Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload

loading...



















































Politici comerciale. Instrumente si masuri de politica comerciala.

comert












ALTE DOCUMENTE

ASIROM, o societate respectata de parteneri si clienti!
AVARII POSIBILE LA MARFURI PE TIMPUL MANIPULARII SI TRANSPORTULUI
Bazar
CONTRACTELE ECONOMICE INTERNATIONALE
Scurt istoric despre e-commerce
OPERATIUNI NECESARE IN DERULAREA TRANZACTIILOR DE COMERT EXTERIOR
CADRUL GENERAL AL NEGOCIERII COMERCIALE. PROCESELE DE CUMPARARE SI VANZARE
Probleme de baza ale calitatii produselor
DISTRIBUTIA COMERCIALA A MARFURILOR
Citeva metode de finantare a tranzactiilor internationale

Politici comerciale. Instrumente si masuri de politica comerciala.

3.1. Politici comerciale - definire si obiective

Politica comerciala reprezinta o parte a politicii economice a unui stat care se refera la relatiile economice internationale ale acestuia. Ca atare, politica comerciala cuprinde totalitatea reglementarilor (juridice, administrative, fiscale, bugetare, financiare, bancare, valutare, etc.) adoptate de un stat in scopul, fie al promovarii, fie al restrangerii schimburilor comerciale externe, precum si al protejarii economiei nationale in fata concurentei straine.




Politica comerciala indeplineste urmatoarele functii principale:

promovarea relatiilor economice externe, respectiv promovarea exporturilor,

protejarea economiei nationale in fata concurentei strine, ceea ce presupune controlarea si reglementarea importurilor,

realizarea unui echilibru al balantei comerciale si de plati externe, precum si cresterea rezervelor valutare ale statului.

Politica comerciala a unui stat cuprinde urmatoarele categorii de instrumente si masuri:

a)     masuri de politica comerciala tarifara (vamala)

b)    masuri de politica comerciala netarifara

c)     masuri de politica comerciala de stimulare (promotionala) a exporturilor

In general, primele doua masuri se adreseaza cu prioritate importurilor, in timp ce ultima masura vizeaza exporturile.

Instrumente de politica comerciala tarifara (vamala)

Politica vamala a unui stat consta in reglementarile adoptate de acesta, referitoare la intrarile sau iesirile marfurilor in/din tara, fapt care implica: contolul marfurilor si a mijloacelor de transport la trecerea frontierei de stat, indeplinirea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale (impunerea vamala).

Principalul instrument al punerii in practica a politicii vamale este tariful vamal, care cuprinde taxele vamale percepute asupra marfurilor importate (sau exportate), precum si legile, codu 131h75b rile si regulamentele vamale. Tarifele vamale difera in functie de state.

Impunerea vamala indeplineste trei functiuni:

de natura fiscala - taxele vamale sunt o sursa de venit pentru bugetul statului,

de natura protectionista - taxele vamale protejeaza economia nationala de concurenta straina,

de negociere - statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii vamale reciproce sau nereciproce.

Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de state asupra marfurilor ce trec granita vamala a acestora. Asadar, taxele vamale sunt instrumente de politica comerciala de natura fiscala, ce constituie o sursa de venit pentru bugetul statului, avand o influenta directa asupra pretului marfurilor ce fac obiectul importului sau exportului respectiv.

Taxele vamale se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a)     dupa scopul impunerii (respectiv nivelul impunerii)

b)    dupa obiectul impunerii (sau felul operatiunii de comert exterior)

c)     dupa modul de percepere

d)    dupa modul de stabilire

a) Dupa scopul impunerii, taxele vamale se clasifica in:

taxe vamale cu caracter fiscal, care au in general un nivel mai redus, scopul acestora fiind obtinerea de venituri pentru buget,

taxe vamale cu caracter protectionist, care au un nivel mai ridicat, intrucat ofera protectie pietei interne in fata concurentei straine a marfurilor importate.

b) Dupa obiectul impunerii, taxele vamale sunt:

- taxe vamale de import, se percep asupra marfurilor importate, atunci cand acestea trec granita vamala a tarii importatoare. Ele protejeaza produsele nationale fata de marfurile straine, contribuind la cresterea preturilor acestora, diminuandu-le competitivitatea.

Taxele vamale de import au cea mai mare raspandire pe plan international, se aplica pe perioade lungi de timp si au un nivel mai ridica decat cele de export sau de tranzit.

taxele vamale de export se percep de stat asupra marfurilor exportate si urmaresc doua obiective: a) cresterea pretului produselor respective pe piata internationala, sau b) limitarea unor exporturi (de regula a unor produse neprelucrate - materii prime sau produse agricole), urmarind dezvoltarea anumitor ramuri industriale nationale pentru care exista baza de materii prime.

taxele vamale de tranzit, se percep de catre stat asupra marfurilor straine care traverseaza teritoriul vamal al statului respectiv. Acestea nu au o raspandire foarte larga, iar atunci cand se percep au un nivel scazut.

c) Dupa modul de percepere, taxele vamale sunt de trei catgorii:

taxe vamale ad-valorem

taxe vamale specifice

taxe vamale mixte

Taxele vamale ad-valorem se percep de catre stat asupra valorii vamale a marfurilor importate (sau exportate) sub forma unor cote procentuale care se raporteaza la valoarea vamala a marfurilor respective.



Taxele vamale specifice sunt percepute de stat pe unitatea de masura fizica a marfurilor importate sau exportate si se stabilesc sub forma unei sume absolute exprimate in moneda tarii respective. Practicarea acestui procedeu este mai greoi decat aplicarea taxelor ad-valorem, deoarece implica existenta unui tarif vamal foarte detaliat, in permanenta revizuibil si supus completarilor.

Taxele vamale mixte se percep atunci cand taxele ad-valorem nu sunt destul de protectioniste, astfel ca pe langa acestea se mai percepe o taxa vamala specifica (cand preturile inregistreaza importante scaderi).

d) Dupa modul de stabilire sau dupa modul de fixare de catre stat, taxele vamale se impart in patru categorii:

autonome (sau generale)

conventionale (sau contractuale)

preferentiale (sau de favoare)

de retorsiune (sau de raspuns), acestea cunoscand doua forme, respectiv: taxe anti-dumping si taxe compensatorii.

Taxele vamale autonome sunt stabilite de catre stat in mod independent, percepandu-se, de regula, asupra marfurilor importate din tarile cu care statul respectiv nu are incheiate acorduri comerciale si nu aplica clauza natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale conventionale se stabilesc de catre stat prin intelegeri cu alte state, conform clauzelor din acordurile bilaterale sau multilaterale incheiate. De regula se aplica intre statele care isi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate. Ca atare, acestea sunt mult mai reduse decat taxele autonome si, in general, au facut obiectul negocierilor tarifare in cadrul GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert) si, respectiv OMC (Organizatia Mondiala a Comertului). Clauza natiunii celei mai favorizate reprezinta acea prevedere inscrisa in acordurile comerciale si de plati prin care partile semnatare se obliga sa-si acorde reciproc toate avantajele pe care le-au acordat sau le vor acorda tarilor terte in domeniul relatiilor economice, in general, si comerciale, in special.

Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse (uneori sunt nule) si se aplica anumitor marfuri importate din anumite tari, fara a putea fi extinse. Acestea exprima un regim de favoare, fiind o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale de retorsiune (de raspuns) se aplica de catre stat ca raspuns la politica comerciala neloiala a altor state (politica de dumping sau politica de suventionare a exporturilor). Ca urmare, aceste taxe pot fi: taxe anti-dumping sau taxe compensatorii, si se percep ca taxe vamale suplimentare, peste cele in vigoare. Ele au un nivel prestabilit pe care nu-l pot depasi, respectiv taxele anti-dumping nu pot depasi marja de dumping (diferenta dintre pretul international si pretul de dumping - mai redus -), iar taxele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiei de export (sau primei de export).

Tariful vamal este un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum si taxele vamale percepute asupra fiecarui produs sau grupe de produse. Tariful vamal cuprinde si produsele scutite de impunere vamala la importul lor pe teritoriul vamal al tarii respective. Teritoriul vamal este spatiul geografic in interiorul caruia se aplica un anumit regim vamal si o anumita legislatie vamala.

Tariful vamal cuprinde o clasificare a marfurilor, avand la baza originea acestora (animala, vegetala, minerala) si gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite), sau o combinatie a acestor doua criterii.

Tarifele vamale sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT (cu conditia de a nu fi prohibitive), cu ajutorul carora se protejeaza piata interna de concurenta straina si pe baza carora se pot negocia concesii tarifare sau se pot institui masuri discriminatorii inrelatiile cu anumite state.

Instrumente de politica comerciala netarifara

Barierele netarifare reprezinta un complexde masuri de politica comerciala care impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxul international de bunuri si servicii in scopul protejarii pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de plati.

GATT a clasificat aceste bariere in cinci mari grupe:

a)     bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (restrictii cantitative la import)

b)    bariere care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor

c)     bariere care decurg din formalitatile vamale si adminstrative la import

d)    bariere care decurg din participarea statului la activitatile comerciale

e)     bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene (obstacole tehnice)

a) Bariere netarifare care implica limitarea cantitativa directa a importurilor.

Interdictiile la import interzic total sau partial, pe o perioada limitata sau nelimitata, importul anumitor produse. In acest caz sunt avantajati producatorii interni, fiind scutiti de concurenta straina.

Contingentele de import reprezinta plafoane maxime cantitative sau valorice admise la importul anumitor produse sau grupe de produse, pe o perioada limitata de timp ( de regula un an). Acestea pot fi globale, fara a se specifica tara de provenienta, sau bilaterale, aplicabile pentru o anumita tara.

Licentele de import sunt autorizatii acordate de stat firmelor importatoare pentru un anumit produs sau grupa de produse, valabile pe o anumita perioada de timp. Acestea pot fi automate, cand cererea de import este acceptata automat si vizeaza produse liberalizate la import, sau neautomate (de administrare a restrictiilor cantitative), cand se acorda selectiv, in functie de produs sau tara de origine, vizand produse neliberalizate la import.

Limitarile voluntare la export (sau autolimitarile la export) reprezinta limitari la export acceptate de tarile exportatoare. In caz contrar, ar exista posibilitatea ca tarile importatoare sa aplice contingente la import mai restrictive si mai dezavantajoase, pe o perioada mai lunga de timp.



Acordurile privind comercializarea ordonata a produselor reprezinta restrictii cantitative stabilite pe baza de negocieri oficiale bilaterale sau multilaterale, si care implica, pe langa restrictiile voluntare la export, si alte prevederi privind preturile, clauze de salvgardare, etc. In acst caz, participarea guvernelor este deschisa si oficiala.

b) Bariere netarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor:

Prelevarile variabile la import (taxele de prelevare), se practica in cadrul politicii agricole comunitare a UE, vizand importurile de produse agricole din terte tari. Acestea sunt un fel de taxe vamale suplimentare, care se calculeaza ca diferenta intre pretul de import si pretul comunitar al produselor respective, pret care, de regula, este mai ridicat decat pretul international. In masura in care preturile internationale scad fata de preturile comunitare, taxele de prelevare cresc, si invers, prin aceasta ele avand un rol protectionist mai eficient decat taxele vamale obisnuite.

Preturile minime si maxime la import . Preturile minime la import se folosesc in cazul in care produsele indigene au costuri de productie mai ridicate decat cele ale concurentei, sau daca preturile pe piata internationala scad, produsele externe devenind mai competitive. In acest caz tarile importatoare stabilesc preturi minime de import, care sunt foarte apropiate de nivelul preturilor interne cu ridicata la produsele indigene, urcand astfel preturile de import ale produselor respective. Se urmareste protejarea ramurii industriale sau agricole vizate. Preturile maxime la import se folosesc in cazul in care unele tari incearca o ridicare artificiala a preturilor anumitor produse pe care le exporta.. Ca raspuns, tarile importatoare stabilesc preturi maxime de import, limitand nivelul acestora, astfel incat sa nu depaseasca preturile produselor indigene similare.

Impozitele indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustarile fiscale la frontiera) denumite si bariere paratarifare. Acestea pot imbraca mai multe forme, printre care: taxa asupra valorii adaugate (TVA este un impozit general de consum care se percepe la fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, aplicandu-se de fiecare data numai la valoarea nou adaugata a fiecarui stadiu), taxa in cascada (se percepe pentru fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, dar se aplica la intreaga valoare a marfii, avand un caracter cumulativ), taxa de acciza (impozit perceput la produsele ce constituie proprietatea statului - bauturi, tutun, petrol, etc.), taxe oculte (percepute asupra bunurilor de consum productiv - echipamnete, mijloace de transport, etc), taxe portuare (percepute asupra documentelor de transport), taxe sanitare, taxe consulare, etc.

Taxele de retorsiune (taxele anti-dumping si taxele de retorsiune) se aplica ca masuri de raspuns fata de o politica comerciala neloiala (de dumping sau de subventionare a exporturilor).

Depunerile prealabile in valuta la import, prevad obligatia importatorilor de a depune in contul organelor vamale o anumita cota in valuta din valoarea probabila a viitorului import.Sumele depuse nu sunt purtatoare de dobanda, astfel ca importatorul va cauta sa compenseze acest lucru, fie prin ridicarea preturlui la produsul importat, fie prin negocierea unui pret mai scazut cu exportatorul. Aceasta masura descurajeaza de regula importurile.

c) Bariere netarifare care decurg din formalitatile vamale si administrative privind importurile. Acestea cuprind:

evaluarea marfurilor in vama (evaluarea vamala), caz in care organele vamale utilizeaza drept baza de impunere, cel mai ridicat pret din cele practicate la produsul importat (conform GATT exista cinci metodologii de evaluare vamala)

utilizarea documentelor numeroase si complicate, precum si a formalitatilor greoaie la import, care impiedica schimburile comerciale internationale.

d) Bariere netarifare care implica participarea statului la activitatile comerciale. In cazul acestora se disting:

achizitiile guvernamentale, respectiv bunuri si servicii cumparate de stat, ce devin bariere netarifare daca dau prioritate firmelor nationale comparativ cu cele straine,

comertul de stat, prin care unitatile economice de stat beneficiaza de avantaje privind impunerea fiscala sau de alta natura in raport cu firmele particulare,

monopolul statului asupra importurilor unor produse de prima importanta economica (cereale, titei, medicamente, etc.), fapt ce permite limitarea importurilor respective.

e) Barierele netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene (obstacole tehnice). Din aceasta grupa fac parte:

normele sanitare si fitosanitare, care prevad conditii obligatorii si extrem de severe pentru marfurile importate,

normele de securitate, ce cuprind conditii de calitate, prescriptii tehnice, de igiena, de securitate,

normele de ambalare, marcare,etichetare, care ocazioneaza cheltuieli suplimentare si adesea intarzieri in derularea contractelor

3.4. Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor

Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor rezida in totalitatea instrumentelor si masurilor adoptate atat de stat, cat si de firmele producatoare si de export, in scopul impulsionarii exportului global al unei tari.

Menirea acestor reglementari este de a influenta potentialii importatori, de a creste competitivitatea marfurilor exportate si de a cointeresa firmele exportatoare.

Acestea sunt , de regula, masuri ce se iau la nivel macroeconomic, si care imbraca o serie de forme concrete, cum ar fi:

negocierea si incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale si de plati, acorduri de cooperare economica internationala si alte conventii economice,

participarea la targuri si expozitii internationale in strainatate sau organizarea acestora in tara,



stabilirea de reprezentante comerciale in tarile partenere si organizarea de agentii comerciale in strainatate,

prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, acordarea de consultanta si asistenta tehnica de specialitate

promovarea unor diverse forme de publicitate externa pentru produsele de export.

Masurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic sunt clasificate in:

a)     masuri de natura bugetara,

b)    masuri de natura fiscala

c)     masuri de natura financiar-bancara

d)    masuri de natura valutara

a) Masurile de natura bugetara au drept scop sporirea competitivitatii marfurilor exportate si cresterea cointeresarii producatorilor si exportatorilor. Acestea imbraca trei forme:

Subventiile directe de export reprezinta sume de bani acordate agentilor economici pentru rentabilizarea activitatii de export, atunci cand preturile pe piata mondiala se situeaza la nivelul costurilor de productie .

Primele de export sunt acordate de catre stat exportatorilor care realizeaza volume ridicate la export sau exporta produse de mare importanta economica,

Alte instrumente bugetare - subventiile indirecte de export vizeaza stimularea intreprinderilor mici si mijlocii in activitatea de export. Se acorda astfel facilitati in domeniul: informational, asistenta tehnica de specialitate, efectuarea de studii si cercetari de piata de catre institutii de specialitate, organizarea de campanii de promovare de catre stat, etc.

b) Masuri de natura fiscala. Acestea urmaresc cresterea competitivitatii exporturilor pe seama reducerii sau eliminarii anumitor taxe sau impozite, avand drept scop cointeresarea exportatorilor prin cresterea castigului net realizat la export. Aceste masuri cuprind doua mari categorii de reglementari:

Facilitati fiscale acordate pentru marfurile exportate, care imbraca forma scutirii, reducerii sau restituirii impozitelor pe circulatia marfurilor. Acestea se acorda selectiv, in functie de importanta exportului pentru economie, si sunt de regula, direct proportionale cu gradul de prelucrare al marfurilor exportate. In aceasta categorie este inclus si importul cu scutirea conditionata a taxelor vamale, caz in care produsele importate urmeaza a fi incorporate in marfuri destinate exportului. Aceasta forma de stimulare se numeste drawback.

Facilitati fiscale acordate exportatorilor, care imbraca forma scutirii sau reducerii impozitului pe venitul provenit din exporturi. Acestea sporesc cointeresarea producatorilor si exportatorilor, fiind un fel de prime indirecte de export.

c) Masuri de natura financiar - bancara. Aceste masuri au luat o amploare deosebita in ultimul deceniu, datorita cresterii concurentei pe plan mondial. Principalele parghii utilizate in acest domeniu sunt:

Creditul de export, are un rol important in stimularea exporturilor cu valoare ridicata, si imbraca trei forme: creditul cumparator, care este acordat direct importatorului de catre o institutie specializata de creditare (banca sau consortiu bancar), creditul furnizor, care este acordat direct importatorului de catre furnizor (respectiv, exportator care la randul sau este creditat de o banca pentru contravaloarea contractului) si liniile de credit, care reprezinta o forma mai complexa a creditului cumparator. O linie de credit poate fi deschisa de catre o institutie bancara din tara exportatorului in favoarea unei banci, institutii financiare sau organizatii comerciale din tara importatorului. Acestea sunt deschise in baza unor acorduri interguvernamentale incheiate intre tara exportatoare si cea importatoare. In virtutea acestor acorduri, guvernele se angajeaza sa garanteze creditele acordate.

Asigurarea si garantarea creditelor de export.Acordarea asigurarii si garantarii creditelor de export importatorilor constituie o parghie importanta atat pentru importatori, cat si pentru exportatori, care devin cointeresati sa efectueze vanzari pe credit. Asigurarea creditelor se efectueaza pentru creditele furnizor si urmareste acoperirea riscurilor exportatorului de a nu incasa contravaloarea marfurilor vandute pe credit, la scadenta. Asigurarea se face de catre o institutie bancara din tara exportatorului. Garantarea creditelor se realizeaza pentru creditele cumparator, de catre o institutie bancara din tara importatorului, care se obliga fata de banca creditoare din tara exportatorului de a achita contravaloarea marfii livrate pe credit, daca debitorul (importatorul) devine insolvabil.

d) Masuri de natura valutara. Acestea sunt frecvent utilizate pe plan international, si urmaresc sporirea competitivitatii marfurilor exportate prin reducerea preturilor externe si prin cresterea cointeresarii exportatorilor, datorita castigurilor suplimentare in moneda nationala. Acestea cuprind:

Primele valutare, care sunt un fel de prime indirecte care se acorda exportatorilor cu ocazia preschimbarii valutei straine obtinute din export, in moneda nationala, la un curs de revenire mai avantajos decat cel oficial (curs cu prima). Primele valutare se pot acorda diferentiat, pe grupe de marfuri sau pe zone geografice, urmarind incurajarea exporturilor.

Deprecierea monedei nationale stimuleaza, de asemenea, exporturile de marfuri, atunci cand scaderea cursului valutar al monedei nationale se produce intr-un ritm mai rapid decat scaderea puterii interne de cumparare a acesteia, iar cererea externa pentru marfurile exportate este elastica fata de pret. Pe termen lung, la nivel macroeconomic, deprecierea monedei nationale, ca instrument de stimulare a exportului, conduce, de regula, la inrautatirea raportului de schimb al tarii respective si la deteriorarea pozitiei acesteia in economia mondiala. Aceasta masura, duce pe termen lung, la o scurgere de venit national in afara granitelor tarii exportatoare, chiar daca firmele nu pierd in moneda nationala. De aceea, aceasta masura nu este recomandabila pe termen lung.



loading...











Document Info


Accesari: 19621
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )