STATUL SI FISCALITATEA
Fiziocratii cred ca exista in toate societatile umane o 'ordine naturala' care functioneaza de la sine si - prin urmare - nu-i nevoie de legi scrise pentru a o impune. Natura indica omului 'ceea ce-i este cel mai avantajos' si nu este nevoie de constrangere pentr 727j92h u a determina pe fiecare sa-si caute avantajul. S-ar parea ca ei au negat orice legislatie, orice autoritate, ori s-au pronuntat pentru suprimarea Statului. Fiziocratii sunt - intr-adevar - in favoarea reducerii la minimum a interventiei statului in economie si sustin ca cea mai buna, cea mai utila si cea mai indicata opera a autoritatii ar fi aceea de 'a desfiinta legile inutile, Sa Iasam sa lucreze natura lucrurilor'! a fost - pentru fiziocrati si pentru intreaga scoala liberala clasica a secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea sloganul cel mai indragit.
Cu toate acestea, ar fi o mare eroare sa se creada ca fiziocratii s-au opus autoritatii statului. Mai degraba atitudinea lor s-a inscris in curentul general din Franta, care dorea indepartarea 'absolutismului regal unipersonal' - instaurat de Ludovic al XIV-lea, inca de la jumatatea secolului al XVII-lea - si inlocuirea lui cu 'monarhismul ereditar luminat'.
Fiziocratii s-au pronunta impotriva:
Despotismului arbitrar;
Autoritatii aristocratice;
Separarii puterilor in stat, deoarece aceasta favoriza burghezia, care putea guverna in propriul avantaj. F. Quesnay s-a opus net lui Montesquieu, motiv pentru care fiziocratii au fost combatuti in timpul si dupa Revolutia din 1789.
Ce asteptau fiziocratii de la 'rnonarhia luminata'?
O autoritate unica si puternica ('cat mai putina legislatie si cat mai multa autoritate');
Un guvern care respecta 'Iegile naturale' si stabileste 'ordinea naturala' ('ordinea socialaa', 'dreptul pozitiv') in concordanta cu acestea; o ordine sociala care sa asigure prosperitatea agriculturii.
Cei care proclama astazi intoarcerea la 'autoritatea unica si puternica' si la 'primatul agriculturii' sunt considerati - in cel mai fericit caz - demodati, daca nu cumva, retrograzi, sau chiar reactionari. Dar, ceea ce este reactionar in secolul al XX-lea, parea perfect progresist pentru Franta secolului al XVIII-lea.
Viziunea fiziocrata era progresista, intrucat:
1. 'Monarhia luminata' era un pas inainte fata de 'absolutismul regal unipersonal' .
2. Fiziocratii aveau o mare incredere in ratiune, in capacitatea oamenilor de a actiona rational, in concordanta cu 'Iegile naturale'. De aceea ei au fost sustinatori convinsi si consecventi ai dezvoltarii invatamantului, ca principal mijloc prin care guvernantii sa poata adapta 'ordinea naturala' vointei divine, iar populatia sa inteleaga 'dreptul pozitiv' si sa-I respecte.
3. Fiziocratia nu dorea intoarcerea la Evul Mediu.
a. Ea apara Statul centralizat impotriva fortelor centrifuge ale nobilimii, foarte manifeste in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.
b. Ea urmarea sa introduca relatii de productie capitaliste in agricultura (dupa modelul Angliei), se pronunta impotriva raporturilor feudale, a prestatiilor in munca ale taranimii.
c. Dorea ca statul sa sprijine dezvoltarea economica, inclusiv prin folosirea importantelor resurse ale bugetului in acest scop.
d. Fiziocratii au urmarit transformarea 'nobilimii franceze' in 'burghezie agricola' si practicarea agriculturii pe mari proprietati de tip capitalist.
4. Definitia fiziocrata cu privire la productie este revolutionara din doua puncte de vedere:
a. Sfera creatoare de bogaaie era considerata producaia, nu comertul (ca la mercantilisti).
b. Era apreciata productiva activitatea care furniza 'produs net' (profit).
Aceasta viziune coincidea cu opiniile si interesele burgheziei.
Viziunea fiziocrata era depasita istoric, deoarece:
1. Forta progresista - par exellence - la sfarsitul secolului al XVIII-lea a fost 'burghezia oraselor'.
2. Sectorul economic, 'motor' al dezvoltarii, era manufactura industriala, nu agricultura.
3. Ideile politice ale 'separarii puterilor in stat' erau - incontestabil - mai progresiste, decat cele care militau in favoarea 'despotismului luminat'.
Gandirea fiziocrata se situeaza la granita dintre feudalismul in disparitie si capitalismul in afirmare. La acesti ganditori 'in timp ce feudalismul capata un caracter burghez, societatea burgheza capata o aparenta feudala,,
Dar, suveranul imaginat de fiziocrati nu era
atotputernic decat in masura in care veghea la respectarea 'Iegilor naturale' si a 'ordinii' impusa oamenilor de vointa divina. Monarhul si corpul sau de conducere puteau sa institue o 'ordine naturala' ('ordine sociala', 'drept pozitiv'), sa adopte doar acele legi, sa creeze doar acel climat social, care corespundeau 'Iegilor naturale'. Din aceasta viziune rezulta - in mod logic si direct - si functiile statului.
Prima si cea mai importanta functie a statului era pastrarea (respectarea) 'Ordinii naturale'. Fundamentul 'ordinii naturale' era - in conceptia fiziocratilor - proprietatea, sub toate formele sale. Deci, statul trebuia sa apere proprietatea. 'Ordinea legitima consta in dreptul de posesie, asigurat si garantat de forta unei autoritati tutelare si suverana oamenilor intruniti in societate,,.
2. Instructia este a doua functie a statului. 'Instructia universala este prima, adevarata legatura sociala', aprecia abatele Baudeau. Fiziocratii apreciau ca prin instructie si educatie oamenii vor deveni capabili sa cunoasca 'Iegile naturale', sa-si institue o 'ordinea sociala' in concordanta cu 'ordinea naturala' ce decurge din vointa divina. Guvernantii 'Iuminati' vor sti sa adopte cele mai potrivite legi, de natura sa asigure oamenilor libertate si prosperitate si vor garanta pastrarea 'ordinii naturale'. La randul lor, oamenii obisnuiti vor intelege si respecta 'ordinea sociala', vor actiona pentru realizarea fericirii si prosperitatii personale.
3. Realizarea lucrarilor publice, era considerata de fiziocrati, o functie importanta a statului. EI trebuia - mai ales - sa realizeze o infrastructura corespunzatoare in vederea sporirii eficientei muncii din agricultura. Drumurile si canalele (apreciau fiziocratii) sunt foarte avantajoase valorificarii proprietatii funciare. La fel, avansurile funciare ale statului - intocmai ca si cele ale proprietarilor - favorizau progresul agriculturii. Trebui sa amintim, in acest context ca, dupa parerea fiziocratilor, tot ce stimula dezvoltarea agriculturii, corespundea 'ordinii naturale'.
Pentru indeplinirea functiilor sale statul are nevoie de venituri. De unde pot proveni acestea, in conditiile in care modelul de gandire fiziocrat se bazeaza pe o singura Clasa productiva, pe reproductia simpla si pe schimbul de echivalente intre cele trei clase sociale? Fara indoiala, statul fiziocrat - despotul luminat si bun, al carui portret I-am schitat mai sus - nu-i hraparet. Avand putin de facut, el va pretinde venituri modeste! De unde provin ele?
Conform sistemului lor de explicare a vietii economice fiziocratii au gasit - si de aceasta data - o formula originala, dar care, nici in timpul lor, nici dupa aceea, n-a fost pusa in aplicare si care, chiar daca este interesanta sub aspect logic, este - totusi - inoperanta. Ideea de la care ei pleaca este aceea ca prin impozitare sa nu fie afectate conditiile reproductei simple. Cunoscand modul de gandire al fiziocratilor, venitul statului nu poate avea alta sursa decat 'produsul net', deoarece este singura bogatie cu adevarat 'noua', toate celelalte componente fiind necesare realizarii reproductiei simple. Daca impozitul ar afecta resursele reproductiei simple, ar 'seca' - incetul cu incetul - izvorul bogatiei.
Impozitul catre stat va fi, deci, platit din 'produsul net'.
Dar, care este nivelul 'impozitului unic'? Abatele Baudeau propunea 1/3 (6/20) din 'produsul net'. Stiind ca 'produsul net' aproximat de fiziocrati era de 2.000 milioane livre, insemna ca impozitul sa fie de aproximativ 600 milioane livre.
Urmeaza sa fie stabilita modalitatea cea mai potrivita de a se plati acest impozit. Clasa care il va plati este cea a proprietarilor. Dar, aici fiziocratii au avut de solutionat probleme delicate, intrucat prin intregul lor sistem de gandire au aparat si promovat interesele nobilimii!
Incercand sa asigure nobilimii starea 'cea mai buna posibila' fiziocratii au construit un rationament ingenios: 'acest impozit nimeni nu-I va simti, pentru ca in realitate nimeni nu-I va plati,,. lata-I! La cumpararea pamantului se scade 30% din valoarea lui si - prin urmare - proprietarul desi plateste nominal impozitul, in realitate nu-I plateste.
In gandirea lor, clasa proprietarilor cuprinde: suveranul, proprietarii funciari, clerul, armata, administratia. Ei - in totalitate - au dreptul de proprietate
comuna asupra 'produsului net', pe care si-I impart, insa, in diferite proportii.
Proprietarii efectivi de terenuri, care fac cheltuieli sub forma 'avansurilor funciare', au dreptul - in mod direct - la milioane livre. Din impozitul total de 600 milioane livre, regele insuseste 2/7, adica 171 milioane livre, nobilimii ii revin 4/7, respectiv 343 milioane livre, iar ceilorlalti 1/7, respectiv 86 milioane livre.
Viziunea fiziocratilor asupra surselor de venit ale statului s-a dovedit chiar in timpul lor - utopica, iar ulterior s-au elaborat teorii mai apropiate de realitate. De regula, literatura economica retine ideea ca bugetul statului se alimenteaza prin mai multe canale si ca - niciodata in istorie - n-a existat un sistem al impozitului unic, ci, unul al impozitarii multiple. De asemenea, practic se impoziteaza toate sursele de venit si contribuabili sunt toti cetatenii statului.
|
