Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Citeva metode de finantare a tranzactiilor internationale

comert




Cīteva metode de finantare a tranzactiilor internationale

Īn paragrafele de īnceput ale lucrarii de fata am facut o delimitare a notiunilor care intra īn alcatuirea titlului disciplinei. La un moment dat am ajuns si la faptul ca pentru īncheierea īn bune conditii a unui contract este necesar sa fie respectate toate obligatiile care decurg din acel contract. Daca livrarea marfii, precum si celelalte componente ale expedierii nu fac obiectul lucrarii, īn schimb partea cu onorarea obligatiilor financiare ale importatorului se īnscrie īn categoriile economice care vin īn legatura directa cu obiectul īn cauza. Pentru aceasta este nevoie de resurse financiare īn sumele si la termenele stabilite.




O prima modalitate prin care se pot procura resurse sīnt operatiunile la vedere, asa cum am mai spus. Dar avīnd īn vedere faptul ca īn conditiile comertului mondial contemporan cu devansarea ritmului de crestere a lichiditatilor de catre ritmul de crestere al comertului, iar pe aceasta cale cu cresterea gradului de īndatorare, devine din ce īn ce mai obisnuita obtinerea de fonduri de pe piata creditului. Īn aceasta directie voi trata mai departe despre diferite modalitati de apropiere a resurselor.

3.1. Creditul de scont

Scontarea reprezinta operatiunea prin care, īn schimbul une\ui efect de comert - cambie sau bilet la ordin - exprimat īn lei sau valuta, banca pune la dispozitia posesorului creantei, valoarea efectului, mai putin agio - dobīnda si comisioanele aferente - īnainte de scadenta efectului respectiv.

Cambia reprezinta titlul de credit care pune īn legatura trei persoane: a) tragatorul, persoana fizica care emite cambia; b) trasul, persoana indicata sau obligata sa plateasca cambia si c) beneficiarul, persoana īn favoarea careia se emite cambia.

Biletul la ordin reprezinta titlul de credit care pune īn legatura doua persoane: a) tragatorul, persoana fizica sau juridica care emite biletul la ordin si b) beneficiarul, persoana īn favoarea careia a fost emis biletul la ordin. Tragatorul si trasul sunt una si aceeasi persoana, iar acest fapt se constituie ca un element specific al biletului la ordin.

Cambia si biletul la ordin, ca titluri de credit, cuprind ca element definitoriu: obligatia trasului de a plati beneficiarului o anumita suma de bani la o data stabilita - scadenta.

Īn cazul īn care posesorul legal al unei cambii sau al unui bilet la ordin (beneficiarul sau ultimul giratar īntr-un sir neīntrerupt de giruri) doreste īncasarea sumei īnscrise īn titlul de credit īnainte de scadenta, acesta poate gira titlul catre o societate bancara, operatiune ce poarta denumirea de scontare.

Scontarea este o operatiune negociabila, iar atunci cīnd exista cele mai mici dubii asupra certitudinii īncasarii sumei la scadenta, banca are dreptul si obligatia de a nu accepta operatiunea de scontare.

Creditele de scont:

ofera tragatorului, persoanei care emite cambia, posibilitatea procurarii imediate de capital si impiedica contractarea altor tipuri de credite;

sunt de obicei mai ieftine din punct de vedere al dobīnzilor ;

nu necesita depunerea de garantii suplimentare;

ofera posibilitatea transferarii riscului de curs valutar asupra bancii scontatoare, īn cazul cambiilor īn valuta.

Īncheierea contractului de credit de scont

De regula va fi acordata o linie de credit, īn sensul unei valori maxime pīna la care debitorul poate sa depuna cambii spre scont 333h75d are. Aceasta linie de credit - numita contingent de scontare - īi sta debitorului la dispozitie pentru a o utiliza continuu īn functie de necesitati. Aceasta īnseamna ca dupa plata cambiilor scadente exista posibilitatea unei noi depuneri de cambii spre scontare pīna la limita stabilita. Durata unui astfel de credit poate sa fie de cīteva luni pīna la maxim un an de zile.

Dobīnzile de scontare

Marimea dobīnzilor de scont percepute de banca se bazeaza pe evolutia dobīnzilor de pe piata, care depinde la rīndul ei de marimea ratelor de scontare ale BNR.

Rata dobīnzii stabilita īn momentul cumpararii unei cambii ramīne constanta pentru restul perioadei de valabilitate a cambiei, indiferent daca BNR mareste sau micsoreaza rata scontului.

Creditele de scont se garanteaza cu īnsasi titlurile respective, pentru care prin scontare, pe calea girului, drepturile de creanta izvorīte din acestea revin direct bancii care le-a scontat.

3.2. Creditele īn cont curent

Creditele īn cont curent reprezinta potentialul de lichiditati utilizat pentru acoperirea necesitatilor de capital pe termen scurt ale debitorului: Īn cadrul limitelor si a duratei de valabilitate stabilite, debitorul poate dispune de creditul īn cont curent īn masura dorita.

Din punct de vedere formal creditele in cont curent pot sa aiba o durata de valabilitate scurta pana la cel mult medie. In masura in care credibilitatea debitorului este neandoielnica bancile sunt pregatite practic de obicei sa prelungeasca durata de valabilitate a creditului.

Pe langa garantiile clasice ce se percep pentru contractarea creditelor in cont curent, care sunt de obicei bunuri ale activelor imobilizate, (de ex. dreptul de ipotecare a bunurilor) mai pot fi percepute si garantii care sunt mai greu de evaluat si necesita o supraveghere mai intensiva (de ex. cesiunea de marfuri, creante etc.). Daca debitorul da dovada de o credibilitate financiara neandoielnica bancile sunt pregatite sa acorde si "credite in alb" -fara garantii.

Creditele in cont curent servesc de obicei finantarii tranzactiilor economice internationale pe termen scurt, ca de exemplu finantarea achizitionarii de marfuri, finantarii perioadei de depozitare, finantarii ciclului de productie si a stocului de creante.

Ca si cazuri tipice de finantare a operatiilor economice de export pot fi mentionate finantarea termenelor de plata acordate partenerului extern dar si achizitionarea de marfuri si a ciclului de productie.

Importatorii finanteaza prin intermediul creditelor in cont curent in special achizitionarea de marfuri in strainatate. Astfel ei acopera perioada de timp pana la intrarea veniturilor din vanzarea marfurilor exportate.

Pentru contractarea creditelor in cont curent bancile percep dobanzi, care sunt de regula variabile si dependente de evolutia dobanzii pe piata.

De regula bancile mai percep pentru contractarea creditelor in coint curent si comisioane. Dar, pentru debitor este mult mai avantajoasa asa zisa dobnada neta, in cadrul careia sunt iuncluse atat rata dobanzii cat si acest comision.

Pe langa dobanzi, bancile mai percep si comisioane pentru operatiile in cont, iar in cazul depasirii creditului se mai percepe si un comision pentru depasirea creditului.

In cazul creditelor in devize, dobanzile percepute sunt dependente de nivelul dobanzilor de pe piata capital a tarii respective.

Caracteristicile creditelor in cont curent

Creditele in cont curent sau creditele pentru prefinantarea exporturilor in lei si valuta au ca destinatie satisfacerea necesitatilor curente sau exceptionale ale clientilor ocazionate de fabricarea produselor destinate exportului si se aproba pe baza documentatiei prezentate de agentii economici, cu conditia existentei contractelor de export sau comenzilor ferme incheiate direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari care fac obiectul creditului solicitat, din care sa rezulte: cantitatea si felul marfii, conditiile si graficul de livrare, modalitatea si termenele de plata, pretul marfii in valuta la valoarea CIF sau FOB, dupa caz.

In limitele stabilite debitorul poate utiliza creditul in cont curent corespunzator nevoilor sale de capital in orice moment si in proportia dorita. Aceasta inseamna ca debitorul poate inapoia creditul in cont curent si il poate reannoi in functie de necesitati.

Creditele in cont curent maresc considerabil dispozitia spre lichiditati si usureaza planificarea financiara a debitorului, deoarece ele reprezinta un potential de echilibrare pentru capitalul necesar in scadere al debitorului.

Creditele pentru prefinantarea exporturilor se acorda pentru aprovizionari din productia interna (in lei) sau din import (in valuta ) cu materii prime si materiale, semifabricate, subansamble, combustibili, energie si alte cheltuieli ocazionate de realizarea productiei destinate exportului cu desfacere asigurata, fara a depasi 12 luni de la acordare, cu exceptia produselor cu ciclu lung de fabricatie. Aceste credite vizeaza de regula ciclu de aprovizionare-productie dar pot acoperi si sfera circulatiei, adica desfacere-incasare.

Costurile creditelor de prefinantare

Marimea costurilor care pot sa apara la contractarea unui credit de prefinantare depinde de metoda de calcul a costurilor a bancii creditoare precum si de capacitatea de negociere a debitorului.

In principiu pot sa intervina urmatoarele tipuri de costuri:

a)     Dobanda activa sau dobanda ce trebuie platita pentru creditul contractat

b)    Comisionul perceput pentru creditul de prefinantare

c)     Comisionul pentru depasirea creditului

d)    Taxele pentru operatiile in cont curent

e)     Cheltuieli exceptionale

a) Dobanda activa

Rata dobanzii stabilita in contractele de credit de prefinantare este de regula variabila. Aceasta inseamna ca banca este indreptatita sa modifice oricand rata dobanzii active, tinand cont de nivelul dobanzii pe piata financiara si pe piata de capital. Astfel nu este stabilit care dintre diferitele rate ale dobanzii de pe piata financiara sau de pe piata de capital sunt marimi de referinta pentru nivelul ratei dobanzii la creditele de prefinantare si nici cat de mare trebuie sa fie scumpirea fata de nivelul dobanzii de referinta.

O rata a dobanzii fixa ii poate fi oferita debitorului doar in cazuri exceptionale si doar pentru intervale mici de timp.

In cazul in care banca nu incadreaza comisionul pentru creditul de prefinantare intr-un cont separat, ci il include in rata dobanzii active, marind-o astfel, vom vorbi de o rata neta a dobanzii. Aceasta rata neta a dobanzii prezinta pentru debitor avantajul posibilitatii de comparare mai usoare cu diferitele oferte ale institutiilor de credit.

b) Comisionul perceput pentru creditul de prefinantare

Exista diferite metode de calcul pentru stabilirea marimii comisioanelor la credit:

-Exact din ziua contractarii creditului

Comisionul la credit poate fi calculat exact din ziua in care s-a contractat creditul. Aceasta metoda de calcul conduce parctic la rata neta a dobanzii, deoarece atat rata dobanzii active cat si rata comisionului sunt definite ca amrimi anuale si se refera la aceeasi baza de calcul.

-Tinand cont de cel mai mare sold debitor al unei luni

Comisonul la credit poate fi calculat avand in vedere cel mai mare sold debitor al lunii in care a fost contractat creditul. El va fi exprimat in acest caz printr-o rata lunara.

Aceasta metoda de calcul prezinta dezavantaje pentru debitor atunci cand acesta utilizeaza creditul de prefinantare intr-o perioada scurta dar in volum mare, in timp ce in restul timpului utilizeaza creditul doar intr-un volum mic.

se retine din valoarea totala a creditului

Comisionul la credit se calculeaza tinand cont de valoarea totala a creditului, indiferent de volumul in care creditul a fost utilizat. Aceasta metoda de calcul a comisionului este neobisnuita si destul de rar utilizata.

tinand cont de partea neutilizata a creditului

Comisionul la credit poate fi calculat tinand cont de partea neutilizata a creditului, deci ca o diferenta intre intre valoarea totala a creditului contractat si valoarea creditului utilizat efectiv.

c) Comisionul pentru depasirea creditului sau comisionul pentru descoperire

Bancile vor percepe comisioane pentru depasirea creditelor in urmatoarele cazuri:

-daca debitorul dapaseste limita maxima stabilita in contractul de credit

-daca un detinator de cont bancar cantracteaza un credit fara a fi fixata in prealabil o limita pana la care va fi creditat

-daca debitorul nu a rambursat creditul la scadenta si nici nu a amanat scadenta credituui

Comisionul pentru depasirea creditului se calculeaza tinand cont de suma cu care a fost depasit creditul si de durata cu care a fost depasita scadenta.

Valoarea cu care a fost depasit creditul reprezinta diferenta dintre valoarea creditului contractat si valoarea reala utilizata.

d) Taxele pentru operatiile in cont

Bancile utilizeaza diferite metode pentru a calcula taxele ce vor fi percepute pentru derularea operatiilor in cont. Vor fi percepute sume globale lunare, dar partial si taxe pentru fiecare inregistrare contabila sau taxe in functie de tipul de afacere desfasurat.

e)     Cheltuieli exceptionale

Cheltuielile exceptionale intervin de exemplu la evaluarea garantiilor si in alte cateva ocazii speciale

3.3. Creditul furnizor

Creditul furnizor este un credit acordat de banci exportatorilor, in calitatea lor de furnizori, in situatia in care exportatorul va acorda partenerului sau de contract o amanare pentru plata marfurilor livrate.



Acest tip de credit presupune existenta a doua relatii distincte: un credit in marfa acordat de catre exportator importatorului prin acceptarea platii la un termen ulterior livrarii si un credit in bani acordat de o banca exportatorului.

Creditul in marfa ii va fi acordat importatorului de catre exportator in cadrul unui contract de furnizare care poate sa imbrace forma unui contract de vanzare - cumparare, a unui contract de export etc., prin care exportatorul va amana termenul de efectuare a platii de catre importator la o data ulterior stabilita.

Pentra ca exportatorul sa-si poata desfasura in conditii normale activitatea, va contracta un credit furnizor la o banca.Creditul furnizor reprezinta un credit acordat de o banca exportatorului in calitatea acestuia de furnizor.

Pentru garantarea creditului furnizor exportatorul va transmite toate garantiile aferente afacerii de export ce trebuie finantate bancii creditoare, in special drepturile ce rezulta din creanta de export asupra importatorului si garantiile depuse de acesta pentru realizarea tranzactiei ( Garantia de incasare a platii din partea bancii importatorului) precum si toate drepturile ce rezulta din garantiile statale sau dintr-o asigurare a creditului.

Alaturi de creditele de furnizare acordate pe baza garantiilor statale se acorda si credite de furnizare fara garantii statale. Premisa necesara pentru a acorda astfel de credite o reprezinta credibilitatea financiara ridicata a exportatorului. Bancile acorda o atentie deosebita garantiilor depuse, in special creantelor cedate precum si capacitatii de plata a bancii importatorului in cazul in care aceasta a preluat garantia de plata.

Creditul furnizor pe termen mediu este acordat pe o periada de pana la patru ani iar creditul furnizor pe termen lung este acordat pe perioada de peste patru ani. Perioada de contractare a creditului poate fi insa prlungita in functie de credibilitatea financiara a dedibtorului si in functie de relatiile existente intre el si banca in trecut.

Etapele derularii acestui mod de finantare sīnt urmatoarele :

1. Obligatia de plata a importatorului fata de exportator pe baza contractului de export ( Creanta de export fata de importator)

In contractul de export sunt fixate conditiile de plata, dobanzile de cumparare, garantiile depuse etc.

In contractul de export pot fi prevazute de exmplu urmatoarele rate si termene de plata:

10% avans intr-un anumit timp de la incheierea contractului

5% plata intermediara efectuata in momentul primirii documentelor

85% din restul valorii de plata va fi achitata in rate semestriale incepand cu primele sase luni din momentul livrarii efective a marfurilor

2. Cererea importatorului la o banca solvabila de preluare a avalului

Dupa caz avalul poate sa imbrace forma unei garantii de incasare a platii, unei cambii sau a unei alte forme de garantie.

Preluarea avalului (a garantiei de incasare a platii) in favoarea exportatorului

Exportatorul va solicita importatorului aducerea unei garantii de incasare a platii. Aceasta garantie de incasare a platii poate sa fie acordata direct in favoarea bancii exportatorului si nu exportatorului.

3. Exportatorul solicita si obtine o asigurarea statala a exportului pentru faza de productie sau pe perioada de creditare, de existenta a creantei

In masura in care exportatorul considera necesara garantarea importului printr-o garantie statala trebuie sa faca demersurile de rigoare inainte de incheierea contractului de export.

4. Cererea de credit/ Incheierea contractului de credit

Exportatorul ar trebui sa poarte discutii cu banca sa pe marginea creditului ce doreste sa-l contracteze inainte de inceperea negocierilor la contractul de export. Acest aspect este foarte important deoarece poate sa inlature eventualele costuri apreciate ale finantarii precum si dubiile in privinta marimii garantiilor necesare.

Pentru obtinerea contractului de credit, exportatorul trebuie sa depuna de regula urmatoarele documente, respectiv sa furnizeze urmatoarele informatii:

- informatii despre cumparatorul extern si eventualii giranti ai acestuia

copii dupa cererea de asigurare din partea statului ce a fost eventual depusa respectiv copie dupa contractul de asigurare in cazul in care a fost aprobata

copie dupa contractul de export

Banca ve verifica documentele depuse si informatiile furnizate si va intra in contact cu furnizorul in cazul in care are neclaritati. Pe baza acestor date banca va face oferta de finantare. Conditiile in care banca este pregatita sa acorde creditul este stabilit in functie de fiecare caz in parte.

In contractul de credit va mai trebui specificata destinatia creditului furnizor pentru finantarea unei anumite afaceri de export.

Marimea creditului depinde de conventiile afacerii de export. In principiu aceasta depinde de valoarea care i-a fost acordata importatorului conform contractului de export sub forma de credit si in cazul in care intervin asigurarile din partea statului depinde si de marimea acestora.

5. Transferul garantiilor catre banca

Exportatorul trebuie sa depuna bancii urmatoarele garantii:

-cedarea creantelor ce iau nastere din tranzactia de export

-cedarea tuturor garantiilor aferente creantelor de export, in special a garantiei de incasare a platii data de catre banca importatorului, in situatia in care aceasta nu este acordata direct in favoarea bancii exportatorului.

-cedarea tuturor pretentiilor ce decurg din asigurarile statale

6. Rambursarea creditului

Acordarea creditului exportatorului poate sa aiba loc in principiu:

-corespunzator desfasurarii productiei (Progress payment) sau

-in momentul livrarii (executarii) marfurilor sau in momentul in care ia nastere creanta de export.

7. Platile importatorului

In masura in care banca exportatorului a facut publica importatorului cedarea creantei de export, importatorul este obligat sa plateasca direct bancii exportatorului ratele scadente. Banca exportatorului va trece in contul curent al acestuia ratele achitate.

In cazul in care dobanda perceputa pentru creditul acordat exportatorului este mai mare decat dobanzile pe care acesta le-a acordat importatorului, atunci exportatorul va trebui sa faca bancii sale plati suplimentare la scadenta.

3.4. Creditul prin cesiunea de creante

Creditele pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii se acord exportatorilor pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii curente pe perioada de la livrarea produselor si pana la incasarea contravalorii lor de la partenerii externi, fara a depasi 12 luni de la contractarea creditului.

Acordarea creditelor pentru exportul de produse garantatea cu creante asupra strainatatii va fi conditionata de asigurarea acestora impotriva riscului comercial de neplata, atunci cand banca considera necesar, pe toata perioada de creditare, de catre EXIMBANK sau orice alte institutii specializate.

Pentru a se evita dubla creditare, creditele pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii nu se vor acorda agentilor economici care au beneficiat de credite pentru prefinantarea exporturilor, destinate acoperirii intregului ciclu de aprpvizionare-productie-desfacere-incasare.

Asigurarea impotriva riscului de tara este obligatorie pentru contractele de export catre partenerii din alte tari, cu exceptia tarilor din categoria "A", nominalizate de Banca Nationala a Romaniei.

Creditele pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii se acorda numai dupa prezentarea comunicarii de la o societate bancara din tara sau din strainatate, agreata de banca, a deschiderii acreditivului de export irevocabil, in favoarea beneficiarului de credit, sau alte forme de plata garantate bancar ( Scrisoarea de garantie bancara, efecte de comert avalizate de alte societati bancare agreate de banca etc.) si cu respectarea urmatoarelor conditii:

agentii economici solicitanti sa aiba contul curent si contul valutar deschise la banca si sa-si deruleze activitatea prin aceste conturi;

incasarea valutei aferente exporturilor pentru care s-au primit creditele de export si operatiunile de transformare a acesteia in lei sa se faca prin conturile deschise la banca;

in situatia in care exporturile se efectueaza prin comisionari se va tine seama si de urmatoarele:

in cazul acreditivelor cu plata prin alte banci din tara agreate de banca, unde comisionarii au deschis conturi se vor cesiona incasarile din aceste acreditive cu acordul bancilor respective;

in cazul exporturilor faraacreditive, scrisori de garantie bancara etc., la clientii cu standing financiar ridicat si serviciul datoriei bun se vor cesiona incasarile certe din exporturile respective si din alte exporturi derulate prin banca.

Acordarea acestor credite se face prin cesionarea/gajarea efectelor de comert (cambii si bilete la ordin) sau a acreditivelor doveditoare ale existentei creantelor exportatorilor asupra partenerilor din strainatate.

Banca se va asigura ca efectele de comert (cambiile si biletele la ordin) sunt avalizate de banca importatorului, iar acreditivele irevocabile si neconditionate sunt emise de catre banca importatorului, care trebuie sa fie agreata de banca.

Platile din credite garantate cu creante asupra strainatatii se pot efectua integral, la o data stabilita sau in transe succesive, in perioade stabilite impreuna cu agentul economic si se vor inscrie in contractul de credite. Daca in cadrul uneia din perioadele mentionate mai sus, transa respectiva nu a fost utilizata in intregime, banca care gestioneaza creditul va putea aproba o periada suplimentara de initiere a platii pana la 30 de zile.

Pentru garantarea creditelor pentru export si a celor pentru exportul de produse, din paleta de garantii prevazute de normele de lucru este obligatorie cesiunea de creanta asupra incasarilor din contractele de export, ce se deruleaza prin banca.

Pentru a functiona corespunzator, cesiunea de creanta trebuie realizata cu respectarea tuturor prevederilor legale, inclusiv obtinerea acordului din parte debitorilor cedati, din tara sau din strainatate.

In acest sens, banca va credita de regula afaceri in care debitorii cadati (firmele straine) sunt clienti ai unor banci straine agreate, cu care exista relatii de corespondent si cont curent. Informatii despre aceste banci se vor obtine de la Directia Generala de Metodologie si Management al Riscurilor din Centrala Bancii.

3.5. Factoringul de export

Factoringul reprezinta un contract incheiat intre o parte denumita "aderent", furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancara sau institutie financiara specializata, denumita "factor", prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarire creantelor si protectia riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare sau de gaj, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.

Scocietatile de factoring - factorul - preiau in principal urmatoarele functii:

- Functia de finantare-printr-o creditare imediata minus o marja de siguranta (in general 80 la suta din valoare)

- Functia de protectie impotriva riscului de neplata. Societatile de factoring nu preiau insa riscurile politice.

- Functia de prestare de servicii: de exemplu administrarea creantelor, urmarirea creantelor, incasarea creantelor, verificarea bonitatii debitorului

- partial functia de preluare a riscului de curs valutar

Spectrul functiilor indeplinite de factor stabileste forma de factoring. Astfel se pot face deosebiri intre factoringul standard, factoringul real, factoringul nereal etc.

Factoringul de export prezinta pentru exportatori urmatoarele avantaje:

- avantaje din punct de vedere al lichiditatii si finantarii

- avantaje bilantiere si fiscale

- avantaje din punct de vedere al garantiilor si prestarii de servicii

Costurile factoringului rezulta din:

-taxele, comisioanele de factoring pentru administrarea si incasarea creantelor din export

-comisioanele pentru preluarea riscului de neplata a creantei

-dobanzi pentru punerea la dipozitie a mijloacelor de finantare

-costuri din garantiile pentru riscul de curs valutar in cazul creantelor in valuta

Marimea costurilor de factoring depinde de particularitatile creantelor de export si va fi stabilita individual.

Etapele derularii operatiunilor sīnt :



Incheierea contractului de vanzare cumparare

Conditiile de plata ale contractului de vanzare-cumparare includ precizarea termenului de plata. Exportatorul trabuie sa aiba in vedere faptul ca societatile de factoring, factorii, cumpara creante interne cu durata de valabilitate de maxim 120 de zile si creante de xport cu o durata maxima de valabilitate de pana la 180 de zile.

Livrarea marfurilor si intocmirea facturii

De regula exportatorul comunica importatorului prin factura vanzarea creantei factorului, odata cu faptul ca importatorul va trebui sa plateasca societatii de factoring cu efect eliberator de obligatii.

Pentru reclamatii in ceea ce priveste marfurile livrate, reducerile de pret, exportatorul va ramane in continuare responsabil.

Vanzarea creantei in cadrul contractului de factoring

Aderentii - furnizorii de marfuri, prestatorii de servicii - incheie cu factorii contracte de factoring generale, care cuprind vanzarea creantelor interne sau externe sau cel putin a unei anumite categorii de creante. Aceasta vanzare a creantelor se realizeaza prin intermediul contractelor de factoring.

Creditarea contravalorii creantei

Factorii analizeaza credibilitatea financiara, solvabilitatea importatorilor inainte de cumpararea creantelor si vor fixa o limita pe fiecare importator, limita pe care exportatorul trebuie sa o respecte. In cadrul acestei limite factorii cumpara creante si vor vira contravaloarea acestora imediat intr-un cont al exportatorului.

Pe langa costurile de factoring, cheltuilile cu prestarea de servicii, dobanzile si eventual riscul de neplata a creantei, cu care este recompensat factorul, acesta va mai percepe o garantei in valoarea de 10% pana la 20% ca si rabat la valoarea creantei. Aceasta marja de siguranta in favoarea factorului ii va fi inapoiata exportatorului dupa plata creantei de catre importator minus eventualele reduceri acordate acestuia.

Prin urmare, daca factorul nu preia riscul de neplata a creantei, acesta isi rezerva dreptul de a inapoia creanta exportatorului in cazul in care importatorul nu va efectua plata.

Publicarea cumpararii creantei

In cazul in care Exportatorul nu il informeaza pe importator oadata cu emiterea facturii de faptul ca a vandut creanta unui factor, atunci caesta va aduce la cunostinta importatorului faptul ca a cumparat creanta fata de el. Importatorul va trebui astfel sa plateasca cu efect eliberator de obligatii factorului si nu exportatorului.

Plata la scadenta a creantei

Importatorul plateste la scadenta creanta.

Plata garantiilor retinute

Dupa efectuarea definitiva a platii de catre importator, factorul va plati exportatorului si marja de siguranta retinuta acestuia.. Din aceasta valoare factorul va scadea reducerile acordate importatorului de catre exportator-rabate sau reduceri de pret etc.

In cazul in care factorul a preluat si riscul de neplata a importatorului, atunci va trebui sa plateasca exportatorului garantiile retinute chiar daca creanta nu a fost incasata.

Exista si cazuri in care societatea de factoring nu trage ea insusi creanta din export cumparata, ci o vinde mai departe unui factor din tara importatoare sau dintr-o terta tara. Astfel vor fi transmise de regula toate riscurile asupra factorului din tara importatoare respecti tara terta.

Avantajul pentru factorul ce vinde mai departe creanta consta in transferarea riscurilor precum si a obligatiei de refinantare asupra factorului din tara importatoare sau din tara terta. Dezavantajul consta in reducerea marjei de venit.

Conditiile impuse exportatorilor

Societatile de factoring impun exportatorilor vanzatori de creante o serie de conditii care pot fi grupate dupa urmatoarele criterii:

Durata de valabilitate a crentelor de export vandute nu ar trebui sa depaseasca 180 de zile

Asupra creantei nu trebuie sa aiba drepturi terte persoane si valoarea lor trebuie sa fie fixa

Creantele nu trebuie impovarate cu excluderea cesiunii datornicului

Cercului de cumparatori respectiv tarilor importatoare nu ar trebui sa le fie impuse efecte de comert prea puternice

Bonitatea si seriozitatea exportatorilor trebuie sa fie garantata, deoarece factorul trebuie sa se poata baza pe faptul ca, creantele cumparate exista intradevar.

Functiile factoringului

Functia de finantare

Argumetul major pentru participarea la procedura de factoring este in cazul majoritatii vanzatorilor de creante functia de finantare: dupa ce creanta asupra clientilor a luat nastere, factorul va pune imediat la dispozitia vanzatorului creantei contravaloarea acesteia minus o marja de siguranta

In special in comparatie cu creditul din cesiunea de creante, care fixeaza cote mai mici de imprumut pentru stocul de creante al unui client, factoringul se dovedeste a fi aleternativa preferabila sub aspectul finantarii. Afluenta mare de capital pe care exportatorul o obtine de la societatea factor, ii ofera posibilitatea sa acorde importatorilor termenul de plata marketingo-politic dorit. In afara de aceasta exportatorului i se ofera posibilitatea sa achite facturile propriilor furnizori

Factoring-ul se dovedeste a fi un procedeu de finantare adaptabil. Societatile factor sunt de regula dispuse sa cumpere un volum tot mai mare de creante din export, atunci cand cifra de afaceri din comertul exterior creste, ceea ce explica definirea factoringului ca o tehnica de finantare orientata spre volumul de tranzactii.

Un alt argument pentru participarea la procedura de factoring poate fi imbunatatirea indicatorilor bilantieri, in special imbunatatirea relatiei Capital propriu-Capital strain, in masura in care veniturile din factoring sunt intradevar folosite pentru stingerea datoriilor existente.

Functia de protectie impotriva riscului de neplata

Daca societatea factor preia de la exportator riscul pentru neancasarea unei creante (ceea ce este o regula azi), atunci acesta, exportatorul va fi asigurat prin vanzarea creantei de riscul neplatii acesteia in masura in care acesta se datoreaza incapacitatii de plata a importatorului.

Societatea factor retine un procent de pana la 20% din valoarea creantei sub forma unei marje de siguranta. Aceasta retinere sub forma marjei de siguranta ii va fi platita exportatorului in orice caz, dupa ce importatorul a efectuat plata la societatea factor sau dupa un anumit termen, in general 120 de zile de la expirarea creantei, deci in cazul in care exportatorul nu a efectuat plata datorita incapacitatii de plata.

Inainte de preluarea riscului de neancasare a creantei, societatea factor va supune unui examen intensiv de solvabilitate pe clientii vanzatorilor de creante, ceea ce va avea ca si rezultat stabilirea unei limite pe client. Societatea factor este pregatita sa-si asume riscul de neancasare a creantei pana in cadrul acestei limite. Daca exportatorul va livra unui importator peste limita stabilita atunci va trebui sa suporte el insusi riscul de neancasare a creantei..

Societatile factor sunt pregatite sa preia riscurile economice in cadrul schitat, dar exclud practic preluarea riscurilor politice. Ele vor cumpara doar acele creante la care in momentul achizitionarii nu cred sa recunoasca un risc politic major al tarii importatoare. Deoarece in cazul riscurilor politice societatile de asigurare au o conduita asemanatoare, exportatorului nu ii ramane decat posibilitatea asigurarii statale-garantii de tip Hermes.

Riscul de curs valutar care exista in cazul creantelor in valuta nu este preluat de catre societatea factor.

Functia de prestare de servicii

Dupa cum o arata si structura contractului de factoring, societatile factor indeplinesc mai multe functii pentru exportatori:

Analiza credibilitatii financiare

Cel mai important lucru pentru un exportator il reprezinta analiza bonitatii financiare a importatorului prin intermediul societatii factor care realizeaza si o supraveghere continua a creditului. In plus factorii interni colaboreaza adesea cu factorii externi si anume nu numai la analiza bonitatii financiare a cumparatorilor in tara fiecaruia ci si partial la vanzarea mai departe a creantelor unor factori din tarile importatoare respectiv la incasarea creantelor

Preluarea procedurii de colectare la scadenta si chiar de somatie

Serviciul de colectare se refera la urmarirea incasarii la scadenta a facturilor si atentionarea, chiar somarea acelor debitori care care nu respecta scadentele. Acest serviciu presupune existenta unor cunostinte bogate legate de legislatiile diferitelor tari importatoare, care nu stau cel putin la dispozitia firmelor mici si mijlocii.

Administrarea creantelor

Serviciul de administrarea a creantelor presupune evidentierea in contabilitate si gestionarea creantelor preluate in regim de factoring: reflectarea separata a facturilor finantate, raportarea facturilor aflate in sold la sfarsitul fiecarei luni.

Costurile factoringului

Comisionul pentru desfasurarea operatiilor de factoring va fi perceput pentru prestarea urmatoarelor tipuri de servicii:

pentru verficarea bonitatii debitorilor

pentru administrarea creantelor

pentru preluarea procedurii de somatie si a incasarii creantelor.

Cheltuielile societatii de factoring depind de comportamentele individuale ale exportatorilor.In cazul exportatorul are un cer de clienti instabil in cantiuna schimbare atunci comisionul percepul pentru analiza bonitatii partenerilor este mai mare decat in cazul in care cercul de clienti este constant si factorul se multumeste cu controlul creditelor dupa efectuarea analizei bonitatii debitorului, aderentului.

Comisionul pentru preluarea riscului de neplata al creantelor este diferit de la caz la caz. In acest caz joaca un rol important atat trecutul debitorilor, modul in care acestia si-au achitat creantele, cat si rezultatul analizei bonitatii debitorilor si provenienta acestora in special dupa tarile importatoare.

In masura in care factorul preia in mod exceptional in cazul operatiilor in valuta si riscul de curs valutar, se va percepe un comision pentru riscul de curs valutar.

Factorii pot sa perceapa dobanzile pentru creantele achizitionate doar in momentul in care cumparatorul-importatorul- a achitat facturile sau in cazuri exceptionale cel mai tarziu la 120 de zile dupa scadenta creantei.

Rata dobanzii pe care o utilizeaza factorii depinde de rata dobanzii de pe piata de capital si este variabila

3.6. Finantarea comertului international prin metoda forfetarii

Forfetarea reprezinta vanzarea creantelor de export pe termen mediu-lung unor societati de forfetare respectiv institutii de credit specializate, contra unui cos de forfetare, inainte de ajungerea acestora la scadenta, dar nu cu mai putin de 30 de zile inainte de termen.

Societatile de forfetare:

acorda exportatorilor acorduri de cumparare inainte de a lua nastere creanta

preiau functia de finantare prin creditarea contravalorii creantei fara retinerea unor marje de siguranta



preiau riscurile de neincasare a creantei, exclusiv riscurile politice

preiau functia de prestare de servicii ( de exemplu verificarea bonitatii importatorilor, incasarea creantei)

preiau in cazul creantelor in valuta riscurile de curs valutar din momentul achizitionarii acestuia

Procedura de forfetare ofera exportatorilor avantaje atat din punctul de vedere al lichiditatii si finantarii, sigurantei si prestarilor de servicii cat si avantaje fiscale.

Costurile forfetarii cuprind in esenta taxa de scont a societatilor de forfetare care contine pe langa dobanda pietei si prima de risc, uneori inclusiv taxa de examinare.

Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor inainte de scadenta sau transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare la vedere, cu plata taxelor respective.

In cazul operatiunilor de forfetare, creantele pot fi materializate in efecte de comert (cambii, bilete la ordin si alte titluri de valoare) exprimate in valuta, ai caror beneficiari sunt agenti economici cu activitate de export.

In cazul in care posesorul legal al unei cambii sau bilet la ordin exprimate in valuta (exportatorul) dorese incasarea sumei inscrise in titlul de credit mai inainte de scadenta, acesta poate vinde titlul catre o societate bancara. Titlurile de credit propuse spre forfetare sunt emise, de regula, pe termen mediu sau lung dar se pot accepta in vederea forfetarii si titluri cu scadenta sub 12 lunide la emitere, dar nu mai putin de 30 de zile.

Valoarea la care posesorul titlului cedeaza prin operatiunea de forfetare, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii catre terti va fi cea negociata intre parti.

Atunci cand din analiza efectuata rezulta cele mai mici dubii asupra certitudinii incasarii sumei la scadenta , banca are dreptul si obligatia sa nu accepte efectuarea operatiunii.

Operatiunea se desfasoara pe urmatoarele secvente:

Incheierea contractului de vanzare-cumparare

Conditiile de plata ale contractului de vanzare-cumparare includ fixarea unui termen de plata cu o durata de utilizare medie pana la lunga. In cazul unor afaceri de export mai mari importatorul va trebui sa plateasca un avans la incheierea contractului precum si un acont, avans, la livrarea marfurilor. Restul sumei de plata va fi achitata de importator in rate semestriale pana la soldarea datoriei. In cazul unor termene de plata mai mari, exportatorul cere importatorului prezentarea unor garantii bancare pentru asigurarea platii creantei. In contractul de vanzare cumparare va fi fixata de asemenea marimea dobanzilor ce trebuie platite.

Cerere de preluare a avalului

Conform conditiilor din contractul de vanzare-cumparare, importatorul va depune la banca sa o cerere de preluare a avalului (garantiei bancare sau cambiei in aval- daca in devierea de la exemplul anterior se va plati prin intermediul cambiei)

Preluarea avalului

Banca importatorului, sau o terta banca, preia avalul si emite un certificat de garantie, deoarece este vorba de un activ in cont care ii va fi inmanat importatorului ( sau in devierea de la ex. dat direct exportatorului respectiv societatii de forfetare). In acelasi timp banca ce preia avalul va debita contul de credit in aval al importatorului.

Daca asupra creantei exportatorului, ar fi emisa o cambie, atunci banca importatorului ar putea sa preia avalulsub forma semnaturii asupra cambiei in aval.

4a. Livrarea marfurilor

Exportatorul va livra marfurile si va comunica pretul de vanzare importatorului prin intermediul facturii. Pe langa aceasta factura va contine si calculul dobanzilor pe care importatorul trebuie sa le plateasca. Odata cu preluarea marfurilor de catre importator ia nastere fata de acesta care va cuprinde pretul de banzare inclusiv dobanzile de plata.

4b. Inmanarea certificatului de garantie bancii importatorului

Importatorul va inmana exportatorului certificatul de garantie al bancii sale. In practica certificatul de garantie va fi predat direct de catre banca importatorului societatii de forfetare.

Vanzarea creantei

Exportatorul vinde creanta rezultata din exportul marfurilor unei societati de forfetare, respectiv unei societati ce desfasoara operatii de forfetare.

Deseori exportatorul este in contact cu societatea de forfetare inainte de incheierea contractului de vanzare cu importatorul. Eventual exportatorul a definitivat detaliile vanzarii viitoarei creante societatii de forfetare chiar in momentul incheierii contractului cu importatorul.

Creanta vanduta va include si dabanzile de cumparare nu numai pretul de vanzare al marfurilor.

Odata cu vanzarea creantei exportatorul va preda certificatul de garantie al bancii importatorului societatii de forfetare, avand loc inclusiv transferul tuturor drepturilor ce decurg din acesta.

Transferul contravalorii creantei

Societatea de forfetare va scadea din valoarea activului in cont cumparat costurile ce decurg din operatiile de forfetare (care vor fi denumite si in acest caz dobanzi de scontare) si va transfera ceea ce ramane din valoarea creantei exportatorului.

Deoarece societatea de forfetare achizitioneaza creante din export ce cuprind inclusiv dobanzile de cumparare fixate importatorului in factura, dupa scaderea costurilor ce decurg din operatiile de forfetare exportatorului ii va ramane un venit din forfetare ce va fi aproximativ egal cu pretul de vanzare al marfurilor.

Doar in cazul in care intre dobanzile de cumparare stabilite in contractul de vanzare-cumparare si costurile de forfetare stabilie cu societatea de forfetare exista diferente mari, pot sa apara pt exportator diferente majore intre venitul din forfetare pe de o parte si pretul de vanzare al creantei fata de importator pe de alta parte- ca rezultat al diferitelor metode de calculare a dobanzilor.

Publicarea cumpararii creantei

Societatea de forfetare are obligatia sa faca publica importatorului respectiv bancii acestuia achizitionarea creantei.

Importatorul va fi astfel obligat sa-si achite datoriile fata de societatea de forfetare, deoarece el nu mai are nici o obligatie fata de exportator.

Ordin de plata al creantei la scadenta

La scadenta creantei (respectiv a sumelor partiale, in cazul in care se efectueaza o plata in rate) importatorul va da ordin de plata bancii sale.

Debitarea contului curent al importatorului

Banca importatorului va debita contul curent al acestuia cu valoarea de plata. In acelasi timp si in acelasi volum, banca importatorului va credita contul de credit in aval al acestuia. In cazul in care importatorul nu mai poate sa efectueze plata la scadenta creantei, banva acestuia este obligata sa plateasca societatii de forfetare ca urmare a preluarii avalului.

Transferul valorii creantei

Banca importaorului va transfera societatii de forfetare contravaloarea creantei.

Caracterizarea si structura de baza a forfetarii

Din punct de vedere al exportatorului, forfetarea reprezinta vanzarea creantelor individuale de export pe termen mediu pana la lung unor societati de forfetare respectiv institutii de credit.

Expresia a forfeta inseamna faptul ca societatile de forfetare achizitioneaza creantele ca pe un intreg, ceea ce inseamna inclusiv toate riscurile ce decurg din acestea.

Forfetarea autentica apare in cazul preluarii neconditionate a tuturor riscurilor ce decurg din achizitionarea creantelor de catre societatile de forfetare, in special a riscurilor politice, riscurilor de curs valutar.

Forfetarea neautentica apare atunci cand nu este exclus regresul vanzatorului creantei, in cazuri exceptionale si intr-un volum definit.

Spre deosebire de factoring, in cazul forfetarii exportatorul se obliga in general printr-un contract cadru sa vanda toate creantele din export pe termen mediu pana la lung unei anumite societati de forfetare respectiv unei anumite banci.

Contractele de forfetare vor fi incheiate pentru fiecare caz in parte, eventual tinand cont de ofertele diferitelor societati de forfetare respectiv banci.

Adeseori banca exportatorului va functiona ca si un intermediar si va cauta clientilor ei societati de forfetare indicate in masura in care nu poate sa preia ea insusi operatiunea de forfetare.

Functiile forfetarii

Functia de finantare .

Pentru exportator, afluxul imediat de lichiditati reprezinta un argument de mare importanta pentru a-si depune creantele spre forfetare, avand in vedere faptul ca finantarea din mijloace proprii a termenelor de plata mijlocii pana la lungi nu este de regula posibila.

Prin intermediul forfetarii se va realiza imbunatatirea indicatorilor bilantieri ai exportatorului, in special a relatiei capital propriu-capital imprumutat, avand in vedere faptul ca exportatorul va utiliza veniturile din forfetare pentru lichidarea datoriilor.

Functia de preluare a riscurilor

Functia de preluare a riscurilor este foarte vasta. Ea include nu numai preluarea riscurilor economice -incapacitatea de plata, riscurile de intarziere a efectuarii platii -ce decurg dintr-o creanta de export ci si riscurile politice.

In cazul creantelor in valuta, societatile de forfetare preiau si riscul de curs valutar din momentul achizitionarii creantei.

Functia de prestare de servicii

Functia de prestare de servicii a societatilor de forfetare fata de exportatori, vanzatori de creante nu este de o importanta asa de mare ca si in cazul factorig-ului. Societatile de forfetare respectiv bancile pot la dorinta exportatorilor:

-la incheierea contractului de vanzare-cumparare cu importatorii sa-i sfatuiasca pe exportatori cu privire la conditiile de plata

-sa furnizeze informatii despre importatori respectiv despre banca care garanteaza efectuarea platii

-pot sa furnizeze exportatorilor analiza riscurilor politice din tara importatoare

Desfasurarea si costurile forfetarii

Oferta de forfetare facuta bancii de catre agentul economic exportator, in situatia in care acesta intentioneaza sa forfeteze creantele rezultate in urma unui export pe credit comercial, poate avea una din urmatoarele forme:

a)     oferta " fara obligo"

b)    optiunea

c)     oferta ferma

a)     In cazul ofertei "fara obligo" exportatorul solicita bancii indicarea "fara obligo" a costului fofetarii, valabil la un moment dat sau pentru un anumit interval de timp. Aceasta oferta nu obliga banca sa mentina nivelul costului de forfetare, iar exportatorul nu este obligat sa plateasca nici un comision

b)    In situatia in care exportatorul doreste sa aiba asigurata posibilitatea refinantarii prin forfetare inainte de incheierea contractului comercial, el solicita bancii o optiune ferma de forfetare.

In cazul unei optiuni ferme de forfetare, banca va comunica conditiile certe de forfetare pentru efectele de comert pe care exportatorul urmeaza sa le obtina de la importator.

Optiunea este imitata in timp, de la cateva zile pana la cateva saptamani, si poate fi prelungita. Pe acest intervala de timp banca se angajeaza in mod ferm sa efectueze forfetarea creantelor exportatorului la nivelul costului de forfetare si in conditiile convenite. Deoarece fondurile reprezentand difernta dintre valoarea nominala a efectelor de comert si valoarea care va fi platita exportatorului de catre banca, sunt tinute la dispozitia exportatorului pe tot acest interval, exportatorul plateste bancii pentru acest serviciu un comision de optiune.

Exportatorul poate renunta la optiune, comisionul de otiune ramanand platit.

c)     Oferta ferma se efectueaza in faza postcontractuala, cand titlurile de credit sunt deja in posesia exportatorului si acesta decide forfetarea lor.

Oferta ferma poate sau nu sa fie precedata de oferta "fara obligo" sau de optiune.

In cadrul ofertei ferme, banca isi formuleaza conditiile definitive cu privire la forfetarea titlurilor de credit existente.

Acceptarea ofertei ferme obliga partile definitiv, dupa cum urmeaza:

-banca se obliga fata de client, din momentul transmiterii ofertei ferme;

-clientul se obliga fata de banca , din momentul acceptarii ofertei.

La momentul acceptarii ofertei ferme de catre exportator, acesta va incheia cu banca o conventie de forfetare, urmand a plati bancii:

-un comision de angajament in functie de volumul tranzactiei. Acest comision se plateste pe intervalul de la data incheierii contractului de forfetare pana la executarea operatiunii de forfetare, deducandu-se din valoarea finantata; exportatorul plateste astfel serviciul de tinere a fondurilor la dispozitia sa pana la prezentarea creantelor;

-un comision de gestiune flat in functie de volumul tranzactiei. Acest comision se plateste o singura data la momentul forfetarii creantelor, deducandu-se din valoarea finantata.

Prezentarea la banca a titlurilor in vederea forfetarii se va face cu cel putin 30 zile lucratoare inainte de scadenta, pentru a da posibilitatea bancii sa efectueze investigatii prin sistemul bancilor straine corespondente sau prin orice alte mijloace asupra riscului operatiunii de forfetare solicitata de clientul sau.

Forfetarea titlurilor se va efectua in limita unui "plafon de plasamente in titluri forfetate" care se va stabili de banca.

In ziua stabilita de comun acord cu beneficiarul titlului, banca va efectua operatiunea de forfetare propriu-zisa, icasand in schimb costul de forfetare compus din taxa de forfetare, comision de gestiune si dupa caz comision de optiune si/sau comision de angajament

Operatiunea de forfetare se poate realiza in doua stadii diferite de timp in raport cu contractul comercial:

-in stadiul precontractual, cand exportatorul doreste sa asigure facilitati cumparatorului, prin vanzarea marfii pe credit comercial;

-in faza postcontractuala sau de portofoliu, cand exportatorul detine creante asupra importatorului si doreste recuperarea fondurilor imobilizate in creditul comercial acordat cumparatorului, inainte de scadenta.

La stabilirea costului de forfetare se ia in calcul si o marja globala de risc calculata in functie de conditiile contractului de import-export, avandu-se in vedere riscurile comerciale, riscurile economice generale, riscurile politice.



loading...








Document Info


Accesari: 3704
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )