In prezent, expresia “fond de comert” este utilizata de legiuitor in Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 298/2001.

Potrivit art. 1¹ lit. c) din acest act normativ “constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventie, vad comercial) utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale”.

Fondul de comert este un element al patrimoniului societatii. Patrimoniul reuneste si alte valori de activ, de pasiv si, in particular, bunuri imobile.

Aceiasi societate poate sa aiba mai multe fonduri de comert daca activitatile sunt diferite. Reglementarile legale, ele insele, disting diferitele domenii (ramuri de activitate a intreprinderii).

Notiunea de fond de comert se deosebeste de aceea de sucursala. Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, republicata, prevede in art. 43 alin. 1 ca sucursale sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale fiind calificate sedii secundare ale acestora la fel ca si agentiile, reprezentantele sau alte sedii secundare.

Sucursala se caracterizeaza prin doua trasaturi definitorii: absenta personalitatii juridice si autonomia de gestiune.Fiind lipsita de personalitate juridica, sucursala se deosebeste de filiala, care, este o persoana juridica independenta, dar care depinde din punct de vedere economic si de o 'societate mama' care administreaza un grup de societati.

Consecintele calificarii sucursalelor ca structuri fara personalitate juridica, dar cu autonomie de gestiune, se concretizeaza in faptul ca:

dispun de o clientela proprie (datorita autonomiei de gestiune) si au un fond de comert distinct de al intreprinderii;

tribunalele au competenta de a solutiona litigiile ce apartin sucursalelor;

trebuie sa procedeze la inmatricularea lor in registrul comertului.

Test de autoevaluare 1.

Dati exemplu de o 454c28e diferenta intre sucursala si filiala?

Raspunsul se va da in spatiul gol de mai sus. Raspunsul la test se gaseste la pagina 13.

Elementele fondului de comert

Cuvinte cheie

Elementele corporale, materiale, utilajele, elementele incorporale, firma, liceitatea, emblema, clientela, vadul comercial, marca, brevet de inventie

Elementele fondului de comert pot fi grupate in doua categorii: elemente corporale si incorporale.

a) Elemente corporale

Pe de o parte, in aceasta categorie sunt incluse materiale, utilajele, echipamentele, imobilele, deci bunurile corporale care servesc comerciantului la exploatarea fondului. Aceste elemente sunt socotite elemente ale fondului de comert, numai in masura in care pot atrage clientela.

Materialele, echipamentele, nu sunt intotdeauna in proprietatea titularului fondului de comert. In practica adesea, acestea sunt inchiriate sau utilizate pe baza contractului de “credit-bail”.

Pe de alta parte, sunt considerate elemente corporale ale fondului de comert marfurile care se afla in stoc in magazinul titularului fondului.

Marfurile se disting de materiale, utilaje, nu numai prin natura lor, ci si prin destinatie.

De exemplu, o masina de scris va fi considerata 'marfa' daca se vinde ca material de birou. In schimb, daca insa cu ajutorul ei titularul fondului isi desfasoara activitatea, ea va fi calificata 'material' sau 'utilaj' in dotarea biroului comerciantului, in acest caz fiind considerata parte componenta a fondului de comert.

b) Elemente incorporale

Elementele incorporale ale fondului de comert sunt: firma, emblema, clientela, vadul comercial (achaladange), drepturile de proprietate industriala, drepturile de autor, know-how etc.

Firma

Firma este definita ca fiind numele sau, dupa caz, denumirea folosita de comerciant in realizarea operatiilor ce fac obiectul comertului sau si sub care se semneaza.

Este un atribut de identificare a comerciantului

Firma poate fi: individuala, pentru comerciantii persoane fizice sau sociala, pentru societatile comerciale.

Firma comerciantului poate fi: originara (constitutiva) sau derivata (dobandita de la adevaratul titular).

In cazul unei firme derivate, dobanditorul firmei trebuie sa inscrie in firma mentiunea „succesor”. In cazul societatilor pe actiuni si societatilor in comandita pe actiuni nu se cere mentiunea de „succesor”. In cazul societatilor in nume colectiv, comandita simpla si asociatiilor familiale, exista obligativitatea mentionarii calitatii de „succesor”.

Noutatea firmei – conditii de validitate

Conform articolului 38 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, „orice firma nou trebuie sa se deosebeasca de cele existente”. Daca o firma noua este asemanatoare cu alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin identificarea felului de comert.

Disponibilitatea firmei

Este verificata de catre Biroul Unic inainte de intocmirea actelor constitutive. Se va refuza inscrierea unei firme care poate produce confuzie cu alte firme deja inregistrate. Firmele si emblemele radiate din registrul comertului nu sunt disponibile pentru o perioada de 2 ani de la data radierii (art. 39 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, modificata si republicata).

Liceitatea firmei

Potrivit art. 40 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.

Continutul firmei

comerciantul persoana fizica – firma se compune din numele comerciantului scris in intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia;

intreprinderile familiale – firma trebuie sa cuprinda numele membrului de familie la initiativa caruia se infiinteaza intreprinderea familiala, cu mentiunea „intreprindere familiala”, scrisa in intregime;(modificarea asociatiilor familiale in intreprinderi familiale s-a facut prin OUG 44/2008)

societate in nume colectiv – firma se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea „societate in nume colectiv” scrisa in intregime;

societate in comandita simpla – firma contine numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu mentiunea „societate in comandita simpla” scrisa in intregime;

societate pe actiuni si societate in comandita pe actiuni – forma contine o denumire proprie insotita de mentiunea „societate pe actiuni” sau „S.A.”;

societate cu raspundere limitata – firma contine o denumire proprie la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotita de mentiunea „societate cu raspundere limitata” sau „S.R.L.”

Transmiterea firmei

Firma se poate transmite numai odata cu fondul de comert. Transmiterea firmei se poate face atat prin acte juridice „inter vivos” cat si „mortis causa”.

Apararea firmei

Comerciantul beneficiaza de urmatoarele actiuni:

actiunea in contrafacerea sau uzurparea firmei;

actiunea in concurenta neloiala;

actiunea in daune (despagubiri) materiale si morale.

Inregistrarea firmei

Comerciantul se bucura de protectie juridica numai daca firma a fost inregistrata la Registrul Comertului. Conform articolului 30, alin. 3 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, dreptul de folosinta exclusiva este protejat din momentul inregistrarii firmei.

Emblema

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen sau o intreprindere de alta de acelasi gen.

Caracterele emblemei

emblema, spre deosebire de firma, nu este obligatorie;

emblema deosebeste un comert de alt comert, un stabiliment de alt stabiliment, o intreprindere de alta intreprindere;

noutatea emblemei (articolul 43 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata);

disponibilitatea emblemei se verifica de catre Biroul Unic inainte de intocmirea actelor constitutive;

emblemele se scriu in primul rand in limba romana; pentru a nu se confunda cu firma, emblema va fi scrisa cu litere mai mari, in asa fel incat marimea literelor firmei sa fie jumatate din cea a literelor cu care este scrisa emblema.

Transmiterea emblemei: emblema se poate transmite separat de fondul de comert.

Inregistrarea emblemei: dreptul de folosinta exclusiva asupra emblemei se dobandeste prin inscrierea ei in Registrul Comertului.

Utilizarea emblemei: emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclama, oriunde ar fi asezate (pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afise, publicatii), si in orice alt mod numai daca vor fi insotite in mod vizibil de firma comerciantului.

Apararea emblemei

Emblema poate fi protejata prin urmatoarele actiuni: actiunea in “revendicare”, in cazul uzurparii emblemei de catre alt comerciant:

actiunea in concurenta neloiala;

actiunea in daune materiale si morale pentru prejudiciul cauzat;

actiunea penala in cazul cand fapta savarsita de alt comerciant legata de emblema unui comerciant intruneste elementele constitutive ale vreunei infractiuni.

Clientela

Reprezinta totalitatea persoanelor fizice si juridice care se afla in raporturi juridice cu un comerciant. Din punct de vedere contabil se exprima sub forma unei cifre.

Factorii care influenteaza clientela se grupeaza in doua categorii:

factori interni care fac parte din fondul de comert:

obiectivi (de exemplu: locul unde este amplasat magazinul sau sediul comerciantului, calitatea imobilizarilor productive, calitatea produselor)

subiectivi (legati de regula de personalul intreprinderii, de exemplu: fidelitatea, calitatea prestatiei efectuate, dinamismul, publicitatea etc.)

factori externi care influenteaza clientela si supravaloarea firmei, ca de exemplu elementele legate de concurenta, piata detinuta, posibilitatea obtinerii creditelor etc.

Drepturile comerciantului asupra clientelei

Comerciantul nu are un drept subiectiv asupra clientelei, dar, cu toate acestea, clientela este evaluata in momentul transmiterii de catre comerciant a fondului de comert; deci comerciantul considera ca are o clientela proprie.

Exista o situatie speciala, in cazul magazinelor colective: clientela apartine in egala masura tuturor celor care-si exploateaza comertul in magazinul respectiv. Ceea ce se evalueaza in acest caz este vadul comercial care a absorbit clientela, confundandu-se cu aceasta.

Dependenta juridica si materiala a clientelei

Apare atunci cand comertul este exploatat in cadrul altei intreprinderi (cazul magazinelor amplasate in gari, statii PECO etc.).

Vadul comercial (achalandage) - Reprezinta puterea sau capacitatea comerciantului de a atrage clientela.

Drepturile de proprietate intelectuala (industriala)

Fondul de comert poate sa contina ca elemente incorporale:

Ø marci de fabrica, de comert sau de servicii;

Ø brevete de inventie;

Ø desene si modele ale produselor;

Ø know-how (savoir-faire);

Ø programe din domeniul informaticii (dreptul de autor).

Marcile de fabrica sau de comert

Sunt semne, desene si chiar denumiri care individualizeaza produsele unui fabricant sau marfurile unui comerciant, deosebindu-le de produsele ce apartin altui comerciant.

Conditii de validitate

Conditii de fond

Noutatea marcii. Conditia noutatii este relativa, spre deosebire de brevetele de inventie la care noutatea trebuie sa fie absoluta. Aceasta inseamna ca noutatea va fi apreciata in raport cu marcile care beneficiaza de anterioritatea folosintei si al depozitului in conditiile legii. Din acest principiu rezulta ca se pot adopta marci care au fost folosite, dar care au intrat in domeniul public “prin abandon”, marci folosite de altii, insa pentru industrii sau produse de comert deosebite. Ceea ce intereseaza este impresia generala pe care o lasa privirea unei marci. Aprecierea posibilitatilor “confuziunii” marcilor apartine instantei, care este suverana.

Specializarea marcii consta in calitatea marcii de a individualiza si de a distinge marfurile unui comerciant. Nu este suficient ca o marfa sa fie noua, originala, fata de toate celelalte inscrise si folosite in aceeasi ramura de comert sau industrie, ci trebuie ca marca sa distinga provenienta marfurilor sau produselor unui anumit comerciant.

Conditii de forma

Marca trebuie inregistrata la OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) inregistrarea avand efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra ei.

Compozitia marcii. Principiul libertatii alegerii. Persoana (comerciantul) care doreste sa-si protejeze produsele prin intermediul unei marci are deplina libertate in alegerea semnelor, cu unica limitare ca nu pot face obiectul unei marci private denumirile generice sau necesare ale produselor, adica acele cuvinte cu care, in general, sunt denumite produsele.

Pot fi adoptate ca marci:

Numele, cu conditia ca intrebuintarea lui ca marca sa se faca sub forma deosebita.

Denumirile pot forma obiectul unei marci, cu conditia sa fie originale. Si in acest caz exista limitari, in sensul ca nu pot fi adoptate denumirile generale ale produsului respectiv sau denumirile cu caracter geografic.

Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru unele produse lichide; ramane la libera apreciere a instantelor de a considera culoarea ca un element distinctiv.

Transmiterea marcii

Dreptul asupra unei marci este de natura patrimoniala si, in acelasi timp este un element al fondului de comert; ca atare, poate face obiectul transmisiunii prin acte juridice ca: vanzare-cumparare, donatie, testament etc., transmiterea poate fi cu efect partial sau total.

Comerciantul se bucura de protectie juridica daca marca a fost inregistrata la OSIM; protectia juridica produce efecte timp de 10 ani.

Brevetul de inventie - reprezinta, alaturi de firma, emblema si marca de fabrica sau de comert, un drept, un bun incorporabil al fondului de comert.

Conditii de validitate

Conditii de fond

Noutatea trebuie sa fie absoluta, adica inventia sa fie originala.

Brevetele se impart in doua categorii: principale si de perfectionare.

Conditii de forma

Brevetul trebuie sa fie inregistrat la OSIM. Protectia asupra inventiei opereaza timp de 20 de ani.

Drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice de vanzare-cumparare, donatie, licenta, testament.

Test de autoevaluare 2.

Fondul de comert cuprinde:

1.bunuri comerciale

2.bunuri incorporate

3.bunuri mixte

Fondul de comert, cuprinde bunuri incorporale:

A. produsele finite;

B. firma;

C. vadul comercial

Raspunsul se va da in spatiul gol de mai sus. Raspunsul la test se gaseste la pagina 13.

Operatiuni asupra fondului de comert

Cuvinte cheie

Vanzarea, donatia, locatiunea, garantia reala imobiliara

Operatiunile juridice care pot fi facute asupra fondului de comert sunt, in principal: vanzarea, donatia, locatiunea si garantia reala mobiliara.

Desi legea nu o prevede in mod expres, exista si o alta operatiune juridica, respectiv, aportul in societate al fondului de comert (ca o vanzare de tip particular).

Aceste acte juridice pot avea ca obiect fondul de comert in totalitatea lui sau numai elemente corporale ori incorporale (cu exceptia firmei care nu se poate instraina decat impreuna cu fondul de comert).

In al doilea rand, transmiterea fondului de comert potrivit art. 41 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, se face prin testament sau mostenire legala.

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca dobanditorul fondului de comert:

ð in primul rand, o conditie de forma, de publicitate;

ð in al doilea rand, doua conditii de fond, una relativa la numele comercial (firma) care trebuie sa cuprinda mentiunea 'succesor' a dobanditorului fondului de comert si consimtamantul expres al proprietarului precedent sau al mostenitorilor sai.

Dispozitia analizata nu vizeaza decat comerciantii persoane fizice, in anumite conditii, societatea cu raspundere limitata si celelalte 'structuri' (regii autonome, organizatii cooperatiste) care au obligatia inmatricularii si inscrierii firmei in registrul comertului.

Formalitatea publicitatii este ceruta pentru a asigura opozabilitatea actului juridic fata de tertele persoane si, in mod special, pentru protejarea drepturilor creditorilor cedentului fondului de comert.

Vanzarea - cumpararea fondului de comert

In lipsa unor reglementari cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun, vanzarea este supusa regulilor care guverneaza vanzarea bunurilor mobile, cu conditia, indeplinirii publicitatii, prevazuta de Legea nr. 26/1990, republicata si modificata.

Daca o data cu fondul de comert se instraineaza si imobilul in care se exploateaza fondul, desigur acesta va fi supus regulilor privind vanzarea imobilelor, inclusiv publicitatea in registrul de carte funciara care se afla la grefa tribunalului in a carui raza teritoriala se afla imobilul (potrivit Legii nr. 7/1996 republicata).

Daca se vinde fondul de comert in totalitatea lui, creantele si debitele nu se transmit dobanditorului (cumparatorului), pentru ca acestea nu sunt elemente componente ale fondului de comert.

In schimb, in practica, se pot transmite cumparatorului contractele de munca incheiate de vanzator cu salariatii sai, contractele de furnizare de energie electrica etc., necesare continuarii activitatii de catre cumparator.

Obligatiile vanzatorului, respectiv de predare a bunului vandut si de garantie contra evictiunii se concretizeaza in predarea titlurilor referitoare la elemente corporale si necorporale ale fondului de comert si in obligatia pe care si-o asuma vanzatorul de a nu-l 'tulbura' pe cumparator, printr-un fapt personal de concurenta calificata neloiala.

Obligatia de garantie pentru evictiune (daca o terta persoana pretinde ca are un drept asupra fondului de comert), obligatia ce-i revine oricarui vanzator exista si in cazul vanzarii fondului de comert, evictiune care poate sa provina dintr-un fapt personal al celui care pretinde ca are un drept asupra fondului de comert (in totalitatea lui) sau numai cu privire la anumite elemente ale acestuia.

Vanzatorul, dupa caz, are si obligatia de garantie pentru 'utila' folosinta a lucrurilor, daca in fondul de comert ce face obiectul vanzarii exista bunuri corporale, garantia pentru viciile acestor lucruri opereaza, in baza dispozitiilor din Codul comercial, privind contractul de vanzare-cumparare comerciala (art. 70 si urmatoarele).

In cazul neindeplinirii obligatiilor de catre vanzator, raspunderea opereaza in conditiile dreptului comun, cumparatorul avand urmatoarele posibilitati:

c sa ceara executarea silita a obligatiilor de catre vanzator, in natura sau, dupa caz, prin echivalent (despagubiri);

c sa ceara rezolutiunea (desfiintarea) contractului plus daune-interese (despagubiri) pentru prejudiciul cauzat;

c sa invoce exceptia de neexecutare in cazul cand cumparatorul nu si-a executat inca obligatiile proprii.

Cumparatorul, la randul lui, este obligat

c sa plateasca pretul;

c sa preia fondul de comert;

c sa suporte cheltuielile vanzarii daca nu s-a prevazut altfel.

Aportul in societate a fondului de comert

Fondul de comert poate constitui aport la capitalul social al unei societati comerciale, fiind un aport in natura de bun incorporal.

Aportul in societate al fondului de comert se deosebeste de vanzarea-cumpararea acestuia intrucat, in cazul aportului, in locul fondului de comert, asociatul primeste parti sociale sau actiuni, pe cata vreme in cazul vanzarii, vanzatorul primeste de la cumparator (dobanditor) pretul fondului de comert vandut.

Locatiunea fondului de comert

O alta operatiune juridica privitoare la fondul de comert este locatiunea (inchirierea).

Obligatiile locatorului

obligatia de predare a bunului

obligatia efectuarii reparatiilor necesare pentru ca bunul inchiriat sa poata fi folosit, cu exceptia cazului cand partile contractante au convenit ca aceste reparatii sa fie efectuate de locatar (art. 1420 pct. 2 C. civ.).

obligatia de garantie impotriva evictiunii care provine atat din fapta proprie cat si din fapta tertei persoane.

In cazul evictiunii (tulburarea folosintei) care provine de la o terta persoana legea distinge intre tulburarea de fapt si tulburarea de drept.

Potrivit art. 1426 C. civ., in cazul unei tulburari de fapt locatarul se poate apara singur prin intermediul actiunilor posesorii.

In cazul tulburarilor de drept, locatarul il poate chema in garantie pe locator pentru a raspunde in cazul cand terta persoana dovedeste ca are un drept asupra bunului inchiriat.

In cazul evictiunii, locatarul are dreptul sa ceara, fie rezilierea contractului cu obligarea locatorului la plata daunelor-interese, fie reducerea corespunzatoare a chiriei, daca evictiunea este partiala.

Totodata locatorul raspunde si pentru viciile lucrului inchiriat, in baza art. 1442 C. civ., indiferent daca viciile existau la momentul incheierii contractului sau au aparut ulterior, deoarece locatorul se obliga sa asigure folosinta lucrului, obligatie care se executa in mod succesiv.

In cazul neindeplinirii obligatiei de garantie pentru viciile lucrului, locatarul are ca si in cazul precedent doua posibilitati:

ð fie sa ceara rezilierea contractului, cu plata de daune-interese;

ð fie sa pretinda reducerea corespunzatoare a chiriei, potrivit gradului de folosinta a bunului inchiriat.

Obligatiile locatarului

obligatia de a se folosi de bunul inchiriat, ca un bun proprietar si potrivit destinatiei determinata prin contract.

obligatia de plata a chiriei stabilite (art. 1429 C. civ.), la termenele prevazute in contract.

In cazul neexecutarii obligatiei de plata a chiriei, locatorul poate sa ceara fie executarea silita a obligatiilor, fie rezilierea contractului cu plata daunelor-interese cuvenite pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat.

obligatia restituirii lucrului, la incetarea locatiunii, in starea in care a fost predat.

obligatia a locatarului este aceea de a apara lucrul (fondul de comert) impotriva uzurparilor (art. 1433 C. civ.) de tot felul ce provin de la terte persoane.

Locatarul are obligatia de a-l instiinta pe locator, pentru a se putea inlatura orice tentativa de uzurpare (folosire fara drept) din partea tertelor persoane. In caz contrar, locatarul va raspunde fata de locator pentru prejudiciul ce i s-a cauzat (de exemplu, prin prescriptia extinctiva a dreptului la actiunile posesorii daca a pierdut termenul legal privind introducerea actiunilor posesorii).

Potrivit dreptului comun, exista posibilitatea sublocatiunii si cesiunii contractului de locatiune.

Sublocatiunea bunului inchiriat se poate realiza numai daca nu s-a interzis prin contractul de locatiune, posibilitatea sublocatiunii, s-a cerut, in prealabil, consimtamantul locatorului (daca in contract s-a prevazut acest lucru) si sublocatiunea nu contravine prevederilor contractului de locatiune (mai cu seama, cu privire la destinatia bunului inchiriat).

Contractul de sublocatiune produce efecte intre partile contractante. Asadar, locatorul (proprietar) este tert fata de contractul de sublocatiune si deci nu exista actiune directa intre acesta si sublocatar.

Cu toate acestea, locatorul beneficiaza de o garantie speciala (privilegiu) potrivit art. 1730 C. civ. si in virtutea acestei garantii el poate sechestra bunurile mobile corporale (de exemplu, marfurile - componente ale fondului de comert - in limita chiriei datorate pentru trecut si pentru chiria viitoare).

Cesiunea contractului de locatiune

Ca natura juridica, cesiunea este, de fapt, o vanzare a dreptului de folosinta.

Cesiunea contractului de locatiune este admisibila in aceleasi conditii ca si in cazul sublocatiunii, si in plus, fiind vorba despre o cesiune de creanta trebuie sa fie indeplinite conditiile de forma prevazute de art. 1393 C. civ. necesare opozabilitatii cesiunii fata de tertele persoane (in principal fata de locator) respectiv, cesiunea trebuie sa fie notificata locatorului (debitorului cedat) sau acceptata in forma autentica de catre acesta.

Test de autoevaluare 1.

Care sunt operatiunile juridice care pot fi facute asupra fondului de comert

Care sunt obligatiile locatorului

Raspunsul se va da in spatiul gol de mai sus. Raspunsul la test se gaseste la pagina 13.

In loc de rezumat

Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate in aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la inceput.

Este timpul pentru intocmirea Lucrarii de verificare nr. 1 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de invatare nr. 4

Enumerati elementele incorporale

Pentru raspunsurile studentilor lasati spatii adecvate intre intrebari.

Raspunsurile testelor de autoevaluare
	Raspuns 1 Personalitate juridica Raspuns 2. B,C
Bibliografie unitate de invatare nr. 4
	Miff A., Paun C., Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeriei Ardealul, 2006. Miff A., Business Law. Volume I. Introduction to business law, Ed. Sfera juridica, 2007. David M., Dreptul afacerilor, Ed. Europolis, 2005 Turcu I.,Tratat teoretic si practic de drept comercial-vol. I, Ed. CH Beck, 2009

Document Info

Accesari: 3976
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare