Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Implementarea legislatiei comunitare in vederea dezvoltarii durabile rurale

economie


Implementarea legislatiei comunitare in vederea dezvoltarii durabile rurale



4.1. Armonizarea legislatiei la exigentele P.A.C.

Calitatea  multora  din  produsele  românesti  agricole  si  alimentare  limiteaza  în  prezent capacitatea  producatorilor  si  procesatorilor  de  a  patrunde  pe  pietele  externe  (mai  ales  cele  la standarde  înalte  din UE  si  alte  tari dezvoltate)  si  îngreuneaza intrarea  produselor  românesti  în lantul din ce în ce mai important al supermarket-urilor care se deschid în România.

În  aceasta  directie se impune  alinierea standardelor de calitate la  cele  ale UE  si sprijin pentru îmbunatatirea calitatii produselor agricole si alimentare comercializate.Pentru  ca  fermierii  si  procesatorii  sa  îsi  îmbunatateasca  calitatea  productiei  agricole trebuie  introduse  standarde  clare  si  obligatorii,  iar  implementarea  standardelor  trebuie consolidata. În vederea aderarii României la UE si datorita  importantei  pietelor europene pentru produsele de export românesti, standardele ce urmeaza sa fie adoptate si implementate trebuie sa fie compatibile cu cele din UE. Totusi, simpla adoptare si implementare a standardelor de calitate europeana  ar  fi  insuficiente. Producatorii agricoli  si procesatorii vor  avea  nevoie de informatii complete despre standardele de calitate si despre metodele prin care se respecta aceste standarde. Mai mult, politica UE pune la dispozitie metode de asistenta a producatorilor de alimente si bauturi în procesul de protectie a identitatii produselor alimentare traditionale si regionale, ceea ce ajuta atât  producatorii individuali  cât si,  în  particular,  grupurile de  producatori  regionali,  sa impuna produsele lor  în Europa. Aceasta îi poate ajuta, în schimb, sa profite  de nisele de piata care  se  dezvolta  în  urma  cererii  consumatorilor  care  ajung  sa  cunoasca  importanta  produselor regionale specifice. Protectia identitatii regionale a produselor alimentare si a bauturilor specifice, necesita, în general, o colaborare cu vecinii care au produse asemanatoare si care au demonstrat în timp preocuparea lor de a mentine standardele produsului lor. Aceasta accentueaza si mai mult necesitatea  de  a  încuraja  colaborarea  între  producatorii  de  alimente.  În  acest  sens  ar  trebui realizate:

- amendamente legislative.

- consolidarea  inspectiei  calitatii  si  marketingului  produselor  agricole  si alimentare comercializate.

- furnizarea  de  informatii  si  de  programe  de  instruire  pentru  industria alimentara.

- introducerea  politicii  de calitate UE  pentru  alimente  si băuturi  (denumirii  de origine,  a  indicatiilor  geografice  si  a  certificatelor  pentru  caracteristici specifice).

- introducerea  standardelor  de  calitate  UE pentru  bauturi spirtoase si protectia acestora în masura în care au indicatie geografica.

Atingerea acestor standarde necesita o perioda îndelungata tinând cont de starea actuala a agriculturii noastre.

Este cunoscut faptul ca, nivelurile de productivitate în România pentru productia agricola sunt sub cele atinse  de UE.  Mai  mult, în timp ce nivelul de productivitate al fermelor în UE înregistreaza o tendinta  crescatoare  pe  termen  lung,  în  România,  de  la  începerea  tranzitiei,  nivelul  de productivitate,  în  general,  a  stagnat,  ceea  ce  dus  ca,  în  timp, decalajul dintre  România  si  UE  sa creasca. Aceasta necesita o atentie deosebita si urgenta.

Masurile  politice  pentru  îmbunatatirea  productivitatii  vor  sprijini  si  cresterea  calitatii productiei  de  fermă,  care,  în  schimb, va  întari  pozitia  competitiva  a  industriilor  de  procesare alimentara.

Cu toate ca exista o serie de motive care stau la baza productivitatii scazute a productiei agricole(incluzând  aici  si  dificultatile  în  achizitionarea  inputurilor),  un  motiv  important  îl reprezinta  lipsa  abilitatilor  de  management,  de  marketing  si  tehnice  pentru  o  mare  parte  a sectorului  micilor  ferme. Cunostintele si tehnologiile care exista în cadrul sectorului de cercetare agricola, la nivelul  furnizorilor de inputuri si în segmentele cele mai  performante  ale industriei agricole, nu sunt transferate în mod corect în întreg sectorul agricol. Mai mult, pentru ca fermierii sa  poata accesa sistemele  de  sprijin  cum ar fi cele din programul  SAPARD (si,  dupa  aderare, Masurile de Dezvoltare Rurala ale PAC) ei vor necesita instruire si consiliere pentru elaborarea planurilor de  afaceri, a cererilor de finantare  si pentru respectarea  standardelor  pentru  practica unei bune activitati agricole, de mediu, igiena si sanatate animala.

Pentru  ca  fermierii  si  consilierii  acestora  sa  fie  capabili  sa-si  îmbunatateasca performantele,  ei  vor  avea  nevoie  de  informatii  economice  si  tehnice  complete  referitoare  la performantele lor corelate cu standarde industriale (atât performanta medie cât si cea a grupului celor mai bune ferme în industrie). Reteaua de Informatii Contabile în Agricultura a UE (FADN), pe care România trebuie sa o implementeze poate fi folosita pentru a genera acest  tip  de  informatii.  Desi  informatiile  individuale  referitoare  la  ferme  sunt  confidentiale, mediile  pe industrie, pe tip de ferma, pe  marimea fermelor,  pe performanta relativa  etc., pot  fi

publicate.

În  sectorul  zootehnic,  productivitatea  si  calitatea  productiei  sunt  puternic  afectate  de calitatea genetica actuala a efectivelor matca. Lipsa resurselor financiare la nivelul fermierilor si dificultatile în  accesarea  împrumuturilor  împiedica realizarea  de investitii în material genetic  de calitate  superioara. Un program de ajutoare financiare nerambursabile, care sa sprijine fermierii în  acest  sens  ar  avea  un  impact  pe  termen  lung  asupra  productivitatii  si  calitatii  produselor românesti.

Din  motive  similare,  fermierii  au  dificultati  pentru  realizarea  investitiilor  în  masini  si echipamente performante si în renovarea cladirilor. Cu toate ca programul SAPARD va avea un impact  important  în  această  privinta,  e  posibil  ca  multi  dintre  micii  fermieri  sa  întâmpine dificultati  în  accesarea  acestui  program  (mai  ales  în  anii  de  început).  Deci,  pentru  a  sprijini dezvoltarea  micilor ferme  si a capacitatilor acestor  fermieri  de  a  elabora planuri  de  afaceri,  se propune o schema de granturi care se aplica investitiilor la scara mica (de ex. împrumut de max. 2.500 euro, limitat la 50% din costurile eligibile). 

Ca rezultat al polarizarii sectoarelor  de porci si pui cu câteva unitati mari integrate si un numar mare de mici producatori, exista importante riscuri de securitate biologica. Izbucnirea unei epidemii ar putea avea un impact dezastruos în acest sector ca rezultat al unor masuri inadecvate de securitate biologica.  Se impune de  urgenta  un program  de raspândire a informatiei în aceste sectoare  pentru a constientiza producatorii  de  acest risc si  pentru  a  furniza  informatiile  despre metode de a combate si minimaliza aceste riscuri. 

Productia  agricola si  alimentara  poate  avea  un  impact  semnificativ  asupra  mediului natural  din  zonele  agricole. Consumatorii din Uniunea Europeana sunt  tot mai  preocupati de orice efecte negative ale productiei si prelucrarii alimentelor lor, iar fermierii si procesatorii de alimente trebuie sa respecte standarde de mediu stricte. Mai mult,  în cadrul Uniunii Europene eligibilitatea pentru sprijin a fermierilor si procesatorilor de alimente depinde din ce în ce mai mult de respectarea acestor standarde.

Desi mediul  natural al zonelor rurale din România este bogat, el se confrunta cu o serie de riscuri. În particular, managementul deseurilor la ferme si în unitatile de productie animala poate fi inadecvat. Tot în aceasta directie trebuie mentionat faptul ca  se  acorda  o  atentie  din  ce  în  ce  mai  mare  produselor  ecologice,  produse  pentru  a  caror obtinere  nu se  influenteaza  /  stimuleaza biotopul  în  care se obtine  produsul cu nici  un fel de aditivi biochimici. Pentru a avea o agricultura si o productie  ecologica  sunt necesare în prima faza cel putin urmatoarele:



- stabilirea de standarde de mediu;

- monitorizarea respectarii standardelor de mediu;

- ajutor nerambursabil pentru investitii în manipularea si tratamentul deseurilor în ferme si în unitati de productie animala.

- asistenta pentru elaborarea planurilor de management al deseurilor.

Standardizare reprezinta activitatea prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, urmarind obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Standardizarea ofera avantaje importante, în special prin obtinerea unei mai bune adptari a produselor, proceselor si serviciilor scopurilor carora le sunt destinate, prin prevenirea barierelor din calea comertului si prin usurarea cooperarii tehnologice internationale.

Standardizarea poate fi limitata la anumite aspecte particulare ale unui subiect oarecare. De exemplu, în cazul încaltamintei, marimile si criteriile de durabilitate pot fi standardizate separat.

Subiect de standardizare- Subiectele de standardizare trebuie considerate într-un sens larg si trebuie interpretate ca putând sa se refere fara deosebire la orice material, componenta, echipament, sistem, interfata, protocol, functie, metoda sau activitate.

Domeniu de standardizare- Grup de subiecte de standardizare legate între ele. De exemplu ingineria, transporturile, agricultura sau marimile si unitatile de masura pot fi considerate ca domenii de standardizare.

Stadiul tehnicii- Stadiul de dezvoltare a unei capabilitati tehnice la un moment dat, în ceea ce priveste un produs, proces sau serviciu care are la baza descoperiri stiintifice, tehnice si experimentale pertinente.

Nivel de standardizare- Zona delimitata geografic, politic sau economic care este implicata în standardizare.

-standardizare internationala la care pot lua parte organismele interesate din toate tarile

-standardizare regionala la care pot lua parte organismele interesate dintr-o singura zona geografica, politica sau economica a lumii

- standardizare nationala care se desfasoara la nivelul unei anumite tari

Standardizarea româna si interesul national

Standardele sunt documente, stbilite prin consens si aprobate de un organism recunoscut, care furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate, reguli, linii directoare sau caracterisitci pentru activitati sau rezultatele acestora, în scopul obtinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.

Standardele se aplica in mod voluntar, sunt elaborate de organisme recunoscute care desfasoara activitati de standardizare si sunt puse la dispozitia factorilor interesati. Acestea reflecta stadiul tehnicii la un moment dat, si au la baza descoperiri stiintifice, tehnice si experimentale pertinente, sintetizând practica din domeniul industriei si al tehnologiei.

Standardizarea constituie o activitate de interes general care implica mize considerabile pentru economie si, în general, pentru societate.

În România, activitatea de standardizare nationala se desfasoara sub coordonarea Asociatiei de Standardizare din România, recunoscuta de statul român ca unic organism national de standardizare prin HG 985/2004.

Activitatea de standardizare nationala se desfasoara in cadrul comitetelor tehnice de standardizare, organizate pe domenii de activitate si denumite în continuare comitete tehnice de profil.

Activitatea comitetelor tehnice de profil se desfasoara atât pe plan national, cât si pe plan european si international. Comitetele tehnice de standardizare nationale sunt în cea mai mare parte organizate ca oglinda a comitetelor tehnice de standardizare europene si internationale.

In acest context, fie ca este vorba de specialisti din industrie sau de alte persoane care activeaza în cadrul comitetelor tehnice de standardizare, rolul participantilor la lucrarile acestora este fundamental. Membrii comitetelor tehnice de standardizare  au datoria de a aborda probleme variate cu rigoare si profesionalism. La acestea se adauga experienta dobândita în cadrul mecanismelor existente pe plan european si international.

Obiectivele standardizarii- Standardizarea poate avea unul sau mai multe obiective specifice, în special, de a asigura aptitudinea de utilizare a unui produs, proces sau serviciu. Astfel de obiective pot fi, printre altele, controlul varietatii, aptitudinea de utilizare, compatibilitatea, interschimbalitatea, sanatatea, securitatea, protectia mediului, protecsia unui produs, întelegerea mutuala, performantele economice, comertul etc. Pot exista si suprapuneri ale acestor obicetive.

Pe scurt, principalele avantaje ale participarii active la activitatea de standardizare a operatorilor economici în cadrul comitetelor tehnice de profil sunt:

- cunoasterea în avans a tendintelor de dezvoltare incluse în standarde;

- oportunitatea aplicarii masurilor care se impun functie de tendintele identificate;

- depasirea concurentei în domeniu;

- oportunitatea unor contacte directe cu specialistii din domeniul de interes;

- sustinerea punctelor de vedere de interes în organizatiile/ organismele de standardizare;

- posibilitatea de a contribui si influenta dezvoltarea standardizarii nationale, europene si internationale;

- beneficii economice ale utilizarii standardelor;

- eliminarea barierelor tehnice din calea comertului;

- usurarea comunicarii între partile interesate;

- reducerea volumului de negocieri pentru contractare;

- eliminarea stadiilor inutile de cercetare fundamentala sau aplicativa;

- usurarea proiectarii produselor si serviciilor;

- reducerea costurilor productiei si a preturilor de livrare;

- cresterea productivitatii ;

- usurarea depozitarii si livrarii produselor standardizate;

- cresterea calitatii produselor si a serviciilor;

- usurarea si eficientizarea activitatilor de încercare, control si inspectie;

- sporirea securitatii publice si a consumatorilor;

- sporirea încrederii între partile interesate prin certificarea de terta parte sau prin declaratia de conformitate bazata pe standardele de referinta.

Când standardele nationale adopta standarde europene si/sau internationale, atunci participarea la munca de standardizare are ca rezultat avantaje referitoare nu doar la costuri ci si la competitivitate.

Din experienta organizatiilor de consumatori, se cunoaste ca unii operatori economici nu actioneaza în mod serios pentru introducerea pe piata numai a produselor sigure si deci, implicit, nu aplica prevederile standardelor. De asemenea, uneori, instructiunile de utilizare sunt prezentate sumar, marcarea sau etichetarea produselor nu respecta întocmai cerintele documentatiei aplicabile. Sistemele de control al calitatii la liniile de fabricatie pot esua si astfel, în unele tari, pot rezulta produse periculoase. Din aceste motive, membrii UE se tem ca pot exista în continuare produse periculoase provenite din alte tari si în special din noile state membre. De aceea, consolidarea supravegherii pietei prin schimbul de informatii este o necesitate pentru piata interna largita.Toate aceste probleme pot fi usor evitate prin utilizarea standardelor nationale.[1]

De exemplu, utilizând standardele europene armonizate care sunt standarde de securitate, proiectantii au la dispozitie un cadru si un ghid care sa le permita producerea de masini, echipamente si instalatii care sa asigure securitatea în conditiile prevazute de utilizare. Notiunea de securitate a masinilor, echipamentelor si instalatiilor tine seama de aptitudinea unei masini, a unui echipament sau a unei instalatii de a îndeplini functiile prevazute pe toata durata de viata a acestora, riscul remanent fiind redus într-un mod adecvat.

            Este bine cunoscut faptul ca, unui produs îi pot fi aplicabile mai multe directive în acelasi timp, dar cerintele esentiale ale diferitelor directive trebuie sa se aplice simultan pentru a se acoperi toate riscurile care pot apare în timpul utilizarii produsului. Producatorii trebuie sa efectueze o analiza de risc pentru a determina cerintele esentiale aplicabile produsului. Aceasta analiza trebuie sa fie documentata si inclusa în documentatia dosarului tehnic. Cerintele esentiale definesc rezultatele care trebuie  obtinute sau pericolele care trebuie preîntâmpinate, dar nu specifica si nu anticipeaza solutiile tehnice pentru aceasta. Aceasta flexibilitate permite producatorilor sa aleaga modalitatea de respectare a cerintelor.

            În acest context, putem afirma ca tot standardele de securitate sunt cele care ne învata cum sa facem o analiza de risc pentru a reduce riscurile care pot apare la utilizarea produsului respectiv.

Deci, prin utilizarea standardelor nationale, operatorii economici vor introduce pe piata produse si servicii sigure si competitive.

Plecând de la premiza ca standardul este un document de referinta utilizat, în special, în contextul contractelor publice sau în cadrul comertului international, pe care se bazeaza majoritatea contractelor comerciale, se poate considera ca standardele au rolul de a simplifica si de a clarifica relatiile comerciale dintre partenerii economici. De asemenea, standardele sunt documente care au un rol din ce în ce mai important  în jurisprudenta.

Operatorii economici trebuie sa priveasca standardele sub urmatoarele aspecte:

- ca factori de rationalizare a productiei pentru ca fac posibila stabilirea caracteristicilor tehnice cu scopul de a satisface cerintele clientului, de a valida metodele de fabricatie, de a creste productivitatea;

      - ca factori de facilitare ai tranzactiilor pentru ca existenta sistemelor de referinta faciliteaza o mai buna evaluare a ofertelor si reducerea incertitudinilor, ajuta la definirea necesitatilor, optimizeaza relatiile cu furnizorii, elimina necesitatea unor încercari suplimentare;

      - ca factori de dezvoltare ai produselor si serviciilor;

      - ca factori de anticipare a tendintelor de dezvoltare a diverselor domenii de activitate, prin aceasta asigurându-se progresul produselor si serviciilor;

      - ca factori de transfer ai noilor tehnologii, ca de exemplu pentru noi materiale, sisteme de informare, biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere etc.);

      - ca factori pentru selectarea strategica a partenerilor.

Tot standardele sunt cele care prezinta solutii pentru protectia mediului înconjurator. Un produs de calitate trebuie sa corespunda nevoilor consumatorilor dar nu trebuie sa puna în pericol sanatatea sau viata oamenilor, a animalelor si mediului.

Standardizarea reprezinta principalul mod de organizare a relatiilor economice întrucât este utilizata în industrie, în relatiile comerciale si ca referinta în unele documente emise de autoritatile publice. Standardizarea unei game largi de produse, aflate totdeauna într-un proces continuu de îmbunatatire a calitatii, de servicii si de activitati comerciale, furnizeaza cel mai potrivit raspuns nevoilor reale ale consumatorilor, contribuind la ridicarea nivelului lor de viata. De asemenea standardizarea ofera solutii noi pentru industrie prin armonizare tehnica si ofera un limbaj tehnic comun între state.


4.2. Avantajele  alinierii la standardele europene

Strategia tarilor dezvoltate dar si a tarii noastre are ca obiectiv important dezvoltarea durabila, inclusiv a celei rurale, prin care are ca obiectiv asigurarea  pe  termen lung  a  dezvoltarii  si  stabilitatii  sociale,  economice  si  culturale  a  spatiului  rural,  în interconditionalitate  cu  protectia  si  conservarea  mediului  si  peisajelor,  a  mentinerii  fertilitatiin solului,  asigurarii  habitatelor  si  biodiversitatii,  pastrarii  traditiilor  si  patrimoniului  cultural românesc. 

La nivelu UE strategia de dezvoltare durabila rurala prevede urmatoarele masuri:

a) Investitii în exploatatii agricole.

b) Stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural.

c) Instruire  profesionala  pentru  fermieri  si  alte  persoane  implicate  în agricultura.

d) Dezvoltarea sectorului forestier.

e) Investitii în prelucrarea si marketingul produselor agricole.

f) Adaptarea si dezvoltarea zonelor rurale (de ex. diversificare).

g) Agro-mediu.

h) Pensionare anticipata pentru fermieri.




i) Sprijin  pentru  agricultura  în  zone  defavorizate  (în  special  zone

montane) si zone cu restrictii de mediu.

j) Asistenta pentru înfiintarea de grupuri de producatori.

Multe din aceste aspecte  vor fi suportate  din programul SAPARD (de  ex. punctele: a,  c,  e,  f,  g  si  i  de  mai  sus). În viziunea acestor cerinte si masurile de politica nationala ale Guvernului României ar  trebui  sa  se  îndrepte,  în principal, spre conditiilor favorabile a dezvoltarii rurale durabile. Politica agricola pentru a deveni reala si eficienta trebuie sustinuta prin:

 - investitii în exploatatii agricole.

- instruirii profesionale pentru fermieri si alte persoane implicate în agricultura.

- investitii în procesarea primara si marketingul produselor agricole.

- probleme de mediu în zone rurale.

- asistenta pentru înfiintarea de grupuri de producatori.

Masurile întreprinse de statul român în realizarea obiectivelor de mai sus ar trebui implementate  astfel  încât  sa  nu  se  suprapuna  cu  asistenta  furnizata  prin  programul SAPARD.  Efectele  acestor  masuri  trebuie  sa  contribuie,  totusi,  la  implementarea programului  SAPARD  prin  ameliorarea  mediului  economic  general  în  zonele  rurale  si prin aceasta sa sprijine absorbirea asistentei SAPARD.

În  conformitate  cu  prevederile  Reglementarii  Consiliului  (CE)  nr.  2759/1999  pentru aplicarea  prevederilor  Reglementarii  Consiliului  (CE)  nr.1268/1999  si  a  Reglementarii Consiliului (CE)  nr.1257/1999  dezvoltarea  economiei  rurale  are  ca  obiective  specifice  sprijinul pentru  investitii  în  exploatatii  agricole,  înfiintarea  grupurilor  de  producatori,  diversificarea activitatilor din zonele  rurale,  care vor ajuta adaptarea economiei  rurale  la  acquis-ul  comunitar, pentru îmbunatatirea veniturilor agricultorilor, ocuparea fortei de munca, si orientarea productiei catre economia de piata.

Mai  exact,  realizarea  acestor  obiective  ar  avea  ca  finalitate  scaderea  costurilor  de productie, realizarea unei productii corespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ cerintelor  pietei,  utilizarea  unei  forte  de  munca  specializata  corespunzatoare  gradului  de complexitate a muncii, diversificarea productiei si activitatilor agricole precum si realizarea unor  reguli  unitare  referitoare  la  informatii  despre  productie  în  special  în  recoltare  si distributia pietei, recunoscute oficial în  tarile candidate.

Uniunea  Europeana  este  în  prezent  principalul  partener  comercial  al  României  în productia  agro-alimentara. În urma  primei runde de negocieri  "double zero" (implementată  din iulie 2000), 84% din importurile în Uniunea Europeana dinspre România si 43% din exporturile din România beneficiaza de eliminarea taxelor vamale  sau de  reducerea acestora cu  atingerea urmatoarelor  obiective:  extinderea  procesului  de  liberalizare  la  sectoarele  care  beneficiaza  de sprijin  national  substantial,  precum  cerealele,  lactatele, carnea de vita si  de  oaie, zaharul fiind exclus.  Producatorii  agricoli  nu  se înghesuie  sa  solicite  ministerului  de  resort  prime  la  export.

Desi  ministrul  agriculturii  s-a  aratat  dispus sa  acorde subventii  pentru  producatorii care  vor sa exporte, majoritatea nu se gândesc sa ceara acest sprijin. Motivul: nu au ce exporta.

Pentru  sprijinirea  agricultorilor  din  zonele  montane  cu  handicapuri  naturale,  în  cadrul politicilor de  dezvoltare  rurala  se acorda compensatii  financiare  în functie de  suprafata. Zonele montane  reprezinta  mai  mult  de  o  treime  din  suprafata  Uniunii  Europene  si  10%  din  totalul populatiei; 95% din regiuni primesc ajutor financiar în vederea dezvoltarii sau reconversiei socio-economice.

Contributia regiunilor  montane  este  esentiala  pentru mentinerea  patrimoniului  natural si cultural, pentru protectia mediului si calitatea productiei alimentare.

Având  în  vedere  importanta  acestor  zone  si  conditiile  specifice  cu  care  se  confrunta, politica  UE vizeaza asigurarea utilizarii continue a  terenului  agricol în vederea  mentinerii  unei comunitati rurale viabile, conservarea spatiului montan, întretinerea si promovarea sistemelor de exploatare agricola durabila, având în vedere în special normele de protectie a mediului. 

 Prin reforma Politicii Agricole Comune, o parte din fondurile alocate sistemului de plati directe  au  fost  directionate  catre  masurile  de  dezvoltare  rurala,  în  scopul  sprijinirii  regiunilor defavorizate  în  care  se  încadreaza si  zonele  montane.  De  asemenea,  politica  UE  sprijina si protejeaza ecosistemele din zonele montane si consolidarea comunitatilor din aceste zone.

Investitiile  în  echipamente  tehnice  -  rol  esential  în  procesul  de  crestere  a  productiei agricole din  tara noastra - prin realizarea investitiilor în tractoare si masini agricole, în alte utilaje agricole se asigura cresterea nivelului de mecanizare a agriculturii.  [2]

Realizarea de investitii în acesta ramura depinde însa de nevoile si posibilitatile de investitii.  

Înainte  de  a  arata  nevoile  de  investitii  în  echipamente  tehnice  agricole  se  va  prezenta evolutia  investitiilor  în  agricultura  româneasca. 

Dintre principalele nevoi investitionale în agricultura noastra pot fi amintite urmatoarele: investitii  în  echipamente  tehnice  agricole, investitii  în  animale, investitii  în  plantatii  viticole si pomicole,  investitii  în  constructii  cu  destinatie  agricola,  investitii  în  îmbunatatiri  funciare, investitii pentru protectia mediului înconjurator, investitii în capitalul uman si social, etc.

Într-o  agricultura  în  curs  de  restructurare  tehnica si  sociala,  asa  cum  se  prezinta agricultura româneasca în prezent, cresterea gradului de dotare cu echipamente tehnice depinde, în  principal,  de  orientarea  politicii  publice  catre  activitatea  investitionala prin  volumul resurselor  bugetare,  garantarea  si  cofinantarea  creditelor,  etc.,  dar  si  de  posibilitatea  de acumulare si de creditare a producatorilor agricoli.

Chiar daca în România, în ultimii ani, s-au înregistrat mutatii importante în ceea ce priveste tipurile de operatori care actioneaza în comert si a gamei sortimentale oferita consumatorilor prin patrunderea  în  tara  noastra  a  unor  operatori  internationali,  aparând  unitati  de  tip  cash  &  carry, hypermagazine,  magazine  cu  discount,  mall-uri,  etc.,  toate  acestea  si-au  facut  simtita prezenta  în centrele urbane mari sau la periferia acestora, ceea ce nu ajută cu nimic situa ia existentă în mediul rural, poate chiar în unele cazuri o înrautateste deoarece, acolo unde populatia rurala este mai înstarita, dispune de mijloace de transport sau se gaseste în imediata apropiere a acestor orase, situatia micilor magazine  rurale  poate  fi  periclitata,  acestea  neputând  concura  cu  sortimentul  de  marfuri  si  conditiile deosebite pe care le ofera comertul modern.

În ceea ce priveste comertul de gros cu produse agroalimentare, respectiv posibilitatile ca populatia rurala  sa-si valorifice  oferta se  pot  contura  o serie  de posibilitati  prin care aceasta  activitate  sa se desfasoare într-un cadru propice mediului de afaceri, care sa avantajeze producatorii locali. Aceste propuneri se concretizeaza în posibilitati de integrare si asociere a producatorilor locali în cadrul unor filiere  agroalimentare, realizarea unor cooperative, crearea  sistemului pietelor de gros si a centrelor de colectare rurala, etc.



La nivelul comertului cu amanuntul este cunoscut faptul ca acesta se desfasoara în mediul rural în cadrul  unor unitati, denumite  în general ,,Magazin  Mixt" sau  ,,Magazin  General"  slab  dotat  si prost  aprovizionate, ori, asa  cum este subliniat si în Carta Alba a Comertului acestea ar trebui sa aiba  un rol foarte important în cadrul comunitatilor locale reprezentând un centru al vietii sociale, al contactelor umane si al schimbului de noutati si  informatii. În spatiul rural românesc, aceste mici magazine generale au,  de regula, urmatoarele caracteristici: activitatea se desfasoara în  spatii improprii, fie o încapere din locuinta întreprinzatorului, fie un spatiu ramas de la fostul magazin cooperatist (stiut  fiind faptul ca în vechiul regim activitatea comerciala din mediul rural era monopolul cooperativei de consum), spatii care, de  regula,  nu  au  cunoscut  nici  o îmbunatatire  si  modernizare  datorita  lipsei  fondurilor;  problema resurselor umane este  de  maxim  interes, personalul fiind foarte slab calificat sau chiar deloc calificat pentru aceasta meserie, deoarece se stie ca activitatea comerciala are  capacitatea de a  oferi  ocupare fortei de munca pe perioade temporare de timp, cu timp de munca partial si în general tuturor care-si cauta un loc de munca,  indiferent de nivelul  de  pregatire sau vârsta; tot legat de resursele  umane  se pune si problema  calificarii  si  instruirii antreprenorului care, de  cele  mai multe ori, nu  are nici o calificare în directia realizarii si conducerii unei activitati comerciale, neavând nici cunostinte elementare de economie, de contabilitate, management, marketing, etc. [3]

Astfel, având la baza cele trei mari forme de organizare a activitatii comerciale, respectiv, comertul independent,  comertul  asociat  si  cel  integrat,  au  fost  conturate  o  serie  de  posibilitati  de  dezvoltare  a activitatii comerciale cu amanuntul pentru comertul independent, forma de organizare ce predomina si probabil ca pentru unele zone izolate va ramâne pentru mult timp si singura forma de comerte  posibil a fi practicata, atât  sub forma amplasamentelor  existente în sate cât si  sub  forma  comertului,  poate  fi modernizat prin extinderea serviciilor suplimentare oferite satenilor si prin implicarea  statului în actiuni de instruire si perfectionare a comerciantilor locali, deoarece lacuna principala este totala lipsa de instruire în domeniul economic si al posibilitatilor de finantare.

În perspectiva, în mediul rural românesc s-ar putea pune în aplicare si alte forme de organizare a aparatului comercial din categoria comertului asociat sau a celui integrat. Astfel, forme  ale  comertului  asociat s-ar putea  practica în zone  rurale în care  sunt sate mari si foarte mari iar distantele  dintre acestea sunt relativ mici, aici putându-se crea  grupuri de cumparare ale micilor  comercianti  independenti. Este cunoscut  faptul  ca  puterea  de  cumparare  a  localnicilor  este  mai  mare  în  aceste  zone  si  exigentele acestora  sunt în  crestere datorita influentei  activitatii  turistice. Comertul  integrat,  reprezinta si  el o posibilitate de dezvoltare a activitatii comerciale rurale prin formele sale capitaliste, mari magazine si societati cu sucursale multiple care pot fi atrase si practicate pe traseele internationale sau în zonele turistice  sau  magazine  populare  si  comertul  mobil  si  pentru  alte  zone  rurale  mai  sarace  si  mai izolate, totodata comertul fara magazine se preteaza foarte bine spatiului rural, fie ca se practica vânzarea prin  corespondenta,  fie  prin  Internet,  existând  comunitati  rurale  care  se  apropie  ca  structura  socio-profesionala cu cea existenta în mediul urban iar infrastructura, respectiv serviciile postale ofera conditii destul de bune. [4]

O altă forma a comertului integrat este franchiza care se poate practica în perspectiva în mediu rural românesc si s-ar putea crea astfel magazine alimentare de proximitate, dar o astfel de forma se poate realiza doar în comunele mari si foarte mari cu localnici cu putere de cumparare mai ridicata, fie ca sunt situate în apropierea centrelor urbane mari, fie ca practica activitati care aduc venituri alternative agriculturii pentru a satisface cât mai bine necesitatile locuitorilor spatiului rural românesc. [5]

Dezvoltarea  rurala  a  capatat  o  atentie  sporita  în  cadrul  Politicii  Agricole  Comune,  în Uniunea  Europeana,    devenind,  astfel,  al  doilea  pilon  al  PAC.  Prin  noua  reforma  a  Politicii Agricole  Comune  aprobata în cadrul  Consiliului  ministrilor  agriculturii de la Luxembourg,  din data de 26 iunie 2003, componenta de dezvoltare rurala a capatat noi valente, importanta  acestui sector  conturând  viitorul  Europei  extinse.  În  contextul  spatiului  rural  european,  obiectivul primordial  este  coeziunea  economica si  sociala  a Uniunii  Europene, fiind  necesara  acordarea unei  atentii deosebite  dezvoltarii  armonioase  a  zonelor  rurale  în  ansamblul  spatiului  european.

Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial  pentru  Agricultura,  Dezvoltare  rurala si  Pescuit  asigura  coordonarea, implementarea si gestionarea fondurilor structurale destinate agriculturii, ce vor fi accesate dupa aderare, precum si a elaborarii Programului Operational Sectorial pentru Agricultura, Dezvoltare Rurala si Pescuit.  Autoritatea de Management va delega atributii privind verificarea tehnica si  financiara  a  proiectelor,  organismelor  intermediare  desemnate: Agentiei  Sapard,  pentru masurile  finantate  din  bugetul  FEOGA  Sectiunea  Orientare  si  Companiei  Nationale  de Administrare  a  Fondului  Piscicol,  pentru  masurile  finantate  prin  Instrumentul  Financiar de Orientare Piscicolă - IFOP.

Din datele detinute de Asociatia de Standardizare din România reiese ca, în general, operatorii economici nu sunt constienti de semnificatia strategica a standardizarii si de rolul crucial al aplicarii standardelor în sustinerea competitivitatii produselor si serviciilor romînesti pe pietele externe.

Printre avantajele pe care le au operatorii economici care au menbrii în comitetele tehnice de profil cele mai reprezentative sunt:

Ř      Informatiile privitoare la activitatea de standardizare nasionala, europeana si internationala permit stabilirea din timp a prioritatior operatorilor economici, în vederea adaptarii productiei lor la o piata europeana mult mai dinamica si cu un grad de concurentialitate mult mai mare decât cea pe activeaza în acest moment. Operatorii economici respectiv pot cunoaste cu 2-3 ani în avans informatiie propuse pentru a fi incluse în standarde si pot lua masurile care se impun.

Ř      Odata cu integrarea României în UE, rolul jucat de operatorii economic români va depinde de cunoasterea cerintelor si specificatiilr Pietei Unice Europene. Libera circulatie a marfurilor are la baza prevenirea noilor bariere în calea comertului, recunoasterea mutuala a rezultatelor procedurilor de avluare a conformitatii în domeniul reglementat si armonizarea tehnica, accesul al tehnologii si la unele bunele practice de gestiune.

Ř      Producatorii, importatorii, exportatorii, asociatiile profesionale, autoritatile statului, institutiile cu functie de reglementare pot cere elaborarea si adoptarea de standarde care sa stabileasca cerintele esentiale ale produselor care fac parte din domeniul de activitate, în acest mod aparându-si interesele

Ř      Asigurarea producatorilor de produse, servicii, ca furnizorii lor îndeplinesc cerintele esentiale din standardele si reglementarile tehnice relevante.

Ř      Asigurarea ca un producator lucreaza în conformitate cu cele mai recente standarde, produsul fiind în conformitate cu prevederile relevante

Ř      Asigurarea ca aplicarea standadelor române care preiau standardele europene armonizate confera prezenta de conformitate cu cerintele esentiale de securitate din directivele aplicabile, respectiv din legislatia româna armonizata celei europene.

Necunoasterea rolului standardizarii si a avantejelor participarii la aceasta activitate de catre operatorii economici duce la concluzia ca potentialul strategic al standardelor nu este complet apreciat, iar decizia de a participa la procesul de standardizare este luata numai pe baza analizei costului si a consumului de timp.

Pe scurt, principalele avantaje ale participarii active la activitatea de standardizare a operatorilor economici în cadrul comitetelor tehnice de proflil sunt:



[1] Greabu Alexandru-" Standardizarea nationala - suport pentru integrarea României în Uniunea Europeana", revista Standardizarea nr. 5/2005

[2] Bondrea Aurelian- "România la începutul secolului XXI. Starea natiunii 2004", Editura Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, 2004

[3] Bondrea Aurelian- "România la începutul secolului XXI. Starea natiunii 2004", Editura Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, 2004

[4] Chirtes Vladimir-" Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea în Uniunea Europeana"

[5] Bondrea Aurelian- "România la începutul secolului XXI. Starea natiunii 2004", Editura Fundatiei "România de mâine", Bucuresti, 2004













Document Info


Accesari: 1912
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )