Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






LEASINGUL - SURSA DE FINANTARE A INVESTITIILOR










ALTE DOCUMENTE

Valoarea tranzactiilor efectuate pe BVB si Rasdaq in anul 2007
Operatiunile de Piata ale Societatii de Servicii de Investitii Financiare
VENITURILE
Controlul financiar
PLANUL DE CONTURI GENERAL
INFORMATII DESPRE SOT/SOTIE/CO-DEBITORI/GARANTI
INDICATORI DE ANOMALIE PENTRU AGENTIILE IMOBILIARE SI CASELE DE LICITATIE
Bancile si institutiile financiare contemporane
Salariul
BURSA DE VALORI


LEASINGUL - SURSĂ DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR.

FACTORING

1.1 Aspecte conceptuale

            Practica  finantarii comertului international a cunoscut o permanenta înnoire, astfel încât, alaturi de tehnici financiar - bancare devenite "clasice", cum ar fi creditul - furnizor, cumparator, au aparut noi modalitati ajungându-se ca activitatea financiara sa se împletesca cu cea comerciala. În acest context, al diversificarii tehnicilor de finantare, a aparut si s-a dezvoltat leasingul - o solutie de o simplitate dezarmanta, fiind imaginata pentru a da un nou impuls lumii afacerilor.

            Cresterea rapida a volumului operatiunilor de leasing pe piata internationala, a fost determinata de usoara scadere a posibilitatilor de creditare, de necesarul tot mai mare de fonduri de investitii, dar si de politicile protectioniste practicate de anumite state sau grupuri de state.

            Leasingul nu este înca, pentru multi, un concept usor de înteles; el separa producerea bogatiei (valorii) de proprietatea asupra mijloacelor de productie si pare ca rastoarna complet teoriile care nu pot concepe crearea de bogatie fara a fi, implicit, proprietarul mijloacelor de productie. În fapt, însa, acest lucru devine posibil, pentru simplul motiv ca pretutindeni capitalul este foarte scump, iar afacerile care consuma mult capital nu sunt neaparat si cele mai eficiente din punct de vedere financiar. În loc de a fi proprietarul unor bunuri patrimoniale producatoare de venit si a purta responsabilitatea pentru finantarea, întretinerea si înlocuirea acestora - putem pur si simplu închiria aceste bunuri patrimoniale si obtine bani din diferenta dintre costul chiriei si ceea ce se câstiga din venitul generat de respectivele bunuri. Cu un minim de capital investit si cu un management al echipamentului închiriat bine condus, se pot obtine bani din exploatarea eficienta a mijloacelor de productie si nu din proprietatea asupra acestora. Rezultatul este o eficienta financiara superioara.

Analizând definitiile date de diversi autori sau organisme internationale vom constata ca, în esenta, în ciuda unor diferente, exprima unul si acelasi lucru: achizitionarea de la furnizori de catre o societate specializata (financiara) a unor bunuri si închirierea acestora unor utilizatori (care nu dispun de resursele banesti necesare achizitionarii lor direct de la furnizor). Închirierea se efectueaza pe o perioada data, pe baza unui contract care stipuleaza conditiile de plata, cuantumul ratelor, obligatiile partilor si conditiile de transfer a bunului în proprietatea utilizatorului la optiunea acestuia.

Rezulta ca leasingul este o operatiune de finantare (creditare) pe baza unui contract specific, prin intermediul caruia utilizatorul poate folosi un bun în schimbul promisiunii de a plati chiria aferenta si, eventual, de a achizitiona în final bunul.

Sub aspect juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unui agent economic sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat contravaloarea acestuia.

Una dintre primele încercari de a defini operatiunile de leasing este consemnata de literatura franceza, definitie care se refera doar la leasingul imobiliar (denumit credit-bail). Aceasta include acele operatiuni prin care o întreprindere da în locatie bunuri imobiliare (cumparate de ea sau construite prin efortul ei financiar) în scopul unei utilizari profesionale, cu conditia ca, indiferent de calificarea lor, sa permita locatarului sa devina proprietarul bunurilor (fie printr-o promisiune unilaterala de vânzare, fie prin achizitionarea directa ori indirecta a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele închiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pentru acel locator).

si în literatura germana întâlnim o definitie incompleta a leasingului (în circularele fiscale din anul 1971 si respectiv 1972), care stabileste drept criteriu unic în caracterizarea contractului, durata sa fixa si perioada în care este reesalonata restituirea capitalului investit de finantator. Aceste circulare prevad în plus urmatoarele conditii:

a) contractul sa fie încheiat pe o perioada determinata (irevocabila), timp în care nici una din parti nu este îndreptatita a proceda la reziliere;

b) cuantumul platilor facute de utilizator, sa includa, pe lânga costul de achizitie ori de productie, si toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finantatoare.

În Italia, leasingul (locazione financiaro) este definit prin Legea nr. 183 din 2 aprilie 1986, la art. 17 alin. 2 astfel: "închirierea bunurilor mobile ori imobile, pe care finantatorul le dobândeste, ori le confectioneaza, în raport cu indicatiile date de utilizator, acesta din urma asumându-si toate riscurile pe timpul valabilitatii contractului, având si dreptul de a deveni proprietarul bunului primit în locatiune, cu conditia de a plati pretul stabilit la data încheierii". Se constata faptul ca nu se specifica nimic despre natura platilor si a pretului.

Legislatia româneasca defineste leasingul ca fiind un ansamblu de operatiuni prin care "o parte, denumita locator, se angajeaza la indicatia unei alte parti, denumita utilizator, sa cumpere sau sa preia de la un tert, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil si sa transmita utilizatorului posesia sau folosinta asupra acestuia contra unei plati numita redeventa, în scopul exploatarii sau, dupa caz, a achizitionarii bunului" (Ordonanta nr. 51/97, comple­tata si modificata prin Legea nr. 90/28.04.1998, art. 1, alin. 1). În 1998 a aparut legea privind reglementarea activitatii de leasing care a adus unele completari ordonantei initiale. Totusi, ultimele coordonate juridice în care se desfasoara aceasta activitate au fost stabilite în 1999 prin Legea nr. 99.

Sub aspect economic, leasingul reprezinta o sursa de finantare, pe baza unui contract specific, în care finantatorul asigura fondurile necesare pentru întreaga investitie. Pe întreaga durata a contractului, închiriatorul - proprietar permite utilizatorului - chirias sa utilizeze un anumit bun în schimbul promisiunii ultimului de a efectua o serie de plati (rate de leasing). Veniturile obtinute prin leasing atât de catre finantator cât si de utilizator sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul de proprietate asupra acestuia.

Termenul de "leasing" include o varietate de tranzactii de la cele în care leasingul reprezinta folosirea proprietatii închiriate pentru o scurta perioada de timp, pâna la cele în care leasingul este, de fapt, un mijloc de finantare a utilizatorului - chirias pentru a achizitiona bunul închiriat.

Dintr-un anumit unghi de vedere, leasingul reprezinta o operatiune de vânzare - cumparare cu plata în rate (daca bunul trece în proprietatea utilizatorului).

Asemanarea survine însa numai prin prisma finalitatii.

Deosebirea consta în faptul ca daca prin operatiunea de vânzare a unui anumit bun se obtine echivalentul ei banesc, prin leasing se cedeaza dreptul de folosinta a unui bun.

Din punctul de vedere al utilizatorului, leasingul constituie o forma de creditare în cadrul careia sumele necesare achizitionarii bunului se obtin prin exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face esalonat sub forma ratelor de leasing si, în final, a valorii reziduale. Creditul obtinut este însa sub forma de echipamente si nu baneasca.

Rezulta ca pentru utilizator leasingul este o afacere pe banii societatii de finantare, el asigurând managementul afacerii. Tot din acest unghi de vedere, leasingul apare ca o vânzare în rate în cadrul careia dreptul de proprietate se transfera o data cu ultima rata.

Deosebirea fata de vânzarea în rate apare la durata de rambursare a ratelor (care la noi în tara trebuie sa fie de minim un an si maxim sapte ani respectiv sa acopere minim 75% din durata de functionare normala a bunului) si la modul de înregistrare pe costuri a ratelor de plata.

1.2 Scurt istoric

            Leasingul a parcurs o cal 17317v2111r e lunga si plina de succes.  Exista dovezi ca samaritenii cu 2000 ani î.e.n. au folosit o forma apropiata unei operatiuni de leasing, prin care proprietarii închiriau fermierilor uneltele agricole care le apartineau. Aceste tranzactii au fost consemnate pe placi de argila, descoperite în anul 1984.

Primele reglementari mai detaliate, care fac deosebirea dintre formele apropiate ale leasingului financiar si cel operational, dateaza din timpurile lui Justinian, fiind consemnate în cartea a III -a din "INSTITUTE".Grecii si romanii arendau si ei bunurile aflate în proprietate privata. Un exemplu îl constituie închirierea vapoarelor înca de pe vremea fenicienilor.

            Tehnicile de închiriere practicate în Europa au fost rapid preluate de SUA: În însemnarile lui George Washington exista câteva referiri asupra închirierilor vagoanelor de tren, precum si a morilor de pe malurile râului Potomac.

            Închirierea vagoanelor de tren în Marea Britanie în anii 1840 reprezinta primul exemplu al facilitatilor oferite de plata în rate mici a echipamentului comercial sau industrial.

Prima companie de închiriere din lume înregistrata, BIRMINGHAM WAGON COMPANY, a fost constituita pe 20 martie 1855. Au început sa apara si alte companii înregistrate cu raspundere limitata, companii care si-au adus un aport considerabil la dezvoltarea rapida a cailor ferate.

            Leasingul, ca tehnica de comert exterior, a aparut în forma sa moderna în jurul anilor 1950, când D.P.BOOTH, managerul unei fabrici de produse alimentare din San Francisco, a primit o comanda foarte profitabila de produse alimentare. Neavând utilajele necesare, BOOTH le-a procurat prin închiriere (deoarece nu dispunea de fondurile necesare). Observând avantajele leasingului, el a pus bazele unei companii - UNITED STATES LEASING CORP. - având capitalul social în jur de 20.000 USD. Dupa doi ani a reusit sa finanteze operatiuni de leasing pentru echipamente în valoare de 3 milioane USD. În prezent, aceasta firma este cunoscuta sub denumirea de U.S. LEASING INTERNATIONAL INC.

            Primele companii de leasing au aparut în Franta si Italia în 1961, în Germania - 1962, iar prin 1966 - în întreaga Europa. ORIENT LEASING COMP., prima companie japoneza de leasing a fost fondata în 1963.

            În anul 1972 se înfiinteaza "FEDERAŢIA EUROPEANĂ A SOCIETĂŢILOR DE LEASING" (LEASEEUROPE), care controleaza circa 80% din industria de leasing a continentului. În 1980 activul federatiei era aproape 25 miliarde USD, din care Marea Britanie - 9 miliarde USD. În 1992 volumul tranzactiilor desfasurate de LEASEEUROPE a fost de 82 mld. ECU, pe primul loc fiind tot Marea Britanie, urmata de Franta, Italia, Germania, si Spania.

În 1973 a fost initiata o colaborare în domeniul operatiunilor de leasing între Anglia si unele tari socialiste, prin participarea companiei engleze MORGAN GRENFELL  si a bancilor: BANK OF SCOTLAND si MOSCOVSKII NARODNYI BANK (Banca Populara din Moscova). Au fost derulate operatiuni în cadrul acestei colaborari între Marea Britanie si U.R.S.S., Ungaria, RDG. România a utilizat, în unele cazuri, leasingul operational pentru închirierea unor utilaje, pe perioade scurte, pentru mari constructii hidroenergetice.

În anii `70, leasingul s-a raspândit foarte rapid în sfera afacerilor. Între anii 1970 si 1979, în tarile europene si Japonia leasingul a înregistrat un ritm de crestere de circa 800 %. Spre sfârsitul decadei, a fost recunoscut ca o principala sursa de finantarea investitiilor.

În 1975, dupa unele surse, capitalurile bancilor comerciale din SUA, utilizate în operatiuni de leasing, au fost de 2.4 ori mai mari decât emisiunile nete de actiuni, reprezentând în acelasi timp 2/3 din emisiunile de obligatiuni. Totodata, sau creat cluburi internationale ale societatilor de leasing: LEASE CLUB CREDIT UNION, MULTI LEASE, EBIC LEASE, EQUIPMENT LEASING ASSOCIATION, IFLA ( International  Finance & Leasing Association ), care reunesc producatori pentru export (profilati în vânzarea prin leasing), banci comerciale si societati de leasing - în scopul armonizarii politicilor si conditiilor de promovare a produselor finantate prin leasing. În acest scop, cluburile de leasing ofera:  scheme sales-aid pe baza de reciprocitate; informeaza membrii sai cu privire la dezvoltarea tehnica, strategiile de marketing nou aparute, sistemele noi administrative si financiare; organizeaza cursuri de perfectionare pentru managerii companiilor membre; schimb de personal pentru a extinde cunostintele în domeniul leasingului.

În prima jumatate a anilor '80 dezvoltarea spectaculoasa a leasingului a continuat, în special în SUA - din cauza ca economia era în dezvoltare si se afla în prim proces de retehnologizare. Leasingul a început sa fie utilizat si în industria aerospatiala.

            În anul 1988, la Ottawa, a fost încheiata CONVENŢIA UNIDROIT ASUPRA LEASINGULUI FINANCIAR INTERNAŢIONAL, având ca scopuri principale eliminarea anumitor impedimente juridice din calea leasingului financiar, mentinerea echilibrului între interesele diferitelor parti implicate în tranzactie, cât si de necesitatea de a da leasingului financiar international mai multa accesibilitate.

În ultimii ani, asupra profitabilitatii afacerilor derulate în sistem leasing, si-a pus amprenta în mare parte evolutia proceselor concurentiale din economia mondiala precum si evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite. Trasatura esentiala a fost puternica criza economica care a afectat în mod diferit întreaga regiune a Asiei de sud-est la sfârsitul anului 1997 pâna mult dupa sfârsitul anului 1998, criza care a fost amplificata si generalizata ca urmare a dezvoltarii germenilor factorilor de recesiune economica mondiala. La acestia s-au adaugat efectele "seismului" numit "911" ca urmare a coincidentei dintre numarul telefonic de apel de urgenta din SUA si data evenimentului. Aparent, evenimentele semnalate mai sus nu au afectat direct industria leasingului, ele conducând la presiuni financiare acute asupra bancilor si a altor institutii financiare care sustin prin resurse financiare industria leasingului precum si asupra unor domenii de activitate (spre exemplu turismul si transporturile internationale) care erau mari beneficiare ale acestei industrii.

În Japonia, produsul national brut a scazut cu mai mult de 5% în anul calendaristic 1998. Multe alte economii importante din orientul îndepartat au înregistrat scaderi similare sau mai pronuntate în activitatea de productie. În cele mai multe din aceste tari, procesul investitional a cunoscut o scadere mult mai mare decât produsul national brut. În consecinta, cererea de leasing a fost astfel mult diminuata.

Rezultatul inevitabil pentru majoritatea pietelor asiatice a fost o scadere dramatica în domeniul operatiunilor de leasing în perioada 1997-1998, mult mai accentuata comparativ cu evolutia impresionanta a acestor afaceri în precedentii trei ani. Totusi, fenomenele de criza din Asia nu au influentat evolutia leasingului pe ansamblu în lume deoarece volumul acestuia a crescut anual inclusiv în anul 2000.

Piata leasingului din România este una dintre cele mai dinamice din lume, dinamica reflectata atât prin cresterea numarului de societati de leasing cât si a volumului acestor operatiuni. Astfel, în ultimii ani, numarul companiilor de leasing a ajuns la 40 iar volumul tranzactiilor pe anul 2001 este de cca. 1 miliard de euro. În ipoteza ca tendinta ascendenta a pietei leasingului se va mentine, avem toate sansele sa intram în clasamentul primelor 50 tari ale lumii, clasament care include numai tarile cu un volum al afacerilor de peste un miliard de dolari americani. Companiile românesti de leasing, se disting printr-o abordare diferita si specifica a pietei în functie de strategia fiecareia dintre ele, a conceptiei pe care o au în privinta riscului, a structurarii unei tranzactii, ceea ce conduce la diferente de pret ale serviciilor oferite, dar mult mai important, grade diferite de flexibilitate, disponibilitati diferite de a structura tranzactiile în mod creativ. În ultimii ani, volumul tranzactiilor derulate în leasing a atins nivelul de un miliard de euro.

Specialistii sustin ca investitiile finantate în sistem leasing reprezinta mai putin de 5% din totalul investitiilor efectuate în România.

Atâta timp cât sistemul bancar este deficitar în dezvoltarea creditului de consum pe termen mediu, leasingul reprezinta o alternativa atractiva de finantare la noi în tara.

1.3. Clasificarea operatiunilor de leasing

Diversitatea formelor operatiunilor de leasing poate fi structurata în anumite clase în functie de durata, partile participante, ponderea ratelor în pretul net de vânzare s.a.

»► Astfel, în functie de durata închirierii vom distinge:

¨           leasing pe termen scurt (renting, hire);

¨           leasing pe termen mediu (equipment leasing);

¨           leasing pe termen lung (plant leasing).

Leasingul pe termen scurt consta în închirierea bunurilor pe o durata de câteva ore, zile sau luni mai multor utilizatori, în vederea amortizarii. Exista unele forme "intermediare" de leasing pe termen scurt cum ar fi operatiunile hire si renting. Acestea însa nu îndeplinesc conditia esentiala a unui contract de leasing si anume de a nu fi revocat de nici una dintre parti. Pe scurt, prin "hire" se întelege închirierea unor mijloace de transport sau echipamente cu ora sau ziua, inclusiv a service-ului aferent. Prin "renting" se realizeaza o închiriere revocabila pe scurta durata, dar mai lunga decât în cazul operatiunii de tip hire.

Leasingul pe termen mediu presupune amortizarea bunului prin închirierea consecutiva a acestuia mai multor utilizatori pe termene scurte de 2-3 ani.

Leasingul pe termen lung se practica frecvent pe piata bunurilor imobiliare pentru cladiri complet utilate, durata fiind de cca. 20-30 de ani. În fapt, durata normala de leasing corespunde celei de functionare normala a bunului urmând ca, dupa perioada de închiriere, utilizatorul sa poata opta pentru cumpararea acestuia la un pret inferior celui initial.

»► În functie de partile participante la contract distingem:

¨    leasing direct, în care finantatorul este si furnizorul (producatorul) si

¨    leasing indirect, în care finantarea îi revine unei societati specializate (intermediare).

În functie de ponderea ratelor în pretul de vânzare al bunului distingem:

¨         leasingul operational (de mentenanta, tehnic) - se deruleaza pe o perioada mai mica decât durata economica de viata estimata a echipamentului si presupune recuperarea în perioada de locatie doar a unei parti din bunul închiriat, desi locatorul asteapta sa recupereze toate costurile prin reînnoirea contractului sau prin închirierea catre alti locatari. Ofera atât finantarea, cât si servicii de mentenanta pentru echipamentul închiriat, costul asigurarii mentenantei fiind inclus în chiria leasingului. Acest tip de leasing nu este complet amortizat. Principalele tipuri de echipamente implicate în tranzactiile de leasing operational sunt computerele, copiatoarele de birou, automobilele si camioanele. În mod frecvent, exista o clauza de anulare a contractului, care da posibilitatea locatarului sa renunte la locatie si sa restituie echipamentul înainte de expirarea contractului de baza, deci echipamentul poate fi înapoiat daca se uzeaza moral sau daca locatarul nu mai are nevoie de el. Aceasta flexibilitate îi avantajeaza pe locatari, diminuându-le riscul, dar locatorii se confrunta cu un risc mai mare.

¨         leasingul financiar (de capital) - urmareste recuperarea integrala a valorii bunului în perioada de locatie si obtinerea unui profit. Specificul acestei forme de leasing consta în faptul ca societatea de leasing, de regula, nu alege, nu produce si nici nu livreaza bunul, doar achizitioneaza bunul sau dreptul de proprietate si folosinta de la furnizor. Acesta urmeaza a fi livrat utilizatorului direct de catre furnizor. Leasingul financiar nu ofera mentenanta, nu poate fi reziliat si este complet amortizat. La sfârsitul perioadei, locatarul poate opta pentru cumpararea bunului prin achitarea valorii reziduale. Societatea de leasing este deci doar un intermediar financiar între furnizor si utilizator. Lesorul transfera toate riscurile incidente detinerii obiectului.

Exceptie face situatia în care furnizorul este si titularul operatiunilor de leasing.

Legislatia americana consemneaza urmatoarele caracteristici ale acestei forme de leasing[1]:

- obligatiile partilor contractante (finantator si utilizator) devin irevocabile din momentul semnarii contractului de leasing si nu al sosirii la destinatie a bunului. Orice abatere de la specificatia tehnica a bunului va fi solutionata de catre utilizator direct cu furnizorul;

- orice întârziere în livrarea bunului va fi semnalata de furnizor si nu de societatea de leasing. De asemenea, orice obligatie ce revine de regula finantatorului asupra bunului este transferata furnizorului;

- finantatorul nu îsi asuma obligatoriu garantia ca bunul este adecvat destinatiei (scopul comercial);

- nerespectarea termenelor de garantie, a conditiilor de întretinere si service reprezinta o problema între furnizor si utilizator, acesta din urma fiind utilizatorul tuturor garantiilor ce apar în legatura cu livrarea bunurilor.

În concluzie, societatea de leasing este doar un intermediar financiar între furnizorul bunului si utilizator.

»► Dupa modul de calcul al costurilor pe baza carora se calculeaza ratele de leasing distingem:

¨      leasingul net în care ratele se calculeaza numai pe baza pretului net de vânzare a bunului, chiria incluzând pretul folosintei;

¨      leasingul brut (full service leasing) în care ratele includ cheltuielile de asigurare, întretinere si reparatii ale bunului. Aceasta forma de leasing se întâlneste frecvent la instalatiile complexe sau acolo unde se doreste cucerirea pietei. Ea reprezinta o modalitate de permanentizare a relatiilor dintre firme si adâncire a colaborarii dintre ele.

»► În functie de caracteristicile pietei careia i se adreseaza si de relatiile stabilite cu clientii, au aparut si unele forme speciale de leasing, cum ar fi:

¨    lease-back - care constituie o forma mascata de finantare a unei societati comerciale. În esenta, aceasta operatiune consta în urmatoarele: utilizatorul vinde un bun societatii de leasing pe care îl închiriaza de la aceasta, rambursând astfel prin ratele de leasing "creditul" acordat (echivalent cu pretul de vânzare al bunului);

¨    leasing experimental - presupune închirierea bunurilor pe perioade scurte, urmate de vânzarea lor, daca acestea corespund exigentelor utilizatorului;

¨    time-sharing - reprezinta o închiriere pe timpi partajati. Se practica în turism prin închirierea bazei materiale si în cazul tehnicii de calcul sau a unor mijloace de transport.

¨    leasingul de personal - are ca obiect închirierea de personal pe o perioada scurta de timp (o zi sau câteva zile). În tarile vestice, varianta de lucru temporar este uzitata si de persoane care au deja un loc de munca permanent si doresc sa-si suplimenteze veniturile. Partenerii implicati în operatiunea de leasing de personal sunt:

-      persoana angajata, care este de fapt furnizorul de munca, având calitatea de cosemnatar al contractului de munca cu compania de leasing, în baza caruia, atât angajatul cât si compania de leasing îsi asuma responsabilitati si obligatii specifice;

-      compania de leasing, în calitate de finantator (daca facem o comparatie cu leasingul operational), fiind o societate specializata în domeniul resurselor umane sau al leasingului de personal;

-      "compania client" este în acest caz utilizatorul (beneficiarul). Acesta este interesat sa foloseasca forta de munca în conditii legale, asigurându-si necesarul de personal conform cu dezvoltarea activitatii si eliberându-se de povara administrativa legata de operatiunile de personal, putându-se concentra astfel asupra afacerii în care activeaza de fapt.

Compania de leasing are initiativa afacerii, persoana angajata permite derularea afacerii, iar compania de leasing este cea care faciliteaza afacerea.

Într-o acceptiune mai larga, leasingul de personal este aplicabil unei colaborari pe termen lung. Compania de leasing este raspunzatoare de angajarea persoanei, plata salariilor si a taxelor aferente acestora conform legislatiei în vigoare.

¨       În cazul închirierii containerelor se practica o forma speciala numita master-leasing (cu variantele trip-leasing, adica închiriere pe perioada voiajului (transportului) si term-leasing care consta în închiriere la termen).

            »► Dupa tarile implicate în derularea operatiunii distingem:

¨         leasingul international (extern) care se deruleaza în alta tara decât cea de provenienta a bunului, iar societatea de leasing si utilizatorul sunt rezidenti în tari diferite.

Legislatia în domeniu din tara noastra, concretizata prin Legea nr. 99/1999 cu modificarea si completarea "Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing" prevede desfasurarea operatiunii de leasing fara a trata în mod special leasingul international. Aceasta operatiune se subîntelege ca poate fi practicata conform art. 25 astfel:

"Bunurile mobile care sunt introduse în tara de catre utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societati de leasing, persoane juridice straine, se încadreaza în regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale.

Bunurile mobile care sunt introduse în tara de societatile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte încheiate cu utilizatorii, persoane fizice sau juridice române, se încadreaza în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.

În cazul în care utilizatorul, din vina societatii de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de optiune prevazut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau achizitia bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat sa achite taxa vamala la valoarea reziduala a bunului, care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului."

Practicarea leasingului financiar international aduce dupa sine la nivelul utilizatorului pe lânga avantajele create de legiuitor respectiv, plata taxelor vamale la valoarea reziduala, un cost suplimentar concretizat în plata impozitului pe dobânda inclusa în redeventa daca aceasta este prezentata separat sau pe toata valoarea ratei de leasing în caz contrar, pentru statul român, impozit ce urmeaza a fi achitat odata cu plata ratelor de leasing.

¨        leasingul intern, la fel ca si leasingul financiar extern, sunt operatiuni de finantare în care participantii sunt aceiasi, particularitatea constând în faptul ca, atât utilizatorul cât si societatea de leasing sunt persoane rezidente ale aceleiasi tari.

»► Alte forme de leasing mai des întâlnite sunt leasingul imobiliar si leasingul actionar.

¨        Leasingul imobiliar ar putea reprezenta un instrument financiar eficient în achizitionarea de sedii de firme sau locuinte. Fiscalitatea si pretul de achizitie al imobilelor sunt doua dintre piedicile dezvoltarii acestuia. Aparitia pe piata româneasca a unei banci ipotecare va duce la scurtarea termenului de executare a unui astfel de contract.

În România, leasingul imobiliar nu reprezinta deocamdata un instrument financiar curent utilizat de agentii economici, asa cum se întâmpla în Occident. Dificultatile acestui sistem tin în primul rând de aspectul fiscal, pretul de achizitie al imobilului fiind amortizat, conform legii, într-o perioada lunga de timp, ajungând chiar pâna la 50 ani, în functie de vechimea constructiei. Prin urmare, cea mai mare parte a ratei este suportata din profitul net al firmei, deductibile fiind dobânda, rata lunara a amortizarii, la care se adauga costurile legate de asigurare si impozitele aferente. Dincolo de aspectul fiscal, o alta cauza a ineficientei leasingului imobiliar este scaderea din ultimii doi ani a pietei interne. Fenomenul este cauzat de decapitalizarea continua care a avut loc atât la nivelul agentului economic, cât si la nivelul persoanelor fizice. Accesul persoanelor fizice la leasing este limitat în conditiile în care contractele se încheie pe o perioada foarte scurta, ratele având o valoare prea ridicata pentru a putea fi acoperite din venituri "normale", precum salariile sau colaborarile. Astfel, leasingul imobiliar devine atractiv în conditiile în care bunul contractat aduce un plus de productie sau venituri suplimentare fata de activitatea din acel moment, în asa fel încât rata de leasing sa fie acoperita chiar din activitatea respectiva.

Leasingul imobiliar se deruleaza în general în valuta, dar se pot face contracte si în lei, la o dobânda indexabila în functie de evolutia pietei financiare. Dobânda pentru contractele în valuta, la aceeasi firma, este 15%. Principalul avantaj al unui contract în valuta este punerea la adapost a creditorului si, deopotriva a utilizatorului, de inflatie. Avansul solicitat se situeaza în jurul valorii de 30%, dar poate fi si mai mic, iar transele lunare sunt de obicei egale, rata si dobânda variind invers proportional. Avantajul constantei ratelor este posibilitatea planificarii bugetului.

Aparitia pe piata româneasca a bancilor ipotecare va duce la scurtarea termenului de executare, ceea ce ar avantaja creditorul, indiferent ca acesta este banca sau societate de leasing. Exista situatii când utilizatorul doreste schimbarea contractului ipotecar pe un imobil mai scump sau mai ieftin. În acest moment, banca ipotecara cumpara ipoteca de la banca unde clientul deruleaza creditul, deschizându-se un alt credit ipotecar pe noul bun. În prezent, societatile de leasing solicita garantii: scrisoare de garantie bancara, cesionare de contract, bunuri mobile sau imobile. Acestea se executa doar în caz de neacoperire a debitului dupa vinderea imobilului închiriat. De asemenea, pentru a fi acoperita de riscul de neplata, compania de leasing poate încheia un contract cu o firma de asigurari.

În România însa nu prea exista companii de asigurari cu un capital suficient de mare dispuse sa acopere un risc ridicat. Avantajul în cazul asigurarilor consta în faptul ca decontarea se face imediat, activitatea de creditare desfasurându-se nestingherita. Dificultatea cu care se face executarea afecteaza mai mult bancile, societatile de leasing având o situatie mai simpla: fiind proprietarele bunurilor, acestea pot obtine titlu executoriu pe contract aproape în orice moment. Legea prevede executarea dupa neplata a doua rate plus cinci zile. Se pune problema sa ai o piata de second-hand, deci o piata imobiliara suficient de dezvoltata pentru a-ti recupera banii destul de repede, ceea ce în cazul unor locuinte obisnuite chiar se întâmpla. Rapiditatea vinderii cladirii depinde de pretul la care a fost evaluata, dar si de pozitionare.

În Occident, leasingul imobiliar este cel mai sigur tip de leasing, întrucât valoarea unui imobil se depreciaza mai greu, deci se poate vinde sau executa mai usor. De asemenea, riscul creditorului este mai mic întrucât, conform unei perceptii psihologice, un imobil se cumpara pentru o perioada mai lunga de timp, spre deosebire de o masina.

¨        leasingul actionar este prezentat în paragraful 1.5. Legislatia nu prevede o astfel de forma dar mecanismul derularii poate fi asimilat altor operatiuni admise pe piata de capital.

Observatie: fiecare forma de manifestare prezinta caracteristici proprii care o individualizeaza de celelalte ajutând totodata la alegerea în functie de tranzactia respectiva a unui tip sau altul de operatiune de leasing.

1.4. Participantii si etapele derularii operatiunilor de leasing

Pornind de la definitia leasingului care presupune transferul dreptului de utilizare al unui bun sau utilaj de la o parte (finantator) catre alta (utilizator), ne confruntam cu o serie de termeni specifici pe care vom încerca sa-i explicam în cele ce urmeaza.          

Furnizorul - poate fi producatorul bunului sau o societate comerciala care l-a achizitionat de la producator.

Finantatorul (locatorul) - poate fi o companie financiara, un holding, o banca de investitii sau comerciala, societate de asigurare, o societate de leasing sau chiar furnizorul.

Sunt situatii în care acesta atrage si alte companii la finantarea operatiunii, daca valoarea bunului este ridicata (în cazul avioanelor sau a instalatiilor complexe).

În cazul în care finantatorul este o banca, aceasta nu are controlul asupra întretinerii si exploatarii bunului, ea încasând doar contravaloarea ratelor restante din împrumutul acordat (daca la sfârsitul locatiei bunul reintra în posesia furnizorului).

Prin urmare, bunul va trebui protejat printr-un colateral (garantie). În acest caz, ratele de leasing vor fi mult mai ridicate întrucât bancile, spre deosebire de societatile de asigurare, nu urmaresc profituri din manevrarea unor bunuri, ci din manevrarea banilor care sunt mai "scumpi" deoarece, fiind lichizi, au o rotatie mai mare.

Utilizatorul (utilizatorul, locatarul), de regula, este unic. Doar în anumite situatii, stipulate prin contractul de leasing, este posibila exploatarea bunului în asociere cu un alt utilizator, adica subînchirierea acestuia.

Societatea de asigurare are urmatoarele atributii:

a)      încheie contractul de asigurare cu proprietarul bunului;

b)      emite polita de asigurare;

c)      achita contravaloarea politei în caz de necesitate.

Principalele relatii dintre participantii la o operatiune de leasing sunt evidentiate în figura nr. 1.3.

Figura nr. 1.3 Relatii între participantii la operatiunea de leasing

În continuare vom analiza pasii (etapele) care trebuie parcursi pe durata unei operatiuni de leasing.

Cine declanseaza operatiunea de leasing ?

De regula, operatiunea de leasing este declansata de catre utilizator. Acesta, în functie de optiunea sa de dotare cu un anumit echipament, va prospecta piata bunului, va solicita oferte de la producatori si va selecta cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere al raportului performante - pret de livrare. Daca oferta nu va cuprinde detalii relative la conditiile de livrare, instalare, garantie si service post-garantie, utilizatorul va solicita direct de la ofertanti aceste informatii.

Pentru a dispune de la început de informatia completa, utilizatorul va emite cereri de oferte complete (scrisori de intentie), solicitând astfel toate informatiile necesare adoptarii deciziei de selectare a celei mai bune oferte.

Dupa alegerea unei variante de dotare este posibil ca utilizatorul sa-l contacteze direct pe furnizor pentru a-i explica intentia de a achizitiona bunul în sistem leasing si a-i solicita un termen mai mare de valabilitate a ofertei (suficient pentru a gasi o societate de leasing dispusa sa finanteze).

Urmatorul "pas" efectuat de utilizator este acela al abordarii societatilor de leasing în vederea cunoasterii conditiilor de finantare oferite si, evident, al alegerii societatii cu conditiile cele mai avantajoase. În acest sens va emite cereri de închiriere de echipamente catre anumite societati de leasing în care va specifica intentia de-a intra în posesia bunului dorit, destinatia bunului, caracteristicile, "coordonatele" furnizorului, pretul de livrare, data estimata a livrarii.

Cererea va fi însotita de un dosar cu informatii relative la activitatea firmei utilizatorului si un plan de afaceri.

Iata câteva dintre documentele necesare a fi incluse în dosarul de finantare a achizitiei unui bun în sistem leasing:

1 - O scurta prezentare a evolutiei activitatii firmei si a experientei echipei manageriale

2 - Copii dupa actele legale de constituire a firmei

3 - Bilantul contabil vizat de Ministerul Finantelor (cu anexele si raportul de gestiune pe ultimii 2 -3 ani)

4 - Balanta de verificare a ultimei luni calendaristice

5 - Situatia patrimoniului

6 - Studiul de fezabilitate sau planul de afaceri aferent proiectului de finantare

7 - Situatia creditelor si a angajamentelor de plata

8 - Fluxul de numerar previzionat pe durata locatiei (daca nu este explicitat în planul de afaceri).

Pe baza acestor documente, societatea de leasing va analiza bonitatea firmei (solvabilitatea, lichiditatea etc.) si fezabilitatea proiectului de finantare. Foarte importanta este evaluarea tuturor riscurilor posibile ce apare în cazul acceptarii tranzactiei si a posibilitatilor de diminuare a efectelor lor. În final va trimite utilizatorului acceptul de principiu sau refuzul.

Asadar, în aceasta etapa precontractuala apar urmatoarele relatii între participantii la operatiune:

a)

Figura nr. 1.4. Emiterea cererii de oferta

b)

Figura nr. 1.5. Raspunsul la cererea de oferta

Dupa acceptul de principiu al cererii de închiriere, societatea de leasing (finantatorul) pregateste contractarea bunului si închirierea acestuia. În acest sens remite utilizatorului un proiect de contract (nu cel definitiv) care va cuprinde promisiunea unilaterala de vânzare a bunului la sfârsitul perioadei de locatie daca acesta îsi va manifesta intentia în acest sens. Societatea de leasing va mandata utilizatorul sa negocieze cu furnizorul clauzele contractului de vânzare-cumparare a bunului referitoare la caracteristicile, livrarea, instalarea, garantarea si întretinerea acestuia daca apar diferente fata de clauzele din oferta proforma.

În urma negocierilor dintre utilizator si furnizor, acesta din urma emite oferta ferma, societatea de leasing va lansa catre furnizor o comanda ferma care va fi suportul contractului dintre cele doua parti. Furnizorul confirma primirea comenzii si solicita un eventual acont.

Relatiile dintre participantii la operatiunea de leasing prezentate mai sus sunt redate schematic în figura nr. 1.6.

c)


Figura nr. 1.6. Relatii între participantii la operatiunea de leasing

Sunt situatii în care utilizatorul nu urmeaza procedura din figura nr. 1.6. Daca exista societati de leasing specializate pe un anumit produs, utilizatorul se adreseaza direct acestora urmând ca pe baza unui contract de mandat dintre utilizator si finantator sa fie contactat furnizorul de catre primul si sa se negocieze conditiile de livrare si specificatia produsului.

În continuare se trece la elaborarea contractului de vânzare-cumparare si a celui de leasing.

Furnizorul va emite factura, garantia si contractul de service catre finantator, care va efectua plata în conformitate cu clauzele din contract. La livrarea bunului se va efectua receptia de catre utilizator, eventual si finantator, care va confirma în procesul-verbal respectarea conditiilor de calitate ale bunului precum si cele de livrare prevazute în contract.

În paralel se încheie contractul de leasing între societatea de leasing si utilizator, iar acesta din urma efectueaza prima plata. Pentru a preveni pierderile cauzate de degradarea, distrugerea sau furtul bunului precum si datorate incapacitatii de plata a utilizatorului se face o asigurare generala a tranzactiilor printr-un contract cu o societate specializata (sau doar a bunului).

Sintetic, relatiile dintre partile participante la operatiunea de leasing în faza de contractare sunt reprezentate în figura nr. 1.7.

d)


Figura nr. 1.7. Relatiile dintre participanti în faza de contractare

Pe perioada închirierii utilizatorul efectueaza plata ratelor catre societatea de leasing, iar la finalul tranzactiei, plata pretului rezidual - daca opteaza pentru cumpararea bunului. În caz contrar, livreaza bunul catre societatea de leasing (vezi figura nr. 1.8.)

e)


Figura nr. 1.8. Finalul operatiunii de leasing



1.5. Scheme de derulare si finantare a operatiunilor de leasing

               

Prezentam în continuare câteva scheme de derulare si finantare a operatiunilor de leasing pentru evidentierea situatiilor posibile în practica.

A. Schema "clasica" este aceea în care finantatorul dispune de resurse financiare proprii, pe care le antreneaza în finantarea achizitiei bunului care va face obiectul contractului de leasing. Schematic, acest lucru poate fi reprezentat astfel:


În acest caz, bunul este achizitionat din surse financiare proprii, iar în structura ratelor de leasing va aparea dobânda pe care utilizatorul ar plati-o unei banci, daca ar achizitiona un credit, dobânda care trebuie sa fie atractiva pentru acesta. Aceasta dobânda va acoperi riscul de plasament al sumelor antrenate. Adeseori dobânda perceputa acopera si profitul vizat de finantator din operatiune.

B. O alta schema este aceea reprezentata în figura urmatoare, în care societatea de leasing finanteaza operatiunile pe baza unor surse financiare atrase (de regula de la banci).


În acest caz, dobânda perceputa de banca este transferata utilizatorului în cadrul ratelor de leasing. Aceasta este schema cea mai întâlnita în practica, întrucât volumul operatiunilor de leasing depaseste potentialul financiar al societatilor specializate în operatiunile de leasing.

C. Exista o forma de leasing denumita "leasing leveraj", utilizata frecvent în tranzactiile cu echipamente de mare valoare, cum ar fi avioanele, în care societatea de leasing finanteaza doar o parte din valoarea bunului, restul fiind acoperita de diferiti creditori (societati de finantare) care, contra unei dobânzi, îsi vor recupera sumele avansate din ratele de leasing încasate de la utilizatori. Acesti creditori nu vor solicita societatii de leasing rambursarea sumelor în afara clauzelor prevazute în contractul de leasing, asumându-si astfel riscurile operatiunii.

Garantia rambursarii sumelor o reprezinta garantiile oferite în cadrul contractului de leasing de catre utilizatorii societatii de leasing.


D. Sunt situatii în care furnizorul livreaza bunul pe credit, urmând a recupera contravaloarea lui pe masura încasarii ratelor de leasing de la utilizator.


E. O alta situatie posibila este aceea în care furnizorul este producatorul bunului si efectueaza operatiunea de leasing. Lucrurile în acest caz se simplifica, întrucât nu sunt necesare fonduri pentru achizitia bunului de catre societatea de leasing, care este aceeasi cu cea a furnizorului.


F. În practica pot aparea situatii în care utilizatorul sa nu aiba bonitatea solicitata de finantator pentru a putea beneficia de facilitatile contractarii în leasing a unui bun. De aceea se poate apela la o alta societate comerciala care sa devina titularul contractului de leasing si cu care sa se asocieze în participatiune pentru a derula contractul. În astfel de situatii, utilizatorul poate juca rolul unui operator de leasing.

În acest caz, contractul de leasing va fi încheiat de societatea care detine garantiile necesare derularii operatiunii si se va stipula posibilitatea subînchirierii sau exploatarii în comun cu alte societati comerciale a bunului care face obiectul contractului.

G. Exista o schema de derulare a operatiunilor de leasing specifica lease-back-ului, în care intervin doar utilizatorul si societatea de leasing (finantatorul). Relatia dintre acestia se reduce la urmatoarele: utilizatorul trimite scrisoare de intentie societatii de leasing în vederea solicitarii unui credit. Societatea de leasing accepta sau respinge solicitarea utilizatorului. În cazul acceptului utilizatorul vinde bunurile aflate în proprietatea finantatorului care le închiriaza în baza unui contract de leasing. La finele locatiei bunurile revin în proprietatea utilizatorului în urma achitarii valorii lor reziduale.

H. Analog cu mecanismul de derulare a lease-back-­ului este cel al leasingului actionar. Deosebirea apare în faptul ca utilizatorul nu vinde bunuri, ci actiuni ale societatii unui fond de investitii care le va lua în locatie în schimbul unei chirii stipulate în contractul de locatie. Asadar, în acest caz utilizatorul vinde actiuni pe care le preia în locatie urmând a le rascumpara la finele perioadei de locatie.

O varianta de generalizare a leasingului actionar este aceea în care emitentul este diferit de utilizator, adica emitentul de actiuni nu reintra în posesia actiunilor, el jucând rolul furnizorului. Actiunile subscrise vor fi date în locatie unui utilizator care va deveni proprietarul lor la finele perioadei de locatie

2.  Contractul de leasing

Contractul de leasing face parte din categoria contractelor de locatie, prezentând o serie de aspecte specifice ce tin de obiectul si tehnica  de realizare a acestei operatiuni comerciale. Particularitatile pe care le prezinta diferitele forme de leasing se reflecta si în contractele ce reglementeaza aceste operatiuni, neexistând un tip de contract universal valabil.

În acest capitol, vom analiza aspectele juridice si tehnice pe care le îmbraca un contract de leasing - elementul cheie al operatiunii.

2.1. Natura raporturilor juridice

Contractul de leasing este un act juridic netranslativ de proprietate care reglementeaza relatiile între parteneri pe toata durata prevazuta; este sinalagmatic - din el rezulta drepturi si obligatii pentru ambele parti; contine elemente de extraneitate, intrând, în anumite limite, sub incidenta legilor straine si are caracter oneros - transmiterea dreptului de folosinta efectuându-se contra cost. Ca orice contract de import-export, contractul de leasing poate lua nastere cu conditia sa existe consimtamântul partilor, consimtamânt neviciat, în nici un fel, iar produsul respectiv sa fie admis, de legislatiile nationale, la import-export.

Contractul de leasing este un act juridic prin care una din parti numita închiriator si apartinând unui anumit stat se obliga sa stramute dreptul de folosinta asupra unui bun al sau catre cealalta parte, numita chirias sau beneficiar, apartinând aceluiasi stat sau altei tari si care se obliga sa plateasca, în schimb, o chirie.

Între contractul de leasing si cel de închiriere exista multe asemanari, dar si  mari deosebiri:

Reglementarile juridice ale chiriei pornesc de la faptul ca bunul închiriat îsi pastreaza, în principiu, caracteristicile: poate fi închiriat orice obiect care-si pastreaza functionalitatea timp îndelungat. Contractul de leasing se refera, în general, la bunuri care pot suferi, fie si din punct de vedere moral, o uzura - în chirie incluzându-se si contravaloarea uzurii.

Esential la contractul de leasing este tripla optiune, pe care o are beneficiarul la sfârsitul perioadei de baza. Acest lucru la contractul de închiriere clasic lipseste.

Contractele de leasing, în diversitatea lor, determinate de numeroase forme si feluri de operatiuni, dau nastere unor relatii juridice complexe între participanti, creând obligatii si drepturi, reglementate fie de legi speciale, fie de prevederile codului civil sau comercial.       

Contractul de leasing se compune din mai multe raporturi juridice:

Text Box: Contract de vânzare-cumparare
Contract de mandat
Contract de locatie


            Utilizatorul trateaza afacerea cu vânzatorul înainte de orice interventie a societatii finantatoare si stabileste: obiectul, caracteristicile, exigentele tehnice si calitative, marca, durata vietii economice, randamentul, conformitatea materialelor cu specificatiile pe care locatarul virtual le stabileste. De asemenea, el negociaza si pretul deoarece în final este cel care-l plateste sub forma ratelor de leasing sau a valorii reziduale, daca opteaza pentru cumpararea bunului. Toate aceste drepturi ale utilizatorului au la baza mandatul pe care-l acorda finantatorul.

            Contractul de vânzare-cumparare al echipamentului ales de utilizator, în conditiile stabilite de acesta cu furnizorul, se încheie între furnizor si societatea de leasing. Furnizorul executa fata de cumparator numai obligatia de dare (transfer al dreptului de proprietate). Celelalte obligatii (predare, asigurarea conformitatii) se executa fata de beneficiar.

Procesul verbal de predare-primire încheiat între vânzatorul furnizor si beneficiar, reprezinta executarea contractului de vânzare-cumparare. Din momentul receptiei, cumparatorul este proprietarul bunurilor si datoreaza pretul. 

Contractul de locatiune este instrumentul juridic de punere a bunului la dispozitia utilizatorului. Promisiunea de locatiune se transforma în contract de locatiune din momentul când sunt determinate elementele esentiale ale contractului, obiectul si chiria; este încheiat între societatea de leasing, devenita proprietara bunului si beneficiar. Acest contract mai contine si promisiunea unilaterala de vânzare facuta de societatea de leasing catre utilizator care va beneficia de tripla optiune.

Contractul de locatiune între finantator si utilizator are trasaturi specifice, legate de caracterul leasingului ca instrument de finantare pe termen lung. Printre aceste se enumera:

2.2 Irevocabilitatea contractului

Caracterul sinalagmatic si consensual al contractului de locatiune

Clauzele contractului de locatiune sunt, în ceea ce-l priveste pe utilizator stricte si severe, fara posibilitatea modificarii lor de catre utilizator, ceea ce-i confera caracteristicile unui contract de adeziune.

Pentru asigurarea securitatii finantatorului în contractul de locatiune au fost introduse clauze dure la adresa utilizatorului, cum ar fi: neplata chiar o singura data a chiriei atrage rezilierea de drept a contractului de leasing, cu consecinta restituirii bunului si exigibilitatii tuturor ratelor viitoare ale chiriei datorate, pâna la sfârsitul locatiunii.

La sfârsitul locatiunii, utilizatorul poate opta pentru:

-cumpararea tuturor bunurilor închiriate la un pret fixat înainte (valoare reziduala).

-reînnoirea locatiei pentru o noua perioada de timp cu o chirie mai mica

-restituirea bunului catre societatea de leasing, operatiunea de leasing luând sfârsit.

Dreptul de proprietate al finantatorului asupra obiectului constituie pentru acesta o garantie absoluta a rambursarii capitalului avansat, a platilor ratelor de chirie, a dobânzii si eventual a pretului de vânzare (valoarea reziduala), permitând în acelasi timp utilizatorului realizarea investitiei pe calea creditarii de bunuri.

Daca societatea de leasing si beneficiarul se gasesc pe teritorii statale diferite, contractul de leasing are caracter international si se pune problema legii aplicabile. Ca si în orice alte contracte comerciale, partile contractante pot sa aleaga legea aplicabila contractului de leasing. În tacerea partilor, contractul de leasing se supune legii în vigoare la sediul societatii de leasing. Solutia da expresie principiului dreptului comercial international care cere ocrotirea creditorului.

În contractul de leasing financiar international se  poate stipula ca este conform cu clauzele stabilite în Conventia de la Ottawa, semnata în 1988, intrata în vigoare în 1995, care guverneaza operatiunile de leasing financiar referitoare la toate echipamentele, cu exceptia acelora care trebuie sa fie utilizate în principal de catre locatar, cu titlu personal, familial sau casnic. Pentru interpretarea Conventiei, se va tine cont de obiectul sau, de scopurile sale, de caracterul ei international si de necesitatea promovarii uniformitatii în aplicarea sa, cât si de asigurarea respectarii bunei credinte în comertul international (vezi Anexa A).

La formularea, tratarea si încheierea contractelor de leasing trebuiesc clarificate notiuni care privesc obligatiile si drepturile ce decurg din actele respective pentru evitarea oricaror neîntelegeri ce pot, pe parcurs, umbri relatiile între parteneri.

2.3 Drepturi si obligatii

Drepturile si obligatiile finantatorului

Drepturi:

De a inspecta periodic starea utilajului închiriat si modul de exploatare;

De a rezilia contractul înainte de termen, daca beneficiarul nu si-a îndeplinit obligatiile contractuale;

Proprietarul pastreaza dreptul de proprietate asupra echipamentului, precum si asupra fiecarei modificari aduse, pâna la încasarea integrala a redeventelor stabilite si a tuturor datoriilor fata de el;

De a încasa plata chiriilor;

Proprietarul este exonerat, fata de terti, de orice responsabilitate în caz de deces, de accidentare a unor persoane sau pagube aduse bunurilor si care sunt provocate de echipament;

În caz de nerespectare a obligatiilor din partea locatarului, locatorul poate sa perceapa chiriile scadente si neplatite, precum si daune morale si daune-interese. În cazul în care nerespectarea de catre locatar a obligatiilor sale contractuale, locatorul poate de asemenea sa ceara plata anticipata a chiriilor viitoare, atunci când sunt prevazute în contractul de leasing, sau sa rezilieze contractul de leasing si, dupa reziliere, sa preia echipamentul si sa perceapa daunele-interese.

Obligatii:

Sa livreze utilizatorului echipamentul în buna stare de functionare (în cazul leasingului operational);

Sa instruiasca personalul destinat exploatarii bunului închiriat;

Sa asigure piesele de schimb necesare reparatiei sau sa achite contravaloarea lor daca au fost achizitionate de beneficiar;

Sa se conformeze optiunii formulate de catre beneficiar la sfârsitul perioadei de închiriere;

Sa achite contravaloarea bunului catre furnizor, conform clauzelor stipulate în contractul de vânzare-cumparare;

Drepturile si obligatiile utilizatorului:

Drepturi:

Autonomie tehnica si de gestiune în utilizarea bunului închiriat;

Dreptul de a beneficia de asistenta tehnica din partea societatii de leasing sau a furnizorului;

Dreptul de înlocuire a utilajelor avariate, cu conditia de a fi respectat instructiunile de folosire;

Dreptul de înlocuire a utilajului uzat moral cu altul corespunzator progresului tehnic înregistrat în ramura respectiva (platind o chirie majorata);

La sfârsitul contractului beneficiaza de tripla optiune (restituirea utilajului, cumpararea lui la o valoare reziduala sau prelungirea contractului cu plata unei chirii mai scazute);

Locatarul are dreptul asupra locatorului sa refuze echipamentul sau sa rezilieze contractul de leasing în lipsa livrarii întârziate, sau livrarea unui echipament care nu este conform contractului de furnizare (art. 12 alineat a) din Conventia de la Ottawa).

Obligatii:

v  Obligatia de preluare a instalatiei;

v  Sa exploateze masinile si utilajele închiriate conform instructiunilor tehnice;

v  Sa urmareasca instruirea personalului care va exploata bunul închiriat;

Sa nu modifice constructiv bunurile fara acordul proprietarului;

Sa asigure bunurile în favoarea societatii de leasing (daca nu au fost deja asigurate de acesta);

De îndata ce intra în posesia instalatiei, sa aplice la vedere elemente indicând societatea de leasing ca proprietar;

Sa restituie echipamentul locatorului în starea descrisa în contractul de leasing (cu exceptia cazului în care îl cumpara sau îl închiriaza în continuare )

            3. Tipuri de contracte

3.1. Contractul de leasing financiar      

            Contractul de leasing financiar face parte din categoria contractelor de locatie, dar reprezinta o serie de aspecte specifice ce tin de obiectul si tehnica de realizare a acestei operatiuni comerciale. Aceasta operatiune este una dintre cele mai raspândite pe piata internationala a leasingului.

De regula, în contractul de financial leasing apar trei parteneri:

Producatorul sau exportatorul obiectului contractului;

Societatea de leasing;

Utilizatorul

            Formele contractelor de leasing financiar difera de la tara la tara. În Europa, într-o serie de tari ca: Germania, Elvetia, Franta, Austria etc., au fost emise legi sau decrete care reglementeaza relativ unitar încheierea contractelor de leasing.

            Din punctul de vedere al modului în care se finalizeaza aceste contracte, în practica se întâlnesc: a) contracte fara optiune; b) contracte cu optiune de cumparare;

c) contracte cu optiune de prelungire; d) contracte pentru obiecte construite special la cererea clientului de leasing.

            Derularea operatiunii de leasing financiar presupune parcurgerea mai multor etape:

Etapele derularii operatiunii de leasing financiar

A. Studierea pietei interne si externe în vederea identificarii produselor care vor fi promovate prin leasing si studierea fezabilitatii tranzactiilor.

B. Negocierea conditiilor de închiriere.

C. Închirierea bunului. Finantatorul încheie un precontract de închiriere prin care îsi exprima optiunea de a închiria bunul utilizatorului.

D. Încheierea contractului de leasing (la terminarea negocierilor).

E. Livrarea bunurilor pe baza unui proces-verbal de receptie semnat de ambele parti contractante. Acest proces-verbal va mentiona buna functionare a bunului dupa instalarea si efectuarea probelor functionale.

F. Optiunea utilizatorului. Conform contractului de leasing utilizatorul trebuie sa-si exprime optiunea privind cumpararea sau nu a bunului la finele perioadei de locatie la un pret rezidual, sa restituie bunul sau sa prelungeasca perioada de locatie.

 Derularea operatiunii de leasing financiar se face în trei etape:

Etapa I-a. Achizitiabunului. Societatea de leasing cumpara bunul cu scopul închirierii. Din punct de vedere juridic, este un contract de vânzare-cumparare distinct de contractul de leasing. Operatiunea de cumparare nu este specificata prin nici un fel de mentiune în evidenta întreprinderii utilizatoare, care este un tert în raport cu acest contract.

Etapa a II-a. Derularea operatiunii.

Aceasta faza este faza de închiriere, adica este perioada de derulare efectiva a contractului de leasing. Majoritatea contractelor de leasing au o durata medie de cinci ani. O durata scurta a contractului de leasing are dezavantajul ca produce greutati privind lichiditatea; contractele de leasing care au o durata extrem de lunga pot crea dificultati din punctul de vedere al utilizarii tehnice a bunului.

Din punct de vedere economic, aceasta faza se realizeaza prin plata ratelor de chirie, care nu reprezinta altceva decât rambursarea creditului acordat de societatea de leasing întreprinderii utilizatoare. Ratele sunt destul de mari si, anual, întreprinderea plateste o suma care corespunde, aproximativ, deprecierii contabile a bunului pe care-l utilizeaza.

Din continutul contractului de leasing financiar reiese ca beneficiarul este supus unor riscuri legate direct de utilizarea bunului închiriat. Astfel, el îsi asuma riscul disparitiei, pierderii, uzurii timpurii a obiectului sau a defectarii acestuia.

Beneficiarul este, de asemenea, obligat, în intervalul stabilit de catre societatea de leasing, sa întreprinda urmatoarele: a) sa repare utilajul pe cheltuiala sa si sa-l readuca la starea de functionare conform conditiilor contractuale; b) sa înlocuiasca instalatia defecta printr-o instalatie de aceeasi valoare; c) sa plateasca ca despagubire, imediat, toate sumele celui care închiriaza, sume pe care chiriasul le datoreaza societatii de leasing.

Chiriasul este obligat totodata sa se îngrijeasca de buna întretinere a bunului închiriat.

Etapa a III-a.Optiunea finala. La sfârsitul perioadei de închiriere, utilizatorul poate opta pentru una din urmatoarele variante: a) reînnoirea contractului de leasing, platind o chirie mai redusa;  b) restituirea bunului societatii de leasing; c) achizitionarea bunului la un pret care a fost fixat la încheierea contractului.

 

3.2. Contractul full service

Contractul de full service leasing impune de la sine formularea clara si corecta a clauzelor contractuale.

În acest sens, în momentul contractarii se va stabili:

            a) scopul si modul de utilizare al obiectului închiriat. Aceasta precizare nu este obligatorie daca masina executa doar o anumita operatie. În restul cazurilor precizarea este necesara deoarece felul utilizarii se reflecta în volumul si costurile întretinerii, iar în functie de uzura, se poate diminua valoarea într-un ritm mai ridicat. De asemenea, trebuiesc precizate restrictiile în ceea ce priveste utilizarea masinii, restrictii care nerespectate, pot duce la rezilierea contractului înainte de termen.

            b) costurile transportului si costurile montajului. În contract trebuie specificat cine va suporta cheltuielile legate de transport si montaj sau cum se distribuie aceste cheltuieli între partile contractante. Acelasi lucru trebuie înscris în contract si pentru momentul final (demontarea si transportul la proprietar).

            Costurile de întretinere. În contractul de leasing trebuie stipulata aceasta clauza, care delimiteaza cine are obligatia sa asigure o anumita lucrare de întretinere. Este posibila degajarea utilizatorului de aceste cheltuieli pentru a nu fi obligat sa angajeze personal calificat la montarea masinii.

 Societatea de leasing îsi va organiza un serviciu corespunzator pentru asigurarea bunei functionari a masinilor. Daca este specializat în închirierea unui anumit tip de echipamente (în cazul unui full service leasing), atunci îsi va organiza un serviciu adecvat de service. În cazul leasingului financiar se va pune un accent mai mic pe dezvoltarea  service-ului. La stabilirea continutului acestei clauze se vor enumera obligatiile ce-i revin societatii de leasing si utilizatorului în ceea ce priveste lucrarile de întretinere.

            Obligatiile privind întretinerea si controlul. Cu cât un echipament este mai important pentru utilizator cu atât este mai necesar sa se asigure ca furnizorul va întretine bine masina, ca se vor executa rapid lucrarile de reparatii.

Societatea de leasing, prin clauze contractuale adecvate, va asigura utilizatorul ca întretinerea va fi ireprosabila. Un bun service constituie si o buna reclama pentru întreprinderile vânzatoare, exportatoare. Este recomandabil ca furnizorul sa prevada un control periodic al functionarii masinii.

            Garantia contra disparitiei sau deteriorarii obiectului. În aceasta situatie se va preciza, în mod expres, ca unicul responsabil este chiriasul. În cazul bunurilor cu valori mari este necesara includerea unei clauze care sa-l oblige pe utilizator sa asigure bunul respectiv.

            Clauze care pot duce la rezilierea contractului. Rezilierea contractului poate sa se faca atunci când chiriasul încalca grav obligatiile ce-i revin, de exemplu: folosirea obiectului închiriat în alte scopuri decât cele prevazute în contract, neachitarea ratelor chiriei la timp, etc.

În stabilirea acestei clauze, societatea de leasing trebuie sa fie constienta ca este posibil ca, prin retragerea bunului, întreaga activitate productiva a utilizatorului sa fie blocata.

Finalizarea contractului de leasing. Orice contract de leasing trebuie sa cuprinda precizarea clara a variantelor acceptate de ambele parti de finalizare a contractului. De regula, utilizatorul beneficiaza de tripla optiune. Societatea de leasing urmând a se conforma dorintei acestuia.

4. Motivatia utilizarii leasigului

Pentru beneficiar

-Leasingul ofera beneficiarului, fara ca acesta sa plateasca în avans, posibilitatea de a dispune rapid de masini si utilaje noi, ultramoderne, creatii de ultima ora, mentinându-se la "zi" cu nivelul cel mai înalt atins de dezvoltarea tehnica;

-Operatiunea nu antreneaza capital lichid, iar creditul poate fi rambursat, obisnuit, din beneficiile aduse chiar de mijloacele de productie închiriate;

-Obligatiile ce decurg din contractul de leasing nu se reflecta în bilantul financiar, fondurile ramase libere putând fi utilizate în alte scopuri;

-Leasingul permite diminuarea venitului impozabil, ratele fiind înregistrate drept cheltuieli cu exceptia leasingului financiar;

-Marimea constanta a chiriei faciliteaza programarea mai riguroasa a cheltuielilor;

-Economie totala importanta care se realizeaza în perioada de utilizare a masinilor relativ scurta si pentru care nu s-ar justifica cumpararea;

-Conditiile de leasing standardizate elimina îndelungatele tratative care se duc, de regula, la încheierea unor contracte de credit "clasice";

-Graficul de plati în operatiunea de leasing este mai flexibil decât în cazul folosirii unui credit bancar; platile putând fi uneori efectuate si în produsele obtinute, sau în forma mixta;

n contractul de leasing, clauza referitoare la rate poate fi astfel structurata încât sa-i vina în întâmpinare locatarului, corespunzând cu nevoile de cash flow al acestuia;

Unul din motivele cele mai serioase, care au facut ca leasingul sa capete o atât de mare extindere, este reducerea riscului pe care-l prezinta fenomenul de uzura morala; se poate conveni ca furnizorul sa înlocuiasca utilajul închiriat cu altul mai modern;

Închirierea în regim de leasig operational de import, permite utilizarea echipamentelor "second hand" platind o chirie moderata; echipamentul respectiv având, adeseori, un nivel de tehnicitate mai superior decât cel autohton; în astfel de operatiuni se realizeaza economii de valuta; 

   Exista posibilitatea ca utilajul sa fie supus unei perioade de testare, pentru a reduce riscul de procurare a unor echipamente tehnice ce nu corespund cerintelor de utilizare;

Un rol important îl joaca leasingul în contracararea concurentei, oferind posibilitati de înnoire a masinilor, utilajelor, facilitând investitii dinamice, rentabile, ce incorporeaza inteligenta si inventivitate;

Uneori, leasingul este singura modalitate de a procura echipamente ca în cazul unor aparate, mijloace de transport ultra-moderne, foarte scumpe, cum ar fi: navele maritime, satelitii orbitali, avioanele etc.;

-Sistemul de leasing ofera nu numai utilajul, ci si serviciile aferente acestuia, un avantaj indiscutabil, mai ales în cazul unor instalatii sofisticate;

n caz de inflatie, chiriasul este avantajat, efectuând platile cu bani devalorizati deja, situatie care ofera o anumita siguranta în afacere,(de obicei societatea de leasing se protejeaza contra riscul valutar, fixând ratele de o valuta forte);

-Tripla optiune de care beneficiaza locatarul la sfârsitul perioadei reprezinta si ea  un atu pentru recurgerea la serviciile operatiunilor de leasing;

-Autoritatile nationale acorda firmelor de leasing anumite avantaje fiscale, ceea ce face ca finantarea investitiilor prin leasing sa devina mai avantajoasa;

-Exista firme de leasing care deschid conturi curente unor firme beneficiari, prin care acestia pot închiria, în clipa în care au nevoie, de un utilaj oarecare fara sa încheie noi contracte.

 

Furnizorul beneficiaza si el, la rândul sau, de câteva avantaje:

-Leasingul este metoda care contribuie, în mod efectiv, la promovarea si cresterea exporturilor; asigura câstigarea de noi parteneri ( care nu pot plati întregul pret), patrunderea pe noi piete, permanentizarea relatiilor comerciale prin desfacerea îndelungata a unor produse;

-Bilantul nu este afectat de datorii, în ciuda refinantarii, deoarece vânzarea creantelor nu presupune o cerere de credit si reprezinta realizarea unor câstiguri din închiriere, câstiguri care au ajuns la scadenta;

Obtinerea unor câstiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea masinilor si utilajelor care i-au fost returnate dupa expirarea perioadei de închiriere de baza;

Leasingul poate eluda interdictiile legislatiei nationale care, interzic, uneori, unele exporturi în anumite tari.

La nivelul finantatorului, leasingul reprezinta o forma de plasament al resurselor financiare în conditii de rentabilitate si siguranta, deoarece ramâne proprietarul bunului.

În cazul în care chiriasul da faliment societatea de leasing nu este pusa într-o situatie foarte dificila, ea nu va pierde bunul închiriat deoarece  este proprietara. Problema apare atunci când acest utilaj nu-si mai gaseste utilizatori.

 CONCLUZII: AVANTAJELE LEASINGULUI (PRO si CONTRA)

            Argumentele pentru încheierea unui contract de leasing pot fi :

1.                              Prin leasing se economiseste capital lichid ;

2.                              Prin leasing se rezolva problemele de finantare ;

3.                              Leasingul promoveaza rationalizarea ;

4.                              Prin leasing se obtin avantaje în ce priveste impozitul ;

5.                              Prin leasing se pot planifica riguros cheltuielile viitoare ;

6.                              Rationalizarea activitatii prin specializare ;

7.                              Alte avantaje, deosebite, ale operatiunii leasing.

            Sa le analizam, pe rând, în ordinea enumerarii lor.

           

1.                              Prin leasing se economiseste capital lichid.


PRO : Prin leasing este mai usor sa procuri instalatii care sa duca la rationalizarea sau la extinderea capacitatilor de productie, prin analiza veniturilor. Daca se constata ca prin introducerea unei masini noi creste productivitatea sau se economisesc costuri, atunci aceasta masina poate fi introdusa în productie independent de faptul ca exista sau nu fonduri având aceasta destinatie. Daca câstigul reprezinta, de exemplu, 20 $/unitate iar rata de leasing pentru producerea aceleiasi unitati reprezinta 12 $ rezulta o crestere a venitului cu 8 $.

CONTRA : Analiza este valabila numai în conditiile în care este posibila exploatarea masinii în toata perioada de închiriere. Înaintea încheierii contractului de leasing trebbuie examinat daca nu cumva obtinerea unui credit în vederea platii cash nu este mai avantajos decât costul operatiunii leasing.


2.                              Prin leasing se rezolva probleme de finantare.


PRO : Daca investitiile sunt facute prin leasing, rezulta o eliberare de capital. Capitalul eliberat poate fi folosit la cumparari cash ale altor produse, pentru campanii publicitare, pentru organizarea exportului, a distributiei etc.

CONTRA: În conditiile favorabile, aceste argumente sunt corecte. Este adevarat însa ca este mai usor sa se treaca de la calitatea de proprietar la cea de închiriator (fara costuri), pe când trecerea de la calitatea de închiriator la cea de proprietar este legata de o serie de cheltuieli suplimentare.

PRO: Daca capitalul inteligenta (cunostinte-idei) este mai mare decât capitalul bani, atunci, prin leasing, se realizeaza o mai rapida transformare a inteligentei tehnice în câstiguri. Argumentul este bun pentru întreprinderi noi care datorita deficitului de capital nu se pot dezvolta dupa cum doresc.                                                          

CONTRA: Câstigurile si posibilitatile de exploatare ale investitiilor trebuie temeinic examinate, pentru ca facilitatile de procurare a diverselor masini, prin leasing sa nu duca, prin decizii pripite, la suprainvestitii.


            3. Leasingul promoveaza rationalizarea


PRO: Necesitatea mecanizarii si rationalizarii, în conditiile în care munca fizica este înlocuita cu masinile, se concretizeaza mai usor prin leasing deoarece nu este necesara prezenta capitalului. Acest argument nu este valabil pentru firmele care au un capital restrâns, ci pentru întreprinderi solide, deoarece chiar în conditii favorabile, nu au sume infinite la dispozitia lor.

PRO: Daca o masina închiriata nu corespunde parametrilor tehnici ea poate fi înlocuita într-un termen scurt cu o masina noua. Chiriasul este pregatit sa faca acest schimb deoarece nu-l leaga nici un fel de relatii de proprietate de masina închiriata. Prin înlocuirea rapida a masinilor poate sa-si asigure atât avantaje de piata cât si de costuri. 

PRO: Cheltuielile de întretinere pentru instalatii închiriate sunt mai reduse, caci societatile de leasing asigura cea mai mare parte a pieselor de schimb necesare si pot asigura, în acelasi timp, personal de înalta alificare pentru exploatarea masinilor.

CONTRA: Argumentul este corect. Este necesara atentionarea asupra pericolului de supracapacitate care ar putea apare de îndata ce nu se tine cont de modul de procurare a fondurilor pentru extindere sau modernizare.

CONTRA: Nu, contraargumente nu se pot gasi. În aceasta consta de fapt, avantajul hotarâtor al leasingului fata de cumparare, avantaj pus cel mai bine în evidenta în cazul operatiunii full service leasing.

CONTRA: Cel care ia în chirie trebuie sa analizeze daca acest avantaj îi va reveni în mod real. Remarcabile sunt contractele full service, care pot sa-i aduca o despagubire daca întretinerea masinii este mai redusa decât costurile antecalculate.


4.               Prin leasing se obtin avantaje în ce priveste impozitul


PRO: Ratele de leasing pot fi înregistrate ca fiind cheltuieli. Toate discutiile despre marimea decontarilor, cheltuieli umflate, sunt excluse. Statul preia în consecinta partea ratelor de leasing care corespunde impozitelor. În cazul întreprinderilor care înregistreaza câstiguri substantiale leasingul este mai avantajos din punctul de vedere al impozitului decât cumpararea.

PRO: Prin leasing se pot folosi posibilitatile de dezvoltare «pe costul fiscului». Cine este în stare sa satisfaca primul pretentiile pietii, profita de preturile avantajoase de introducere. Pâna concurenta câstigateren, prima firma poate sa-si consolideze pozitia.

CONTRA: Argumentul cu privire la economii, prin neplata impozitului, este valabil pentru contracte leasing de scurta durata. De îndata ce facem o cmparatie de durata a cheltuielilor si când sunt atrase în calcul si valorile reziduale ale instalatiei cumparate si eliberarea de capital ca urmare a decontarilor si dobânzilor, balanta va fi negativa pentru leasing.

NU EXISTĂ CONTRA: Argumentul este corect daca, conditiile bune ale pietei sunt îndeplinite.


5.      Prin leasing se pot planifica riguros cheltuielile viitoare


PRO: În contractul de leasing se prevede cât va trebui platit pe unitatea de timp sau de produs. În cazul full service leasing se includ în rate si cheltuielile de întretinere si reparatii. Calculatia nu va trebui sa aiba în vedere cifre greu de stabilit.

CONTRA: Argumentatia este valabila pe deplin numai la full service leasing. De mentionat ca în cazul contractului de leasing firmele se angajeaza la plata unor sume în decursul mai multor ani, obligatie care trebuie respectata si în cazul unor situatii financiare mai dificile.


6.      Rationalizarea activitatii prin specializare 


PRO: În cazul full service leasing o serie  de  probleme  de   întretinere   a masinilor poate fi solicitata societatii de leasing care - ca întreprindere specializata - poate rezolva mai rational aceste sarcini.

CONTRA: Efectul rationalizarii poate fi considerabil. Hotarâtoare în acest sens sunt seriozitatea si capacitatile societatii de leasing. Se recomanda obtinerea unor referinte si stabilirea precisa a identitatii firmei pentru a nu avea de-a face cu o firma falimentara.

PRO: Cu cât este mai complicata si uneori mai productiva o masina sau o instalatie, cu atât va fi mai mare pericolul de defectare. Observatia este valabila mai ales în domeniul automatizarii. Societatea de leasing dispune de aparatul necesar repararii defectiunii; specialistii ei dau de asemenea o serie de explicatii în momentul punerii în functiune a masinii pentru exploatarea ei rationala.

CONTRA: Argumentul este valabil numai la full service leasing. În cazul financial leasing, cel care ia în chirie nu se afla într-o situatie mai avantajoasa decât un cumparator (daca nu exista întelegeri speciale).


7.      Alte avantaje deosebite ale operatiunii leasing


PRO: Veniturile unei întreprinderi nu se realizeaza prin proprietatea asupra instalatiilor industriale în sine, ci prin utilizarea acestor instalatii. În cazul leasingului aceasta cheltuiala pentru plata utilizarii bunului poate fi restrânsa la perioada posibilitatii de utilizare.

PRO: În cazul în care o masina se defecteaza, cel care da cu chirie o va înlocui. În caz de perioada de vârf, pot fi atrase în productie, temporar, si alte masini de la furnizor.

NU EXISTĂ CONTRA: si în acest caz este vorba de un avantaj hotarâtor al leasingului, mai ales la full service leasing.

CONTRA: Acest avantaj este valabil numai în cazul full service leasing cu conditia sa fie stabilite întelegeri prealabile între parteneri.


            Leasingul a devenit necesar datorita ritmului alert al concurentei, al cererii si ofertei, al progresului tehnic care implica decizii si interventii immediate ce depasesc uneori posibilitptile de autofinantare ale întreprinzatorului cât si capacitatile de creditare de care dispune.

            Avantajul major pe care îl ofera leasingul este fara îndoiala acela de a asigura finantarea integrala a unei investitii din fonduri exterioare, întreprinderea nedispunând de fondurile proprii necesare. Sub acest aspect leasingul constituie un remediu pentru lipsa de fonduri proprii, de care se lovesc întreprinderile create recent sau aflate în expansiune rapida. În plus, el permite si realizarea unei economii de fonduri proprii ce pot fi utilizate în alte scopuri mai rentabile. La aceasta se adauga faptul ca rambursarea creditului se poate face din beneficiile obtinute prin exploatarea bunului finantat prin leasing.

            Dar acest avantaj trebuie pus în balanta cu costul relativ ridicat al operatiunii, daca se compara baremul de leasing cu procentul dobânzilor creditelor pe termen mediu si lung sau cheltuielile pe care-l antreneaza cele doua moduri de finantare.

            Leasingul ca tehnica de afaceri si metoda de privatizare prezinta o serie de avantaje datorita carora trebuie sa beneficieze de o atenta cercetare a piatii interne si externe precum si de o activitate promotionala adecvata acestei forme de comert. Numai pe baza informatiilor asupra pietei se poate trece la tratative care pot fi o consecinta a initiativei societatii de leasing sau a beneficiarului.

            Viitorul leasingului depinde de realizarea a doua probleme care îi conditioneaza de fapt dezvoltarea si anume: de mobilizarea mijloacelor financiare necesare extinderii operatiunilor practicate atât pe plan intern cât si international si de posibilitatea de a se adapta la o tehnica financiara adecvata activitatilor diverse pe care le necesita introducerea sa într-o economie care pune un accent particular pe dezvoltarea sectorului serviciilor.

            Resursele necesare dezvltarii leasingului pot fi obtinute printr-o reforma a cadrului institutional si diversificarea surselor de finantare. Se asteapta o evolutie prin care societatile de leasing vor dezvolta pe lânga activitati financiare o larga activitate de prestari  de servicii integrate. Leasingul va mai evolua, afirma unii experti, spre un veritabil engineering financiar.     

                        FACTORING

- Factoringul Aceasta modalitate de finantare se concretizeaza printr-un contract de factoring încheiat între exportator si factor, cu o durata care de obicei este de un an, putând fi reînnoit prin acceptare tacita. Factoringul este foarte bine adaptat întreprinderilor care exporta bunuri de larg consum sau echipamente usoare si care au numerosi clienti.

Mecanismul factoringului cu plata în avans este urmatorul:

1.     Încheierea unui contract comercial (de export);

2.     Livrarea marfurilor;

3.     Cedarea facturilor catre factor;

4.     Plata contravalorii creantelor cedate mai putin dobânda si comisionul;

5.   Plata la scadenta a datoriei debitorului.

Prin recurgerea la aceasta tehnica de finantare, exportatorul beneficiaza patru avantaje: se simplifica gestiunea trezoreriei a aderentului (beneficiar), aderentul nu mai este expus riscului de neplata, factoringul suprima problemele create de gestiunea administrativa si contabila a creantelor si factoringul îi amelioreaza bilantul contabil prin reducerea creantelor. Diferenta dintre factoring si forfetare (ambele credite bazate pe cesiune de creanta) consta în faptul ca în cazul factoringului sunt cesionate documente comerciale (facturi, contracte) în timp ce în cazul forfetarii sunt cedate mai mult documente financiare (cambii, acreditive, incasoo documentare).         Comisioanele si dobânzile care se platesc în cadrul operatiunilor de factoring sunt: comisionul de gestiune agio între 0.5-3% si dobânda suplimentara fata de dobânda pe termen scurt între 1-3%.



[1] Tranzactiile de leasing ale echipamentelor, seminar USAID, Bucuresti, 1996


Document Info


Accesari: 10289
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )