Obiective
Ca o consecinta a celor de mai sus, curba MR coincide in acest caz cu curba cererii p(Q). Firma reduce doar pretul unitatii aditionale vandute, deci noul pret (desi mai redus) mareste incasarea totala, fiind o incasare marginala pozitiva rezultata din efectul de cantitate pozitiv.
Incasarea totala este toata suprafata de sub curba cererii,
deci 
,
iar 
si 
in caz de concurenta perfecta. Deoarece 
,
rezulta ca monopolistul si-a dublat profitul.
Studiu de caz: Sindicatele discriminante
Sindicatele puternice se por comporta ca un monopol care aplica discriminarea perfecta si isi poate insusi intregul surplus "al consumatorilor" de munca (firmele angajatoare).
Deoarece ar fi foarte greu sa
se stabileasca un salariu diferentiat pentru fiecare ora de munca, sindicatele
recurg la o salutie alternativa: stabilesc atat salariul cat si numarul minim
al orelor de munca.
Asa cum se vede in fig. 11.5, daca piata muncii ar fi concurentiala, s-ar forma salariul w si s-ar valorifica H ore de munca.
Cumparatorii orelor de munca ar avea un surplus al consumatorilor egal cu (a+b).
Daca insa, toti ofertantii de munca formeaza un sindicat care functioneaza ca un monopol perfect discriminant, acesta cere un salariu care coincide cu curba cererii de munca pentru fiecare ora de munca pe care o "vinde" (deci, pentru ultima ora s-ar cere w) si astfel sustrage intregul surplus al consumatorilor.
O solutie alternativa, mai simplu de aplicat, ar fi sa stabileasca un singur salariu w* si numarul minim al orelor de munca H in asa fel incat suma totala incasata sa nu se modifice. Sindicatul pune angajatorul in fata unei alegeri: poti cumpara H ore de munca la salariul w* (deci suma totala a salariilor incasate ar fi H x w*) sau nimic.
Se poate observa ca daca sindicatul nu ar fixa decat w*, nu si numarul minim de ore de munca (H), atunci la w* s-ar cumpara doar H* < H ore de munca. Angajatorii sunt dispusi sa cumpere H ore de munca la w* numai deoarece cealalta alternativa ar fi sa nu cumpere nimic.
Angajatorii au un surplus al consumatorilor egal cu suprafata A pentru primele H* ore de munca, dupa care au un surplus negativ (suprafata C) pentru urmatoarele (H - H*) ore de munca. Profitul sindicatului este suprafata B + C, deci mai mult decat ar avea pe o piata concurentiala. Daca salariul w* se alege in asa fel incat suprafata A si C sa fie aproximativ egale, atunci sindicatul reuseste sa sustraga intregul surplus al consumatorilor, exact asa cum face un monopol perfect discriminant.
Studiu de caz: Telefonia mobila
Sindicatele de telefonie mobila recurg foarte frecvent la discriminare de gradul II. De exemplu, ele pot oferi doua (sau mai multe) pachete de abonament.
In primul pachet de abonament tariful de baza este 6300 u.m., ceea ce acopera convorbiri de 200 minute, iar la al doilea pachet tariful de baza este de 3100 u.m. si acopera convorbiri de 50 minute. La convorbirile care depasesc tariful de baza, pretul este diferentiat in functie de perioada zilei in care au loc, dupa cum se poate observa in tabel.
Deci, acel abonat care telefoneaza doar intre orele 8 -20 este avantajat de al doilea pachet daca numarul convorbirilor sale este sub 181, respectiv de primul pachet daca numarul convorbirilor sale este mai mare de 181 minute.
|
Intervalul orar |
Pachetul I |
Pachetul II |
||
|
|
Peste 200 minute (u.m./minut) |
51 - 100 minute |
101 - 150 minute |
Peste 151 minute |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Astfel, in privinta
obiectivului urmarit, cat si in privinta modului de realizare, discriminarea de
gradul II se aseamana cu cea perfecta. Diferenta consta mai ales in faptul ca
intensitatea separarii discriminante este mai redusa, deci este mai modesta si
conduce la cresterea profitului. Monopolul nu reuseste sa sustraga intregul
produs al consumatorilor, ci numai o parte a acestuia. Cu cat numarul treptelor
de pret este mai mare, cu atat ca fi mai aproape pretul fixat de monopol de
pretul de rezervare al consumatorilor si cu atat va fi mai mare extraprofitul
realizabil.
Studiu de caz: Alte obiective, alta discriminare
In multe tari in curs de dezvoltare discriminarea de gradul II, in cazul energiei electrice, se realizeaza intro maniera specifica:
|
Consumul din timpul zilei |
Sub 600 KWh |
3,7 u.m./ KWh |
|
Peste 600 KWh |
5,3 u.m./ KWh |
|
|
Consumul din timpul noptii |
Sub 2400 KWh |
1,9 u.m./ KWh |
|
Peste 2400 KWh |
2,7 u.m./ KWh |
Acest sistem tarifar este diferit fata de cel aplicat in tarile dezvoltate, deoarece pretul nu coboara, ci dimpotriva urca la cresterea consumului. Cauza acestei situatii trebuie cautata in obiectivele urmarite: nu cresterea profitului monopolului, ci mai degraba minimizarea pierderilor. Prin acest sistem se asigura ca si familiile cu venituri mici sa aiba acces la energia electrica. Pragul consumului din timpul zilei este mai redus cand se atinge varful de sarcina. Pragul mai inalt in cazul consumului nocturn urmareste stimularea consumatorilor sa transfere functionarea unor aparate mari consumatoare de electricitate pe timpul noptii.
Intreprinderea care nu dispune de suficiente informatii pentru a putea identifica fiecare cumparator in parte pentru a determina pretul lor de rezervare nu poate aplica o discriminare perfecta si nu poate sustrage integral surplusul consumatorilor. Dar, are suficiente informatii pentru a aplica o discriminare imperfecta.
Sa presupunem ca o firma are MC constant (=c) si poate delimita doua grupuri de consumatori care difera in privinta elasticitatii pret a cererii. Daca firma poate impiedica revanzarea intre cele doua grupuri de consumatori si cunoaste curbele cererii pe cele doua segmente de piata, atunci poate stabili preturi diferite pentru acestea. In acest caz, monopolul aplica o discriminare de gradul III: stabileste un pret mai mic pentru consumatorii care au cerere mai elastica si un pret mai mare pentru cei cu cerere rigida (sau mai putin elastica), oferind astfel un avatnaj celor mai sensibili la pret (mai saraci).
Profitul monopolului va fi:
Monopolul isi maximizeaza
profitul total daca maximizeaza profitul rezultat in urma vanzarii pe fiecare
segment de piata in parte. Fiecare membru al unui grup de consumatori cumpara
produsul la acelasi pret (acolo unde MCi = MRi). Deoarece
costul marginal pe cele doua segmente este identic (MC = c), conditia de profit
total maxim va fi: MR1 = MR2 = MC = c. Cu alte cuvinte, profitul
total este maxim cand incasarea marginala devine egala pe cele doua piete, caz
in care monopolului ii este indiferent pe care piata vinde urmatoarea unitate
de produs.
Studiu de caz: Uleiul de cocos
Un exemplu de firma dominanta pe plan mondial este cartelul producatorilor de ulei de cocos din Insulele Filipine, care actioneaza coordonat si se confrunta cu firmele concurentiale acceptatoare de pret din celelalte tari. Acest cartel - firma dominanta - detine 4/5 din exporturile de ulei de cocos ale lumii, avand indicele Lerner de 0,89 (aproape 1, at are un monopol).
- pana la 300 kWh p1= 6 u.m. / kWh
- 301-1000 kWh p2 = 4 u.m. / kWh
- peste 1000 kWh p3= 3 u.m. / kWh
a) Determinati cererea de energie electrica!
b) Ce cantitate de energie se cere la p3?
c) Care ar fi oferta de echilibru? Dar pe? Dar SC?
d) Care ar fi oferta, pretul si π de monopol ? Ce se intampla cu SC ?
e) Care ar fi π in cazul dicriminarii de pret de gradul II ? Cat se sustrage suplimentar din SC ?
f) Grafic ! Explicati !
|
