Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






EVALUAREA REZULTATELOR ECONOMICE










ALTE DOCUMENTE

EMISIUNEA DE ACTIUNI PENTRU ACTIONARII EXISTENTI
DOMENIILE COMERTULUI ELECTRONIC
Înfiintarea si întretinerea unei plantatii de vita de vie pe suprafata de 16ha cu soiurile Muscat Ottonelsi Fe
Strategii, tactici si tehnici de negociere
Dreptul societătilor
LICITATIE DESCHISA DE PROPUNERI DE PROIECTE
Biroul Calcul Salarii
ORIFLAME - O SANSA PENTRU FIECARE
Fondul de compensare a investitorilor
PROIECT LA ECONOMIE - Cererea si Oferta


EVALUAREA REZULTATELOR ECONOMICE

3.1. Metode de comparatie: modele versus realitate

3.2. Factori care influenteaza rezultatele unui sistem economic

3.3. Evaluarea rezultatelor economice. Criterii de analiza

3.4. Determinarea prioritatilor sistemului

3.5. Criterii de performanta

3.1. Metode de comparatie a sistemelor economice             

                 (modele versus realitate)

Majoritatea specialistilor au un interes scazut fata de teoria ce prezinta diverse modele de sisteme economice. Acestia sunt interesati mai degraba de performantele economice obtinute de sistemele analizate. Mai mult decât atât, pentru a întelege legatura dintre performenta economica si sistemul care a generat-o, trebuie  înteles cum sistemul economic, dar si alti factori externi  influenteaza rezultatele finale ale acesuia. De exemplu: sa presupunem ca analizam rata somajului în sistemul economic capitalist si în cel socialist. Din aceasta analiza constatam ca rata somajului este mai scazuta în sistemul economic socialist. În baza acestei analize putem noi argumenta faptul ca sistemul economic socialist este superior celui captalist, iar acest criteriu influenteaza pozitiv performanta sistemului economic? Bineînteles ca fara o cunoastere a tuturor factorilor care influenteaza acest dezechilibru somajului o asemenea concluzie ar fi considerata prematura.

Disciplina "Sisteme economice comparate" tinde sa fie structurata pe doua nivele: modele teoretice si rezultate[1]. Modelele prin gradul lor de abstractizare sunt folositoare prin faptul ca fac posibila comparatia dintre diverse sisteme teoretice, acestea furnizând totodata o terminologie comuna si criterii ce permit evaluarea performantelor unui sistem economic. Teoriile si modelele furnizeaza totodata si criteriile si conceptele care stau la baza întelegerii rezultatelor obtinute. Cu toate acestea, majoritatea specialistilor sunt mai interesati sa înteleaga care sunt performantele concrete ale unui sistem economic în "lumea reala" decât cele obtinute de modelele teoretice. Interesul  major este acela de a compara un sistem economic real cu un altul. Deoarece nici un set de criterii nu este considerat satisfacator de catre specialisti, se încearca  studierea performantei unui sistem economic prin prisma unor analize multicriteriale si pluridimensionale.

3.2. Factorii care influenteaza rezultatele economice

În cadrul economiei reale nu îsi gasesc aplicabilitatea decât anumite parti ale modelelor teoretice pure, pe care le prezinta si analizeaza teoria economica, întrucât economia reala este rezultatul unei mixturi de componente economice ce combina elementele pietii, ale planului proprietatii publice si a celei private, a stimulentelelor materiale si a celor morale etc. În acest sens rezultatele economice ale oricarui sistem sunt rezultatele acestor factori care interactioneaza în cadrul acestuia.

Încercarea de a evalua cât mai exact rezultatele economice, de a apropia un sistem economic real de un model teoretic este foarte complexa si în cele mai multe cazuri ramâne o problema nerezolvata înca. Mai mult decât atât, diversele aplicatii empirice fac dificila, daca nu chiar imposibila, furnizarea de instrumente care sa permita o masurare cantitativa deplina a rezultatelor (performantelor) unui sistem economic.

 Analiza impactului unui sistem economic asupra rezultatelor finale în aplicatiile empirice trebuie sa ajute sa se înteleaga ce se ascunde în spatele unor concepte generice ca: socialism de piata, socialism planificat sau capitalism.

Preocuparea pentru cuantificarea rezultatelor sistemelor economice este o problema actuala[2]. În acest sens este necesara gasirea unei modalitati concrete, stiintifice de evaluare a acestor rezultate. Acest lucru se poate realiza în baza urmatoarei relatii matematice:

O  = f (ES; ENV; POL;)

unde:

O -     reprezinta functia f ce analizeaza modul în care un

           sistem economic (ES) influenteaza rezultatele   

           economice obtinute;

            ES -    sistemul economic analizat;

            ENV - factorii de mediu (rezultatele obtinute depind de diferiti

                      factori ai sistemului economic precum: gradul de  

                      înzestrare  cu resurse naturale, gradul de dezvoltare 

                      economica, dimensiunea - marimea economiei, gradul

                      de înzestrare cu capital si munca, alte evenimente -

                      factori aleatori);

            POL - politicile economice promovate de fiecare sistem

                      economic în parte.

Figura 3.1. ofera o imagine a problemei metodologice de determinare a impactului sistemului asupra rezultatelor economice ale acestuia. În analiza rezultatelor finale trebuie sa se tina cont si de factorii de mediu si de politicile economice promovate de catre orice sistem economic.

   

Fig.3.1. Factorii care influenteaza rezultatele economice

Exemplu: în perioada anilor '80 productivitatea muncii în Uniunea Sovietica era mult mai redusa comparativ cu cea înregistrata în S.U.A. sau tarile puternic industrializate din Occident[3]. Nivelul acesteia poate fi o consecinta a sistemului socialist planificat, a factorilor de mediu, a politicilor aplicate în cadrul acestui sistem,  sau poate fi rezultatul unei combinatii a acestor elemente?

Raspunsul la acesta întrebare nu poate fi usor de gasit, în primul rând întrucât gradul de dezvoltare economica din Uniunea Sovietica (masurat ca venit pe cap de locuitor) este mult în urma comparativ cu S.U.A. si Europa Occidentala. În al doilea rând, productivitatea muncii se afla în strânsa concordanta cu gradul de dezvoltare economica a sistemului analizat. Acest decalaj de productivitate poate fi pus în totalitate fie pe seama factorilor de mediu, fie pe seama sistemul economic existent în acesta tara? Aceste întrebari sunt esentiale în problematica evaluarii performantelor unui sistem economic.

În cadrul unei astfel de analize un rol important îl are si  politica de utilizare a factorilor dar si  relatia acesteia cu sistemul economic. Se iau urmatoarele doua cazuri:

·              sistemul economic socialist planificat care are ca obiectiv cresterea economica;

·              sistemul socialist planificat care are ca obiectiv tendinta de a construi economii relativ închise.

Sistemul economic socialist planificat care are ca obiectiv cresterea economica afecteaza în mod direct rezultatele economice, sistemul socialist planificat fiind direct interesat într-o asemenea alocare a resurselor care sa permita atingerea obiectivului propus. Întrebarea care se ridica este urmatoarea: poate fi considerata aceasta prioritate un obiectiv al politicii economice, sau aceasta apare ca implicita într-un sistem socialist planificat?

Al doilea caz este dat de tendinta sistemului socialist planificat de a construi economii relativ închise, ceea ce afecteaza potentialul de comert exterior a unor astfel de sisteme. Aceasta aversiune fata de comertul exterior afecteaza rezultatele economice prin impactul direct asupra structurii industriale, preturilor bunurilor si asupra eficientei economice în general. Înca odata se naste întrebarea daca aversiunea fata de comertul exterior poate fi considerata implicita pentru sistemul socialist planificat?

Politica de utilizare a factorilor are în vedere toti acei factori economici în situatia în care acestia pot fi modificati fara ca ei sa modifice fundamental sistemul economic în care se regasesc. Un factor poate fi considerat ca fiind un atribut direct al sistemului economic doar în situatia în care acesta poate fi modificat fara ca el sa determine o modificare a sistemului economic. O asemenea abordare permite sa se înteleaga care sunt diferentele dintre influentele politicilor si influentele sistemului.

Politicile tind sa fie analizate în strânsa corelatie cu sistemul economic; ele sunt la fel de importante în evaluarea rezultatelor sistemului. În cele mai multe cazuri, aversiunea fata de comertul exterior conduce la standarde de viata mai reduse decât în sistemele economice care au permis specializarea internationala a acestuia.

Standardul de viata este deseori utilizat ca indicator de performanta al unui sistem economic. Aceasta slabiciune poate fi atribuita sistemului economic sau politicilor promovate de catre acesta? Pentru a întelege impactul sistemului economic asupra rezultatelor economice, trebuie mai întâi sa întelegem impactul tuturor celorlalti factori de mediu sau al politicilor promovate. În alte discipline economice, sistemul economic este predefinit si pot fi mai usor de delimitat efectele schimbarilor unei variabile asupra rezultatelor economice. Un analist economic trebuie sa determine impactul sistemului si al factorilor asupra rezultatelor economice.

3.3. Evaluarea rezultatelor economice. Criterii de

       analiza               

Când rezultatele economice a diferitelor sisteme sunt comparate, se doreste a se determina care sistem economic este mai performant în îndeplinirea sarcinilor propuse. Cum vor fi evaluate rezultatele economice diferite pentru a decide care este mai bun? Pentru aceasta trebuie avute în vedere urmatoarele probleme:

  • Prima, pentru a evalua rezultatele unor sisteme economice  diferite este necesar stabilirea unui set de criterii de performanta, în baza caruia acestea sa fie analizate. Datorita faptului ca specialistii nu cad de obicei de acord asupra criteriilor de evaluare, selectia tinde sa fie subiectiva.

·        A doua, chiar daca specialistii sunt de acord cu aceste criterii de evaluare, nu exista consens asupra modului lor de combinare (ponderarea) pentru a se putea realiza o analiza a  rezultatelor economice. În asemenea cazuri, rezultatele partiale trebuie sa fie adunate si ponderate în vederea agregarii. Acesta va genera un singur flux de indicatori care va permite realizarea de comparatii între diverse sisteme economice ce caracterizeaza statele lumii. Evident, ponderea aleasa va determina valoarea indicatorului, dar si aceasta poate fi considerata subiectiva si depinde de valorile înregistrate de observator.

Orice sistem economic are ca obiectiv maximizarea valorii rezultatelor economice, iar ca subiect constrângerile impuse de sistemul economic (ES), politicile promovate (POL), si factorii de mediu (ENV), care includ si constrângerile de resurse si de tehnologii:

Maximum : O ;

f(ES, ENV, POL);

max O = f(ES, ENV, POL)

Pornind de la acesta functie, evaluarea performantelor unui sistem economic poate fi, cel putin teoretic, o problema simpla. Dupa corectia diferentelor (abaterilor) generate de politicile promovate si factorii de mediu, nu  ramâne decât sa se determine care sistem economic a generat cele mai mari performante.

În aceste conditii, odata stabilite criteriile de evaluare nu ramâne decât sa se calculeze performantele cu ajutorul unei relatii de forma:

                                                O = ĺ ajoj                                           (3.3) 

 unde:   

oj - reprezinta rezultatele economice dorite sau nedorite (daca   

       sunt negative);

aj - importanta relativa a diferitelor rezultate.

Exemplu: Fie un sistem economic X cu variabile A si B care genereaza rezultate economice cuantificabile prin valorile 5 si 9. Variabilele luate în calcul pot influenta  rezultatele sistemului economic în proportie 0,2 respectiv 0,8. Rezultatul final ce caracterizeaza sistemul este în baza formulei de mai sus cuantificat de valoarea Z = 0,2 x 5 + 0,8 x 9 = 8,2.

Sistemul economic Y, analizat prin prisma altor doua variabile C si D are de asemenea doua rezultate date de valorile 5 si 9, dar care prezinta importante diferite în analiza criteriilor de evaluare ale sistemului 0,3 si respectiv 0,7. Rezultatul final: Z = 6,2.

Din analiza celor doua sisteme X, respectiv Y, se observa ca desi rezultatele sunt identice, utilizarea unor ponderi diferite  a atributelor ce le pot influenta arata ca sistemul X este superior ca performanta sistemului Y. Ponderile devin semnificative în interpretarea rezultatelor obtinute de orice sistem economic. 

Ecuatia de mai sus rezuma în întregime problematica analizata[4]. Deoarece societatile (sistemele economice) în functie de obiectivele urmarite repartizeaza ponderi diferite (aj) rezultatelor economice obtinute (oj), masura performantelor economice a acestora depinde nu numai de aj ci si de oj, ceea ce înseamna ca aceste rezultate economice analizate sunt subiective de cele mai multe ori. De exemplu, un sistem economic poate considera prioritar cresterea economica, si va determina o alocare corespunzatoare a resurselor. În acest sens se va acorda o pondere redusa  altor obiective (exemplu: rata somajului). În cazul acestui scenariu, primul sistem va fi mai performant în termeni de crestere economica, în timp ce al doilea sistem de exempu va fi mai performant în termeni de stabilitate a preturilor. Întrebarea care apare este: ce sistem economic va fi mai performant comparativ cu celalalt? Raspunsul la aceasta întrebare depinde de judecata de valoare personala a analistului, care va trebui sa stabileasca obiectivul mai important.

         3.4. Determinarea prioritatilor sistemului

Cum sunt prioritatile nationale determinate în practica? Existenta unui numar mare de elemente subiective nu înseamna ca nu pot fi stabilite concret, mai ales ca o serie de prioritati se modifica de-a lungul timpului odata cu sistemul economic.

Determinarea prioritatilor nationale difera de la un sistem la altul. În societatile în care puterea politica este puternic centralizata aceasta exercita un control decisiv asupra stabilirii obiectivelor nationale. De exemplu în fosta Uniune Sovietica, Partidul Comunist a jucat, istoric vorbind, un rol dominant în stabilirea obiectivelor sistemului economic. Aceasta nu înseamna ca  alte forte nu au influenta asupra rezultatelor sistemului, dar rolul lor este relativ limitat. (În tarile ex-socialiste , unde puterea politica era substantial concentrata, procesul de modernizare - dezvoltare a acestor sisteme a condus la formarea unor grupuri de interese care exercitau o anumita influenta asupra procesului decizional).

În societatile democratice capitaliste, stabilirea prioritatilor este putin mai complicata. Complexitatea este reflectata în diverse aranjamente prin care indivizii îsi pot exprima preferintele prin vot. Votul poate indica preferinta pentru anumiti candidati politici care au pozitii diferite asupra problemelor nationale, ori dau impulsuri pietii indicând ce bunuri si servicii sunt dorite. Oricum grupurile de presiune ca: asociatiile patronale, uniunile comerciale, asociatiile de producatori pot sa-si exercite o influenta substantiala, chiar daca votul majoritatii predomina în fata intereselor minoritatii. De asemenea, chiar si în societatile democratice, puterea se concentreaza doar în mâinile unui numar redus de persoane care detin bogatia, sau în mâinile unor grupuri de lobby  sau corporatii, acestea jucând un rol important în stabilirea obiectivelor nationale. Într-o societate democratica schimbarile au loc mai încet, în timp ce într-o societate unde puterea este centralizata, schimbarile pot avea loc mai repede chiar daca nu sunt neaparat revolutionare.

Înainte de a considera ca obiectivele economice ale unui sistem au fost stabilite, o alta problema trebuie rezolvata. Daca toate obiectivele sunt laudabile (importante) de ce nu sunt toate puse în practica? Din pacate anumite obiective nu pot fi atinse decât prin sacrificarea altora. Necesitatea de a alege anumite obiective si de a renunta la altele este o consecinta a resurselor limitate, care determina orice sistem economic sa produca cantitati limitate de bunuri si servicii. Într-adevar alegerea trebuie facuta tinând cont de obiectivele propuse.

Natura obiectivelor nu este întotdeauna bine definita. Poate somajul din S.U.A. sa fie redus fara o crestere a inflatiei? Poate sistemul economic centralizat sa sustina concomitent o crestere rapida a P.N.B. cât si a cheltuielilor militare? Existenta unei limite în realizarea obiectivelor este importanta din cel putin doua puncte de vedere. Primul nu se poate crea un sistem economic performant, fara a face o analiza a celor mai bune optiuni de alocare a resurselor. A doua, când un obiectiv trebuie sacrificat, pentru atingerea altuia, sistemul nu trebuie criticat pentru aceasta alegere.

3.5. Criterii de performanta

În evaluarea rezultatelor economice se utilizeaza un set de criterii de performanta,care vor fi aplicate în general.  De retinut ca o asemenea lista va omite anumite criterii (exemplu: cel al puterii militare sau al calitatii mediului) ce sunt apreciate ca fiind importante doar pentru anumiti analisti. Cele mai frecvente criterii pentru evaluarea rezultatelor economice sunt:

·        cresterea economica;

·        eficienta;

·        distributia venitului;

·        stabilitatea macroeconomica (stabilitatea ciclica, inflatie, somaj);

·        obiectivele de dezvoltare economica;

·        viabilitatea sistemului economic.

În utilizarea acestor sase criterii de performanta, analiza se va desfasura în trei etape. În primul rând, se examineaza fiecare criteriu si totalitatea relatiilor de interdependenta care apar între acestea. În al doilea rând, pe masura ce se vor construi modelele economice (capitalism, socialism), vor fi generate ipoteze despre cum fiecare sistem se va situa fata de fiecare criteriu analizat. În al treilea rând, se analizeaza un sistem economic real în dinamica, si se vor face comparatii între aceste sisteme (teoretice si reale) pe baza criteriilor predefinite.

3.5.1. Cresterea economica

Probabil cel mai utilizat indicator economic este "cresterea economica". Cresterea economica se refera la sporirea volumului rezultatelor pe care un sistem economic îl genereaza într-o anumita perioada de timp, altfel spus  sporirea venitului pe cap de locuitor.  Acest criteriu prezinta interes în analiza oricarui sistem, deoarece o importanta deosebita îl are si conceptul de "bunastare economica a populatiei", care poate fi definit, aproximativ, prin volumul bunurilor si serviciilor per cap de locuitor (avute la dispozitie de o singura persoana).

Modificarile intervenite în venitul pe cap de locuitor de-a lungul timpului presupun schimbari implicite ale "bunastarii economice" a populatiei în aceleasi directii. Utilizând aceasta interpretare, se poate evalua gradul diferit de bunastare a diverselor sisteme economice, la un moment dat, sau de-a lungul timpului, sau se pot realiza analize comparative ale ratelor de crestere pentru sistemele cele constituie obiectul analizei.

Deoarece cresterea economica este un indicator de performanta, cu o arie de utilizare mare si cu diverse acceptiuni, se impun câteva observatii pentru a evita eventualele confuzii ce pot sa apara pe parcursul analizei. În primul rând apar câteva probleme de evaluare a cresterii economice, mai ales când se fac comparatii între sisteme diferite. În al doilea rând, este dificil de identificat cauzele unor cresteri economice diferite. Aceste diferente pot fi consecinta sistemului economic, dar pot fi si rezultatul factorilor de mediu sau al politicilor economice aplicate.

Procesul de crestere economica este asa de complex încât este dificil a se realiza o descriere corespunzatoare, si nu întotdeauna exista certitudinea de a fi siguri de impactul sistemului asupra cresterii economice. De exemplu, cresterea economica  arata gradul de dezvoltare al unui sistem. Atunci când se compara cresterea economica a doua sisteme de-a lungul timpului, unde fiecare sistem porneste de la o baza diferita, se asteapta "ceteris paribus", la performante diferite ale acestui indicator.

În al treilea rând, exista o legatura insuficient definita între cresterea economica si cresterea calitatii vietii. Cresterea economica apare ca rezultat al formarii de capital, dar pentru a creste stocul de capital este necesar un proces continuu de economisire. Existenta unei rate de economisire mai ridicata la generatia prezenta va determina o îmbunatatire a standardului de viata pentru generatiile urmatoare.

Decizia de a reduce sau a renunta la consumul prezent în favoarea unui consum viitor este specifica fiecarui sistem economic, optiunea apartinând în primul rând consumatorului sau planificatorului. Rezultatul acestei decizii are un impact direct asupra cresteri economice si asupra standardului de viata curent.

De-a lungul timpului, s-a argumentat ca sistemul capitalist subevalueaza constant meritele consumului viitor si realizeaza prea putine masuri de acumulare a unor rezerve. În acest sens, anticipam o rata de economisire mai mare în sistemul socialist ceea ce genereaza o crestere mai rapida a stocului de capital si "ceteris paribus" (în sensul de implicit) o rata de crestere economica mai mare. 

          

3.5.2. Eficienta

Al doilea criteriu de evaluare a performantei unui sistem economic este eficienta economica. Conceptul de eficienta economica se refera la utilizarea efectiva a resurselor de care dispune un sistem economic (se includ aici si cunostintele), la un moment dat "eficienta statica", sau de-a lungul timpului - "eficienta dinamica". Eficienta statica si dinamica sunt interdependente într-o maniera complexa, dar ambele într-un sens multidimensional depind de o varietate de factori.

Conceptul de eficienta economica poate fi ilustrat prin intermediul frontierei (limitei) posibilitatilor de productie asa cum reiese din figura 3.2.


Figura 3.2. Curba posibilitatilor de productie

Curba posibilitatilor de productie (AB) ilustreaza toate combinatiile posibile ale producatorilor si consumatorilor de bunuri pe care un sistem economic este capabil sa le produca la un moment dat prin utilizarea resurselor disponibile cu maximum de eficienta; arata ca, raportat la resursele existente, sistemul economic are o lista de optiuni privind utilizarea acestora. Sistemul economic trebuie sa aleaga o anumita optiune, care se regaseste pe curba AB. În societatile capitaliste, ponderea cea mai mare în determinarea optiunii de productie o au consumatorii, pe când în societatile socialiste, planificate, decizia apartine celor care realizeaza planificarea.

Alegerea unui punct pe curba AB este arbitrara.  Se pot alege alte obiective si se vor examina noile optiuni. Frontiera posibilitatilor de productie este folositoare pentru a ilustra conceptul de eficienta economica. S-a precizat deja ca AB reprezinta capacitatea unui sistem economic concret la un anumit moment dat. Conceptul de "eficienta statica" presupune un sistem economic ce opereaza pe curba posibilitatilor de productie, spre exemplu în punctul P'.    Optiunile de productie dincolo de curba AB sunt imposibil de realizat la acel moment, optiunile de productie în interiorul curbei AB fiind posibile dar ineficiente. Un sistem economic care are capacitatea de a produce pe curba AB, dar care produce în punctul P' este static ineficient, deoarece ar putea sa produca în punctul P mai multe bunuri fara o crestere a resurselor utilizate.

Conceptul de "eficienta dinamica" se refera la abilitatea unui sistem economic de a-si îmbunatati capacitatea de productie de bunuri si servicii de-a lungul timpului fara a creste inputul de capital sau forta de munca. "Eficienta dinamica" este indicata de translarea curbei posibilitatilor de productie de la AB la CD (fara o crestere a resurselor), distanta acestei translari indicând modificarea eficientei economice în alocarea resurselor.

Ca alti indicatori care evalueaza performanta unui sistem, eficienta statica si dinamica este un subiect complex. Abordarea cea mai potrivita pentru a masura eficienta statica este aceea de a calcula productivitatea, ca raport între output-ul economic si input-ul corespunzator. Eficienta dinamica este cuantificata ca variatia acestui raport de-a lungul timpului

Cresterea economica si eficienta dinamica sunt doua concepte diferite. Rezultatele unui sistem economic se pot mari prin cresterea eficientei (cautând modalitati mai bune de a face lucruri cu aceleasi resurse), ori prin cresterea utilizarii unui factor de productie , dar la o rata constanta. În primul caz  se vorbeste de o crestere intensiva, iar în al doilea caz  de o crestere extensiva. 

  

3.5.3. Distributia venitului

Distributia venitului între participanti, în cadrul unui sistem economic constituie al treilea criteriu de evaluare a performantei. Tehnic, distributia venitului este masurata fie prin curba lui Lorenz, fie prin coeficientul lui Giani, asa cum rezulta si din figura 3.3.

Abilitatea de a masura distributia venitului nu raspunde si la întrebarea: din ce este alcatuita acesta distributie? În anumite situatii definitia distributiei veniturilor poate fi dificila (de exemplu, acolo unde 1% din populatie primesc 95% din venitul total), iar în acesta situatie constructia unor judecati de valoare despre modul de distribuire a venitului devine mult mai dificila.


Figura 3.3. Cuantificarea inegalitatii venitlui- Curba lui Lorenz

Ce reprezinta o distributie echitabila a venitului? Echitatea presupune dreptate, dar ceea ce este considerat "drept" difera de la un caz la altul sau de-a lungul timpului. Unul din criteriile de "dreptate" poate implica o recompensa acordata tuturor acelora care contribuie la realizarea procesului de productie. În societatile capitaliste, venitul personal este determinat de capitalul uman si capitalul fizic, precum si de preturile stabilite de mecanismul pietei. Veniturile diferite reflecta diferente în eforturile depuse (rezerva de forta de munca) si în utilizarea capitalului (rezerva de capital). Distributia venitului pe piata poate fi modificata si de sistemul fiscal si de serviciile sociale acordate de catre stat cetatenilor unei tari. Decizia guvernelor de a redistribui veniturile pe principii echitabile continua sa constituie o problema controversata în societatile capitaliste.

În socialism, factorii de productie sunt, cu exceptia fortei de munca, în proprietatea statului (proprietate publica). Asadar, chiar daca ideologia marxista specifica, ca forta de munca este singurul input productiv, distribitia venitului va fi diferita în acest sistem. Capitalul si pamântul sunt în proprietate publica, în cadrul societatilor socialiste, si de aceea câstigurile generate de catre acesti factori de productie revin statului si nu direct fiecarui individ care contribuie la realizarea procesului de productie.

Care este relatia dintre eficienta unui sistem economic si distributia venitului? În particular, cum se pot explica inegalitatile din sistemele capitaliste, chiar si din cele socialiste, fara a evalua eforturile depuse, capitalul fizic si nu în ultimul rând riscurile asumate? Impunerea fiscala progresiva (întâlnita în capitalism), sau egalitatea salariilor dictata de catre stat (întâlnita în socialism) pot influenta direct libera initiativa si performantele indivizilor? Toate aceste întrebari genereaza o vasta preocupare de interes teoretic.

În primul rând, trebuie retinut ca obiectivele unui sistem economic pot fi în conflict cu prioritatile, iar optiunile de a le pune în practica sunt diverse. Se pot întâlni astfel obiective sociale, spre exemplu eliminarea saraciei, ce pot fi transpuse în viata reala fara a afecta eficienta economica.   

În al doilea rând, analizând diferitele sisteme economice existente astazi în lume, se evidentiaza faptul ca relatia echitate -  eficienta presupune un mod de acumulare diferit de la un sistem la altul.

 

3.5.4. Stabilitatea macroeconomica

Al patrulea criteriu ales pentru a evalua performanta unui sistem economic este stabilitatea acestuia. Prin stabilitate se întelege absenta unei fluctuatii semnificative a ratei de crestere economica, mentinerea unei rate a somajului acceptabile si evitarea unei inflatii excesive. Stabilitatea macroeconomica este un obiectiv dezirabil din doua motive. Primul este acela ca diferite segmente ale populatiei sunt afectate de instabilitate. Indivizii cu venituri fixe sunt lezati de inflatia neanticipata, oamenii saraci sunt afectati de somaj. În al doilea rând, instabilitatea ciclica poate conduce la pierderi de output, facând astfel ca sistemul economic sa opereze în interiorul curbei posibilitatilor de productie.

Sistemele economice capitaliste au fost si sunt afectate, istoric vorbind, de fluctuatiile ciclice ale activitatii lor economice. În sistemele centralizate, socialiste, activitatea economica agregata (inclusiv investitiile), sunt subiectul planificarilor. Cu toate acestea si activitatea economica specifica sistemelor economice socialiste poate cunoaste evolutii ciclice (generate de exemplu de socurile externe), dar amplitudinea este mult mai redusa decât a acelora ce caracterizeaza sistemele economice capitaliste.

Problema stabilitatii ce vizeaza cresterea economica este de o importanta practica covârsitoare. Pierderile potentiale la un moment dat pot avea efecte directe asupra stabilitatii economice a oricarui sistem. Un sistem care, datorita instabilitatii ciclice, nu reuseste sa-si puna în valoare întregul potential în anumite momente de timp, nu poate sa sustina o rata de crestere de-a lungul timpului.

Problema instabilitatii ciclice, durata si tipologia acesteia, se pot constitui în indicatori care pot defini succesul oricarui sistem economic.

Inflatia, a doua modalitate de evidentiere a instabilitatii economice, se poate manifesta în forme diverse, ca de exemplu cresterea generalizata a preturilor, ori poate fi mascata printr-o administrare fortata a preturilor de catre stat. În sistemul capitalist, inflatia se manifesta în formele deja cunoscute, în sistemul economic socialist de cele mai multe ori aceasta este mascata prin diverse metode. În oricare din cele doua situatii, inflatia excesiva este vazuta ca un fenomen indezirabil, ce distorsioneaza calculele economice si genereaza utilizarea pe scara larga a barterului alterând distributia venitului.

somajul excesiv este considerat în orice sistem economic ca fiind un mare dezechilibru. Acesta implica pe lânga somajul propriu-zis si utilizarea mai redusa a resurselor de care dispune un sistem la un moment dat. Este dificil, oricum, de evaluat factorii cauzali care genereaza acest fenomen în diferitele sisteme economice analizate. De aceea este imposibil sa se realizeze comparatii în ceea ce priveste acest indicator. Datorita faptului ca în sistemele economice socialiste, centralizate, nu exista raportari statistice oficiale în legatura cu acest indicator, se considera ca în aceste tari somajul a fost lichidat. Mai mult decât atât, definitia standard a somajului ("somerii sunt toti aceia care cauta loc de munca, dar care nu gasesc o slujba"), lasa loc la diverse interpretari. Economistii au demonstrat ca în practica se regasesc mai multe forme de somaj.

Alte definitii nu reusesc sa cuprinda totalitatea formelor de somaj, în practica se întâlnesc locuri de munca cu timp partial, sau locuri de munca cu timp total (integral) dar, unde angajatii nu îsi utilizeaza totalitatea aptitudinilor (deprinderilor). Apare asadar un somaj mascat, specific de regula sistemelor socialiste. Chiar daca somajul mascat si somajul propriu-zis sunt doua forme diferite, pot genera efecte identice asupra capacitatii de utilizare a fortei de munca. Este situatia tipica când pentru o munca care poate fi facuta de cinci persoane sunt angajate zece.

La prima vedere, stabilitatea economica apare ca un criteriu de performanta important, dar obiectivele sistemului nu trebuiesc sacrificate în încercarea de îndeplinire a acestuia. Daca ar exista un sistem economic ce garanteaza locuri de munca tuturor, important este de stiut care va fi efectul asupra liberei initiative si asupra eficientei în munca. Într-un asemenea sistem exista tentatia de a pastra active firmele ineficiente din dorinta de a avea o stabilitate pe piata fortei de munca, cu efecte directe asupra eficientei acestora.  

3.5.5. Obiectivele de dezvoltare

Criteriile de performanta puse în discutie sunt cunoscute si familiare tuturor specialistilor. Foarte putini sunt aceia care le considera neimportante, contradictiile aparând în principal în legatura cu ponderea acestora în analizele efectuate. La fel de importante sunt si obiectivele de dezvoltare ale unui sistem economic si multi economisti se întreaba daca nu sunt sau ar trebui analizate în calitate de criterii de performanta separate.

Majoritatea populatiei lumii traieste astazi în saracie, si de aceea problema lor primordiala este legata de dezvoltarea economica a sistemelor în care acestia traiesc. Pe de alta parte, tarile industrializate au tendinta de a acorda o greutate mai redusa acestei probleme decât în cazul tarilor în curs de dezvoltare, ambele categorii de tari fiind interesate de analiza comparativa a sistemelor, în contextul dezvoltari lor economice si sociale.

Poate un sistem economic asigura o dezvoltare economica mai rapida comparativ cu altul? Raspunsul la aceasta întrebare poate fi dat daca se evalueaza performanta sistemelor economice în strânsa corelatie cu capacitatea acestora de a-si atinge obiectivele.

Sistemul economic care va atinge cele patru obiective definite la începutul analizei, va realiza implicit si obiectivele de dezvoltare economica. De asemenea, trebuie mentionat ca sistemele capitaliste s-au dezvoltat initial fara a avea definite anumite obiective. Pe de alta parte economiile socialiste planificate au definit un set de prioritati care sa permita o dezvoltare economica rapida, mult mai importante decât alte obiective (este binecunoscuta expresia "sa construim socialismul"). În aceasta lumina  se întelege de ce fosta Uniune Sovietica vorbea cu entuziasm despre cresterea economica ca principal obiectiv. Prin extensie, si celelalte sisteme socialiste au preluat acest obiectiv,  utilizându-se în literatura de specialitate  din est mult mai mult decât în literatura vest-europeana.

Economiile socialiste planificate  puteau argumenta probabil, ca exista o distinctie, o delimitare între obiectivele de crestere si obiectivele dezvoltarii economice. Pentru acestea, dezvoltarea economica fiind vazuta ca o crestere a fiecarei ramuri economice si a modificarilor structurale, idee impartasita si de anumiti economisti din Vest. Se ridica însa urmatoarea întrebare: poate un sistem economic sa produca modificarile structurale cerute de dezvoltarea economica?

si în legatura cu aceasta întrebare exista dispute determinate de cauzele care genereaza dezvoltarea economica, modelul statistic fiind diferit de la un sistem la altul, fie ca sunt tari dezvoltate sau  în curs de dezvoltare. Modelul sectorial este binecunoscut: capitalul si forta de munca sunt utilizate în proportie crescânda în sectorul industrial concomitent cu o reducere a ponderii sectorului agricol, cresterea sectorului urban fiind proportionala cu reducerea sectorului rural etc.

Analiza tendintelor evolutive, urmarite la nivel structural, între diferitele sisteme  la un moment dat sau în dinamica, au evidentiat o buna întelegere a caii de dezvoltare aleasa de catre un sistem economic particular. Autoritatile occidentale au identificat "calea dezvoltarii socialiste", în care la un anumit nivel de dezvoltare economica, procentul investitiilor este relativ mai ridicat comparativ cu cel existent în sistemele capitaliste. Exista o tendinta de a favoriza sectorul industrial fata de cel agricol, din punct de vedere al investitiilor, de a promova industria grea comparativ cu industria usoara, de a mentine sectorul agricol intensiv în munca, si cel industrial intensiv în capital, si de a minimiza   costurile secorului urban.

În economiile planificate, centralizarea puterii în mâinile planificatorilor (statului), a facilitat ajustari rapide ale modificarilor structurale ale sistemului economic. În economiile capitaliste, pe de alta parte, aceste modificari structurale au loc relativ lent, ca raspuns la influentele fortelor pietei. Comparatiile între diferite sisteme economice nu iau în considerare doar modificarile structurale existente la un anumit nivel al dezvoltarii, trebuind sa tina cont si de viteza cu care aceste modificari se realizeaza. În particular se va examina posibilitatea ca aceste modificari structurale sa fie convergente la un moment dat, sau ca tendinta evolutiva.

3.5.6. Viabilitatea sistemelor economice

Optimul pentru un sistem economic îl reprezinta viabilitatea acestui pe termen lung. Ipoteza principala a economistilor, de factura marxista, este aceea ca de-a lungul istoriei "sistemele economice superioare" le înlocuiesc pe cele "inferioare". Dupa modelul marxist, capitalismul înlocuieste feudalismul, iar socialismul înlocuieste capitalismul. Sistemele inferioare sunt macinate de contradictii interne, ceea ce face imposibil ca acestea sa supravetuiasca de-a lungul timpului. Marx a descris capitalismul ca pe un sistem economic instabil, ce sufera de un numar insurmontabil de contradictii interne, care vor conduce la un eventual colaps si înlocuirea acestuia cu un sistem economic superior, cu socialismul.

De la începutul experimentului sovietic, al socialismului planificat si pâna la extinderea lui la peste o treime din populatia lumii, au existat puternice dispute asupra viabilitatii pe termen lung. Mai mult decât atât discutiile au fost focalizate asupra performatelor economice relative realizate de socialismul planificat. Majoritatea expertilor au apreciat ca socialismul planificat, desi ineficient în prezent, va fi capabil sa supravetuiasca de-a lungul timpului, dar la nivele reduse de eficienta si bunastare economica.

            Evenimentele de la sfârsitul anilor '80 au ilustrat fara putinta de tagada, problema viabilitatii pe termen lung a socialismului planificat. În aceste conditii principalul obiectiv al reformei din fosta Uniune Sovietica si din Europa de Est este acela de a transforma sistemul economic planificat într-un sistem economic de piata. Clasa politica a renuntat la sistemul economic planificat datorita incapacitatii acestuia de a furniza o dezvoltare economica sustinuta care sa-i mentina durabilitatea în timp.

Printre alte criterii de performanta: ca eficienta economica, distributia venitului, stabilitatea economica si obiectivele dezvoltarii, viabilitatea pe termen lung a unui sistem economic se constituie într-un criteriu de performanta foarte important. Daca un sistem economic nu poate supravietui, acesta se dovedeste a fi clar inferior în comparatie cu alte sisteme economice care realizeaza acest lucru.

Este prematur pentru a declara "demisia" definitiva din istorie a socialismului planificat. Trecerea de la socialismul planificat a fostei Uniuni Sovietice si a tarilor din Europa de Est, la economia de piata nu poate fi apreciata înca ca un proces ireversibil. Existenta socialismului planificat în China, Cuba si într-un numar de alte tari vine sa întareasca aceasta idee.



[1] M. Bornstein -"Comparative Economic Systems: Models and Cases", 3rd, ed. Homewood, ILL: Irwin, 1974, Ch.1

[2] A. Eckstein - "Comparison of Economic Systems: Theoretical and Methodological Approaches", Berkeley: University of California Press, 1971, Ch.2

[3] A.Bergson -"Comparative Productivity", American, Economic, Review, 77 June 1987, pg.342-357

[4] J.M.Montias -"The Structure of Economic Systems, New Haven: Yale University Press, 1976, Ch.3


Document Info


Accesari: 2728
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )