Evaziunea fiscalA In viziune comunitarA
Problema impozitarii este o problema a oricarui stat sau structura guvernamentala. Aceasta constituie principala modalitate de colectare de fonduri, fiind utilizate apoi in furnizarea serviciilor de baza, obligatiile esentiale.
Impozitele sunt platite de catre cetatenii care decid asupra persoanelor care le administreaza.
Evaziunea fiscala este o amenintare directa si periculoasa pentru stabilitatea si previzibilitatea “contractului socia 545j98f l”. Aparatul de stat are obligatia de a identifica si constrange rau-platnicii sa-si achite contributia, pentru o buna functionare a structurilor si a serviciilor publice.
Impozitarea constituie contributia cetatenilor la crearea si sustinerea bugetului de stat, din care administratia aloca fonduri pentru activitatile publicesi serviciile de diferite feluri, variind de la infrastructura la sistemul sanitar, poltist.
Contributiile pot fi percepute direct sau indirect, in functie de regulamentele stricte privind finantele publice ale unui stat sau structura guvernamentala.
Statele pastreaza un control deplin asupra impozitarii directe- impozitul pe venit, impozitul pe companii-, organizatiile supranationale, insa, acorda o mai mare atentie impozitarii indirecte.
Aceasta teorie se regaseste si in cazul Uniunii Europene, unde acquis-ul din domeniul impozitarii acopera in mod special impozitele indirecte, precum taxa T.V.A. si taxa pe accize, in timp ce in ceea ce priveste impozitarea directa, acquis-ul se limiteaza la impozitele pentru companii.
Taxa pe valoarea adaugata ( T.V.A.) a fost introdusa in Comunitatea Europeana in 1970, printr-o serie de directive.
Prin aceasta s-a urmarit inlocuirea unora din fostele impozite pe productie si consum si alocarea unui procent din veniturile T.V.A. pentru finantarea bugetului comunitar, facilitand armonizarea regulamentelor adoptate pe marginea taxei pe valoarea adaugata intre statele membre.
In domeniul accizelor, acquis-ul cuprinde regulamente armonizate cu privire la produsele din petrol, tutun si bauturi alcoolice. Prevederile acquis-ului stabilesc taxa care trebuie perceputa si pretul minim pentru fiecare grup de produs.
Marfurile sunt supuse taxelor atunci cand sunt produse in cadrul Comunitatii sau importate dintr-o a treia tara, insa taxa se plateste doar catre statul membru unde se consuma bunurile, la preturile care se aplica in acel stat.
In ceea ce priveste impozitarea directa, acquis-ul se refera la aspecte ale impozitului pentru companii si impozitul pe capital. Scopul prevederilor referitoare la impozitul pentru companii consta in facilitarea cooperarii administrative intre autoritatile nationale ale statelor membre, inlaturand astfel obstacolele din calea activitatilor transnationale ale entitatilor comerciale localizate in diferite tari.
Romania accepta intregul acquis referitor la T.V.A. si accize, precum si cele privind impozitarea directa si cooperarea administrativa.
Legislatia romaneasca privind taxa T.V.A. este in vigoare din iulie 1993, cand fostul impozit pe cifra de afaceri a fost inlocuit de un impozit care se aplica la fiecare etapa a circuitului economic.
Sustragerea de la plata impozitelor si primelor de asigurare sociala include prezentarea catre autoritatile fiscale sau de asigurare sociala, de cifre care contin omisiuni sau sunt falsificate, precum si neplata impozitelor obligatorii si a castigului din asigurarile sociale ( structurile clandestine de productie ).
Scutirea obligativitatii de a prezenta informatii autoritatilor fiscale este legata de un plafon minim pentru inregistrarea obligatorie a anumitor activitati sau tranzactii. La scutiri sunt incluse anumite grupuri de persoane sau activitati.
Legislatia Uniunii Europene considera prevenirea evaziunii si sustragerii fiscale drept o sanctiune distincta a capitolului de impozitare, separat de principiile generale, impozitarea directa, impozitarea indirecta si alte impozite.[3]
Unde se considera ca efectuarea impozitarii in statul membru de destinatie si eficienta sistemului de control depinde in mod necesar de informatia furnizata de statul membru de origine – livrarile intra-comunitare de vehicule noi sau vanzarile la distanta, netaxabile in statul de origine;
Unde exista o suspiciune de frauda in celalalt stat membru – servicii intra-comunitare considerate a avea un caracter neobisnuit (neintocmirea de facturi fiscale la destinatari pentru aceste servicii) sau discrepante intre oferte si achizitii (cazuri in care informatia furnizata difera semnificativ de valoarea declarata a achizitiilor intra-comunitare);
Unde exista cazuri care in mod general prezinta riscuri mai ridicate de frauda sau sustragere fiscala in celalalt stat membru – potentialele companii phoenix (companii care, la inceputul afacerii, furnizeaza un numar mare de marfuri si servicii intra-comunitare clientilor din alt stat);
Unde s-a descoperit un caz de frauda pe teritoriul unui stat membru care ar putea avea repercursiuni in alt stat membru – companii fantoma care au facut tranzactii intra-comunitare sau contribuabili retinuti de frauda de T.V.A. in comertul intra-comunitar.
Autoritatea competenta din fiecare stat membru va trimite informatia catre autoritatea competenta din orice stat membru interesat, in urmatoarele cazuri:
unde s-a comis o incalcare a legislatiei T.V.A. sau s-a comis intr-unul din celelaltestate membre;
unde exista un risc de evaziune sau sustragere fiscala in celelalte state membre;
unde s-a comis o incalcare a legislatiei T.V.A. pe teritoriul unui stat membru care ar putea avea repercursiuni in celelalte state membre;
sistemul de control depinde in mod necesar de informatia furnizata de statul membru de origine.
|
