Obiective
Studiu de caz: Monopolul diamantelor DeBeers
Un exemplu clasic de monopol nascut din detinerea unei resurse cheie este cel al companiei sud africane DeBeers, care controleaza aproximativ 80% din productia mondiala de diamante. Chiar daca cota sa de piata nu este de 100%, este suficient de mare pentru a permite firmei sa influenteze pretul diamantului.
Cat de mare este puterea de piata a firmei DeBeers? Raspunsul depinde partial de existenta substitutelor pentru produsele sale. Daca consideram ca smaraldele, rubinele si safirele sunt substitutele diamantelor, atunci puterea de piata a firmei DeBeers este relativ mica. Daca firma mareste prea mult pretul diamantelor sale, oamenii se vor orienta spre alte pietre pretioase. Daca insa consideram ca nimic nu poate substitui diamantele, atunci DeBeers se bucura de o importanta putere de piata.
Firma consacra sume importante publicitatii. La prima vedere, acest lucru ne poate mira. Daca un monopol este singurul vanzator al unui bun, de ce sa mai faca publicitate? Obiectul publicitatii DeBeers este sa pozitioneze diferit diamantele in spiritul publicului, pentru a le deosebi de celelalte pietre pretioase, adica pentru a convinge publicul despre unicitatea diamantelor. Daca publicitatea isi atinge obiectivul, diamantele nu au substitute apropiate in ochii publicului, ceea ce confera companiei DeBeers o putere de piata mai mare.
Studiu de caz: Impiedicarea imitarii
In jurul anului 130 i.e.n., traia un roman batran, Erasmus, care a inceput sa fabrice corzi de viori din mate de oaie. Cererea pentru asemenea viori a crescut repede. Pentru a impiedica imitarea, Erasmus a denumit corzile sale "mate de pisica (catgut)", deoarece uciderea unei pisici era considerata aducatoare de nenorociri.
Initial, piata este
concurentiala si toate firmele au MC1, deci la p1 ele
produc in total Q1 (S1S1 = DD), conform
echilibrului pietei din E1. Una dintre firme descopera o noua
tehnologie de productie pe care o tine secret si care ii reduce costurile de la
MC1 la MC2. Cererea reziduala (nesatisfacuta) adresata
acestei firme va fi D2D2, deoarece cantitati mai mari
decat Q1 (pentru preturi inferioare pretului p1)
celelalte firme nu pot produce eficient.
In concluzie, vorbim despre un monopol natural atunci cand o
singura firma poate furniza un bun sau un serviciu la costuri inferioare
situatiei in care ar exista mai multe intreprinderi pe piata. O asemenea
situatie se intalneste, in general, in prezenta economiilor de scara.
Adesea se argumenteaza ca firmele producatoare de energie electrica, gaze, servicii de telefonie etc. sunt monopuluri naturale. Crearea infrastructurii necesare acestor domenii de activitate reclama costuri fixe mari, in timp ce serviciile se pot oferi in conditiile de MC constant sau chiar descrescator. Daci, cu cresterea productiei, MC ramane constant sau scade, ceea ce inseamna ca si AC scade.
Este adevarat ca in conditiile in care exista economii de scara, AC scade cu cresterea productiei, deci un anumit nivel de output Q intotdeauna se poate realiza mai ieftin cu o singura firma decat cu mai multe. Dar, monopol natural poate exista si in cazul in care AC creste odata cu cresterea Q. Daca, de exemplu, o curba AC in forma de U isi atinge minimul la Q = 100, este posibil ca a 101-a unitate de produs sa se poata produce mai eficient de o singura firma, desi in aceasta regiune de productie AC este deja crescator.
In concluzie, economiile de scara sunt o conditie suficienta, dar nu necesara pentru existenta unui monopol natural.
Sa presupunem ca intr-o localitate exista un monopol de distributie a apei. Evolutia TR in functie de volumul apei distribuite este:
|
Q |
p |
TR = p x Q |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tabelul pune in evidenta un rezultat foarte important pentru a intelege comportamentul monopolurilor: MR este intotdeauna inferior fata de pret. De exemplu, cand productia trece de la 3 la 4, cifra de afaceri nu creste decat cu 4 u.m., atunci cand pretul este de 7 u.m. Aceasta se explica prin faptul ca monopolul se confrunta cu o curba a cererii descrescatoare. Pentru a spori cantitatea vanduta, monopolul trebuie sa-si reduca pretul. Pentru a putea vinde a patra unitate de apa, monopolul trebuie sa reduca si pretul primelor trei unitati de apa.
Ca urmare, cifra de afaceri marginala a monopolului este diferita de cea a firmei concurentiale. Cand un monopol sporeste cantitatea vanduta, aceasta are un dublu efect asupra cifrei de afaceri:
Astfel, daca monopolul doreste sa vanda Q0 trebuie sa fixeze pretul p0, iar daca doreste sa vanda cu o unitate mai mult (Q0+1), trebuie sa reduca pretul de la p0 la p1.
Daca reduce pretul la p1, incasarile sale totale
pot sa creasca sau pot sa scada. Prin vanzarea unei unitati suplimentare de
produs, monopolul are incasari suplimentare egale cu pretul la care vinde noua
unitate (suprafata B). Dar pentru a putea vinde unitatea suplimentara de
produs, el trebuie sa reduca pretul la p1, deci va pierde la vanzarea
cantitatii initiale Q0 suprafata 
,
deoarece Q0 se vinde acum la p1 < p0. Daca
B > A incasarile monopolului cresc, iar daca B < A incasarile monopolului
se reduc. Suprafata B este, de fapt, incasarea marginala (MR) a monopolului:
Daca monopolul nu ar fi trebuit sa reduca pretul pentru a putea vinde o unitate suplimentara, atunci MR = p0. Deoarece insa curba cererii are panta negativa, monopolul trebuie sa reduca pretul pentru a putea vinde mai mult, deci trebuie sa faca un sacrificiu. Decizia de a vinde cu o unitate mai mult este eficienta numai daca beneficiul suplimentar (MR+) este mai mare decat sacrificiul (costul) marginal (MR-). Din aceasta cauza, MR (beneficiul marginal) este intotdeauna mai mic decat pretul!
Pe baza celor de mai sus putem
deduce ca functiile de incasari ale monopolului difera de cele ale unei
firme concurentiale.
Curba cererii individuale a monopolului coincide cu curba cererii totale a pietei si o vom aproxima deci cu o dreapta cu panta negativa, de forma: DD: p(Q)= a -bQ (sub forma inversa). Panta negativa a curbei cererii indica faptul ca la preturi mai mici piata este dispusa sa cumpere cantitati mai mari (si invers). Panta mai mare (mai mica) a curbei cererii indica o elasticitate de pret mai mica (mai mare). Sa urmarim cum se modifica elasticitatea pret a cererii de-a lungul curbei cererii (Fig. 10.6).
Daca impartim figura 10.6. exact la mijloc cu ajutorul unei drepte perpendiculare, putem desprinde o serie de corelatii deosebit de importante pentru analiza microeconomica si anume:
Deci, MR > 0 daca 
si MR < 0 daca 
asa cum am vazut deja in fig. 10.10. Daca
inlocuim conditia de profit maxim MR = MC in expresia 
avem:
Expresia 
se numeste decalajul pret - cost (price-cost
margin) sau indicele lui Lerner si arata puterea de piata a
monopolului. Conform acestui indice, in cazul unei cereri foarte elastice,
pretul monopolului este foarte aproape de MC, dar pe masura ce 
scade, pretul depaseste tot mai mult MC si
puterea de piata a monopolului creste.
De
exemplu, daca 
,
pretul este dublul MC, iar daca 
,
pretul depaseste MC cu abia 0,01. Cu alte cuvinte, cu cat este mai mare ,
cu atat 
este mai aproape de pretul pietei
concurentiale (pc).
Studiu de caz: Preturi monopoliste pentru reclame
Cand in aprilie 1995, "Houston Post" a incetat sa existe, a ramas pe piata doar un singur ziar local "Houston Chronicle". Redactorul acestuia a primit numeroase telefoane de la clientii fostului "Houston Post", care erau ingrijorati daca Houston Chronicle le va prelua benzile desenate, respectiv reclamele. Intre ianuarie 1995 si decembrie 1996, pretul reclamelor a crescut cu 62%, cu mult mai mult decat numarul cititorilor (doar cu 32%). Deci, sistarea concurentei a condus la un salt substantial al preturilor.
Spre deosebire de firmele concurentiale care sunt eliminate de pe piata daca nu functioneaza eficient, monopolul care functioneaza ineficient poate sa-si continue activitatea. Ca urmare, straduinta monopolului de a fi eficient, adica de a-si maximiza profitul, este mai moderata decat in cazul firmelor concurentiale.
Studiu de caz: Medicamente publice si medicamente monopoliste
Cand o firma farmaceutica descopera un nou medicament, il breveteaza, deci guvernul ii ocroteste monopolul exploatarii lui pe o anumita perioada, dupa care monopolul dispare si oricine poate fabrica medicamentul dat (piata redevine concurentiala).
Cum se comporta pretul medicamentului la expirarea brevetului?
La majoritatea medicamentelor MC este constant. Proprietarul brevetului
va produce 
si va fixa pretul 
.
La expirarea brevetului profitul realizat atrage concurenti. Piata devine mai
concurentiala si pretul scade, apropiindu-se de MC. Noile firme vor produce
medicamentul chimic identic cu produsul initial al monopolului - "produs
generic" - la un pret mult mai mic decat monopolul initial.
Expirarea brevetului nu inseamna insa pierderea puterii de piata pentru monopol. Multi concumatori raman fideli, probabil de teama ca imitatorii nu au produsul la fel de bun. Ca urmare, monopolul poate cere si in continuare un pret usor mai mare decat pretul produselor generice.
Monopolul reprezinta o organizare eficienta a pietei? El cere un pret superior cotului marginal. Din punct de vedere al consumatorilor acest lucru inseamna ceva mai putin dorit. Dar monopolul realizeaza un profit confortabil gratie pretului ridicat, ceea ce este foarte apreciat de actionari. Beneficiile actionarilor pot fi superioare costurilor suplimentare ale consumatorilor. Putem concluziona deci ca monopolul este eficient din punct de vedere social?
Stim ca surplusul total al societatii este suma surplusului consumatorilor si al producatorilor.
|
|
Piata concurentiala |
Monopol |
|
|
Sc |
a+b+c |
a |
-b-c |
|
Sp |
|
b |
+b |
|
St |
a+b+c |
a+b |
-c |
Deci, daca piata este
concurentiala producatorii nu au surplus pe termen lung 
,
iar surplusul producatorilor este toata suprafata de sub curba cererii si
pretul pietei egal cu MC.
Daca piata devine monopolista, consumatorii cumpara mai putin 
si
mai scump 
,
deci pierd suprafata b+c. Suprafata b este un transfer de bunastare spre
producatori, dar suprafata c devine pierdere seaca, din cauza taliei mai reduse
a pietei.
Adesea suntem tentati sa acuzam monopolul ca ar castiga bani pe spinarea consumatorilor. Este adevarat ca gratie puterii sale de piata are profituri superioare firmelor consurentiale. Dar profitul in sine nu este o problema sociala. Faptul ca o parte din surplusul consumatorilor se transforma in profit nu afecteaza surplusul total.
Ineficienta monopulului este legata doar de reducerea taliei pietei si pierderea seaca pe care o genereaza.
In plus, uneori monopolul este chiar de dorit, deoarece mareste bunastarea sociala. Firma care dezvolta un produs nou sau o tehnologie mai eficienta are costuri considerabile. Daca nu i s-ar garanta prin brevet un profit ridicat pe o anumita perioada, nu si-ar putea recupera investitiile si nu ar mai fi incitata sa inoveze.
Daca pe o piata exista un singur cumparator, acesta este un monopson. Decizia acestuia privind cantitatea cumparata are influenta asupra pretului pietei, deci monopsonul este imaginea in oglinda a monopolului: ambii stiu ca deciziile lor influenteaza pretul pietei.
Cand monopsonul decide ce cantitate va cumpara, se comporta ca monopolul care decide ce cantitate va vinde.
Un monopson mareste cantitatea cumparata pana cand valoarea ultimei unitati cumparate (data de curba cererii) devine egala cu costul suplimentar al acestei unitati.
Daca, de exemplu, piata muncii este concurentiala, salariul este dat din afara pentru toate firmele cumparatoare de munca (wc), deci costul marginal al angajarii unui lucrator suplimentar este egal pur si simplu cu acest salariu. Spunem ca in acest caz costul marginal al factorului (MFC) este egal cu pretul pietei factorului dat (wc), deoarece oferta de munca la wc este perfect elastica.
Daca insa presupunem ca intr-o localitate exista o singura firma care
angajeaza lucratori, firma se confrunta cu o oferta crescatoare 
si va trebui sa ofere un salariu mai mare
lucratorului suplimentar (altfel acesta nu intra pe piata muncii), dar si celor
deja angajati, care nu vor accepta sa lucreze mai ieftin.
Sa presupunem ca salariul trebuie marit de la w0 = 5 u.m. la
w1 = 6 u.m. pentru a putea angaja un nou lucrator. Costul marginal
al factorului (MFC) nu va fi w1 = 6 u.m., ci mai mare, deoarece
salariul tuturor lucratorilor vechi trebuie marit cu 1 u.m. Deci, 
.
Daca L0 = 100, atunci 
,
desi salariul platit celui de-al 101-lea lucrator este w1 = 6 u.m.
Firma plateste celor 100 lucrarori initiali 100 x 5 = 500 u.m./luna, iar daca mai angajeaza un lucrator va plati celor 101 lucratori: (5 x 100) + 6 + [(6-5) x 100] = 606, adica costurile sale suplimentare la angajarea celui de-al 101-lea lucrator reprezinta nu 6u.m. ci 606 - 500 = 106 u.m.
In concluzie, MFC > w si cand monopsonul decide angajarea unui nou lucrator va compara beneficiul suplimentar pe care-l obtine de pe urma acestuia cu MFC.
Beneficiile suplimentare aduse de un nou lucrator sunt date de curba cererii de munca si sunt concretizate in incasarile suplimentare obtinute de firma prin vanzarea produsului marginal al noului angajat (MRPL = MPL x MR).
Conditia de optim a angajatului este deci: MFCL = MRPL > wc. Deoarece MFC este mai mare decat wc = MCL, curba MFC este permanent deasupra curbei MC (adica a curbei ofertei de munca), ceea ce inseamna ca monopsonul, ca si monopolul, limiteaza outputul.
Legenda:
Din conditia de optim a monopsonului se deduce cantitatea
de munca cumparata pentru a se maximiza profitul angajatorului 
,
dupa care pretul va rezulta din curba ofertei de munca 
.
Talia pietei muncii se reduce, se angajeaza 
(piata concurentiala), cu care se va produce
mai putin decat Qc si astfel apare o pierdere seaca ce masoara
ineficienta monopsonului.
Salariul platit de monopson 
este
mai mic decat cel platit pe o piata libera (wc). Cu cat este mai
mare diferenta dintre cele doua salarii, cu atat este mai mare puterea de piata
a monopsonului si cu atat este mai mare si pierderea seaca.
In practica, monopsonul poate sa apara si pe piata unor resurse naturale sau a unor produse agricole si, mai ales, daca acestea au un grad inalt de specializare si, ca urmare, au un numar limitat de utilizatori.
lei/pahar
Apreciaza ca 
si 
|
