din care se realizau majoritatea locuintelor din urban, fondurile private reprezentand, in prezent, sursa predominanta (87,4%) pentru noile locuinte.


Constructiile realizate in ultimii ani se caracterizeaza prin tipul de locuire esential modificat, revenindu-se la modelul de locuire unifamiliala sau cu putine familii impreuna, in cladiri mici. In 1997, numai 17% din cladirile nou construite aveau mai mult de un etaj, fata de 75% in 1991.


Se constata o tendinta usoara de imbunatatire a confortului locuirii la noile constructii, sub aspectul cresterii suprafetei si numarului mediu de camere pe o locuinta, de la 2,6 in 1991 la 3,2 in 1998 (superior locuintelor din fondul existent - 2,5 camere). Gradul de dotare cu instalatii a noilor locuinte (alimentare cu apa curenta, retea de canalizare, incalzire centrala)nu difera foarte mult de al celor din fondul existent, ceea ce face sa se mentina proportia scazuta a locuintelor care sunt dotate cu instalatiile necesare unui trai civilizat: 48,5% au instalatii de apa curenta din retea publica sau proprie, 48,5% sunt racordate la reteaua de canalizare, numai 44,7% au amenajate sali de baie in interior, 33,9% au incalzire centrala.


Cauza acestei stari este preponderenta locuintelor realizate in mediul rural, din fonduri ale populatiei. Dotarea cu instalatii a locuintelor nou construite variaza foarte mult in functie de sursa din care se realizeaza locuinta, in functie de regiunea in care se construieste si in functie de mediu (urban/rural).


Calitatea, in ansamblu, a fondului construit, mai ales cel aflat in blocuri, este influentata de faptul ca acesta se afla la momentul in care vechimea lui impune eforturi financiare deosebite pentru reparatii si reabilitare:


peste 2,5 milioane locuinte aflate in blocuri necesita imbunatatirea protectiei termice si a instalatiilor tehnice - de incalzire, sanitare;

peste 400 mii locuinte au fost afectate de cutremure, necesitand lucrari de consolidare a structurii.


Piata locuintelor. Stocul de locuinte excede numarul gospodariilor (cu circa 300 mii), mai ales in mediul rural. Desi populatia urbana nu creste, exista o mare presiune din partea cererii. In mediul urban, mai ales in orasele mari, exista o criza de locuinte generata de:


ritmul de formare de familii noi, care excede pe cel al sporului de locuinte;

degradarea fondului existent in structurile multifamiliale de tip bloc;

cresterea cererii pentru locuinte cu standard ridicat de confort.


Ritmul scazut de construire de locuinte noi a stimulat dezvoltarea pietei secundare de locuinte prin vanzarea din stocul existent. Nu exista un cadru bine reglementat pentru piata locuintelor cu chirie; principala oferta apartine sectorului privat, chiriile cerute avand un caracter speculativ, incurajand evaziunea fiscala.


Gestionarea fondului de locuinte. Cea mai mare parte a locuintelor din Romania se afla in proprietate privata (95% in 1998), dar situarea a 36% din ele in blocuri creeaza situatii deosebite in intretinerea lor. Dificultatile in gestionarea locuintelor sunt generate de:


vechimea si starea fondului construit inainte de 1990, agravata in conditiile lipsei cronice de intretinere si reparatii curente ca urmare a lipsei unor responsabilitati clare privind intretinerea lui;

lipsa, in continuare, a unui cadru clar de reglementare, adecvat noilor relatii de proprietate, in conditiile mentinerii conlocuirii in blocuri.


Intretinerea unor locuinte aflate in structuri locative cu multi proprietari si cu multe obligatii comune are nevoie de reglementari si sustinere financiara specifica, pentru ca beneficiarii locuintelor - proprietari si chiriasi - sa faca fata costurilor ridicate ale renovarilor necesare.



1.3.5. Probleme structurale ale localitatilor


Spatiile verzi urbane. Orasele tarii dispun de spatii verzi in suprafata mai mica decat in deceniul trecut, in special din cauza greselilor de gestiune a spatiului de catre administratiile locale si a atitudinii negative a populatiei fata de vecinatatile locuintelor. In 1997, erau 20,8 mii ha spatii verzi urbane, cu 1,1 mii ha mai putin decat in 1989. Totusi situatia din 1997 se imbunatatise fata de anul precedent, cu 150 ha.


Zone industriale dezafectate. Procesul de industrializare s-a concretizat in amplasarea in multe orase sau in imediata lor apropiere a unor structuri industriale cu actiune poluanta asupra tuturor factorilor de mediu si cu efecte dramatice asupra starii de sanatate a populatiei. Incetarea sau diminuarea activitatii dupa 1990 a adaugat o noua forma de agresiune asupra mediului prin zonele aflate in dezagregare.


Depozitarea deseurilor. Una din problemele severe, atat ale oraselor, cat si ale satelor, care se vad in fata unor situatii noi, este multiplicarea deseurilor industriale si menajere. Cresterea cantitatii si schimbarea sensibila a structurii deseurilor, combinata cu lipsa unei gestionari corecte a colectarii deseurilor si depozitarea necontrolata a lor constituie una din cele mai periculoase agresiuni asupra mediului din interiorul si din vecinatatea asezarilor, cu efecte nefaste asupra sanatatii populatiei.


Extinderea zonelor de actiune antropica. Dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole a avut efecte nedorite asupra acestora. S-au extins localitatile prin realizarea de constructii pe terenuri agricole, amplificand si mai mult dificultatile existente legate de asigurarea infrastructurii si serviciilor edilitare pentru asezari, extinzandu-se suprafetele cu agresiuni asupra mediului. Amplasarea de activitati economice (exploatare si prelucrarea resurselor naturale-lemn, materiale de constructie etc.), ca expresie a noului spirit antreprenorial se face de multe ori in mod neautorizat, deci nerational in raport cu capacitatea de suportare a mediului.



1.3.6. Factorii de risc natural


In ultimii ani s-a inmultit numarul calamitatilor naturale de genul alunecarilor si prabusirilor de teren, inundatiilor si furtunilor, secetelor; s-a marit aria de manifestare a acestora, numarul de localitati afectate si valoarea pagubelor produse.


Multe din ele sunt un raspuns al naturii la ruperea echilibrului intrinsec, cauzata de activitatile umane desfasurate in deceniile trecute dupa un model care a ignorat total principiile dezvoltarii durabile. Extinderea exploatarilor de resurse naturale (in subteran si la suprafata), in structuri geologice fragile, defrisarea unor paduri cu rol de protectie, devieri de rauri si desecari abuzive produc acum daune grave: distrugeri de asezari si locuinte, drumuri si infrastructuri, culturi agricole etc. Alt gen de pagube provin din nerespectarea 'pactului' de neagresiune cu natura din partea populatiei, care a amplasat fara aprobare, locuinte si alte utilitati in zone cu grad ridicat de risc natural.



1.3.7. Disparitati regionale si decalaje intre intre mediile de rezidenta (urban - rural)


Disparitatile regionale au radacini istorice, geografice, culturale, economice. In perioada comunista s-a fixat ca unic obiectiv al dezvoltarii economice - industrializarea, aceasta fiind considerata mijlocul sigur pentru dezvoltarea echilibrata (in sens egalitarist) a tuturor zonelor si eliminarea diferentelor dintre sat si oras. Rezultatul a fost exact opusul asteptarilor - adancirea diferentelor intre caracteristicile zonelor sarace si zonelor dezvoltate si accentuarea decalajelor structurale si de performanta intre orase si sate.


Bilantul negativ al acestei politici a avut efecte atat in plan regional, cat si asupra mediilor:


s-au irosit bani si resurse in zone a caror context economic nu era pregatit sa asigure eficienta investitiilor facute, fara a se reusi eliminarea handicapurilor; redistribuirea artificiala a resurselor nationale a generat incetinirea intregii dezvoltari economice;


au fost favorizate orasele in raport cu satele, orasele fiind considerate singurele capabile sa desfasoare activitati industriale, spre ele orientandu-se fondurile si atragandu-se populatia; orasele supuse unei cresteri rapide - fizice si demografice - nu au fost suficient sprijinite prin investitii in infrastructura tehnica si sociala, considerata fara prioritate; acestea s-au confruntat ulterior cu deficiente majore ale retelelor, degradarea mediului ambiant, manifestarea fenomenelor deviante.


Pe aceasta stare de fapt se suprapune impactul procesului de tranzitie, rezultand adancirea diferentelor in dezvoltare, pentru ca in sistemul economiei de piata resursele tind sa se orienteze catre zonele care ofera sanse rapide maximizarii profitului. In acelasi context, iese la iveala fragilitatea constructiei economice din zonele slab dezvoltate: dependenta totala de o ramura, gradul scazut de urbanism si de atractivitate a localitatilor (propulsate in mod artificial, fara a fi pregatite prin structura locativa, infrastructura, cultura, sa primeasca si sa transforme o populatie tributara altor modele cultural-comportamentale).

Zonele cu cel mai accentuat grad de saracie se dovedesc a fi zonele in care domina spatiul rural, care sunt puternic dependente de agricultura si sunt lipsite de populatia matura, emigrata spre orase in deceniile trecute.


Existenta acestor zone atesta faptul ca urbanul si ruralul au fost percepute de populatie ca doi poli diferiti (de putere economica, sanse sociale, conditii de viata), intre care exista relatii de opozitie. Contrar rolului pe care, teoretic, il au orasele in reteaua de localitati, majoritatea oraselor noastre nu au iradiat dezvoltare in jurul lor, ci au absorbit intreaga energie a zonei rurale invecinate, accentuand decalajul oras-sat.




Productivitatea aparenta a muncii se determina ca raport intre valoarea adaugata bruta (VAB) si populatia ocupata.

Conform Strategiei Nationale de Dezvoltare economica a Rominiei pe termen mediu

Sursa: Evolutia comertului cu servicii al Rominiei, CCIRB, Bucuresti, 1998.



loading...











Document Info


Accesari: 1966
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )