FORMAREA BANCII NATIONALE
A)FORMAREA SISTEMULUI MONETAR
Perioada istorica care urmeaza adoptarii Constitutiei si cuceririi independentei a avut consecinte pozitive in planul vietii economice. Prin libertatea de actiune in cadrul relatiilor internationale, politica externa a statului a promovat si interesele economice ale acestuia, a asigurat dreptul Romaniei de a incheia nestingherita acorduri, tratate si conventii comerciale, a facut posibila crearea sistemului bancar si monetar national. Iesirea tarii de sub influenta legislatiei vamale turcesti si a regimului capitulatiilor cu marile puteri a creat premisele necesare pentru desfasurarea unei politici economice independente, in conformitate cu dezideratele economiei nationale. Pastrand linia de continuitate cu perioada anterioara, se constata o crestere apreciabila a capacitatii economice prin declansarea revolutiei industriale, prin dezvoltarea corespunzatoare a mijloacelor de transport si comunicatie, intarirea si diversificarea legaturilor cu lumea si integrarea in circuitul capitalist european.
a)CIRCULATIA BANEASCA IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
Circulatia baneasca in prima jumatate a secolului al XIX-lea nu si-a modificat structura interioara. Haosul monetar a crescut. S-a adoptat sistemul bimetalist, aur si argint. Ca etalon-aur a fost ales ducatul (galbenul) olandez, echivalent cu 31 lei de calcul si 20 de parale. Ca etalon-argint a fost preferat sfantierul, o piesa austriaca de 30 de creitari, echivalenta cu 2 lei de calcul si 10 parale.
Asupra masei monetare se exercita negativ numarul mare de piese falsificate sau depreciate, cu continut metalic inferior celui legal. Ca numar de specii monetare, circulau circa 80 – din aur, argint si arama.
Leul de calcul era “o cantitate imaginara” (D.P. Martian), “fara forma efectiva” (N. Sutu), “o moneda ideala” (V. Boerescu). El exprima teoretic cursul monedelor efective. Terenul pentru adoptarea sistemului monetar national era pregatit la mijlocul secolului.
Moneda era considerata un act de politica interna, dar in practica economica Principatele Unite nu au reusit sa o realizeze. Poarta s-a opus, deoarece stema si inscriptia “Romania” erau considerate acte de independenta.
Cu putin timp inainte, in anul 1865, se crea la Paris Uniunea Monetara Latina (Franta, Belgia, Italia si Grecia). Aceasta a impus tarilor membre bimetalismul si a relansat in Europa discutiile si controversele asupra tipului de sistem monetar, adica bazat pe etalonul- aur, pe etalonul-argint sau pe bimetalism (aur si argint).
b)ADOPTAREA SISTEMULUI MONETAR NATIONAL
La 11 aprilie 1867 a fost depus la Biroul Camerei proiectul vizand stabilirea sistemului bimetalist in tara noastra. Comisia parlamentara nominalizata pentru a-l studia, chiar daca a recunoscut unele inconveniente majore ale bimetalismului, ca de exemplu imposibilitatea mentinerii in practica a unui raport stabil intre valoarea celor doua metale pretioase, a recomandat Parlamentului proiectul. Acesta a fost adoptat la data de 22 aprilie 1867 si a devenit prima lege monetara a statului roman modern.
Legea monetara din 1867 stabilea ca moneda nationala este leul (art.1), cu greutate de 5 grame, cu titlul 900/1.000, adica 4,175 grame argint pur. Baza sistemului monetar romanesc era zecimala.
Art. 3 stabilea piesele si valorile acestora:
1.din aur – piese de 20, 10 si 5 lei;
2.din argint – piese de 2, 1 si 0,50 lei;
3.din arama – piese de 10, 5, 2 si 1 ban;
Monedele din aur si argint aveau dimensiuni, greutate si valoare identice cu cele din Uniunea Latina.
Piesele din aur contineau 9/10 aur fin. Legea refuza calitatea de moneda legala pentru speciile aflate in circulatie. Ele puteau fi folosite ca mijloc de plata doar 6 luni de la prima emisiune de moneda nationala, dupa care trebuiau retrase. Din a doua jumatate a anului 1868 au ramas in circulatie doar monedele Uniunii Latine, la paritate cu piesele nationale. Leul devenea obligatoriu pentru casele publice, pentru comercianti si industriasi. Conturile si bilanturile trebuiau realizate in lei.
Punerea in practica a sistemului monetar national s-a facut cu unele dificultati. Pentru inceput s-au batut piese din bronz in valoare de 4 milioane lei (realizate la Birmingham, in Marea Britanie). In perioada 1868-1870 au intrat in circulatie alte 5.000 piese din aur, de 20 de lei, si 400.000 de piese din argint, de 1 leu. In anul 1873 s-au batut 6.178.254 de piese din argint, de 2 lei, 9.180.000 de piese din argint, de 1 leu, si 1 milion de piese din argint, de 0.50 lei.
Faptul ca cea mai intensa emisiune s-a produs in, si dupa 1873 in piese din argint nu este intamplator. Pe piata mondiala pretul argintului a scazut.
Guvernul roman a beneficiat de conjunctura favorabila si a cumparat argint ieftin, sub valoarea nominala a pieselor nationale. Razboiul de independenta (1877-1878) a solicitat sacrificii nationale care nu puteau fi acoperite prin veniturile normale ale statului.
Situatia economica a tarii nu permitea la acea data cresterea impozitelor. De asemenea, lansarea unui imprumut intern sau extern nu era posibila: piata interna a capitalurilor romanesti era in formare; statul roman era dependent inca de Constantinopol.
Dificultatile erau accentuate si datorita lipsei bancii centrale de emisiune, singura care ar fi putut emite bancnote in contul curent al statului.
c)INCEPUTURILE SISTEMULUI FINANCIAR ROMANESC
Primele institutii propriu-zise de credit au fost Creditul Funciar Rural (1873) si Creditul Funciar Urban din Bucuresti (1875) si Iasi (1882). Tot in aceasta perioada s-au creat si primele doua societati de asigurare, “Dacia” si “Romania”.
In aceasta ordine de idei, crearea Bancii Nationale a Romaniei, in 1880, a reprezentat un moment important in procesul de organizare si dezvoltare a sistemului de credit.
Si-a inceput activitatea in ziua de 1 decembrie 1880, strangerea capitalului reclamand acel timp de 6 luni trecut de la publicarea statutelor si pana la inceperea operatiunilor.
Banca Nationala a fost investita cu dreptul exclusiv de a emite bilete de banca la purtator. Durata acestui privilegiu a fost stabilita la 20 de ani, adica pana la 1 iulie 1900.
Resedinta sediului central a fost fixata la Bucuresti, cu obligatia de a se organiza in fiecare resedinta de judet o sucursala sau agentie, stabilindu-se infiintarea imediata a sucursalelor Braila, Craiova, Galati si Iasi.
Capitalul social a fost stabilit la 30 milioane lei-aur, din care statul, Ministerul de Finante trebuiau sa participe cu 10 milioane, iar particularii cu 20 milioane lei-aur.
Plata actionarilor trebuia efectuata in moneda-aur, nationala sau straina.
Operatiunile bancii, consemnate in statute, au fost:
1.A sconta bonuri de tezaur, pana la concurenta de 20% din capitalul varsat.
2.A face comert cu aur si argint.
3.A face serviciul de pincasso pentru contul la terte persoane.
4.A imprumuta bani, pe gaj de aur sau argint, monetizat sau nemonetizat.
5.A primi sume de bani, fara dobanzi, in cont curent, precum si titluri, metale pretioase sau monede de argint si de aur spre pastrare si administrare.
6.A face avansuri asupra efectelor publice, scrisuri funciare sau alte valori garantate de stat, fie in cont curent, fie pe contract simplu, dar numai pe termene scurte, in conditiile si limitele ce se vor stabili periodic de catre Consiliul General si aprobate de Ministerul de Finante.
Avand privilegiul de emisiune monetara, de a face operatii de scont, credit, cumparare si vanzare de valori, B.N.R. si-a extins activitatea in intreaga tara, creand agentii in principalele orase. Ea a reprezentat de la inceput un puternic bastion al burgheziei nationale. Noul organism a oferit garantiile necesare si a dat un puternic impuls crearii de numeroase banci. Pana la 1900, cu sprijinul B.N.R. au luat fiinta 24 de noi banci.
Dintre bancile cu capital romanesc mentionam: Banca Agricola (1894), Banca de Scont din Bucuresti (1890), Banca Comertului din Craiova (1898), Banca Creditului Agricol (1892), Banca Romaneasca (1910) etc.
Consemnam si mari banci cu capital strain, ca de pilda: Banca Generala Romana (cu capital german, 1894), Banca Marmorosch Blank (cu capital mixt, 1864, 1905), Banca Comerciala Romana (cu capital francez, belgian, roman, 1906) etc.
Dezvoltarea sistemului de credit a impus crearea, in 1881, a bursei de valori din Bucuresti, unde se faceau tranzactii cu diverse hartii de valoare. In general, insa, majoritatea operatiilor bancare priveau comertul, agricultura, latura speculativa si numai in mica masura industria, deloc exportul de capital.
d)CIRCULATIA BANEASCA DUPA CREAREA BANCII NATIONALE
Legea de organizare a B.N.R. a intregit sistemul monetar, adaugandu-i in structura banii de credit, adica semne de valoare, confectionati din hartie sub forma bancnotelor. Romania si-a realizat, astfel, primul sistem banesc. S-a asigurat economiei o masa de bani suficienta pentru circulatie si pentru alte nevoi ale dezvoltarii capitaliste.
In legatura cu sfera de activitate a B.N.R., legea ii acorda dreptul sa cumpere obligatiuni ale statului pentru o suma egala cu jumatate din capitalul varsat.
Aceste dispozitii legislative permiteau B.N.R. sa rasplateasca statul pentru privilegiile acordate. Aparand pe piata in calitate de cumparatoare de obligatiuni de stat, B.N.R. sprijinea practic cursul acestora si inlesnea guvernului posibilitatea de a procura bani prin imprumuturi publice. Primele bancnote emise de B.N.R au fost puse in circulatie in 28 decembrie 1880.
Guvernul conservator-junimist a propus in 1889 un nou proiect de lege monetara. El modifica sistemul monetar creat in 1867, in sensul scoaterii argintului din functia de masura a valorii. Proiectul din 1889 nu a fost adoptat datorita opozitiei B.N.R., care nu era dispusa sa asigure cheltuiala necesara transformarii stocului de acoperire din argint in aur.
Printr-o noua lege, din anul 1890, votata de parlament si promulgata de suveran, s-a adoptat sistemul monometalist-aur. S-a acordat un termen de un an pentru preschimbarea pieselor de 5 lei de argint in piese din aur. Toate cheltuielile ocazionate de sistemul monometalist au fost trecute in sarcina statului. Bazat pe sistemul monometalist, realizat in perioada 1890-1892, pana la izbucnirea primului razboi mondial leul romanesc a fost stabil. Moneda nationala a contribuit la consolidarea pietei capitaliste, la dezvoltarea acesteia.
1.“Bani si Banci” – Nicolae Paun
“Enciclopedia Romaniei vol. I-IV” – Bucuresti 1938-1943
|
