Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































CONDITIILE GENERALE DE DEZVOLTARE A COMUNITATII UMANE IN ORASUL BRAILA

geografie


INTRODUCERE

          Studiul de geografie sociala a unui teritoriu implica analiza cantitativa si calitativa a componentelor mediilor geografice, a interdependentei elementelor sale, dar mai ales, a modului  cum acestea influenteaza activitatea umana si conditionarea reciproca a antropicului cu cadrul natural.



          Alegerea spre studiu a zonei orasului Braila a necesitat  o buna cunoastere a zonei, a componentelor de baza a acestui mediu geografic, bine individualizat în cadrul Câmpiei Române, nord-estul acesteia, respectiv Câmpia  Brailei sau a Baraganului nordic, pe care s-a grefat o puternica activitate umana care poate duce la degradarea sa, daca nu se iau masuri de protectie în timp.

          În elaborarea acestui studiu de geografie sociala am parcurs cele trei etape de întocmire ale unei lucrari: documentare, cercetare, redactare.

          Lucrarea este structurata în functie de particularitatile mediului geografic, particularitati existente în zona, dar si în functie de activitatea umana, de impactul om-natura, care a generat aspecte inedite ale vietii umane din aceasta zona.

          Lucrarea debuteaza cu o analiza succinta a cadrului natural, insistând mai ales pe acelea care si-au pus mai mult amprenta pe activitatea umana din  zona municipiului Braila.

          În etapa de documentare a fost consultata o vasta bibliografie privind cadrul natural care coroborata cu datele existente în anuarele de statistica au promis o buna analiza a fenomenelor sociale.

          Redactarea lor a permis, mai ales prin folosirea de texte si chestionare o mai buna cunoastere a acestor fenomene sociale.

          Marele nostru geograf, George Vâlsan spunea: „Geografia tarii trebuie sa înceapa cu geografia locului natal, ale carui elemente proaspete, pline de imagini si de simtire exista în sufletul fiecarui copil. Prin cunoasterea tinutului natal formezi <<alfabetul geografic>>…”  -  este motivul pentru care am ales sa studiez arealul municipiului Braila, acesta fiind locul meu natal.

          Dorinta de a realiza un studiu de geografie sociala îsi are originea chiar în domeniul de studiu al acestei ramuri geografice care se individualizeaza ca stiinta a ansamblului de fenomene si procese ce caracterizeaza aparitia, dezvoltarea  si diversificarea comunitatilor umane ca parte integranta a mediului geografic.

          În mod simplist, geografia sociala  este orientata spre cercetarea relatiilor dintre om si natura, ceea ce mi-a permis, prin realizarea acestei lucrari, sa cunosc atât natura locului, latura umana, cât si interdependenta dintre ele, acestea având un accentuat caracter de specificitate  pentru orasul Braila.

          În încheiere, dar nu în ultimul rând, vreau sa multumesc domnului lector doctor Nicolae Ion si Directiei de Statistica Braila, fara ajutorul carora acest 222g623c studiu de geografie nu ar fi avut meritul unei lucrari stiintifice.

ISTORICUL CERCETĂRII ORAsULUI BRĂILA

 

          Prima încercare de a înfatisa trecutul Brailei a facut-o profesorul Grigore Tocilescu într-o conferinta tinuta în localitate la finele secolului  trecut; textul acestei conferinte nu s-a tiparit; el a servit însa la redactarea capitolului „Istoricul orasului” din articolul consacrat acestui oras si port dunarean din „Marele Dictionar Geografic al României”, aparut în 1892.

          Cele mai vechi cercetari facute asupra orasului Braila au fost realizate de istorici, astfel încât cele mai numeroase lucrari referitoare la acest oras au caracter istoric. Ulterior,  mai ales dupa anul 1900 au fost realizate lucrari cu caracter militar, cultural, dar si numeroase lucrari geografice.

          Cele mai numeroase lucrari referitoare la orasul Braila au fost tiparite dupa anul 1900, între acestea mai importante sunt: descrierea presei aparute în Braila în timpul ocupatiei, precum si istoricul întregii prese brailene – de la primul periodic, din 1839, pâna la cele 26 de periodice din 1926 – se afla în meritoria lucrare a lui a lui S. Semilian, tiparita în 1927. În preajma celui de-al doilea razboi mondial a aparut studiul lui N. Petrovici, „Braila sub ocupatiune 23 decembrie 1916 – 10 noiembrie 1918”.

          În anul 1929 a aparut revista „analele Brailei”, întemeiata de Gh. T. Marinescu, aceasta revista a publicat cele mai multe din studiile consacrate istoriei orasului si judetului Braila, pe lânga acestea au fost publicate si studii geografice. „Analele Brailei” a creat o adevarata miscare culturala, stiintifica, literara si artistica, precum si una turistica privind Braila.

          Numeroase cercetari si lucrari cu caracter istoric au fost prezentate de Nicolae Iorga, între care deosebite sunt: „Cei dintâi ani în zona Braila româneasca 1832 – 1866. Istorie si documente (pentru o suta de ani de la întemeierea orasului”, Bucuresti, 1929; „Unde e istoria Brailei”, articol  publicat în „Analele Brailei” în anul 1929; „Caracteristici ale brailenilor” în „Analele Brailei” – 1931.

          Despre trecutul istoric al orasului si judetului Braila au mai scris Gh. T. Marinescu, Nae A. Vasilescu (Schite – documente si însemnari din orasul si judetul Braila), o contributie însemnata privind lucrarile alcatuite de braileni au avut-o N. C. Istrate si I. C. Bacila. Numeroase informatii despre Braila se pot obtine din succesivele sinteze asupra istoriei noastre, acelea ale lui A. D. Xenopol, N. Iorga, Constantin C. Giurescu.

          O importanta deosebita o are lui Constantin C. Girescu: „Istoricul orasului Braila”, aparuta în anul 1968 si care reprezinta o sinteza a istoriei orasului Braila, înfatisând în acelasi timp dezvoltarea sub diferite raporturi a acestui însemnat centru din cele mai vechi timpuri si pâna astazi.

          Referindu-ne la cercetarile, studiile si lucrarile geografice realizate în orasul Braila, citez în primul rând pretioasa statistica din 1828, întocmita îndata dupa eliberarea de sub turci, statistica aratând numarul si numele locuitorilor din oras, pe mahalale, si din satele judetului; ea a fost publicata de profesorul Mihai Popescu. Tot el a tiparit si unul din planurile cetatii Braila, planuri alcatuite de austrieci si pastrate în Arhivele din Viena; acestea au fost publicate sub denumirea „Cartografia din 1828 a orasului si judetului Braila”, în „Analele Brailei” (1932).

          Gh. T. Marinescu publica în anul 1929 un „Album” care înfatisa Braila veche, album ce cuprinde stampe, planuri, harti.

          În anul 1930, Ion Vârtosu publica în „Analele Brailei” trei pretioase cartografii ale locuitorilor Brailei din anul 1837.

          Problema asezarilor omenesti din raiaua Brailei la 1790 si 1828 a fost analizata de profesorul Gh. Mihaiescu, acestea au fost analizate în comparatie cu cele de pe harta austriaca care dateaza din 1790.

          Profesorul brailean Radu Perianu s-a ocupat de raiaua brailei în „Anuarul de antropogeografie si geografie”, II (1911 – 1911), publicând su un plan al orasului care dateaza din 1830.

          Lucrari cu caracter descriptiv au fost realizate de I. G. Apostoleanu, în anul 1884 „Baile Lacu Sarat”, iar în anul 1889 „Descrierea statiunii balneare de la Lacu Sarat, Braila”.

          În anul 1894 apare “Dictionarul geografic al judetului Braila”, realizat de I. Delescu si O. Demetrescu.

          Cele mai importante cercetari în analul analizat le-au facut, însa marii geografi Vintila Mihailescu, care descrie cadrul natural în care se afla situat orasul Braila, în volumele: „România – geografie fizica” (1926) si „Dealurile si câmpiile româniei” (1966). Acestor lucrari li se adauga cea a lui G. Murgoci, Câmpia Româna si Balta Dunarii în „Opere alese” (1952), lucrarea lui George Vâlsan – „Câmpia Româna” (1915), Traian Naum si colaboratorii realizeaza un studiu privind raionarea morfologica a partii de nord-est a Câmpiei Române în „Probleme de geografie” (1954); A. Banu publica în anul 1964 lucrarea „Baraganul”.

          Referitor la viata economica a orasului Braila, pâna în anul 1940, M. Trufasu, publica în „Analele Brailei” – „Consideratiuni asupra industriei Brailei”.

          Petre Gâstescu  publica în anul 1973 lucrarea „Judetul Braila”, realizând o analiza complexa a judetului.

          În arealul analizat au fost facute si cercetari cu privire la turism, astfel, în anul 1965, Costin stefanescu publica „Braila. Mic îndreptar turistic.”, L. Cucuta realizeaza un studiu pentru dezvoltarea de perspectiva a turismului în judetul Braila, este o lucrare manuscris din anul 1974.

          Cercetarile din domeniul geografiei umane au dus la aparitia unor importante lucrari de geografie, între acestea „Demografia oraselor României”, publicata în anul 1977 de I. Measenicov, I. Hristache si Al. Trebici, mai recent a aparut „Gruparea urbana Galati – Braila” – Dimitrie Oancea.

          Se constata ca în arealul analizat au fost efectuate cercetari de catre oameni de stiinta din cele mai vaste domenii: istorie, geografie, cultura, biologie, cele mai numeroase fiind însa cele din domeniul istoriei si geografiei. Cercetarile geografice s-au amplificat dupa anul 1900, în concordanta cu dezvoltarea geografiei în România.

          Aspecte legate de problematica efectelor sociale si impactul lor asupra populatiei unei regiuni au fost mai putin studiate în geografia sociala româneasca. Din acest motiv analizele realizate s-au bazat doar pe un material statistic bogat si mai putin pe o serie de lucrari existente în domeniu. S-au folosit mai des o serie de chestionare care au avut drept scop evidentierea modului cum locuitorii percep propriul oras, si mai des evidentierea anumitor efecte în planul societatii brailene.

          Acestea fiind spuse, istoricul cercetarii porneste de la definirea geografiei sociale ca ramura recenta a geografiei umane.

          Studiile de geografie sociala cele mai prolifice si de o reala valoare au fost realizate de cercetatori apartinând scolilor de geografie sociala americana, britanica, franceza si germana.

          Premisele definirii geografiei ca stiinta cu valente sociale se prefigureaza la sfârsitul secolului trecut, odata cu opera lui Ratzel, care sub influenta lui Haeckel si a evolutionismului, a orientat cercetarea asupra potentialurilor dintre om si mediu.

          Chiar daca pune accentul numai pe influentele pe care mediul le exercita asupra omului si asupra societatii, contributia autorului mentionat nu poate fi negata, dimpotriva, trebuie subliniat faptul ca prin orientarile sale Ratzel este socotit unul dintre întemeietorii  geografiei umane, din care, ulterior s-a desprins si geografia sociala.

          Denumirea de geografie sociala a fost lansata la sfârsitul secolului al XIX-lea de geograful francez contemporan cu Ratzel, Eliseé Reclus.

          În România, notiunea de geografie sociala a fost utilizata pentru prima oara de V. A. Urechea în anul 1902, în lucrarea „Un proiect de geografie sociala a României”. Ulterior, Vintila Mihailescu, în anul 1968, considera în mod inspirat geografia sociala ca ramura a geografiei umane, alaturi de geografia economica si cea politica.

          Este de la sine înteles ca modurile de abordare a acestui domeniu sunt dintre cele mai variate datorita multitudinii si diversificarii fenomenelor sociale, pe de o parte, iar pe de alta parte datorita dinamismului propriu societatii românesti care a determinat „straturi succesive de studii corespunzatoare diferitelor faze de progres din cercetare si între care efortul de sinteza logica, necesara unificarii profunde a câmpului de cunostinte, nu a fost facut” (Clavel, 1973).

          Aspectele surprinse în formularile mai sus mentionate pune în evidenta, în mod ilustrativ, o realitate fara echivoc, si anume: conturarea înca neclara a domeniului de studiu al geografiei sociale.

          Opinia lui Pacione, una dintre cele mai actuale si mai avizate, este edificatoare din acest sens. Lipsa unei viziuni coerente asupra fenomenologiei sociale de esenta geografica genereaza, la diferite nivele ale demersului stiintific, numeroase inadvertente urmate de suprasolicitarea sau dimpotriva minimalizarea conceptului în sine.

          Geografia sociala se individualizeaza ca stiinta ansamblului de fenomene si procese ce caracterizeaza aparitia, dezvoltarea si diversificarea comunitatilor umane; ea opereaza selectiv vizând doar aspectele ce deriva din matricea mediului geografic sau pe cele care sunt conditionate de acestea.

          O prima categorie de aspecte studiate prin intermediul unor subramuri sunt cele referitoare la habitat, educatie, cultura, credinta religioasa.

          Geografia sociala îsi asuma un vast domeniu de investigate analizat de numeroasele sale subramuri.

Capitolul I

CONDIŢIILE GENERALE DE DEZVOLTARE A COMUNITĂŢII UMANE ÎN ORAsUL BRĂILA

1.1.Elemente de favorabilitate ale cadrului natural

1.1.1.  POZIŢIA GEOGRAFICĂ sI LIMITELE

În cadrul tarii, municipiul Braila este situat în partea de est-sud-est a

României, aproximativ la intersectia paralelei de  45ş25’ cu meridianul de 27ş54’ longitudine estica. Municipiul Braila este situat în nord-estul Câmpiei Române, în Câmpia Brailei sau Baraganul Nordic, pe stânga Dunarii – în subsectorul baltilor, la 20 m altitudine.

          În cadrul judetului Braila, orasul ocupa nord-estul judetului, fiind situat într-o zona complexa de contact între unitati fizico-geografice variate: Lunca Dunarii, Câmpia Brailei si Câmpia Siretului Inferior. Aceasta localizare geografica la contactul dintre lunca si câmpie , favorizata de conditiile naturale oferite de lunca si câmpie, se resimt pregnant în aspectul exterior, structura functionala si textura orasului. Din suprafata totala  a judetului Braila (4724 km2), orasul Braila are o suprafata de numai 3329 ha.

          În ceea ce priveste pozitia geografica a orasului Braila, Vintila Mihailescu considera Braila ca facând parte din categoria oraselor “cap de drum (obstacole de cale – în bibliografia franceza)”, în aceasta categorie erau incluse porturile dunarene sau maritime.

          În cadrul retelei urbane, orasul Braila face parte din categoria municipiilor, orase importante cu o populatie numeroasa, care au un rol însemnat în viata economica, politica, sociala si cultural stiintifica a tarii. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. Astfel, dupa numarul de locuitori, orasul Braila face parte din categoria oraselor mari, cu o populatie de 232.409 locuitori, detinând în acelasi timp cea mai mare pondere a populatiei urbane din judetul Braila. Orasele mari reprezinta 9,2% din totalitatea oraselor si 40,8% din populatia urbana. Aceste orase mari sunt raspândite în toate zonele geografice; unele sunt vechi capitale de provincii, iar altele au beneficiat de pozitia geografica favorabila – cum este cazul orasului Braila.

          Deoarece suprafata orasului este redusa (31 km2) si numarul populatiei este mare, Braila se înscrie în reteaua urbana din România în cadrul oraselor cu mare densitate a populatiei, peste 700 locuitori/km2.

          În functie de productia economica a orasului, de numarul locuitorilor si de structura populatiei active, orasul Braila face parte din reteaua de orase cu potential economic de importanta nationala aflate în  curs de consolidare si  diversificare.

          Dupa gradul si zonele de influenta, orasul Braila face parte din categoria oraselor “centre nodale” sau “poli de crestere”, având o sfera de influenta ce variaza între 60 si 100 de km, peste 100.000  locuitori, acestea se mai numesc si centre de convergenta economica ridicata. Ele domina un anumit hinterland, cu raporturi pe linie economica, sanitara, culturala sau comerciala, au tendinta de dezvoltare complexa si de hipertrofiere. Aceste orase asigura peste 30% din productia globala industriala, cu ponderi ale industriei superioare mediei pe tara si cu o pondere mai mica a functiei tertiare (Braila, Galati, etc., care sunt hipertrofiate industrial). (Nicolae Iliuca, 1999)

          Pe plan industrial, municipiul Braila a cunoscut o dezvoltare intensa pâna în anul 1989. Datorita aparitiei în orasul Braila si dezvoltarii accentuate a unor ramuri  industriale, de importanta nationala, acesta a devenit un oras complex, polarizator de primul rang, având un nivel de dezvoltare ridicat.

          Municipiul Braila detinea pâna în anul 1989 primul loc pe tara la productia de excavatoare, detinea locul doi în ceea ce priveste productia de placi aglomerate, din lume locul trei la productia de celuloza. Industria detinea circa 68 % în comparatie cu celelalte activitati (agricultura, constructii, transport, etc.).

          Prin urmare principala functie a orasului Braila a devenit cea industrial agrara, facând din acesta un important centru polarizator si unul dintre cele mai dezvoltate orase ale tarii  (mai ales din punct de vedere industrial).

          Dupa anul 1990, functia orasului a ramas aceeasi, însa, datorita puternicelor restructurari industriale, importanta economica a orasului în cadrul tarii a scazut foarte mult.

          În privinta limitelor, orasul Braila se extinde pâna la localitatile: Cazasu în sud, Roman în sud-vest, Gemenele în vest, Scortaru în nord-vest, Silistea si Baldovinesti la nord, iar în est pâna la malul Dunarii; ele reprezinta în general zona periurbana.

1.1.2.RELIEFUL

Municipiul Braila este situat în partea de nord-est a Câmpiei Române,

pe Dunarea inferioara, într-o zona de contact dintre unitati fizico-geografice variate: Lunca Dunarii, Câmpia Brailei si Câmpia Siretului Inferior.

          C.C. Giurescu (1968) spunea despre asezarea Brailei ca este pe stânga Dunarii, „nici mai spre sud, nici mai spre nord de locul sau actual pentru ca aici Câmpia Baraganului înainteaza ca un pinten pâna la malul apei, dominând-o, în timp ce în restul regiunii, numita câmpie, coboara la nivelul Dunarii, transformându-se în lumea inundabila a acesteia, improprie deci unei asezari permanente.”

          Relieful judetului, cât si al municipiului se caracterizeaza prin monotonie si uniformitate, singurele accidente de teren fiind apele curgatoare, crovurile si depresiunile lacustre.

          Câmpia Brailei, denumita si Baraganul nordic reprezinta un interfluviu cu altitudini ce variaza în general între 20 – 30 metri. Ea este situata între Lunca Dunarii, a Calmatuiului, a Siretului si a Buzaului pâna în zona bratelor parasite ale Buzaului dintre Faurei si Ulmu; face parte din terasa inferioara a Dunarii de vârsta holocena. În vest se prezinta ca un câmp îngust pe dreapta Buzaului, cu altitudine ce urca pâna la 40 – 50 de metri (datorita depozitelor eoliene relief de dune), pe când în est se prezinta ca o zona neteda sub forma unei prispe prelungi, terminata abrupt spre Dunare si Siret, dominând Dunarea cu 8 – 12 metri. Podul terasei, între Dunare si Valea Iencii are o latime de 10 – 15 metri, cu o înclinare usoara de la vest spre est. Portiunea de la vest de Valea Iencii se prezinta mai înalta si datorita prezentei crovurilor, suprafata ei pare ondulata. În cadrul Câmpiei Brailei se disting mai multe unitati: Câmpul Mircea Voda, Câmpul Ianca sau Movila Miresii, Câmpul Viziru, Câmpul Roman – Gemenele.

          Municipiul Braila, orasul propriu-zis se afla situat în partea de nord a Câmpului Viziru. Acesta are altitudinea medie de 20 de metri, iar în nord, spre Baldovinesti si în cartierul Pisc din Braila, altitudinea ajunge la 33 de metri datorita acumularilor eoliene, iar spre Dunare se termina printr-o panta abrupta, dominând Valea Dunarii cu circa 10 metri.

          La Braila, fruntea terasei, spre Lunca Siretului Inferior, a fost terasata, în cea mai mare parte, în vederea înlaturarii surparii, iar spre Dunare, fruntea terasei este fragmentata în noua vai, numite vaduri, prin care s-a circulat din vechi timpuri din  oras catre port; adâncimea lor creste de la sud la nord; diferenta de adâncime se explica prin prezenta nisipurilor eoliene din partea de nord care au favorizat o eroziune mai accentuata; înainte de a fi terasata, fruntea terasei se surpa, iar materialul rezultat se deplasa cu 7 – 8 metri fata de baza terasei.

          În rada portului apareau izvoare la nivelul strazii, atunci când nivelul freatic era mai ridicat, izvoare ce au fost drenate subteran în urma amenajarilor efectuate.

          Municipiul Braila ocupa si o parte din Câmpul Roman – Gemenele, partea de est a acestuia. Este un interfluviu acoperit cu  nisipuri fluviatile, transportate de vânt. Acestea sunt fixate cu vita de vie si salcâmi; totusi actiunea eoliana se manifesta, într-o masura mai mica. Altitudinea medie este de 25 metri.

          În nord, Braila se afla la contactul cu lunca Siretului Inferior, o câmpie înca în formare, joasa cu soluri aluviale, cu multe albii parasite. Latimea sa ajunge la 25 – 30 de kilometri ca urmare a fenomenului de subsidenta din cursul Siretului Inferior. Aceasta lasare este pusa în evidenta de convergenta râurilor, de marea aluvionare a albiilor, de gradul înalt de meandrare, de abaterea Siretului spre nord si de numeroasele cursuri  parasite în sud. Altitudinea variaza între 5 – 6 metri si 13 – 15  metri.

          În est, orasul se învecineaza cu Balta Brailei, denumita Insula Mare a Brailei; ea reprezinta suprafata cuprinsa între cele doua brate ale Dunarii (Dunarea Veche sau Bratul Macin si Dunarea Noua). S-a format într-un regim deltaic de eroziune si acumulare fluviatila. Se întinde pe o lungime de 60 de kilometri pe directia nord-sud (Vadul Oii – Braila) si pe 20 de kilometri latime. Are altitudini de 2 – 12 metri – grindurile sudice si de 6 metri în nord. Cea mai mare altitudine (45 de metri) o întâlnim în popina Blasova, rest din Muntii Dobrogei scufundati si erodati în decursul timpului, iar cele mai mici altitudini absolute sunt reprezentate de fundurile lacurilor Zaton si Dunarea Veche (1,2  metri).

          În ceea ce priveste numele de Baragan, folosit pentru Câmpia Brailei (Baraganul de nord) si pentru Câmpia Calmatuiului (Baraganul de mijloc), el este întâlnit  pentru prima data în anul 1597.

          C. Banu (1964) considera ca acest cuvânt este o forma derivata din cuvântul „buragan” care însemna „furtuna de zapada”, „vârtej de zapada”, fenomen ce caracterizeaza aceasta regiune. În limba româna acest cuvânt a intrat în timpul dominatiei pecinegilor, populatie migratoare din neamul turcilor, care au ocupat în secolele  X – XI o parte din Ţara Româneasca. Baragan înseamna regiune cu populatie rara, loc neted, cu ape subterane rare, cu vânturi puternice si caldura mare.

Resursele subsolului. Resursele subsolului sunt modeste în aria judetului Braila.

Resursele minerale cu valoare economica din arealul studiat se rezuma la acumularile de petrol de la Plopu, de petrol si gaze de la Oprisenesti si de la Liscoteanca.

          Depozitele loessoide formeaza materia prima folosita în ceramica inferioara, iar în albia apelor curgatoare si în anumite lacuri se gasesc nisipuri fine.

          Namolurile din apele sarate de la Lacu Sarat dispun de calitati terapeutice deosebite.

1.1.3.CLIMA

          În cele mai multe dintre procesele care duc la modelarea reliefului, a problemelor legate de combaterea eroziunii si ameliorarea terenurilor degradate, a utilizarii teritoriului, a desfasurarii diferitelor activitati antropice, se constata prezenta influentelor climatice.

          Municipiul Braila, aflat în Câmpia Brailei, se suprapune pe partea de nord-est a Câmpiei Române, caracterizându-se printr-o clima temperat continentala cu un pronuntat caracter de excesivitate. Contrastele climatice sunt evidentiate de amplitudinea termica mare, numarul mare de zile tropicale si geroase, lungile perioade de seceta, dar si cele mai violente ploi torentiale, toate determinate de pozitia regiunii la locul de interferenta a maselor de aer cu caracteristici diferite.

          Printre acestea, un rol deosebit îl au masele de aer continental, arctic si polar, si cel maritim, de origine oceanica si mediteraneana.

a)     Radiatia solara are valori ridicate, de 125 kcal/cmp/an, legata de durata de stralucire a soarelui care în Câmpia Româna de Est înregistreaza un numar de 2200 h/an (doar 75 de zile dintr-un an fara soare).

b)    Temperatura aerului se caracterizeaza prin medii anuale cuprinse între 10,3 şC si 10,5  şC în câmpie, însa la Braila valorile sunt mai ridicate ca urmare a influentei Dunarii, dar mai ales degajarii de energie calorica datorata activitatilor economice si gospodaresti din oras, respectiv 11,1 şC.

În cursul anului, temperaturile medii lunare înregistreaza o crestere

continua din februarie pâna în iulie, apoi o descrestere din august pâna în ianuarie, evidentiind contrastele termice dintre iarna si vara.

          Se remarca, de asemenea, ca procesele de încalzire si respectiv de racire ale aerului sunt cele mai puternice în luna aprilie si respectiv în octombrie, luni în care acestea au valori aproximativ egale (circa 6 şC).

          Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) are valori de –2,1  oC la Braila si mai mici în restul judetului, aceasta datorita caracterului moderator pe care îl are Dunarea în regiunea Brailei.

          Temperatura medie a lunii celei mai calde, iulie are valori de circa 23,1 o­C la Braila.

          Temeratura maxima absoluta de +44,5 o­C, care este recordul termic din tara, a fost înregistrata la statia meteorologica Ion Sion, la 10  august 1951, datorita unor invazii de aer tropical, venite din Câmpia Padului.

          Maxima termica înregistrata la statia meteorologica Braila este de +40,5 o­C, temperatura înregistrata la data de 22 iulie 1943.

          Temperaturile minime absolute au valori cuprinse între –25 o­C si -29 oC.

          Amplitudinea termica este de 24-25 o­C în cazul temperaturilor medii si  de 70 – 74 o­C în cazul celor extreme absolute, evidentiind specificul climatului  temperat-continental excesiv cu consecinte asupra dinamicii proceselor fizico-geografice, a dezvoltarii vegetatiei si culturilor agricole.

          Se remarca prezenta unui mare numar de zile de vara si zile tropicale în arealul analizat care se datoreaza unui numar mare de zile tropicale în arealul analizat care se datoreaza invaziei de aer cald tropical si continental. Astfel, zilele cu temperaturi de 25 o­C  (zile de vara) sunt de circa 110, iar cele tropicale, cu temperaturi de 30 o­C si peste, totalizeaza circa 42 zile la Braila. În anotimpul rece, în circa 110 zile se produce înghetul, acesta se produce în 80 de zile numai noaptea, ziua depasind 0 o­C.

c). Regimul precipitatiilor

          Regimul precipitatiilor are o foarte mare variabilitate în timp si spatiu,  reflectând tipul de climat continental. Astfel, precipitatiile medii anuale au valori reduse sub 500 mm pe întreg cuprinsul Baraganului, iar la Braila valorile sunt de 454 mm. În semestrul cald (aprilie – septembrie) cade 59 – 62 % din cantitatea de precipitatii, uneori însa în ultima parte a verii apar intervale îndelungate de seceta  (80 – 100 de zile).

          În semestrul rece, o parte din precipitatii cad sub forma de zapada, ningând în medie 15 – 16 zile si totalizând 20 – 23 % in  cantitatea de precipitatii. În medie, stratul de zapada, discontinuu, persista în Câmpia Brailei timp de 40 de zile, cu o grosime medie de 10 metri, sau acesta este chiar absent.

          Sumar, cele mai mari valori ale precipitatiilor se înregistreaza în lunile mai – iunie, iar cele mai mici în lunile august septembrie.

          Caracterul deficitar al precipitatiilor din Câmpia Brailei propriu regiunilor continentale se reflecta si în regimul evapotranspiratiei, astfel valorile anuale ale evapotranspiratiei potentiale depasesc cu circa 200 – 250 mm valorile precipitatiilor atmosferice.

          Înscriindu-se în analul zonelor semiaride, secetele din zona Brailei sunt fenomene frecvente, cu cicluri pe ani secetosi, încât se impun o serie de masuri hidroameliorative. Alteori, ploile se suprapun cu momentul topirii zapezilor provocând eroziunea în suprafata a solului, inundatii pagubitoare ce afecteaza asezarile omenesti, caile de comunicatie, terenurile agricole.

d). Vântul

          Vântul este elementul climatic cu o influenta deosebita în morfodinamica proceselor actuale din Câmpia Brailei a culturilor agricole, a cailor de comunicatie si asezarilor omenesti. Urmarind frecventa si viteza medie a vântului se constata ca cea mai mare frecventa o au vânturile de nord, urmate de cele de nord – est si vest  si aceeasi ordine se mentine în privinta vitezei.

          Iarna, predominante sunt masele de aer continentale provenite din anticiclonul siberian sub numele de Crivat. Vara, bate Suhoveiul, din est, un vânt cald si uscat, are o frecventa mai mica, dar care intensifica evapotranspiratia si mareste ariditatea relativa a climatului.

          În zilele în care se formeaza Baltaretul, un vând care ia nastere datorita diferentelor de temperatura dintre uscat si suprafata acvatica, precipitatiile sunt mai bogate. Cu frecventa mai mica sunt vânturile de vest, vânturi care aduc si ele precipitatii. Viteza medie a vânturilor este relativ ridicata, cu vitezele maxime, de peste 100 km/h se înregistreaza în timpul iernii, vânturile de nord si nord – est.

          În urma analizei principalilor parametri climatici din  Câmpia Brailei, se poate constata o amplitudine termica maxima de 74,5 o­C, printre cele mai mari de pe teritoriul tarii, o cantitate anuala de precipitatii scazuta si rolul activ al vântului.

1.1.4.  REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Reteaua hidrografica poarta amprenta climatului temperat continental

si a reliefului, alcatuit din câmpuri relativ netede, în cuprinsul carora sunt schitate vai largi si depresiuni închise în care se gasesc lacuri temporare sau permanente.

          Hidrografia judetului Braila se caracterizeaza, pe de o parte, prin faptul ca apele curgatoare (Dunarea, Siretul, Buzaul, Calmatuiul) au caracter tranzitoriu, iar, pe de alta parte, prin faptul ca în toate microdepresiunile  (crovuri) sunt cantonate lacuri.

a).Râurile

Cea mai importanta artera hidrografica este Dunarea, care strabate

municipiul Braila în estul sau, orasul Braila s-a dezvoltat pe stânga Dunarii.

          În regiunea analizata  se desfasoara subsectorul baltilor, pe o lungime de 195 km2 între Calarasi si Braila. În aceasta regiune Valea Dunarii este larga, prezentând fenomenul despletirii cursului sau în cele doua brate principale: Bratul Macin (Dunarea Veche), spre Dobrogea, si Bratul Cremenea, spre Câmpia Brailei, închizând la mijloc fosta Balta a Brailei, astazi incinta îndiguita Insula Mare a Brailei.

          Pentru a se evita inundatiile care se produceau în timpul apelor mari, mai ales primavara (datorita ploilor torentiale asociate cu topirea zapezilor), în aceasta regiune bratele Dunarii au fost îndiguite.

          Oricum, portul Brailei se afla la o înaltime de 7,40 metri deasupra nivelului marii, iar orasul Braila la 25 metri, fiind la adapost de orice viitura.

          Debitul maxim atins înainte de îndiguire a fost de 7926 m3/s, iar dupa îndiguire, ca urmare a îngustarii vaii, debitul maxim atins a fost de 15470 m3/s în anul 1970, iar cel minim de 1490 m3/s la Braila. Nivelurile maxime se produc primavara si vara (martie – iulie). În anul 1970, la Braila s-a înregistrat nivelul maxim de 632 centimetri. Înainte de îndiguire, apele mari inundau însemnate suprafete. În prezent pe teritoriul judetului  Braila, Dunarea este îndiguita pe o lungime totala de 225 kilometri, aparându-se astfel de inundatii peste 100000 de hectare, teren agricol, un numar mare de localitati, obiective industriale si agricole, cai de comunicatie.

          Dunarea are o mare importanta economica, atât din punct de vedere al navigatiei, cât si prin faptul ca apele fluviului alimenteaza cu apa municipiul Braila, importante obiective economice, precum si marile sisteme de irigatii.

          Pe teritoriul judetului Braila se mai întâlnesc si cursurile inferioare ale unor râuri tributare Dunarii: Siretul, Buzaul si Calmatuiul.

b).Lacurile

          Pe teritoriul municipiului Braila nu se gasesc lacuri, însa pe teritoriul judetului se deosebesc mai multe tipuri de lacuri, lacuri de stepa si de lunca. Cele mai  raspândite sunt lacurile cantonate  în marile depresiuni de tasare în löess sau crovuri. Ele alcatuiesc grupa de lacuri clastocrastice si sunt raspândite în zona endoreica dintre Buzau si Calmatui, de exemplu: Lacul Plopu, Lacul Ianca, Lacul Lutul Alb, Lacul Tataru, Lacul Coltea, etc.

 O alta categorie de cuvete lacustre o formeaza limanele fluviatile, ele

se afla pe malul stâng al râului Buzau (Lacul Jirlau, Lacul Câineni, Lacul Ciulnita).

Lacurile de meandru si de brat parasit se gasesc mai des în Lunca

Dunarii (Balta Brailei) – Dunarea Veche sau Blasova se întinde pe 400 de hectare si Japsa Plopilor pe 176 de hectare, iar în apropiere de Braila se gaseste Lacul Sarat cu 175 de hectare, acesta are calitati terapeutice, este folosit în scop terapeutic, având si dotarile corespunzatoare, este declarat statiune balneoclimaterica.

          Lacurile de lunca sunt cantonate în lunca râurilor principale, ele ocupa denivelarile din lunca, rezultate în urma actiunii de eroziune a apelor.

          În judetul Braila se întâlnesc si lacuri artificiale executate pentru scopuri piscicole sau pentru irigatii, exemplu Lacul Maxineni, Lacul Gradistea, Lacul Însuratei, Lacul Ulmu, Lacul Rezi, etc. se mai gasesc si lacuri de acumulare, cum sunt lacurile Galbenu si Satuc pe pârâul Valea Boului, precum si Mircea Voda si Horia pe Brezoel Nord, a caror apa este folosita pentru irigatii.

          Prezenta acestor lacuri în apropierea acestor lacuri a avut o importanta deosebita pentru dezvoltarea turismului (Lacul Sarat), pentru dezvoltarea economica (Lacul Maxineni – piscicol), lacuri folosite pentru irigatii.

c).Apele subterane

    

Apele freatice se gasesc cantonate în depozite löessoide si în nisipurile eoliene de pe interfluvii precum si în aluviunile din luncile râurilor.

          În zona Brailei, apele freatice au adâncimi de 5 – 10 metri si de peste zece metri, ajungând chiar pâna la 30 de metri, ele se gasesc pe interfluvii. Datorita conditiilor climatice, a cantitatilor reduse de precipitatii în cursul anului, nivelul hidrostatic înregistreaza variatii de 2 – 3 metri. De asemenea se reduce considerabil, la unele aproape complet, capacitatea de debitare.

          Apele de adâncime                . Sunt cantonate în pietrisurile de Fratesti si depozite cuaternare nisipoase, uneori în luncile Calmatuiului si Buzaului si în depozite argilo-nisipoase.

          Apele de adâncime sunt mai mult utilizate la alimentarea cu apa potabila a localitatilor sau a obiectivelor industriale.

1.1.5.  SOLURILE

Aproximativ 75% din suprafata arealului studiat este acoperita cu

cernoziomuri, soluri bogate în humus si deci cu o fertilitate ridicata. În aria analizata se gasesc cernoziomuri carbonatice în cea mai mare parte, la care se adauga solurile aluviale întâlnite în estul municipiului (soluri slab solificate, aflate în stadiul de formare, dar foarte fertile), solonceacurile apar insular în zonele fara drenaj, în partile joase ale zonelor depresionare, la marginea lacurilor sarate si în locul fostelor lacuri sarate, ele au fertilitate redusa. Se mai întâlnesc în nordul municipiului si aluviunile gleizate, formarea acestor soluri fiind favorizata de prezenta apelor freatice la mica adâncime si cu grad scazut de mineralizare.

          În general, pe întreg teritoriul judetului Braila, se gasesc soluri fertile, intens utilizate pentru culturile agricole, ceea ce a favorizat si dezvoltarea municipiului Braila.

1.1.6.  FLORA sI FAUNA

Influenta omului si-a pus amprenta asupra vegetatiei spontane din

regiunea Brailei. În trecut vegetatia caracteristica era reprezentata prin stepa în zonele de câmpie  si prin vegetatia de stepa si de balta în Balta Brailei. Stepa a fost destelenita si înlocuita cu vegetatie de cultura în proportie de 90%, ea se mai gaseste astazi sub forma de pajisti naturale, pe marginea drumurilor, de-a lungul digurilor si canalelor de irigatie. Speciile predominante sunt reprezentate prin graminee: negara, paiusul, pirul crestat, mai cresc: traista ciobanului, papadia, rostogolul, troscotul, coada soricelului, volbura, lumânarica, ceapa ciorii, etc.

          Vegetatia lemnoasa este reprezentata prin tufisuri de porumbar, migdalul pitic, nucul negru si rugul, ea se întâlneste din ce în ce mai rar.

          Vegetatia arborescenta este relativ putin reprezentata, majoritatea padurilor sunt de lunca, speciile cele mai des întâlnite sunt: plopul (plopi negri, plopi hibrizi, plopi indigeni), salcia, salcâmul, stejarul, mai rar se întâlneste si catina; alaturi de stejar si salcâm, mai apare ulmul, frasinul.

          În mod spontan, pe dunele de nisip, apare vegetatia psamofila reprezentanta prin romanita, laptele câinelui, salcia de nisip.

          Vegetatia halofila este reprezentata prin genuri si specii adaptate la conditiile de saratura, spre exemplu: saratica, rogozul de saratura, patlagina, limba pestelui.

          Vegetatia acvatica se întâlneste predominant în baltile si în lacurile zonei inundabile a Dunarii.

          Fauna spontana a fost si ea influentata de activitatea umana, astfel destelenirea stepei, îndiguirea si desecarea Baltii Brailei, crearea sistemelor de irigatii, au dus la reducerea sau disparitia unor specii (dropia, spurcaciul, pelicanul, lupul), la migrarea unora în alte zone, la adaptarea altora la noile conditii de viata.

          În prezent, dintre mamifere, cele mai raspândite sunt rozatoarele reprezentate prin: popândaul, hârciogul, soarecele de câmp, soarecele de stepa, iepurele de câmp.

          În paduri, din ce în ce mai rar întâlnite sunt: caprioarele, vulpile, dihorii, nevastuicile, mistretii.

          Dintre animalele de apa, de interes cinegetic, bizamii sunt cei mai numerosi, vidrele aproape de disparitie. Pasarile sunt bine reprezentate.

          Ihtiofauna este reprezentata prin pesti autohtoni si migratori, dintre cei autohtoni amintim: crapul, somnul, salaul, vaduvita, linul, babusca, stiuca, carasul, mreana, obletele, iar cei migratori sunt de mare importanta economica, patrund în Dunare din Marea Neagra pentru a-si depune icrele, sunt reprezentati prin: nisetru, cega, morun si pastruga (sturionii).

         

1.2. Cadrul istorico-geografic, geo-demografic si economico- geografic

1.2.1. CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC

ISTORICUL POPULĂRII ZONEI

          Conditiile favorabile oferite de zona de câmpie si luncile aferente au atras populatia înca din timpuri stravechi, formându-se aici asezari stabile. Câmpia a oferit terenuri bune pentru pasunatul animalelor si cultura plantelor, cât si locuri mai înalte, bune pentru asezari, ferite de inundatiile distrugatoare ale Dunarii si ale celorlalte râuri. „Piscurile” câmpiei erau totodata puncte de unde se putea veghea împotriva navalirilor dusmane.

          Un rol important în popularea acestui teritoriu l-au avut însa, luncile si baltile limitrofe care reprezentau în trecut asa cum arata C. Bratescu: „…regiuni naturale de o rara bogatie, cu pasuni fragede si verzi, cuprinse între stepele îngalbenite de arsita vremii, cu belsugul pestelui si al vânatului, de multe feluri, si cu locuri de adapost vremelnic în timp de restriste…”.

          Datorita acestor conditii prielnice pentru aparitia asezarilor omenesti, se presupune ca cele mai vechi dintre ele au existat înca înainte de paleolitic. Descoperirile arheologice facute în arealul municipiului Braila, atesta o locuire omeneasca de peste cinci milenii. Cele mai vechi urme de locuire apartin ariei neolitice Boian II, marcata de prezenta asezarilor de la Brailita, si Liscoteanca, Baldovinesti, Silistea (Nazaru), Râmnicelu si Însuratei. Urmele celor zece asezari situate pe terasele Dunarii, Buzaului si Calmatuiului, atesta prezenta culturii Gumelnita alaturi de aria Boian. Repertoriul arheologic al judetului indica o continuitate neîntrerupta de locuire a acestor tinuturi.

          Numeroase dovezi de locuire permanenta au fost gasite din perioada traco – geto – daca, precum si din cea a migratiilor.

          Daca pentru secolele IX – XIII, prezenta populatiei autohtone este atestata arheologic prin sapaturile de la Chiscani (sec. IX – X), Baldovinesti (sec. X – XI) si Braila (sec. XIII), începând din secolul al XIII -lea, se pastreaza unele documente scrise despre evolutia populatiei si activitatea sa economica, mai ales cea comerciala. Apare prima mentiune a numelui Brailei prin privilegiul comercial dat negustorilor din Brasov si Ţara Bârsei de adevaratul stapân al acestor locuri – domnitorul Vladislav I – la 20 ianuarie 1368 (C. C. Giurescu, 1968).

          Numeroase alte documente citeaza existenta unor asezari în secolele XV – XVII îndeosebi în apropierea Dunarii (Tufesti, Brailita) legate de potentialul economic al Baltii Brailei si activitatea portuara a orasului Braila.

          Timp de aproape 300 de ani, începând din anul 1540, Braila si zona sa înconjuratoare a trait o viata de cetate, schela si raia turceasca, cu o crestere a populatiei într-un ritm mai scazut, dar cu o intensa activitate economica.

          Raiaua detinea mai bine de jumatate din teritoriul actual al Câmpiei Brailei (55 de sate), dovedita de numeroase denumiri de sate, movile, balti, strazi turcesti ca: Nazâru (Silistea), Ciurea (Albina), Hadji – Kapitan (Cazasu), strada Fortificatiei, Citadelei, Bastionului, etc.

          Procesul de populare al acestui teritoriu s-a intensificat mai ales dupa eliberarea de sub ocupatia otomana (1929), dupa liberalizarea comertului pe Dunare si îndeosebi odata cu dezvoltarea extensiva a agriculturii, ca urmare a destelenirilor din aceasta zona stepica.

          Cresterea numerica a populatiei, dezvoltarea asezarilor omenesti s-a facut sub influenta imigrarilor si a transhumantei populatiei transilvanene  subcarpatice, care a format sate noi (odai, câsle, turle), mai ales în cuprinsul Baltii Brailei, atrasi de bogatiile acesteia.

          Treptat, locul pasunilor si fâneturilor fiind luat de araturi, populatia din acest teritoriu îsi diversifica si mai mult preocuparile si ocupatiile productive. Viata portuara a Brailei genereaza un aflux al populatiei rurale românesti alaturi de care se stabilesc numerosi straini (greci, turci, bulgari, etc.) asimilati ulterior în masa populatiei autohtone. Valorificarea terenurilor fertile ale câmpiei, punerea în valoare a resurselor naturale din Balta Brailei si îndeosebi dezvoltarea portuara si industriala a orasului Braila, cu profil industrial diferit, a dus la intensificarea necontenita a procesului de populare a teritoriului de concentrare a populatiei în orasul Braila.

EVOLUŢIA TERITORIALĂ A ORAsULUI BRĂILA

Evolutia teritoriala a orasului Braila desfasurata în functie de cauzele generale si particulare ale dezvoltarii orasului, poarta în buna parte amprenta microreliefului, ca fiind determinata de numarul de locuitori si de dezvoltarea functiilor economice în raport cu conditiile politice.

          Analiza aspectelor variate pe care le îmbraca evolutia teritoriala si zonele functionale, demonstreaza ca orasul Braila coopereaza cu Galatiul si invers:

-         aparitia unor functiuni noi – transport feroviar industrial, au

determinat extinderea spatiilor cladite, suburbiile si cartierele marginase cu numar mare de locuitori furnizau orasului propriu-zis contingente de forta de munca ieftina. În anumite perioade de timp, au existat prin grija administratiilor respective, numeroase terenuri libere foarte ieftine, apte pentru constructiile industriale mai ales, situate în imediata apropiere a portului, garii sau zonei rezidentiale. Constructia unor industrii pe aceste terenuri a dus la extinderea intravilanului si la sudura, pâna la înglobare, a suburbiilor (de fapt sate), aflate în imediata apropiere (exemplu: Piscul, Brailita, Nedelcu – Chercea si Radu – Negru care au fost incluse în oras dupa 1930).

De-a lungul istoriei, acest oras a avut când perioade de progres, când

perioade de regres, datorita evenimentelor politice. Este suficient sa se aminteasca faptul ca, începând din secolul al XV-lea si pâna la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost de mai multe oras complet asediat, pradat, ocupat de forte militare straine, bombardat, populatia decimata de molime sau inundatii. Astfel, Braila a fost complet arsa în anii 1470, 1594 si 1659. Asa se explica si unele stagnari, atât în ceea ce priveste dezvoltarea teritoriala, cât si în activitatea economica. Dar, dupa fiecare eveniment care atragea pagube materiale si umane, orasul  se refacea repede, urmând o linie ascendenta.

Analiza detaliata a unor evenimente de care dispunem astazi arata ca, în dezvoltarea generala, mai ales în ceea ce priveste evolutia teritoriala si formarea texturii, un rol deosebit l-au jucat principalele drumuri comerciale care se îndreptau spre Dunare. Unele dintre acestea, ca de exemplu cel al Siretului, era utilizat „înca înainte de era noastra” (C. C. Giurescu, 1968, p.56). Drumurile Calarasilor, Bucurestilor, Buzaului, Focsanilor, Galatilor se transformau în „les principaux axes directeus” (I. Sandru, V. Cucu, V. Sficlea, 1963, p. 156) ale orasului, chiar în zilele noastre se mai disting înca „les ancieus noyan” (I. sandru si colab, 1963) ale orasului, strâns legate de cheile portului.  

La sfârsitul secolului al XVIII-lea si începutul celui de-al XIX-lea, de când exista posibilitati pentru reconstituirea evolutiei teritoriale, intravilanul Brailei se întindea pe malul Dunarii, în zona portului, dar si pe terase.

Braila, aflata în acea vreme sub ocupatie turceasca (înca de la 1540), fusese întarita cu cetate de zid, având patru incinte, iar intravilanul înconjurat cu zid exterior, pe traseul actualului Bulevard Alexandru Ioan Cuza, si cu sant de aparare de-a lungul strazii Unirii. Unul din cele mai vechi planuri, datând de la sfârsitul secolului al XVIII-lea, întocmit de capitanul austriac Johann von Vermatti, ne aduce o prima imagine asupra Brailei din acele timpuri. Din acest plan se constata ca gospodariile erau grupate în majoritate pe teritoriul delimitat de zidul exterior al cetatii si doar câteva în afara acestuia, spre sud.

De asemenea, se mai observa ca, toate strazile converg spre cheiul schelei, multimea de corabii din port, si „Insula pastramagiior”, vestita înca de la începutul ocupatiei turcesti a acestui teritoriu prin productia de  pastrama, furda, seu(C. C. Girescu, 1968). 

Din urmele cetatii turcesti, darâmata în anii 1828 – 1829 (C. C. Girescu, 1968), se mai pastreaza pâna în zilele noastre un fragment din zidul înconjurator aflat în partea de est a Gradinii Publice. Numele strazilor în masura în care s-au pastrat pâna astazi, confirma existenta cetatii, prin denumiri ca: Cetatii, Fortificatiei, Citadelei.

Între anii 1800 si 1856, intravilanul depaseste linia zidului exterior al cetatii si santul exterior de aparare, întinzându-se pâna la actuala strada a Grivitei. Prin darâmarea zidului exterior al cetatii este creat un bulevard, care astazi poarta numele de Alexandru Ioan Cuza, se construieste si spatiul dintre acesta si fostul sant exterior,  strada Unirii.

Textura, desi initial neregulata în aceasta veche parte a Brailei,  a fost corectata în buna parte pâna în zilele noastre.

Primul plan a fost întocmit în 1830 de catre locotenentul colonel G. Rivičre, iar al  doilea, în acelasi an, de catre colonelul Nilson, ele cuprinzând crearea unui mare bulevard de centura la limita orasului, precum si traseele strazilor, localizarea pietelor, institutiilor (conform C. C. Girescu, 1968). Aceste doua planuri sunt însa respinse de divanul tarii. La 1834, un mare plan de sistematizare este întocmit si aplicat din 1835, de catre un capitan rus,  din ordinul generalului Kisseleff. Acesta prevedea existenta foburgului  dincolo de santul orasului, proiectarea traseului Bulevardului Alexandru Ioan Cuza (pe locul fostului zid darâmat cu numai cinci ani înainte); axele de comunicatie amintite, a Bucurestilor (rue de Kisseleff) si a Calarasilor (rue de Silistei); piete, numeroase constructii  care prin proiecte de sistematizare ramâneau în mijlocul strazilor existente si care trebuiau îndepartate. Proiectarea si realizarea Bulevardului Alexandru Ioan Cuza, sub forma unui semicerc, avea sa determine textura de mai târziu, ca si cea actuala a Brailei, radiar semi-inelara.

Transformarile rapide prin care trecea Braila, sunt determinate de obtinerea libertatii comertului pe Dunare si mare (1829) si de declararea sa, la 13 ianuarie 1836, porto-franc; în acei ani se întreprind o serie de actiuni menite sa înfrumuseteze orasul.

La 1832, se paveaza cu piatra o parte a pietei centrale; începând cu anul 1835 se aliniaza strazile, se amenajeaza gradina publica „Belvedere”, se schiteaza si parcul din sud, dincolo de foburg, prin construirea monumentului ridicat în amintirea companiei din 1828 – 1829, iar în 1836, în legatura cu via miscare comerciala care duce la dezvoltarea tot mai accentuata a portului si deci a orasului; încep studiile pentru construirea cheiurilor Brailei. De-a lungul acelor ani, orasul era împartit, pentru usurinta administratiei, în mai multe sectoare.

În acea perioada, apar si câteva mici asezari rurale: în nord Piscul (al Brailei, desigur), în vest Iarba Dulce si Nedelcu (numite mai târziu Izlazu), în apropierea intravilanului, iar în sud, Varsatura. Primele trei aveau sa fie înglobate, pe rând orasului, în timp ce ultimul a ramas si astazi în extravilan, la doi kilometri.

Între anii 1856 – 1888 se adauga o noua zona, urmarind acelasi semicerc dictat de incinta exterioara a fostei cetati, cu o prelungire spre sud, ca o pana de-a lungul caii Silistei (actuala strada a Calarasilor). Limita vestica se opreste aproximativ la actualul bulevard al Dorobantilor, în timp ce în nord-est, acesta se oprea la strada George Enescu de astazi, constructiile evitând, în aceasta parte, fruntea si marginea podului terasei (cu evidente alunecari si, mai ales, surpari ale materialului löessoid), precum si zona joasa inundabila (în jurul docurilor de astazi). Continuând sa exercite o puternica atractie pentru populatia din împrejurimi, Braila îsi mareste necontenit numarul locuitorilor, al caselor, suprafata intravilanului, dar si activitatile economice, comerciale si de transporturi.

La 1830, în oras existau doar 496 de case, 282 de pravalii si 5 mori de vânt (C. C. Giurescu, 1968, p. 158, nota intrapaginala 67) .

La 1859, existau 5664 de cladiri si case la un loc, precum si 5 mari mori cu abur. Noi terenuri erau ocupate de santierele de reparatii navale „Braila”, înfiintate la 1864, de doua rafinarii de titei lânga Dunare, la 1864, de uzina de gaz pentru iluminat, la 1869, de fabrica de ciment „I. G. Cantacuzino” la 1888, etc.

În anul 1869 încep lucrarile la gara Braila, iar în 1876 orasul este introdus în circuitul national feroviar, calea ferata Bucuresti – Braila – Galati întregind functia de transport. În anul 1872 sunt terminate cheiurile, iar în 1883 începea constructia docurilor, terminata în 1892. La constructia acestora s-a întrebuintat pentru prima oara în tara betonul armat, dupa proiectele si retetele inginerului român Anghel Saligny.

Spre sfârsitul perioadei, orasul se extinsese pe un teritoriu care însuma 405 hectare si el avea sa creasca înca, mai ales în trei directii care exercitau o atractie deosebita: calea ferata si gara, portul si docurile, precum si spre sud, în zona de constructii industriale. Asa se explica faptul ca pâna la sfârsitul secolului al XIX-lea au fost ocupate de intravilan si zonele de alunecari si inundatii (cartierul Comorofca, locuit mai ales de pescari si muncitorii din port), precum si noi terenuri în vest, de-a lungul caii ferate, pâna în satul Izlaz, iar în sud si nord în legatura cu constructiile (fabrica de ciment si fabrica de scândura).

O parte din terenurile virane au fost ocupate de populatia în continua crestere, apoi de marile mori „Violatos” (1898), „Likiardopolis”, „Milas si fiul”, fapt justificat daca avem în vedere specializarea cerealiera a portului Braila, iar spre sud, noi terenuri se adauga la intravilan prin construirea uzinei de apa (1889). Cu toate acestea, între limita de vest a intravilanului la 1856, Bulevardul Dorobantilor, si zona construita în preajma caii ferate, sudura nu se produsese înca în anul 1900.

Ea avea sa se faca cu încetul, înaintea primului razboi mondial, în aceasta lunga perioada aparând noi asezari, cu caracter semiurban: Brailita în nord si Radu Negru în sud. Toate aceste suburbii sunt înglobate în intravilan.

În primele patru decenii ale secolului nostru, evolutia teritoriala se face înca pe seama dezvoltarii functiei industriale. Sunt construite întreprinderi industriale atât în limitele intravilanului, cât si în afara lui crescând astfel teritoriul orasului. Printre acestea amintim Uzina Electrica (1900); Rizeria româna (1904), o serie de întreprinderi metalurgice – „Izbânda” (1907, în piata Fortunei), „Întreprinderea metalurgica franco – româna”(1921, în fata portului), „David Goldenburg fiii” (1931, numita din 1938 „Întreprinderile metalurgice dunarene”, azi „Laminorul”, pe strada Transilvaniei, lânga calea ferata), „Atelierele de material de drum de fier”, în prelungirea intravilanului, spre nord, nord-vest (1921, azi uzinele „Progresul”, „Industria sârmei”, (1932, în sud), santierul naval „România” S.A. (1940), o fabrica de cuie, ateliere mecanice, santiere mecanice, etc.

Se remarca cu usurinta ca între anii 1900 si 1940 se dezvolta îndeosebi functia industriala, prin ramura metalurgiei, fapt explicat de dependenta de importuri de materii prime din Europa Centrala si ieftinatatea transportului acestora pe Dunare.

În anii fostei perioade socialiste, intravilanul nu s-a mai extins în afara limitelor pe care le avea imediat dupa al II-lea razboi mondial, ci de fapt, s-a dat o noua destinatie, si anume rezidentiala, unor terenuri virane situate între Parcul Poporului (azi Parcul Monument), cimitirul Sf. Constantin si Bulevardul Hipodrom.

Orasul s-a înscris astfel cu un peisaj nou, dat de ansamblul de locuinte din Piata Halelor, Victoriei, Marna, Obor si noile cartiere Hipodrom, Viziru I, II, III, Vidin – alaturi de care putem adauga impunatoarea platforma industriala Chiscani. S-a trecut la amenajarea falezei Dunarii, modernizarea spatiilor verzi ale Bulevardului Karl-Marx, Dorobanti, a parcului Monument.

Ulterior, frumusetea orasului a fost întregita prin extinderea spatiilor verzi pe trotuarele tuturor strazilor principale, dar si în interiorul tuturor cartierelor, dar mai ales de construirea unui ansamblu de fântâni arteziene, unice în tara ca estetica si originalitate, amplasate lânga Casa Alba si coborând pe faleza Dunarii.

Caracteristica generala a dezvoltarii teritoriale a Brailei, începând din secolul al XIX-lea si pâna în zilele noastre, o constituie adaugarea, în diferite etape analizate, de noi zone concentrice fata de nucleul initial determinat, dupa cum s-a spus, de zidul si santul exterior al fostei cetati.

Se poate mentiona ca, pe lânga fosta etapa socialista, orasul s-a extins mai ales pe orizontala, astazi însumând suprafete destul de mari. Dupa 1955, cresterea s-a facut dimpotriva, mai ales pe verticala, ca urmare a numeroaselor constructii pentru forta de munca atrasa de oras, datorita dezvoltarii functiei industriale si portuare.

1.2.2.Cadrul geodemografic

Populatia, ca forma elementara de organizare si de existenta a speciei,

nu poate supravietui decât în interdependenta cu factorii abiotici, dar si cu ceilalti factori biotici.

          Conditiile naturale, socio-istorice si economice au favorizat popularea orasului Braila, dar si a celorlalte orase ale judetului din cele mai vechi timpuri.

EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI ORAsULUI BRĂILA

          Cercetarile întreprinse în arealul municipiului Braila, atesta prezenta în aceste locuri a unei populatii înca din neolitic, populatie atrasa în aceste locuri mai ales de bogatia floristica si faunistica a luncii Dunarii; în zona cartierului Brailita s-au descoperit numeroase dovezi care atesta prezenta unei populatii stabile în acest teritoriu.

          Din punct de vedere demografic, Braila a înregistrat de-a lungul timpului fluctuatii în limite largi, cu ritmuri diferite în functie de conditiile socio-politice si economice, fiind cel mai sensibil parametru de stare la modificarile presiunii mediului.

          Referitor la numarul populatiei din municipiul Braila exista numeroase date, dar certe sunt cele care dateaza începând din anul 1829, celelalte provin din marturiile unor calatori care au facut uneori aprecieri generale. Astfel, în anul 1812, ungurul Koraczy tipareste o lucrare în care Braila era consemnata ca având 30.000 de locuitori (Gr. Mihailescu, 1932). În anul 1828, maresalul Von Moltka arata în memoriile sale ca Braila are 40.000 de locuitori, dar prin parasirea orasului de catre turci ramân doar 6.000 de locuitori (591 familii).

          Ulterior acestei perioade numarul populatiei din orasul Braila creste continuu, stimulat de libera dezvoltare a comertului care atrage un numar tot mai mare de negustori români si straini.

          În anul 1853, orasul Braila era al treilea oras din Ţara Româneasca, ca numar de locuitori dupa Bucuresti si Ploiesti (C.C. Giurescu, 1968).

          Deschiderea navigatiei pe Dunare, unirea principatelor, liberalizarea comertului, înfiintarea serviciilor de navigatie si transporturi feroviare, aparitia industriei fac din orasul Braila un puternic centru de concentrare a populatiei. Se constata ca cea mai mare importanta pentru dezvoltarea orasului Braila, pentru definirea sa ca important centru urban si economic a avut-o pozitia sa geografica, între care merita sa mentionam situarea sa pe malul stâng al Dunarii, prezenta acesteia a favorizat dezvoltarea transporturilor, a comertului, situarea orasului în cadrul reliefului de câmpie, putin accidentat, a favorizat si ea aparitia si dezvoltarea transporturilor feroviare si rutiere, aparitia si dezvoltarea unitatilor industriale. În final, toate acestea au dus la cresteri însemnate ale numarului populatiei.

          Astfel, în anul 1862, orasul avea deja 15.000 locuitori, iar la recensamântul din 1899 totaliza 56.330 locuitori, fiind clasat pe locul IV între orasele tarii, dupa Bucuresti, Iasi si Galati (C.C. Giurescu,1968).

          La recensamântul din anul 1912 se înregistreaza o crestere a populatiei cu 115 % fata de anul 1899. În acest an orasele Braila si Galati detineau 70 % din numarul populatiei de pe tot cursul românesc al Dunarii, Braila avea 65.000. Cresterea rapida a numarului de locuitori s-a datorat mai ales sporului migratoriu, acesta se va reduce în timpul primului razboi mondial. Din aceasta cauza, pâna în anul 1936, populatia orasului Braila cunoaste o crestere numerica redusa, ajungând la 68.718 locuitori.

          Stagnarea în ceea ce priveste cresterea numarului de locuitori, se datoreaza pe de o parte sporului natural scazut (fenomen ce se înregistra în majoritatea oraselor mari din tara), iar pe de alta parte se datoreaza afluxului mic de populatie din regiunile înconjuratoare.

          În urmatorii cinci ani, pâna în anul 1941 se înregistreaza o crestere rapida a numarului populatiei din orasul Braila, aceasta crestere nu este determinata de schimbari intervenite în miscarea naturala a populatiei, ci se datoreaza includerii în populatia orasului a populatiei din suburbiile Chercea si Radu-Negru (care vor deveni cartiere ale orasului Braila), ce detineau peste 10.000 de locuitori fiecare.

          Astfel populatia orasului Braila ajunge la 99.531 persoane în anul 1941, în principal datorita extinderii teritoriale a orasului.

În anii celui de-al doilea razboi mondial, pierderile de vieti omenesti, diminuarea activitatii economice, deplasarea unui numar însemnat de persoane spre zone mai adapostite, scaderea puternica a natalitatii, saracia pregnanta – foametea, duc la o scadere însemnata a numarului de locuitori în orasul Braila, populatia atingea un numar de 94.514 persoane.

Dupa razboi, ca urmare a refacerii orasului, dar mai ales datorita dezvoltarii economice care capata o amploare tot mai mare în perioada socialista, se înregistreaza o crestere demografica sustinuta.

Alaturi de dezvoltarea economica, cresterea numerica a populatiei municipiului Braila s-a datorat politicii demografice din epoca socialista, care a avut drept efect o explozie demografica. Prin urmare, în decurs de 25 de ani, populatia orasului s-a dublat, numarul populatiei stabile a crescut de la 144.551 persoane în anul 1966 pâna la 242.595 locuitori în anul 1989.

Tabelul nr.1: evolutia numerica a populatiei din municipiul Braila pâna în anul 1989

Ani

1930

1956

1966

1977

1985

1989

Nr. Locuitori

68.317

102.500

144.551

195.659

240.971

242.592

Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

Tabel nr.2. Evolutia numerica a populatiei din municipiul Braila între anii 1990 – 2000

Ani

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

Nr. Locuitori

247.902

249.902

236.970

236.344

235.763

236.197

235.243

234.648

233.756

232.409

231.900

Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

Grafic numarul 2.

          Cresterea numerica a populatiei înregistrata pâna în anul 1989, a continuat, dar cu ritmuri de crestere mai reduse, pâna în anul 1993, fiind efectul migratiei interne, determinat exclusiv de afluxul populatiei de la sat la oras, mai ales dupa abrogarea legislatiei privind stabilirea domiciliului în municipii si orase mari. Prin urmare, populatia orasului Braila a crescut numeric din anul 1989 – 242.592 locuitori stabili, atingând o valoare maxima în anul 1991 – respectiv 249.902 locuitori stabili.

          Începând cu anul 1993, se înregistreaza o scadere a numarului populatiei stabile, însa ritmul cu care numarul populatiei scade are valori mici; daca în anul 1993 populatia stabila din Braila înregistra un numar de 236.344 persoane, în anul 2000 numarul locuitorilor stabili s-a redus pâna la 231.900 persoane. Principala cauza a reducerii numarului de locuitori stabili din municipiul Braila este restructurarea economica, foarte multe persoane ramase fara loc de munca s-au retras în mediul rural, înregistrându-se dupa anul 1993 o migratie inversa fata de perioada anterioara, respectiv din mediul urban catre mediul rural (de la oras la sat). Alaturi de restructurarea economica o alta cauza a exodului urban a constituit-o si împroprietarirea agrara care a determinat retragerea citadinului pe locul natal, spre vatra de care apartine proprietatea sa funciara.

          În concluzie, dupa primii trei ani de la Revolutia din Decembrie 1989, populatia a înregistrat o scadere accentuata în municipiul Braila, scadere care se continua si astazi, reflectând stoparea migratiei populatiei de la sat la oras, starea precara a economiei, dar si valori extrem de reduse ale natalitatii care au dus în final la înregistrarea unui spor natural negativ.

NATALITATEA, MORTALITATEA sI SPORUL NATURAL

          Sporul natural reprezinta diferenta dintre numarul nascutilor vii si numarul decedatilor, dintre natalitate si mortalitate. Efectele natalitatii si mortalitatii determina un spor natural al populatiei diferit pe ansamblul tarii, dar mai ales de la un judet la altul si de la un oras la altul.

          Sporul natural al populatiei din orasul Braila a înregistrat de-a lungul timpului, de la un recensamânt la altul fluctuatii însemnate, acestea fiind determinate de conjunctura social – economica, istorica, dar si de o anumita conceptie a populatiei în ceea ce priveste familia.

          În anul 1890, în orasul Braila, cifra absoluta a sporului natural era de 433, reprezentând diferenta dintre 1875 nascuti vii si 1441 persoane decedate.

          Valori apropiate s-au înregistrat si în prima jumatate a secolului al XX-lea, cresterea numarului de locuitori facându-se aproape exclusiv pe seama sporului migratoriu.

          Între cele doua razboaie mondiale sporul natural s-a mentinut în jurul valorii de 3,5 ‰, mult mai scazut fata de perioada anterioara a razboiului, ca urmare a natalitatii scazute în antiteza cu mortalitatea ridicata.

          Între anii 1949-1955, sporul natural a cunoscut o usoara crestere ca urmare a îmbunatatirii nivelului de trai, dupa care a scazut din nou foarte mult, ajungând în anul 1965 la o valoare de 1,7 ‰.

          Pe baza masurilor luate si a legislatiei pentru stimularea natalitatii, a politicii pronataliste care s-a bazat în principal pe interzicerea avorturilor, dar si pe acordarea de ajutoare financiare familiilor care aveau mai multi copii, începând din anul 1968, sporul natural a înregistrat o crestere brusca, rapida, ajungând în doar 10 ani sa atinga valori de 12 ‰. Se consta astfel ca a avut loc o explozie demografica, un „baby – boom”, aceasta sustinuta si de scaderea ratei mortalitatii au determinat o crestere a sporului natural impresionanta, de la 1,7 ‰ în anul 1965 la 11,7‰ în anul 1977. Aceasta este si perioada în care numarul populatiei stabile din municipiul Braila creste foarte mult.

Tabel nr.3. Evolutia sporului natural 1977 – 1998

Ani

1977

1978

1979

1980

1981

1982

1983

1984

1985

1986

1987

Spor natural

(0/00)

11,7

9,4

8,3

6,4

5,2

5,2

3,5

5,2

4,9

6,3

5,3

Ani

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

Spor natural

(0/00) 

5,2

5,9

3

0,8

-0,2

-0,7

-1,3

-1,7

-1,9

-2,1

-1,8

Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Graficul numarul 3

           Dupa anul 1977 sporul natural cunoaste o reducere, dar se mentine relativ ridicat, pâna în anul 1989 sporul natural al populatiei brailene variind în jurul valorii medii de 5 – 6 ‰.

                   În perioada 1989 – 1991, în doar doi ani, sporul natural cunoaste o scadere accentuata, de la 5,9 ‰ la 0,08 ‰, însa ramâne pozitiv. Aceasta situatie se datoreaza în principal descresterii ratei natalitatii de la 13,5 ‰ în anul 1989 la 7,9 ‰ în anul 1994 si chiar sub 6‰ în anul 1998, aceasta valoare fiind sub valoarea medie pe tara (10,9 ‰).

          Ca urmare a scaderii accentuate a ratei natalitatii, în municipiul Braila, începând din anul 1992 se înregistreaza valori negative ale sporului natural, valori ce scad continuu.

          Aceasta reducere accentuata a ratei natalitatii se datoreaza abrogarii legislatiei care interzicea întreruperile de sarcina, însa au actionat si alti factori, cum ar fi de exemplu cei economico-sociali, în perioada de tranzitie catre economia de piata, recurgându-se la un nou model de familie, cu un singur copil sau chiar fara.

          În ciuda faptului ca rata mortalitatii în rândul populatiei brailene a înregistrat valori relativ mici, 9,2 ‰ în anul 1996, valoare sub nivelul ratei pe tara (11,7 ‰), totusi începând cu anul 1992 valorile sporului natural devin negative si cunosc o scadere continuata pâna în prezent. Daca în anul 1992, sporul natural înregistra valori de –0,2 ‰, în anul 1997 aceasta valoare a scazut la –2,1 ‰, înregistrându-se apoi o usoara crestere (-1,8 ‰ în anul 1998).

          Mentinerea sporului natural la valori negative determina în timp aparitia unui fenomen demografic grav, cu repercusiuni asupra tuturor fenomenelor demografice, sociale si economice, acesta fiind fenomenul de îmbatrânire a populatiei.


MOBILITATEA TERITORIALĂ A POPULAŢIEI

          Cresterea numarului de locuitori din orasul Braila s-a realizat atât prin sporul natural ridicat, dar si datorita sporului migratoriu, care de multe ori a fost determinant.

          Explicatia este data de rolul de centru polarizator al fiecarui oras pentru populatia de pe un areal foarte extins, iar orasul Braila, în cadrul judetului, a fost, este si va ramâne cel mai important centru polarizator.

          În anul 1828, când se deschid portile orasului amploarea migratiei devine tot mai pregnanta; mocanii transilvaneni platesc 1593 taleri si 102 bani pentru oi (C. C. Giurescu, 1968).

           În anul 1837, în orasul Braila se stabileste un numar apreciabil de transilvaneni, români din Dobrogea, aromâni din Macedonia, greci, bulgari, ultimii detinând în anul 1838, 412 capi de familie, reprezentând 23,69 % din populatia totala (C.C. Giurescu, 1968). Se mai stabilesc în arealul analizat si numerosi lipoveni, mai ales în satul Piscu, sat ce a devenit ulterior cartier al orasului Braila, s-a realizat în acest fel o larga eterogenizare a locuitorilor.

          Sporul migratoriu joaca un rol important si la începutul secolului al XX-lea, între anii 1912-1930,  a înregistrat cresteri de 15,7 % anual, fiind cel mai important mod de sporire a populatiei urbane.

          Aceasta situatie continua, ceea ce pune în evidenta atractia pe care o exercita orasul Braila asupra localitatilor  din judet, dar si asupra asezarilor dintr-un areal mult mai extins din estul Câmpiei Române.

          În anul 1966, sporul total era de 1142 locuitori, din care: 160 de persoane au provenit din sporul natural, iar restul locuitorilor, 982 persoane au fost rezultatul direct al sporului migratoriu. Cresterea puternica a sporului migratoriu în aceasta perioada se datoreaza faptului ca în acest timp, în orasul Braila s-a dezvoltat foarte mult industria, au aparut numeroase unitati industriale care necesitau forta de munca numeroasa .

          Astfel între anii 1977 – 1980, sporul migratoriu a depasit de aproape doua ori sporul natural.

Tabel nr.4: Evolutia sporului migratoriu în 1985 - 2000

Anul

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

Numar  persoane

1.566

608

1.009

793

600

16.321

2.028

1.450

992

1.035

1.040

1.120

1.110

1.131

1.215

1.273

Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Graficul numarul 4.

          Analizând tabelul nr.4 cu graficul aferent se constata ca în orasul Braila, în intervalul 1985 – 2000, au sosit 34.471 persoane si au plecat, în acelasi timp, 11.252 persoane, revenind astfel un spor migratoriu de 23.219.

          Transformarile social – economice care au survenit dupa anul 1990 au impus în toate orasele tarii o mobilitate teritoriala accentuata reprezentata prin deplasari definitive si temporare pentru lucru. În cazul orasului Braila, aceste transformari au determinat o scadere treptata a sporului migratoriu, desi aceasta scadere s-a facut într-un ritm redus, totusi ea este însemnata.

DENSITATEA POPULAŢIEI

          Densitatea populatiei reprezinta raportul dintre numarul de locuitori si unitatea de suprafata pe care acestia locuiesc, se exprima în locuitori/km2, din acest motiv constituie un parametru deosebit de important prin semnificatia sa ecologica.

          Municipiul Braila are o suprafata de 3.329 hectare si o populatie stabila de 231.900 persoane, de aceea se înscrie cu valori ale densitatii de peste 1.000 locuitori/km2 ; este vorba de o densitate strict zonala care provine din raportul dintre o populatie numeroasa si un spatiu administrativ relativ mic.

          Valorile cele mai mari ale densitatii se înregistreaza în zonele în care constructiile sunt înalte (cu mai multe nivele). Aici se încadreaza Calea Calarasilor si a Dorobantilor, cartierul Viziru.

          În cartierele periferice, Lacu Dulce, Chercea, Brailita, Radu Negru, unde predomina locuintele cu un singur nivel (casele), valorile densitatii scad.

          În conformitate cu Legea nr.5/1973, a fost stabilita suprafata locuibila pe persoana la 10m2. Ca urmare a acestei indicatii, constructiile de locuinte executate pâna în anul 1989, au un grad de disconfort ridicat. Aceasta constituie si unul dintre motivele cresterii densitatii populatiei în zona constructiilor înalte.

          Tabel nr. 5: Evolutia densitatii populatiei în orasul Braila

Anul

1966

1977

1985

1990

1995

2000

Densitate locuitori/km2

3571,2

5877,4

7349,7

7195,1

7095,1

6981,3

Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

Graficul numarul 5

          Ca urmare legii promulgate în 1973, se constata o crestere brusca a densitatii populatiei de la circa 5.000 locuitori/km2 în anul 1975 la peste 7.000 locuitori/km2 în anul 1985, orasul Braila fiind unul dintre orasele cu cele mai mari densitati dintre orasele tarii. Începând din anul 1990, densitatea populatiei a scazut, cu un ritm lent, ajungând în anul 2000 la o valoare de circa 6.900 locuitori/km2.

          Potrivit datelor statistice, densitatea populatiei pe judetul Braila este apropiata de media pe tara, mai scazuta însa în Insula Mare a Brailei si mai ridicata în celelalte orase ale judetului. Spre exemplu, densitatea medie a populatiei în judetul Braila, în anul 2000 era de 81,2 locuitori/km2, iar în orasul Faurei densitatea depaseste 700 locuitori/km2.



          Însa, diferenta dintre densitatea populatiei din municipiul Braila si cea a celorlalte orase ale judetului este foarte mare, aceasta situatie se datoreaza rolului de centru polarizator pe care îl are orasul Braila.

Structura populatiei în orasul Braila

STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ sI SEXE

          Structura populatiei pe sexe a suferit transformari în cadrul fiecarui oras din judetul Braila, dar mai ales în orasul Braila ca urmare a mutatiilor ce au avut loc în domeniul economic. Spre exemplu, în municipiul Braila, dupa anul 1960, alaturi de ramurile industriei grele, au aparut si s-au dezvoltat foarte mult ramuri ale industriei chimice, usoare (mai ales textila si de confectii), ramuri ale industriei alimentare, care au atras si retinut populatia de sex feminin, determinând un echilibru între sexe.

Tabel nr.6: Structura populatiei pe sexe în municipiul Braila (1930 – 2000)

Anul

1930

1959

1966

1977

1989

1992

1995

1998

2000

masculin

38.316

49.031

72.616

98.027

121.300

114.205

114.556

112.649

111.299

feminin

36.001

53.469

71.935

97.632

121.295

119.905

121.641

121.107

120.610

          Sursa: Directia Judeteana de Statistica  - Braila

Graficul numarul 6

          Aceasta situatie de egalitate numerica a populatiei de sexe diferite s-a mentinut mai multi ani în sir, proportia fiind de 50,11% barbati la 49,9% femei.

          Dupa anul 1989, balanta s-a schimbat în favoarea persoanelor de sex feminin, proportia fiind în anul 1992 de 52,2 % femei la 48,8 % barbati. Dupa acest an pâna în prezent, populatia de sex feminin înregistreaza o crestere usoara, dar continua, în timp ce populatia de sex masculin se reduce simtitor.

          Populatia pe grupe de vârsta depinde direct de natalitate si mortalitate. Ultimul recensamânt pune în evidenta  o crestere a populatiei apte de munca, cuprinsa între 15 si 59 de ani.

          În trecut, ea a fost supusa unei variatii ca reflex al transformarilor economico – sociale prin care a trecut orasul. Daca în anul 1930 reprezinta 58,4%, pâna în 1956 creste la 66,9%, apoi cunoaste o scadere pâna la 62,9% în anul 1977, urmata de o noua crestere la 64,2 % cu o cifra de 150.337 persoane. Populatia tânara, sub 20 de ani, numara 108.703 persoane, însa se observa scaderi la grupurile de vârsta de 0 – 14 ani, datorita ratei scazute a natalitatii. Astfel, daca în anul 1966, populatia tânara avea o pondere de 20,4%, în anul 1977 aceasta pondere creste pâna la 22,0%; pâna în anul 1987, datorita exploziei demografice care caracterizeaza perioada epocii socialiste, ponderea populatiei tinere creste foarte mult, pâna la 27%, dupa anul 1989 aceasta pondere coboara pâna la 23,2% în anul 1992 si chiar mai mult, 21,3% în anul 1998. Aceasta scadere a ponderii populatiei tinere se datoreaza în principal scaderii natalitatii, dar si migratiei persoanelor tinere spre orase mai mari, mai dezvoltate economic, în principal spre Bucuresti.

STRUCTURA POPULAŢIEI OCUPATE PE RAMURI DE ACTIVITATE

          Schimbarile din domeniul economic al orasului Braila care au intervenit dupa anul 1989 au dus la modificarea însemnata a structurii populatiei ocupate pe ramuri de activitate.

          Modificarile petrecute în economia orasului Braila dupa al doilea razboi mondial s-au bazat pe dezvoltarea industriala puternica a orasului, pe diversificarea functiilor sale, toate acestea au avut urmari asupra numarului si structurii populatiei active.

          În perioada anilor 1930 – 1965, populatia activa reprezenta 40% din populatia totala. Din anul 1966, ponderea populatiei active ocupate a înregistrat o crestere lenta, de la 41,9% (1966), crescând pâna la valoarea de 46,2% în anul 1977. Dupa anul 1989, ca urmarea evolutiei demografice, a pensionarilor înainte de vârsta standard si mai ales datorita aparitiei si cresterii continue a somajului, numarul populatiei active ocupate scade, reprezentând 42,4% din numarul locuitorilor; aceasta scadere continua si astazi.

          La sfârsitul anului 1993, populatia ocupata înregistra 102750 persoane, ponderea fiind cu 7,8% mai mica fata de 1989 si cu 10,6% mai mica fata de anul 1990.

          Modificarile demografice care s-au înregistrat în structura populatiei active pe ramuri de activitate, reflecta evolutia functionala a orasului.

          Astfel, pâna în anul 1956, cea mai mare pondere din populatia activa era ocupata în agricultura, iar dupa acest an, populatia activa ocupata în industrie înregistreaza o crestere continua ca urmare a dezvoltarii industriale. Aceasta crestere însemnata se prezinta astfel: populatia activa ocupata în industrie reprezenta în anul 1956 46,3% din totalul populatiei active, aceasta pondere creste pâna la 49% în anul 1966 si la 51,2% în anul 1977. Dupa anul 1989, aceasta pondere cunoaste o scadere brusca, ca urmare a restructurarilor industriale, astfel încât în anul 1992, ponderea populatiei active ocupata în industrie reprezenta doar 19,8% din totalul populatiei active, în anul 1995 – 18,1%, iar în anul 1998, ponderea a scazut pâna la 17,2%.

          În domeniul constructiilor, ponderea populatiei active ocupata în acest domeniu era în anul 1956 de 7,4%, aceasta pondere a crescut pâna la 12,25% în anul 1966, ulterior aceasta pondere a scazut pâna la 9,6% - valoare înregistrata în anul 1977.

          Între anii 1980 – 1987, s-au înregistrat procente mari ale populatiei ocupata în constructii, valori ce depaseau usor ponderea de 15%. Dupa anul 1990, ponderea populatiei active ocupata în domeniul constructiilor cunoaste o scadere apropiindu-se de valoarea înregistrata în anul 1956, 17,7%.

          Cresteri substantiale se remarca în cazul ponderii populatiei active ocupata în comert (9.634 persoane), în domeniul transporturilor si telecomunicatiilor (8.758 persoane), finante, asigurari, servicii comerciale (3.892 persoane) si servicii publice, sociale si personale (15.590 persoane).

          Modificarile survenite în activitatea diferitelor sectoare ale economiei si la nivelul agentilor economici privati au influentat fluctuatiile produse pe piata muncii, redistribuirile fortei de munca între ramurile economice, mutatiile în profilul socio-profesional si neocupational.

          Reducerea considerabila a populatiei ocupata în industrie (cu 29,3% mai mica în anul 1993 fata de 1989) s-a realizat îndeosebi pe seama ramurilor prelucratoare ale industriei, mai ales în industria chimica – a firelor si fibrelor sintetice, a celulozei si a hârtiei si în cea a masinilor si echipamentelor industriale, care prin gradul ridicat de concentrare a activitatii, au constituit principala sursa de alimentare si întretinere a somajului.

          Dupa intrarea în vigoare, la începutul anului 1991 a Legii nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, pe fondul agravarii crizei economice, fenomenul de somaj a evoluat rapid de la 18.625 persoane în 1992 la 21.800 în anul 1996. Ritmul s-a accentuat cu un an mai târziu, concomitent cu manifestarea dezechilibrelor structurale acute pe piata fortei de munca, repercutând în diminuarea capacitatii economiei de a absorbi personalul disponibil. Dezvoltarea sectorului privat este insuficienta pentru a crea un numar corespunzator de locuri de munca si mai mult decât atât, acoperirea necesarului sau de resurse umane se bazeaza pe alegerea de persoane active din sectorul public si mai putin pe repartitiile oficiilor fortei de munca (aceasta problema a fost tratata detaliat în capitolul 3).

STRUCTURA POPULAŢIEI PE NAŢIONALITĂŢI

          Urmarind structura etnica a populatiei din municipiul Braila observam ca populatia de nationalitate româna a fost întotdeauna dominanta, detinând procente covârsitoare fata de celelalte nationalitati.

          Pentru a evidentia cum a evoluat structura pe nationalitati în cadrul populatiei brailene am ales doi ani de referinta: anul 1930, respectiv 1992.

          Structura populatiei în anul 1930 se prezinta astfel în municipiul Braila: românii detin o majoritate covârsitoare de 90,2 % din totalul populatiei, fiind urmati la mare distanta de evrei, 2,8% din totalul populatiei, romi, 1,3% din populatia totala, maghiari 0,6% din totalul populatiei, rusi lipoveni 0,5%, acestor etnii principale li se mai adauga alte nationalitati ce detin 4,6% din populatia totala, fiind reprezentate mai ales de greci, turci, tatari, populatia de origine slava, ruteni, bulgari, cehi, etc.

          În anul 1992 structura nationala se prezinta astfel: ponderea românilor ramâne dominanta, având valori mai mari decât în anul 1930, 98% fata de 90,2% (1930).

          Dintre celelalte etnii se mentin ponderi ridicate ale romilor 1,1%, ale rusilor lipoveni, ponderea acestora a crescut fata de 1930, detin 0,6% din totalul populatiei.

          Ponderea celorlalte nationalitati a scazut considerabil din anul 1930 pâna în anul 1992, astfel ponderea evreilor s-a redus de la 2,8% (1930) pâna la 0,01%(1992), ponderea populatiei maghiare a scazut de la 0,6% (1930) pâna la 0,05% (1992). Foarte mult a scazut si ponderea altor nationalitati din totalul populatiei, aceasta pondere s-a redus  de la 4,8% (1930) pâna la 0,3% (1992), în cadrul acestora din urma ramânând predominati grecii, turcii.

STRUCTURA CONFESIONALĂ A POPULAŢIEI

Structura confesionala (religioasa) a populatiei din municipiul Braila s-a modificat în concordanta cu evolutia structurii nationale, modificari importante ce au avut loc în perioada 1930 – 1992.

În anul 1930, ponderea religiei ortodoxe era predominanta detinând o valoare de circa 70% din totalul religiilor întâlnite în municipiul Braila. Celelalte religii detin ponderi aflate la distante considerabile fata de religia ortodoxa, între acestea ponderi mai mari detineau în anul 1930: iudaismul, circa 5%, religia catolic 8,2%, greco-catolica 9%, reformata 3%, alte religii 4,8 %.

Situatia anului 1992 reflecta cresterea ponderii religiei ortodoxe pâna la procentul de 86,8%, cu aproximativ 17% fata de anul 1930, asociind unitatii de neam si o remarcabila unitate confesionala a poporului român.

În cadrul nationalitatilor cultul ortodox detine o pondere însemnata nu doar la români, ci si la romi si ucrainieni.

Ponderea religiei iudaice a scazut foarte mult din anul 1930 , de la 5% la 0,5%, ponderea religiei greco-catolice a scazut pâna la 4,2%, religia catolica are o pondere de 4,5%, ponderea religiei reformate a scazut foarte putin reprezentând 2,8% din totalul religiilor, alte religii detin o pondere de 1,2%.

MUTAŢII ÎN EVOLUŢIA POPULAŢIEI DUPĂ ANUL 1989

          Daca pâna în anul 1989 recensamintele efectuate asupra populatiei au indicat o crestere continua  a numarului de locuitori în orasul Braila, crestere ce a avut loc cu ritmuri diferite de la o perioada la alta, dupa acest an situatia s-a modificat. De remarcat este faptul ca în cazul structurii populatiei pe sexe, ponderea cea mai ridicata a detinut-o populatia masculina si mai putin cea feminina, aceasta fiind o trasatura specifica pentru câteva judete ale tarii. Însa, între anii 1980 – 1989, raportul dintre sexe s-a echilibrat, existând diferente foarte reduse, nesemnificative. Situatia se modifica din nou dupa anul 1989, când în orasul Braila ponderea cea mai însemnata din totalul populatiei este detinuta de persoanele de sex feminin.

          Evolutia ascendenta a populatiei brailene înregistrata pâna în anul 1989 este rezultatul direct al dezvoltarii economiei din perioada socialista, aparitia a numeroase unitati industriale, din diverse ramuri ale industriei, necesita o forta de munca numeroasa; în aceste conditii a avut loc o crestere impresionanta a numarului de locuitori.

          Transformarile survenite dupa anul 1989, mai ales cele din domeniul economic, dar si legislativ, au impus mutatii în evolutia numerica a populatiei din Braila.

          Din domeniul legislativ este important sa amintim abrogarea legislatiei privind întreruperile de sarcina, aceasta abrogarea a avut efecte directe în ceea ce priveste evolutia numerica a populatiei, asigurând o scadere accentuata a natalitatii.

          Acestei legalizari a întreruperilor de sarcina i se adauga si alti factori (evolutia economico-sociala în perioada de tranzitie spre o economie de piata), ce fac posibil un nou model de familii, cu un singur copil sau fara.

          Din aceste cauze populatia orasului Braila a scazut continuu din anul 1991 pâna în prezent, însa cred ca cea mai mare importanta o are scaderea accentuata a natalitatii care determina înregistrarea unui spor natural negativ. Înregistrarea unui spor natural negativ pe o perioada mare de timp va duce la procesul de îmbatrânire a populatiei, acest proces va avea repercusiuni în toate domeniile, dar mai ales în cel economic si social.

1.2.3.Transformari în domeniul activitatilor economice (industriale)

A.   ECONOMIA MUNICIPIULUI BRĂILA PÂNĂ ÎN ANUL 1989

Pentru  a întelege mai bine diferentele existente în domeniul economic

al Municipiului Braila, diferentieri care sunt specifice perioadei actuale, 1990 – 2000, fata de perioada anterioara, pâna în anul 1989, este bine sa precizam, sa consemnam evolutia treptata a orasului Braila din punct de vedere economic.

          Prima atestare documentara directa si clara a orasului Braila dateaza din anul 1368, ea consemneaza devenirea Brailei, transformarea acestei asezari în oras târg, ceea ce ne arata ca principalele sale functii în acea perioada erau cea comerciala si cea portuara. Aceste functii economice s-au pastrat de-a lungul timpului, constituindu-se în principalele functii economice ale orasului pâna la începutul secolului al XX-lea. Deschiderea comertului pe Dunare (1829), dupa pacea de la Adrianopole, amenajarile portuare, construirea caii ferate si a garii (1872) au dus la o dezvoltare rapida a functiei de transport ce atinge la sfârsitul secolului al XIX-lea cote foarte înalte. Functia comerciala a fost sustinuta atât de dezvoltarea orasului pe malul stâng al Dunarii (în punctul în care Dunarea se afla cel mai aproape de Marea Neagra), schimbul de marfuri facându-se mai usor pe „calea fara pulbere”, transportul pe apa fiind mult mai accesibil (mai ieftin), dar a fost sustinuta si de dezvoltarea Brailei ca oras piscicol mai întâi (înca din anul 1200) si agricol ulterior. Astfel, cele doua functii: comerciala si de transport au dominat economia braileana pâna la primul razboi mondial, înregistrând apogeul dezvoltarii lor.

          Dupa razboi, schimbarea rutelor de circulatie a marfurilor, scaderea exportului de cereale, aparitia si dezvoltarea altor porturi, au dus la decaderea simultana a ambelor functii, creând probleme organelor municipale care în anul 1929, în sedinta Consiliului Municipal, la discutia generala a bugetului se arata situatia precara a portului si a celor 3.000 de carutasi si se declara ca „viitorul economic al Brailei sa se îndrepte spre industrie” (D. Trufasu, „Analele Brailei”-1939).

          Rafinariile, morile, alte mici întreprinderi (Fabrica de ciment, Fabrica de spirt, fabricile de sapun si frânghii, etc.) ce existau la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea („Rizeria româna”, „Izbânda”) nu puteau cuprinde numarul mare de forta de munca eliberata prin scaderea activitatii portuare.

          Cei ce detineau capitaluri, nu au neglijat excedentul de forta de munca aparut, precum si posibilitatile de transport pe care le oferea orasul si de aceea au trecut la înfiintarea unor noi întreprinderi: „Întreprinderea metalurgica franco româna” (aparuta în anul 1921), „David Goldenburg si fii” (aparuta în anul 1931), aceasta din urma îsi schimba numele în „Întreprinderile metalurgice dunarene” (1938 – erau situate lânga calea ferata, astazi se numeste „Laminorul”); în anul 1931 apare în N, NV, în prelungirea intravilanului „Atelierele de material de drum de fier” (Uzinele Progresul), „Industria sârmei” (apare în anul 1932), Fabrica de cuie „Haritopol”, santierul naval „România” (apare în 1940).

          Se remarca cu usurinta ca între anii 1900-1940 se dezvolta mai ales functia industriala a orasului Braila, industria fiind reprezentata îndeosebi prin ramura sa metalurgica, datorita transportului ieftin pe Dunare a materiilor prime. Dezvoltarea acestei noi functii a orasului Braila, cea industriala, este sustinuta de ridicarea unitatilor industriale decazute, prin modernizare, dar si prin aparitia unor unitati noi, astfel încât întreprinderile existente în acea perioada iau amploare, sunt create unitati puternice prin unificarea micilor ateliere si sunt reutilate uzinele vechi. Se diversifica rapid productia, creste eficienta muncii, creste calitatea produselor ce devin competitive pe plan extern. Industria îsi îmbogateste structura prin aparitia de noi ramuri: industria chimica (reprezentata prin Combinatul de Celuloza si Hârtie, Combinatul de fibre artificiale); energetica (Termocentrala Chiscani).

          Pe lânga cele amintite au mai aparut Fabrica de placi aglomerate, chibrituri si mobila, Fabrica de excavatoare, Fabrica de conserve din peste, fabrica de pâine, noi hale ale „Fabricii de confectii”. Se remarca o dezvoltare mare si a industriei usoare ce vor valorifica în mare parte forta de munca feminina. Aceasta este o cauza plauzibila care explica cresterea foarte mare a ponderii persoanelor de sex feminin din totalul populatiei.

          Aceasta puternica dezvoltare a industriei în municipiul Braila a avut drept consecinta, atât modificarea teritoriala a orasului, extinderea teritoriala a acestuia prin înglobarea unor sate: Brailita, Radu Negru, Nedelcu Chercea, Lacu Dulce, care au devenit cartiere ale orasului în urma amplasarii unor unitati industriale pe teritoriul lor, apoi modificari în structura si aspectul orasului prin amplasarea a numeroase obiective industriale în intravilan.

          Dezvoltarea industriala a avut efecte si asupra populatiei orasului Braila, sub toate aspectele, astfel, dupa aparitia numeroaselor unitati industriale se înregistreaza în orasul Braila o puternica crestere numerica a populatiei, cresterea ponderii femeilor din totalul populatiei, cresterea impresionanta a populatiei active ocupate în industrie, ponderea acesteia depasind cu mult populatia ocupata în agricultura (care initial reprezenta ocupatia de baza), creste densitatea populatiei.

          Aceasta dezvoltare va face din orasul Braila un centru polarizator, mai mult, va crea pentru populatie o stare psihologica ce va duce la cresterea indicatorilor demografici: a natalitatii, scaderea mortalitatii si implicit cresterea ratei sporului natural va duce la cresterea sporului migratoriu, în Braila instalându-se permanent un numar mult mai mare de persoane în comparatie cu persoanele plecate definitiv.

          Starea economica a orasului Braila a influentat foarte mult (asa cum influenteaza si azi) procesele si fenomenele sociale. Astfel, datorita unei dezvoltari economice intense, într-un timp relativ scurt, nivelul de trai al populatiei crescuse destul de mult, astfel încât starea de infractionalitate era redusa, infractiunile se produceau doar accidental, exceptional, somajul era inexistent, gradul de participare al populatiei la procesul de educatie si instruire era mult mai mare fata de situatia actuala, divorturile erau fenomene care se produceau foarte rar, în schimb numarul casatoriilor era foarte ridicat, etc.

          Reîntorcându-ne la dezvoltarea industriala, dupa ce am amintit si influenta acesteia asupra populatiei si fenomenelor sociale din orasul Braila; putem spune ca aparitia zonei industriale pe teritoriul Brailei a îmbracat aspecte diferite în timp. Limitele acesteia s-au conturat în doua mari perioade: prima, a dezvoltarii mai mult sau mai putin întâmplatoare, pâna în 1948, cu o puzderie de întreprinderi mici în intravilan si doar câteva întreprinderi mari în apropierea mijloacelor de transport cele mai adecvate: Dunarea si calea ferata; a doua perioada, dupa 1948, când s-a tinut seama, în linii mari si atât cât a fost posibil de sistematizarea intravilanului.

          Caracteristic este faptul ca zona industriala nu ocupa un teritoriu continuu. În orasul Braila se va constata existenta a doua zone industriale mari – în apropierea Dunarii si a caii ferate, aparitii insulare în intravilan, noi amplasamente în extravilan (C.C.H. si C.F.A.).

          Primele începuturi ale conturarii zonelor industriale dateaza de la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, cu exceptia industriei constructiilor si reparatiilor vamale, care este una dintre cele mai vechi ramuri industriale. Aparitia si dezvoltarea  acestor zone industriale a dus la aparitia cartierelor muncitoresti, care a dus la aparitia de noi fenomene si procese locale, de noi comportamente a grupurilor umane, noi relatii a acestora cu spatiul.

          În zona industriala din apropierea caii ferate se disting unitatile industriale.

          Apartinând industriei constructoare de masini, ia fiinta în anul 1924, în nord – vestul orasului Braila pe teritoriul fostei comune suburbane Brailita, cu capital de provenienta franceza si româna, unitatea industriala denumita „Atelierele de material de drum de fier”. Cuprindea doar o singura hala în care se aflau trei sectii: cazangerie, turnatoria de bronz si fieraria. Scopul declarat era de a repara material rulant caii ferate, tramvaie, cât si de a efectua operatiuni metalurgice si constructii metalice. La sfârsitul anului 1940 era cea mai mare întreprindere din oras, iar în perioada socialista a cunoscut o dezvoltare si diversificare a productiei sub numele de „Întreprinderea de utilaj greu – Progresul”.

          Astazi ocupa o suprafata de 14 hectare si împreuna cu cartierul Brailita constituie o parte integranta a orasului Braila. A jucat un rol deosebit în extinderea orasului prin sudura uzinei cu satul Brailita de restul teritoriului orasenesc de atunci, cât si la aparitia ulterioara a cartierului Vidin.

          Uzina va fi organizata în trei sectoare:

-         fabrica de semifabricate turnate si forjate;

-         fabrica de utilaj industrial;

-         fabrica de excavatoare.

Profilul complex al productiei a facut ca multe întreprinderi industria-

le din tara sa aiba utilaje produse aici: cilindri pentru laminoarele de la Roman, utilaj pentru santierele navale de la Braila si Galati, utilaje pentru industria materialelor de constructii (în primul rând excavatoare de diferite tipuri si marimi cu deplasare pe senile sau pneuri, electrice sau hidraulice, constituind si un principal produs pentru export).

          Face parte din zona industriala nord.

          Întreprinderea „Laminorul II” ia fiinta din anul 1920 pe un teren viran din apropierea garii si a oborului de cereale. Mai târziu apare „Întreprinderea metalurgica Dunareana” care produce, din 1921, sârma trefilata, cuie, broaste, lanturi, suruburi, din anul 1930, capacitatea de productie a acesteia a fost marita prin construirea a doua laminoare care intrau în functiune un an mai târziu.

          A dus la extinderea spatiului urban prin alipirea satului Nedelcu Chercea (azi cartierul Chercea) la vechea zona rezidentiala.

          Zona industriala din apropierea Dunarii, reprezentata în special de „Zona Industriala de Sud”, urmata în aval de „Întreprinderea de morarit”,
 „Abator” si „Fabrica de caramida”.

          În componenta intra o serie de întreprinderi:

          „Laminorul I” construit din anul 1929 în partea de sud a intravilanului pe un teren care fusese destinat agriculturii, la început a purtat denumirea de „Osarie”, mai târziu a purtat denumirea de „Industria sârmei”. A intrat în productie în anul 1930 si în cadrul lucrarilor de extindere a capacitatii, suprafata obiectivului industrial s-a marit cu un chei si un ponton pentru descarcarea produselor finite. Cele doua întreprinderi (Lamiorul II si Laminorul I) s-au unit în anul 1959, când a luat nastere întreprinderea „Laminorul”, ce producea o  gama variate de laminate din otel, a crescut productia si a crescut si foarte mult numarul personalului muncitor din aceasta întreprindere.

          „santierul Naval Braila” , ramura industriala veche, s-a format prin comasarea într-un singur santier nou. În anul 1940 s-a înfiintat „santierul naval România” ce cuprindea 8 întreprinderi mici. În anul 1964 s-a înfiintat „santierul pentru reparatii navale Braila”.

          A fost reorganizat în anul 1968, prin fuzionarea cu santierul naval „Viitorul”.

          Acordându-se investitii pentru organizare si modernizarea productiei, la acea vreme, santierul si-a extins teritoriul de fabricatie cu circa 200 de metri mai în amonte, unde au existat conditii, construindu-se un nou bazin si o noua cala, cu o capacitate de 20.000 tone. Materia prima provenea: tabla – de la Combinatul Siderurgic Galati (SIDEX – azi), iar motoarele de la Resita si din import. Navele produse intrau în dotarea flotei interne sau se îndreptau spre export, mai ales spre China si Belgia. Dezvoltarea acestui santier a dus la absorbirea unei numeroase forte de munca.

          „Combinatul de prelucrare a lemnului Braila”, a intrat în productie din anul 1958, localizarea geografica a acestuia a fost conditionata si determinata de principiul valorificarii superioare a materiilor prime lemnoase din orizontul local, Lunca si Delta Dunarii si de folosirea transportului ieftin pe apa. În perioada socialista, în cadrul combinatului existau: o linie de P.A.L., fabrica de chibrituri si fabrici de mobila, în cadrul lor se produceau placi aglomerate din lemn, mobila, chibrituri, utilaje si piese de schimb.

          Fabrica de ciment „Stânca”, a fost înfiintata în 1889, a contribuit la constructia cheiurilor si docurilor din porturile fluvio-maritime, precum si la constructia obiectivelor industriale, culturale, etc.

          Întreprinderile situate în aval de zona industriala sud reprezentate de „ABATOR” si de „Moara Balcescu”, întreprinderi ale industriei alimentare, se alatura acestora „Fabrica de caramida”, constituind în ansamblu mari poluatori ai Dunarii prin deversari reziduale zilnice.

          În zona Industriala Vest erau concentrate mai ales unitati agricole (depozite pentru produsele agricole) sau unitati ale industriei alimentare, de exemplu: „IAS AVICOLA”, „AGROSEM”, „SMA 1 Mai”, etc.

          Aici a fost si este localizat „Liceul Agroindustrial” si un obor pentru animale si alte unitati destinate sectorului agro-animalier.

          În cadrul intravilanului s-au mai dezvoltat si alte obiective industriale, dar cu caracter insular. Acestea sunt reprezentate de: „Fabrica de lapte si produse lactate”, „Fabrica de mobila si tâmplarie” de pe strada Dorobantilor, „Fabrica de confectii”, a fost înfiintata în anul 1950, ulterior s-a extins, s-a marit productia si numarul muncitorilor în acelasi timp, „Fabrica de biscuiti si paste fainoase” situata între Bulevardul Al. I. Cuza si Strada Unirii, „Fabrica de bere”, „Fabrica de oxigen”, mai ales unitati ale industriei usoare.

          În domeniul industriei chimice au aparut: „Combinatul de Celuloza si Hârtie” (C.C.H.) (construit între anii 1956 – 1959), si-a diversificat productia ulterior, iar în perioada socialista o buna parte din productie era destinata exportului; „Combinatul de fire si fibre artificiale” (C.F.A., aparut în 1962 - 1964), însa aceste unitati apartinând unei industrii poluante au fost amplasate în extravilan.

          Transformarea orasului Braila într-un puternic centru polarizator, într-un oras cu functii multiple: agricola, comerciala, portuara (de transport), dar mai ales industriala a dus la cresterea numarului de locuitori, crestere ce s-a datorat natalitatii ridicate, dar si sporului migratoriu foarte mare (deplasarea populatiei se facea din mediul rural catre oras); au aparut noi zone rezidentiale, etc.

          Datorita acestei dezvoltari economice fenomenul de somaj era necunoscut, iar celelalte fenomene si procese sociale, considerate negative (infractiuni, divorturi, starea de sanatate precara, participarea redusa la procesele educationale si culturale, etc.) erau fenomene rar întâlnite.

B.   TRANSFORMĂRILE PRODUSE ÎN ECONOMIA (CU PRECĂDERE ÎN INDUSTRIE) MUNICIPIULUI BRĂILA DUPĂ ANUL 1990

Dupa anul 1989, ca urmare a trecerii la o economie de piata, concu-

rentiala, au loc mutatii importante în cadrul unitatilor industriale din municipiul Braila.

          Aceste modificari produse între anii 1990 si 2000, au afectat diferit unitatile industriale, în functie de rentabilitatea lor, astfel: unitati industriale considerate nerentabile au fost închise, aflându-se în proces de lichidare; în cadrul unor unitati industriale au fost închise doar anumite sectii considerate nerentabile, altele au cunoscut o dezvoltare si o modernizare superioara fata de perioada anterioara (mai ales unitati ale industriei usoare, îndeosebi industria confectiilor si alimentara). Cele mai multe unitati industriale au fost transformate începând cu anul 1991 în societati comerciale, în acest an promulgându-se „Legea societatilor comerciale”. Începând din anul 1994, unitatile industriale ramase în economia braileana au fost privatizate cu certificate de actionar, altele se afla în prezent în stadiul de privatizare. Toate unitatile si-au modificat denumirea, însa mai important este faptul ca în cadrul tuturor întreprinderilor au avut loc disponibilizari masive ale fortei de munca. Aceste disponibilizari au dus la aparitia fenomenului de somaj, numarul somerilor fiind foarte mare în Braila si se afla în continua crestere. Rata somajului, aflata în crestere continua din anul 1990 si pâna în anul 2001 se datoreaza disponibilizarilor în masa ale fortei de munca dar si inexistentei unor alte domenii de activitate economica care sa absoarba forta de munca disponibilizata din industrie.

          Dupa anul 1990, s-a dezvoltat cu precadere comertul, zona comerciala a orasului a cunoscut o expansiune si o dispersie catre toate zonele rezidentiale, însa acesta este reprezentat de numeroase puncte comerciale mici, de tipul chioscurilor si buticurilor (aparitia micilor afaceristi) care nu au putut absorbi decât o mica parte din forta de munca disponibilizata.

          Principalele unitati industriale care au cunoscut aceste mutatii, cu grave repercusiuni asupra populatiei orasului Braila, asupra fenomenelor si proceselor sociale sunt: Combinatul de Celuloza si Hârtie si Combinatul de fibre si fire sintetice. Aceste doua combinate chimice au fuzionat în anul 1989, transformându-se în „Combinatul de fibre artificiale, celuloza si hârtie”(C.F.C.H.). În anul 1991 s-au desprins din nou în doua unitati: Combinatul de Celuloza si Hârtie, respectiv Combinatul de fibre si fire artificiale.

          În anul 1991, au fost transformate în societati comerciale, schimbându-li-se denumirea, astfel: Combinatul de Celuloza si Hârtie se va numi S.C. „Celhart Donaris”, iar Combinatul de fibre si fire artificiale  se va numi  S.C.„Dunacor”S.A. În anul 1995, S.C. „Dunacor” S.A. va fi închisa, iar în anul 1996 a avut loc lichidarea acesteia.

          În cazul S.C. „Celhart Donaris”, aceasta va fi privatizata cu certificate de actionar în anul 1994 si se va numi S.C.”Ceprohart” S.A.

          Desi situate în extravilan, în afara orasului Braila, cele doua unitati industriale au avut si au mare importanta pentru industria orasului Braila, dar mai ales pentru locuitorii acestuia pentru ca cele doua combinate concentrau 10.000 de persoane din forta de munca, iar în urma închiderii „Combinatului de fibre si fire artificiale” (S.C. Dunacor S.A.) au fost disponibilizati peste 5.000 persoane.

          Întreprinderea de Utilaj Greu „Progresul”, se numeste astazi „S.C. Promex”, si-a redus mult productia dupa anul 1990, fiind închise unele sectii; a participat si ea la cresterea numarului de someri. În prezent se gaseste în stadiul de privatizare. Productia s-a redus datorita învechirii, uzarii masinilor si utilajelor de productie, dar si datorita scaderii cererilor de astfel de produse pe piata economica.

          „santierul Naval Braila” se numeste S.C. SANAB S.A:, iar din anul 1995 a intrat în procesul de privatizare cu certificate de actionar. Productia a cunoscut mari reduceri datorita comenzilor tot mai scazute, în prezent se realizeaza  mai ales reparatii de nave, si a cunoscut disponibilizari, dar mai reduse în comparatie ce alte unitati industriale.

          Fabrica de ciment „Stânca”, înfiintata din 1889, nu mai este functionabila în prezent.

          Întreprinderile de P.A.L. si chibrituri s-au diversificat si cuprind doua linii P.A.L. de diferite grosimi, una de P.A.L. melaminat, doua linii de chibrituri si o fabrica de mobila si o fabrica de mobila de bucatarie, toate cu sediul pe Strada Fabricilor. Acestora li se adauga si  „Atelierul de mobila” de pe strada Dorobantilor, privatizat în totalitate înca din anul 1993, având un patron strain. Datorita modernizarii, reutilarii acesteia, productia a crescut, ea este în principal destinata exportului.

          Singurele unitati industriale care nu au contribuit la cresterea numarului de someri, în cadrul carora nu au avut loc restructurari, ci, din contra, au cunoscut o importanta dezvoltare dupa anul 1990 sunt: Fabrica de lapte si produse lactate, care a fost privatizata cu certificate de actionar, devenind „S.C. BRAILACT S.A.”, aceasta unitate si-a marit productia si a înregistrat chiar reîncadrari în munca (angajari) în perioada 1993 – 1994.

          Fabrica de confectii, devenita S.C. BRAICONF S.A. a fost privatizata cu certificate de actionar, nu a avut un rol determinant, chiar unul redus pentru cresterea numarului de someri. Alaturi de aceasta au aparut ateliere, fabrici de confectii si textile, având patroni italieni sau turci. Aparitia acestora a avut ca efect absorbirea unei ponderi importante de forta de munca feminina.

          În concluzie, se remarca pentru economia orasului Braila dupa anul 1990, o decadere puternica a sectorului industrial, mai ales a unitatilor industriei grele, concomitent ramân pe loc sau cunosc o oarecare dezvoltare unitati ale industriei usoare (confectii, alimentara). Comertul cunoaste o dezvoltare importanta, mai apar si alte activitati economice industriale, cele ale sectorului de servicii, dar au o dezvoltare redusa.

          Deoarece industria concentra în Braila peste 60 % din forta de munca braileana, din populatia activa ocupata, în urma restructurarii masive a acesteia a luat nastere fenomenul de somaj. Rata somajului are valori îngrijoratoare în orasul Braila, depasind cu mult media pe tara, acest fenomen (al somajului) are implicatii directe si în acelasi timp negativ asupra proceselor si fenomenelor sociale (analiza acestui fenomen cu implicatiile sale sociale este prezentata în detaliu în cadrul capitolului trei).

Capitolul 2

FACTORI DETEMINANŢI AI COMPORTAMENTULUI SOCIAL

          Interpretarea unor fenomene sociale, mai importante din municipiul Braila, se bazeaza pe interpretarea cadrului fizico-geografic  si economico- geografic care a imprimat anumite caractere fenomenelor sociale, transpuse în comportamente si analize sociale.

          Cadrul natural analizat în conformitate cu algoritmul fizico-geografic scoate în evidenta situarea regiunii studiate în cadrul reliefului de câmpie, respectiv Câmpia Brailei.

          Fenomenul social observat cu privire la cadrul natural a fost acela al migrarii populatiei active spre regiunile învecinate orasului (pentru agricultori), mai ales în urma restructurarii industriale masive, dar pe de alta parte se observa si aglomerarea orasului ca urmare a aparitiei unor unitati industriale mici si mijlocii, mai ales în domeniul industriei usoare.

          Fenomenul uman si economico-geografic scoate în evidenta situatia  zonei studiate.

          Un alt factor deosebit de important în analiza si determinarea comportamentului social este piata muncii si industrializarea (respectiv restructurarea industriala) din municipiul Braila.

          Obiectivele care se impun în scopul mentinerii echilibrului pietei muncii sunt:

-         integrarea fortei de munca disponibile

-         dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii care sa creeze noi locuri de munca

-         formarea profesionala

-         aplicarea masurilor active de combatere a somajului.

Se impune deci interventia unor institutii specializate care sa regleze

functionarea pietei muncii.

          Studierea fenomenelor sociale este destul de greu de realizat atunci când fenomenul se studiaza pentru acelasi popor, dar în conditii de guvernare si de schimbare economica diferita. Se poate spune ca si comportamentul electoral este unul din factorii determinanti ai fenomenelor sociale.

          În ceea ce priveste economia de piata, se constata dupa anul 1989, o schimbare radicala care duce implicit la o privatizare proasta a întreprinderilor, la o diminuare a locurilor de munca, la cresterea somajului si implicit la scaderea nivelului de trai. Pentru a întelege mai bine acest factor, al determinarii somajului si scaderii nivelului de trai, o sa analizam mai mult fenomenul de piata a muncii.

          Acest concept poate fi definit ca spatiul economic unde se întâlnesc, se confrunta si se negociaza liber, crearea si oferta fortei de munca. Piata muncii reglementeaza raporturi de munca precum: durata zilei de munca, conditii de munca, drepturi salariale, reconversie si perfectionare profesionala, etc.

          Între conceptele de cerere si oferta de locuri de munca, si cerere si oferta de forta de munca, exista o strânsa corelare, dar în acelasi timp ele se constituie în doua categorii distincte. Cererea de locuri de munca, reprezinta solicitarea de locuri de munca facuta de posesorii fortei de munca.  Oferta de locuri de munca corespunde numarului de locuri de munca si este formatata de detinatorii de capital (agenti economici, institutii) si reprezinta nevoia de munca salariala ce exista la un moment dat.

          Oferta fortei de munca si oferta de munca corespund numarului de persoane care doresc sa presteze o munca în anumite conditii salariale. Oferta de munca se formeaza în decursul unui timp mai îndelungat, timp în care creste si se construieste fiecare generatie.

          Oferta fortei de munca depinde de vârsta, sex, starea sanatatii, psihologie, etc. Ea depinde de populatia de vârsta de munca, care ar putea fi structurata astfel:

-         populatia inactiva;

-         populatia activa, care la rândul ei se împarte în populatia activa ocupata si someri (înregistrati si nedeclarati).

Piata muncii îndeplineste urmatoarele functii:

-         asigura realizarea echilibrului între necesitatile de resurse de munca si posibilitatile pentru acoperirea lor;

-         determina orientarea utilizarii resurselor de munca ale fiecarei zone cu eficienta crescânda, atât prin repartizarea fortei de munca pe profesii si ramuri, cât si prin folosirea lor în cadrul fiecarei unitati;

-         determina adoptarea si aplicarea masurilor de protectie sociala a posesorilor de forta de munca.

În Braila, dupa 1989, piata muncii cunoaste o evolutie rapida datorita

schimbarilor economice. Astfel, unele meserii sunt mai putin solicitate sau chiar deloc; alte meserii apar noi pe piata muncii, datorita ocupatiilor pe care agentii economic le-au solicitat.

          Forta de munca se confrunta în Braila pe de o parte cu lipsa locurilor de munca, iar pe de alta parte pregatirea profesionala pe care o detin persoanele fara loc de munca nu corespunde nevoilor beneficiarilor de locuri de munca.

          În acest sens, un exemplu concludent este faptul ca în luna februarie 2001 în orasul Braila existau 78 de posturi vacante pentru functia de consilier asistenta si 2 posturi pentru functia de inspector asistenta. Pentru ca aceste posturi sa fie ocupate de persoane competente s-a elaborat un program de formare si perfectionare a tinerilor absolventi ai unor forme de învatamânt superioare (cu studii superioare) sau chiar a tinerilor cu studii medii (absolventi de liceu).

          În situatia actuala, economia municipiului Braila se afla într-un proces de restructurare care va influenta evolutia pietei muncii.

sOMAJUL CA FACTOR AL SĂRĂCIEI

          somajul reprezinta factorul care aduce contributia majora la cresterea gradului de saracie. Trecerea în somaj este compensata la început de ajutorul de somaj, dar numai partial. Se stie ca ajutorul de somaj echivaleaza în medie (iunie 1994) cu salariul minim pe economie. Prelungirea somajului produce o scadere si mai accentuata a veniturilor. Alocatia de sprijin care înlocuieste dupa noua luni ajutorul de somaj, are un nivel si mai scazut (60 % din salariul minim pe economie). Dupa alte 18 luni, alocatia de sprijin este suspendata. somajul cronic de lung termen reprezinta sursa cea mai dramatica a saraciei. În tara noastra acesta tinde sa se extinda; odata cu intrarea în somaj, mai bine spus odata cu pierderea locului de munca, persoana în cauza are o mica sansa de a-si gasi un loc de munca.

          Începând cu anul 1993 proportia somerilor care au depasit noua luni, trecând pe alocatie de sprijin, dar si a celor care au depasit întreaga perioada în care primeau vreun sprijin material, a crescut foarte mult, în prezent aceste persoane atingând un numar îngrijorator.

          SĂRĂCIA sI PRAGURILE SĂRĂCIEI

În mod curent saracia este definita ca lipsa de mijloace financiare asigurarii unui trai adecvat în raport cu standardele colectivitatii. Exista însa o anumita oscilatie a termenului de saracie între: saracie minima – desemnata prin ceea ce se cheama saracie absoluta si o limita maxima – desemnata prin termenul de saracie relativa.

Saracia absoluta este reprezentata de inexistenta unor conditii minime de trai, de viata: mâncare, îmbracaminte, locuinta, necesare unei simple supravietuiri în conditiile societatii respective.

Pe termen lung, saracia absoluta produce degradari biologice, ireversibile. Saracia relativa se defineste ca inexistenta nivelului minim de resurse care asigura o functionare normala a persoanei în contextul socio-cultural dat. Sub pragul de saracie relativa se poate rezista fara o alterare de durata a capacitatilor de functionare sociala normala, însa doar o perioada limitata de timp.

Pragurile saraciei permit identificarea incidentei saraciei si a gradului de saracie. Utilizarea gradului de saracie furnizeaza doi indicatori importanti: numarul saracilor si amploarea saraciei.

CONFIGURAREA SĂRĂCIEI PENTRU DIFERITE CATEGORII DE POPULAŢIE

Conform studiilor realizate, referitoare la saracie – ca fenomen social si a standardului de viata în orasul Braila, s-a constatat ca cel mai scazut nivel de trai, în termeni uzuali – cel mai prost traiesc persoanele fara ocupatie, somerii, casnicele, elevii si studentii care fac parte din familii cu un venit modest, dar si persoanele fara studii sau cu un nivel redus de studii, acestia din urma lucrând ca muncitori necalificati, sezonieri (mai ales în agricultura, constructii) sau chiar ca zilieri.

Cel mai ridicat nivel de trai îl au patronii, urmati la distanta apreciabila de persoanele cu studii superioare, pensionarii, salariatii, persoanele cu studii medii (liceu) si de cei cu care locuiesc în mediul rural.

Se constata ca per ansamblu pensionarii nu traiesc mai rau decât celelalte categorii, decât persoanele active, ci dimpotriva, traiesc mai bine. Se poate spune chiar, pentru orasul Braila, ca pensionarii reprezinta o categorie favorizata de persoane si asta în primul rând  datorita faptului ca au o sursa sigura de venit, dar si pentru faptul ca de cele mai multe ori pensiile sunt mai mari decât salariul persoanelor active ocupate. Aceasta afirmatie este sustinuta de analiza gradului de saracie asociat grupelor de vârsta.

Copiii si tinerii traiesc în familii semnificativ mai sarace decât adultii si în mod special decât vârstnicii. S-a constatat ca fiecare copil mareste rata saraciei cu o valoare egala cu 6,6 % din situatia din situatia standard.

Capitolul 3

DINAMICA RECENTĂ A PROCESELOR sI FENOMENELOR SOCIALE

Scaderea nivelului de trai pentru locuitorii orasului Braila a fost generata de perioada de tranzitie în care se afla economia Românei începând din anul 1989, modificari economice care au dus la extinderea si agravarea saraciei.

Concluziile studiilor facute converg spre aprecierea ca saracia est un fenomen social foarte des întâlnit, având drept urmare amplificarea altor fenomene sociale, foarte grave cum sunt: cresterea numarului de someri, cresterea infractionalitatii, scaderea numarului de casatorii si cresterea numarului de divorturi, scaderea nivelului de educatie.

În aceasta privinta am realizat un studiu al comportamentelor sociale, în municipiul Braila, pe baza datelor statistice obtinute, dar si pe baza de chestionare.

Acest studiu cuprinde mai multe elemente ale comportamentului social, dar se vor analiza doar concluziile ce au rezultat din acesta cu privire la saracie si la scaderea nivelului de trai, dupa anul 1989, în municipiul Braila.

Scopul chestionarului este de a culege informatii pentru a verifica si analiza unele caracteristici ale mediului social din Braila. Acest chestionar cuprinde urmatoarele rubrici:

-         date demografice – vârsta si sexul;

-         situatia profesionala – pregatire;

-         starea socio-economica – venitul lunar si conditiile de locuit.

Pentru ca sondajul pe baza chestionarelor sa fie cât mai concludent, au

fost acoperite toate cartierele orasului Braila si toate grupele de vârsta si clasele sociale din Braila.

          În luna ianuarie 1990 salariul mediu al unui brailean era de 2.952 lei. Dupa sapte ani, în decembrie 1997, salariul net crescuse de 318,6 ori, ajungând la 940.500 lei.

          În prima luna a anului 1999, C.N.S. a comunicat ca salariul mediu pe economie este de 1.240.900 lei. Cu toate ca din ianuarie 1990 pâna în ianuarie 1999 salariul mediu net a crescut de peste 420 de ori, puterea de cumparare a brailenilor a scazut. Din luna ianuarie pâna în luna august 1999, salariul mediu net a crescut cu 383.283 lei (35,7%), ajungând la 1.624.183 lei. Aceasta crestere s-a produs în situatia în care rata inflatiei în perioada ianuarie – august 1999 a fost de 38,9 %, iar deprecierea leului în raport cu dolarul american a fost de 46,44 %, tot în perioada mentionata.

3.1. somajul în contextul restructurarii economice

          Cronicizarea somajului, ca si cresterea numarului celor care solicita pentru prima data un loc de munca au determinat sporirea ponderii somerilor.

          Problema somajului, a somerilor este critica în municipiul Braila, rata somajului depasind în acest oras cu mult media pe tara; principala cauza a acestei situatii fiind perioada de tranzitie prin care trece economia româneasca, respectiv restructurarea industriei, declararea ca falimentare a unor întreprinderi mici si mijlocii care absorbeau o forta de munca numeroasa.

          La aceste cauze se adauga, dar în masura mai mica, cresterea numarului persoanelor care solicita pentru prima data un loc de munca.

          Piata muncii în municipiul Braila a fost o piata dirijata, ca toate celelalte piete, o piata încremenita în tiparul în care modificarea era privita ca o aberatie, ca o crima sau ca un accident de nereparat.

          Rata somajului la nivelul judetului Braila a avut o crestere continua din anul 1992 – 13,2 % pâna în anul 1999 – 17,5 %, depasind cu mult media pe tara (11,1% în anul 1999).

          Rata somajului reprezinta raportul dintre numarul somerilor si populatia activa civila, aceasta valoare ridicata pe care o are judetul Braila (17,5%) îl situeaza pe locul trei între judetele tarii în ceea ce priveste numarul somerilor, astfel încât, putem spune ca este unul dintre judetele defavorizate, aflate într-o situatie critica. De aceea se încearca asigurarea unei tranzitii rapide si cu cât mai putine costuri sociale. Acest lucru înseamna reducerea la maxim a perioadei între pierderea unui loc de munca si câstigarea unui nou loc de munca.

          Pentru realizarea acestui proces, este esential sa existe o strategie clara, sa stim permanent care sunt profesiile cerute pe piata pentru a forma profesional pe cei care urmeaza a le exercita si de asemenea trebuie sa stim permanent care sunt strategiile dezvoltarii economice, regionale si sectoriale, pentru ca numai asa vom avea posibilitatea sa pregatim oameni care sa lucreze si sa nu ajuna la un somaj de mare durata.

          Din nefericire, municipiul Braila se ala într-o situatie critica în urma acestui proces de tranzitie economica, putem spune chiar datorita acestei dezorientari economice, care a avut drept efect cresterea continua a somajului. Specialistii în economie din Braila, încearca tot mai mult la combaterea eficienta a somajului sau stimularea ocuparii eficiente a locurilor de munca. În acest sens, au fost create strategii si planuri locale de dezvoltare, bazate mai ales pe atragerea investitorilor straini sau români.

          Pentru a evidentia tot mai bine gravitatea somajului în municipiul Braila, s-au luat în calcul date statistice privind:

-         numarul populatiei în vârsta de munca, respectiv cei cu vârsta cuprinsa între 16 si 59 de ani – barbati, 16 si 54 de ani – femei;

-         numarul mediu de salariati (mii persoane);

-         numarul mediu de salariati pe principalele activitati economice;

-         numarul celor fara un loc de munca, a somerilor, cu diferentierea pe sexe;

-         prin antiteza între numarul persoanelor active si a celor fara un loc de munca s-a ajuns în final la rata somajului.

Datorita faptului ca cea mai mare importanta o are dinamica recenta a

proceselor si fenomenelor sociale, în cazul de fata al somajului, datele statistice folosite pentru a reliefa aceasta dinamica sunt corespunzatoare ultimilor zece ani (1990 – 2000), perioada în care au avut loc cele mai multe modificari în plan social.

          În ceea ce priveste numarul populatiei în vârsta de munca se constata o usoara crestere a acesteia din anul 1990 pâna în anul 1998, ceea ce înseamna cresterea cererii de locuri de munca.

          Daca în anul 1990, populatia orasului Braila era de 242.595 locuitori din totalul populatiei, mai putin de jumatate erau persoane cu vârsta de munca, respectiv 108.566.

          În anul 1996, populatia stabila a orasului Braila cunoaste o usoara scadere, ajungând la 235.243 persoane, din care, mai mult de jumatate sunt persoane cu vârsta de munca, respectiv 120.976 de persoane.

          În anul 1999, populatia orasului însemneaza 232.409 persoane (ceea ce evidentiaza o scadere a numarului de locuitori), din care 122.428 sunt persoane având vârsta de munca, rezulta ca mai mult de ˝ din locuitorii orasului Braila sunt persoane cu vârsta de munca.

          Aceasta situatie pune în evidenta cresterea cererii de locuri de munca în conditiile în care oferta de locuri de munca în Braila este aproape nula, mai mult decât atât, în perioada 1990 – 2000 au loc disponibilizari masive ale fortei de munca, în urma restructurarii industriei.

Tabel nr.7: Evolutia numarului populatiei în vârsta de munca

Ani

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

Numar

persoane

108.566

115.060

115.318

115.240

116.104

117.474

120.976

121.620

121.929

122.428

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Braila

Graficul numarul 7

          Cresterea numarului de someri si a ratei somajului pentru ultimii zece ani este bine pusa în evidenta de scaderea numarului mediu de salariati, în municipiul Braila, în aceeasi perioada.

          Astfel, din anul 1989 pâna în anul 1999, numarul mediu de salariati a scazut continuu, ca urmare a restructurarilor din industrie si a disponibilizarii, a trecerii în somaj a unui numar mare de persoane. Daca în anul 1989, în orasul Braila exista un numar mediu de salariati de circa 104.600 persoane, acest numar a scazut aproape la jumatate în mai putin de zece ani, astfel, în anul 1998 numarul mediu de salariati din municipiul Braila era de 65.426 persoane.

          Aceasta scadere foarte mare a numarului de salariati se datoreaza pe de o parte pensionarii unui numar mare de persoane, dar mai ales datorita închiderii unui numar foarte important de întreprinderi mici si mijlocii declarate falimentare, dar care constituiau locul de munca pentru numerosi locuitori ai orasului Braila.

            Urmarind figura numarul 8 se poate observa clar scaderea numarului mediu de salariati în municipiul Braila si implicit cresterea numarului de persoane ramase fara loc de munca.

Tabel nr. 8: Evolutia numarului mediu de salariati

Anii

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

Persoane (mii)

104,6

111

103,9

93,9

87

89,7

80

78,6

67,5

67,4

          Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Figura numarul 8

          Analizând tabelul de mai sus se pot determina si anii când au avut loc disponibilizari masive ale fortei de munca, astfel: între anii 1990 – 1991, numarul mediu de salariati a scazut în Braila cu circa 7.000 persoane, între anii 1991 – 1992 cu circa 10.000 persoane. Alte scaderi masive ale numarului de salariati au avut loc între anii 1994 – 1995, cu circa 9.000 persoane, între anii 1996 – 1997, numarul de salariati a scazut cu circa 11.000 persoane. Aceasta evolutie reliefeaza clar cresterea numarului de someri în municipiul Braila si prin urmare cresterea rapida a ratei somajului, rata ce depaseste cu 6%, media pe tara.

          Urmarind evolutia numarului mediu de salariati pe principalele activitati economice, în orasul Braila se constata ramurile economice care au devenit neprofitabile si care au dus la cresterea semnificativa a numarului de someri. În acest scop s-a analizat comparativ situatia pe doi ani: 1994 si respectiv 1998.

Tabel nr.9: Numarul mediu de salariati din orasul Braila pe principalele activitati economice 1994

Activitatea economica

Agricultura

Constructii

Transport

Posta, comunicatii

Activitati financiare

Tranzactii imobiliare

Administratie publica

Sanatate

Alte activitati

Numar

persoane

6.484

43.793

10774

4.958

6.917

1.080

694

820

5.623

Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

Graficul numarul 9.

Tabel nr.10: Numarul mediu de salariati din orasul Braila pe principalele activitati economice – 1998.

Activitatea economica

Agricultura

Industrie

Constructii

Comert, hoteluri

Transport

Posta, comunicatii

Numar

5.105

28.574

5.618

8.165

4.852

1.180

Activitatea

economica

Activitati

financiare

Tranzactii

imobiliare

Administratie

publica

Învatamânt

Sanatate

Alte

activitati

Persoane

907

1.184

1

4.513

4.733

1.251

Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Graficul numarul 10.

          Pentru a întelege mai bine evolutia somajului si masurile care trebuie luate, este necesar sa cunoastem dezvoltarea industriala a orasului  de-a lungul anilor si pâna în prezent.

          Ascensiunea industriala a orasului a început în anii constructiei socialismului si a înregistrat un ritm spectaculos  de crestere si dezvoltare. Aceasta a dus într-un timp relativ scurt la transformarea orasului Braila într-un organism complex industrial – urban.

          Modificarile profunde s-au produs în toate laturile vietii materiale si spirituale, orasul analizându-si sfera de influenta asupra unui vast teritoriu. Ca urmare numarul locuitorilor s-a extins continuu, ajungând în prezent la 232.409 persoane. Investitiile alocate dezvoltarii orasului depasesc jumatate din volumul total al judetului si au fost folosite în proportie de circa 89,2% pentru extinderea activitatilor industriale, astfel ca municipiul a ajuns în anul 1970 sa concentreze peste 60% din valoarea productiei globale a judetului si circa 45% din numarul angajatilor. Principalele ramuri industriale, cele care au cunoscut o dezvoltare puternica în orasul Braila sunt: industria constructoare de masini reprezentata prin santierul naval si Întreprinderea de Utilaj Greu „Progresul”, metalurgia feroasa: se produceau laminate în cadrul întreprinderilor „Laminorul” – Braila, industria chimica începe sa se afirme din anul 1978, producând fibre si fire artificiale, celuloza si hârtie, în cadrul Combinatului de fibre si fire artificiale, si respectiv al celui de Celuloza si hârtie (C.F.A. sI C.C.H.), industria lemnului, industria alimentara, industria textila.

          Toate aceste unitati industriale concentrau peste 60% din forta de munca a municipiului Braila. Ulterior, dupa anul 1989, ele au suferit modificari: unele au fost închise definitiv, fiind declarate nerentabile (de exemplu S.C. Dunacor S.A. – combinatul de fire si fibre artificiale), în cazul altora au fost închise doar anumite sectii – considerate nerentabile, unele au fost privatizate, fiind cumparate de investitori straini – mai ales unitati ale industriei usoare: Industria textila si Industria de prelucrare a lemnului, altele se afla în curs de privatizare (de exemplu PRONEX - Braila). În toate din cazurile prezentate mai sus a avut loc acelasi fenomen: restructurarea locurilor de munca, ceea ce a dus la un numar foarte mare de someri.

          Studiind cele doua tabele care cuprind numarul mediu de salariati din municipiul Braila, pe principalele activitati economice se observa ca între anii 1994 si 1998 cel mai mare numar de someri provine din sectorul industrial unde numarul de salariati a scazut de la 43.793 (1994) la 28.574 salariati (1998), numarul persoanelor ocupate în industrie reducându-se aproape de jumatate. Asemanator este cazul persoanelor ocupate în sectorul constructiilor; în acest caz numarul salariatilor a scazut la jumatate, de la 10.777 persoane active în 1994 la 5.618 în anul 1998. Un numar important de someri provine din sectorul agricol, al transporturilor, dar si domeniul sanatatii.

          Un procent însemnat din forta de munca disponibilizata  a fost absorbit  ulterior de domenii economice care au cunoscut o dezvoltare mai mare fata de perioada precedenta, între aceste domenii o dezvoltare mai mare au: cel al comertului, al activitatilor financiare, al tranzactiilor imobiliare, al telecomunicatiilor si chiar domeniul învatamântului.

          În aceste sectoare de activitate numarul salariatilor a crescut în anul 1998 fata de 1994, de exemplu: în sectorul comertului, numarul salariatilor aproape s-a dublat, de la 4.958 persoane în anul 1994 la 8.165 salariati în 1998,aceasta crestere se datoreaza în principal aparitiei a numerosi mici afaceristi, aparitiei a numeroase puncte comerciale mici si mijlocii, de tipul chioscurilor, buticurilor, etc.

          Aceste sectoare de activitate nu au putut însa sa ofere suficiente locuri de munca, astfel încât numarul somerilor în municipiul Braila se mentine ridicat si se afla în continua crestere.

          Potrivit datelor furnizate de Agentia Judeteana pentru Ocuparea si Formarea Profesionala, în cadrul judetului Braila numarul somerilor a crescut continuu începând din anul 1991 si pâna în prezent. Urmarind tabelul numarul 11, cu graficul aferent, putem observa evolutia numarului de someri din anul 1991 pâna în anul 1998. Daca în judetul Braila, existau în anul 1991 8.733 someri, acest numar s-a triplat pâna în 1998, somerii atingând un numar de 27.728, fiind perioada în care au avut loc cele mai importante disponibilizari ale fortei de munca, cele mai importante mutatii în cadrul economiei brailene.

Tabel nr.  11: Evolutia numarului de someri în cadrul judetului Braila, în perioada 1991 – 1998

Ani

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

Numar total someri

8.733

24.826

20.145

18.473

18.378

13.319

21.108

27.728

din care femei

14.605

11.611

11.231

11.757

7.000

8.740

8.740

10.685

          Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Graficul numarul 11.

Analizând figura numarul 11 se constata ca cel mai mare numar de someri s-a înregistrat în anul 1992, 1977 si 1998. daca în anul 1991 somerii atingeau un numar de 8.773, în doar un an, pâna în anul 1992, numarul acestora aproape s-a triplat, ajungându-se la un numar de 24.826 persoane.

Din anul 1996, numarul somerilor scade, ajungându-se la un numar de 13.319 persoane fara loc de munca.

O alta crestere exploziva a numarului de someri are loc în anul 1997, când numarul acestora creste de la circa 13.000 (1996) pâna la 21.108 persoane la sfârsitul anului 1997, cifra somerilor continua sa creasca spectaculos, atingându-se un numar de aproximativ 28.000 someri, la sfârsitul anului 1998.

În ceea ce priveste numarul de someri pe grupe de sexe, peste 55% dintre someri sunt femei, iar între anii 1995 si 1998, situatia se schimba, predominând printre someri barbatii, numarul acestora reprezentând peste 60% din numarul total al somerilor (Tabelul nr. 11), cu toate acestea sunt mai multe femei care vor sa munceasca.

Un fenomen care se observa în ultima vreme este acela al aparitiei locurilor de munca pe o perioada determinata de timp (de obicei scurta) si acela al cresterii numarului de locuri de munca temporare. În Braila, numarul celor care accepta o slujba temporara a crescut foarte mult, în timp ce numarul celor cu slujbe permanente a scazut în fiecare an.

          Specialistii  considera ca cele doua fenomene si anume aparitia locurilor de munca cu timp spatial si a locurilor de munca temporare este un semn de modernism, un semn care ne arata cresterea flexibilitatii populatiei în ceea ce priveste locul de munca. Aceste fenomene au fost constatate în urma aplicarii unui chestionar pe un esantion de 450 de persoane în diferite cartiere ale municipiului Braila.

          În chestionar s-a pus problema locurilor de munca pe care le-au avut respondentii înainte de 1989 si dupa acest an pâna în prezent.

          Astfel, 60% dintre respondenti si-au modificat locul de munca pe care îl aveau înainte de 1989. Dintre acestia 40% au facut-o fortat datorita restructurarii industriei, iar 20% si-au parasit locul de munca fie pentru  a-si demara propria afacere, fie datorita unor oferte de salarizare mai bune. La întrebarea „Din ce motive ati parasit vechiul loc de munca?”, mai mult de 80% dintre cei chestionati au dat vina pe partidele politice aflate la putere si pe lipsa unei reorganizari rapide si eficiente a economiei.

          În ceea ce priveste parasirea locului de munca pe categorii de vârsta, se constata ca tinerii sunt cei care si-au schimbat cel mai frecvent locul de munca, persoanele mature, cu 10-20 de ani vechime în acelasi loc nedorind sa-si schimbe serviciul, în principal datorita obisnuintei, a gradului redus de adaptare al acestora la noi conditii de munca, noi colective, etc.

          Un alt fenomen care se constata în municipiul Braila este acela al somajului de lunga durata. Practic peste 50% din persoanele aflate în somaj se gasesc în aceasta situatie de mai mult de 2 ani. Se pare ca politica în domeniul profesional si în special politica în domeniul salarizarii trebuie sa porneasca de la productivitate. Trebuie încurajate institutiile, ratele mici ale dobânzilor la împrumuturi permitând astfel cresterea orientarii catre investitii care pot crea la rândul lor locuri de munca.

          În ceea ce priveste numarul persoanelor care au primit diferite tipuri de ajutoare banesti, acest numar a crescut si el odata cu cresterea numarului somerilor. Astfel, ajutorul de somaj echivaleaza în medie cu salariul minim pe economie si se acorda timp de 9 luni. Dupa 9 luni, ajutorul de somaj este înlocuit cu alocatia de sprijin care reprezinta 60% din salariul minim pe economie. Dupa alte 18 luni este suspendata si alocatia de sprijin. somajul pe termen lung reprezinta sursa cea mai dramatica a saraciei.

Tabel nr.12: Numarul de persoane care au primit diferite tipuri de ajutoare banesti în anul 1998

Beneficiari de

Total

din care femei

Ajutor de somaj si de integrare profesionala

10.283

3.417

Alocatie de sprijin

10.586

4.367

Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

          Se constata ca din cei circa 28.000 someri în anul 1998, doar 20.000 dintre acestia beneficiaza de ajutoare banesti, restul de 8.000 sunt persoane aflate în evidenta oficiilor fortelor de munca, persoane care nu beneficiaza de drepturi banesti.

          În urma analizei datelor statistice obtinute am observat ca peste 90% din numarul somerilor sunt muncitori si doar o proportie redusa din cei cu studii superioare nu au un loc de munca (circa 3%), ceilalti fiind absolventi ai formelor de învatamânt mediu.

Tabel nr.13: Cheltuieli cu protectia sociala a somerilor în anul 1998, milioane lei.

 Total tara

Judetul Braila

Ponderea judetului în total tara (%)

Total

5.332.475

66.946

1,3

Ajutor somaj

1.334.908

27.673

2,1

Alocatie de sprijin

497.681

14.306

2,9

Calificare, recalificare someri

19.212

25

0,1

Plata absolventilor

42.000

244

0,6

Ajutor de integrare profesionala

200.850

4.102

2

Plati compensatorii

2.303.917

17.837

0,8

Alte cheltuieli

933.907

2.759

0,3

Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Se constata la nivelul întregii tari si la nivelul municipiului Braila ca se acorda ajutoare banesti celor ramasi fara un loc de munca, somerilor, dar aceste ajutoare sunt acordate pe o perioada limitata de timp, însa ceea ce este mai important si totusi nu li se poate oferi oamenilor sunt noile locuri de munca pe care majoritatea celor aflati în aceasta situatie le doresc cu disperare. Imposibilitatea  de a crea noi locuri de munca, în antiteza cu restructurarea locurilor de munca existente în aproape toate ramurile economiei brailene au facut ca rata somajului sa se mentina ridicata si sa creasca continuu.

Tabel nr. 14: Evolutia ratei somajului în Braila, 1991 – 1999

Anul

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

Rata somajului (%)

4,6

13,2

11,0

9,9

10,8

8,2

13,5

17,2

17,5

Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Graficul numarul 14.

         

Analizând figura nr.14, se constata pentru municipiul Braila ca cele mai mari valori ale ratei somajului s-au înregistrat în anii 1991 – 4,6% si 1996 – 8,2%, cresteri foarte mari ale raportului dintre numarul somerilor si al persoanelor active ocupate s-au înregistrat în anii 1992, când rata somajului a crescut de la 4,6% la 13,2%, în anul 1997, când rata somajului a crescut de la 8,2% - 1996 la 13,5 % - 1997, si în anul 1998 când rata somajului a ajuns la valoarea de 17,2 %, cu circa 6% mai mult decât media pe tara. În concluzie, rata somajului a oscilat în cei zece ani în jurul valorilor de 8 – 13%, însa în anul 1998 atinge o valoare îngrijoratoare – 17,5%.

          Cresterea îngrijoratoare a numarului de someri, a ratei somajului, inflatia economica, salarizarea redusa în raport cu preturile practicate pe piata sunt factori care au dus la o scadere alarmanta a nivelului de trai, aceasta scadere a nivelului de trai având un impact deosebit asupra fenomenelor sociale.

3.2. Impactul scaderii nivelului de trai asupra fenomenelor sociale




3.2.1. DIVORŢIALITATEA sI REDUCEREA NUMĂRULUI DE CĂSĂTORII

          Urmarind evolutia numarului de divorturi între anii 1989 si 1998 se observa ca numarul acestora a crescut semnificativ în municipiul Braila.

          Principalele cauze care au dus la cresterea numarului de divorturi sunt: lipsa locurilor de munca si nivelul de trai scazut, dar si scaderea nivelului de civilizatie, încalcarea codurilor morale. 

          În urma chestionarului realizat s-a constat ca majoritatea respondentilor, peste 60%, divortati sau aflati în cursul divortului sunt persoane care fie nu mai au un loc de munca, fie una din parti este arestat (arestata), un procent însemnat, 20% au divortat datorita faptului ca au fost tradati (tradate). Dintre cei chestionati, 30% dintre femei au fost reticente cu privire la acest subiect au afirmat ca oricum ar fi situatia nu ar divorta din cauza copiilor, pentru ca acestia sa aiba ambii parinti, 35% dintre femei nu ar divorta din cauza ca înca îsi iubesc partenerii si în ciuda faptului ca nu traiesc prea bine alaturi de ei accepta situatia, iar 35% dintre femei nu divorteaza pentru ca le este frica de sotii lor. Acestea din urma sunt în general femeile maltratate fizic si psihic de catre partener.

          Alte motive care genereaza divortul, mai ales în rândul tinerilor casatoriti sunt: fie dorinta de libertate, de independenta, fie imposibilitatea asumarii raspunderilor pe care le presupune viata în doi si nu în ultimul rând gasirea unui alt partener (partenera).

Tabel nr. 15: Evolutia numarului de divorturi, în municipiul Braila, 1989, 1994, 1998

Anul

1989

1994

1998

Numarul de divorturi

Judet

646

893

826

Municipiu

599

763

702

Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Figura numarul 15.

          Analizând figura numarul 15 se constata ca numarul divorturilor a crescut foarte mult din anul 1989, de la 599 divorturi la un numar de 763 cupluri divortate în anul 1994.

          Din anul 1994 pâna în anul 1998 numarul divorturilor a scazut, ajungându-se la 702 cupluri divortate (1998).

          Din anul 1998 pâna în prezent numarul divorturilor a început din nou sa creasca, dar nu se înregistreaza o crestere semnificativa. Avocatii spun ca în general lumea nu mai opteaza pentru divort, fiindca aceasta procedura costa destul de mult, partenerii preferând sa ramâna doar separati.

          Contrar aparentelor care sugereaza ca „pasionatii de divorturi sunt barbatii”, în municipiul Braila, femeile detin procentul cel mai mare în ceea ce priveste intentarea divortului. Pâna în anul 1998, proportia semnatarilor  era echilibrata între soti si sotii, însa în anul 1999 cele mai multe cereri de divort au fost formulate de catre femei (61,6%).

          În ceea ce priveste numarul de divorturi în functie de grupa de vârsta a sotilor se constata pentru municipiul Braila ca cele mai numeroase divorturi sunt datorate persoanelor cu vârsta cuprinsa între 24 si 29 de ani, urmate de grupele de 20 si 24 de ani, si 30 – 34 de ani.

          Cel mai redus numar de divorturi se înregistreaza în cazul cuplurilor,  a persoanelor cu vârsta sub 20 de ani (dar în acest caz si numarul casatoriilor este extrem de redus), apoi în cazul grupei vârstnice – numarul divorturilor este din ce în ce mai redus, ca si în cazul persoanelor mature, cu vârste cuprinse între 40 – 54 ani.

          În ceea ce priveste numarul divorturilor pe medii: urban/rural se constata ca peste 90% din numarul acestora se înregistreaza în mediul urban.

          Concomitent cu cresterea numarului de divorturi se remarca scaderea continua a numarului de casatorii, cauza principala fiind scaderea nivelul de trai.

          Numarul casatoriilor a scazut  continuu în municipiul Braila, situatia fiind similara la nivelul tarii (figura nr.16).

Tabel nr.16: Evolutia numarului de casatorii, 1989, 1994, 1998

Anul

1.989

1.994

1998

Numar de casatorii în judetul Braila

3.183

2.820

2.595

Numar de casatorii în mediul urban

2.138

1.792

1.775

Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

          Graficul numarul 6.

           În ceea ce priveste numarul de casatorii pe grupe de vârste se remarca pentru Braila faptul ca cel mai mare numar de casatorii se înregistreaza în cazul persoanelor cu vârste cuprinse între 20-24 ani, urmata de categoria de vârsta 25 – 29 de ani; cel mai mic numar de casatorii se realizeaza în cazul persoanelor cu vârste de peste 35 de ani.

          În ceea ce priveste numarul de casatorii pe medii urban/rural se remarca un echilibru care s-a mentinut constant din anul 1989 pâna în 1998.

          Concluzia este ca scaderea numarului de casatorii si cresterea îngrijoratoare a numarului de divorturi se datoreaza în primul rând neajunsurilor, scaderii nivelului de trai, dar si datorita democratiei, libertatii capatate dupa anul 1989, democratie înteleasa gresit de foarte multe persoane.

3.2.2.Starea de sanatate a populatiei

DIAGNOSTICUL GRADELOR sI FORMELOR DE SĂNĂTATE

          Diagnosticul de sanatate nu este usor de stabilit nici în cazul în care nu se gaseste vreun semn de boala si nici în cazul în care toate datele culese se încadreaza în limitele normalului si sunt puse în evidenta criteriile pozitive, morfo-functionale si comportamentale corespunzatoare.

          Trecerea limitei de la starea de sanatate la cea de boala, existenta unor boli cronice care evolueaza, limitele foarte largi ale normalului subliniaza relativitatea diagnosticului de sanatate.

          Definitia O.M.S. la care apelam foarte des priveste sanatatea ca pe o stare de bine biologic, mental si social, referindu-se la o sanatate ideala. Meritul ei este acela ca atrage atentia asupra unitatii tridimensionale, adica bio-psiho-sociale a individului, de care trebuie sa tinem seama în ecuatia diagnosticului de sanatate.

          De aceea, sanatatea reprezinta nu numai o proprietate a vietii organismice a individului ci si o consecinta a relatiilor sale cu un mediu fizic, biologic si social în care traieste.

          Sanatatea este pe de o parte rezultatul unui proces complex între fortele de aparare si fortele de agresiune exercitate de diferiti factori patogenici.

          În procesul de tranzitie de la starea de sanatate la starea de boala se pot pune în evidenta o serie de etape intermediare de sanatate. Exista urmatoarele stari de sanatate:

 - starea de sanatate ideala – reprezinta mai mult un deziderat decât o realitate concreta;

 - starea de sanatate deplina – este caracterizata de absenta factorilor subiectivi si obiectivi de boala, de absenta factorilor de risc si de încadrarea tuturor datelor culese în limitele medii ale normalului, fara a atinge extremele;

 - starea de sanatate satisfacatoare – caracterizata ca si starea de sanatate deplina, de absenta oricaror elemente subiective sau obiective de boala;

 - starea de sanatate îndoielnica – se caracterizeaza prin prezenta factorilor de risc; este stadiul preclinic;

 - starea de sanatate subminata – caracterizata de prezenta unor leziuni biochimice si anatomice minime care nu pot fi descoperite decât cu ajutorul unor investigatii de mare finete;

 - starea de sanatate compromisa – este stadiul manifest în care apar modificari clinice, biochimice si morfologice; 

 - starea de sanatate pierduta apare atunci când leziunile biochimice si anatomopatologice devin ireversibile si invalidante.

INDICATORII STĂRII DE SĂNĂTATE sI INDICATORII DE OCROTIRE A SĂNĂTĂŢII

Starea de sanatate a populatiei cumuleaza influente mai mult sau mai

putin îndepartate, directe sau indirecte ale modului de viata, motiv pentru care acest aspect are o importanta majora în aprecierea nivelului de trai atins de o anumita colectivitate.

          Pentru aprecierea conditiilor materiale ce influenteaza starea de sanatate, a influentei factorilor social – economici si sanitari, în analiza nivelului de trai a municipiului Braila se foloseste un sistem de indicatori, grupati în functie de aspectele specifice pe care le sesizeaza:

a). Indicatorii accesibilitatii populatiei la asistenta sanitara urmaresc sa identifice suportul material al ocrotirii sanatatii.

          În acest sens am urmarit evolutia numarului de unitati sanitare (spitale, policlinici dispensare, cabinete medicale, farmacii, etc.), a numarului de paturi în spitalele din orasul Braila, a numarului de medici si personal mediu sanitar, luând ca ani de referinta: 1992, 1995, 1997 si 1998.

Tabel nr. 17: Evolutia numarului de unitati sanitare din sectorul public

Ani

1992

1995

1997

1999

Spitale

4

4

4

4

Policlinici

10

9

9

9

Dispensare medicale

67

56

47

35

Farmacii

18

14

6

6

Crese

2

4

4

4

Leagane

1

1

1

1

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Braila

Graficul numarul 17.

        

Acestor unitati sanitare care apartin sectorului public li se adauga începând din anul 1992 alte unitati sanitare care apartin sectorului privat. Acestea din urma au aparut într-un numar semnificativ, au o mare dezvoltare începând cu anul 1995.

Urmarind evolutia numarului de unitati sanitare care apartin proprietatii publice se constata o scadere a numarului acestora.

Analizând pe tipuri de unitati sanitare se observa ca numarul spitalelor în municipiul Braila a ramas acelasi „4” din anul 1975 pâna în prezent.

Datorita cresterii nevoilor de asistenta sanitara si datorita grijii mereu sporite pentru conditii optime de asistenta medicala au fost înfiintate pâna în anul 1989 numeroase dispensare de întreprinderi care permiteau o rapida accesibilitate a oamenilor la asistenta medicala si în egala masura, o mai buna urmarire a starii de sanatate a colectivelor de muncitori. Aceste dispensare mai functioneaza si astazi în cadrul unitatilor industriale care nu au fost închise.

Aparitia acestor dispensare a dus la cresterea semnificativa a numarului acestor tipuri de unitati sanitare pâna în anul 1989, dupa acest an, numarul dispensarelor a scazut treptat în municipiul Braila astfel: în anul 1992 numarul dispensarelor medicale era de 67, numarul acestora a scazut pâna la 56 în anul 1995, iar în anul 1999 numarul dispensarelor medicale a scazut pâna la 35. Se constata ca în doar sapte ani dispensarele medicale din Braila si-au redus numarul cu 32 unitati.

În ceea ce priveste numarul de farmacii de stat, acesta a scazut foarte mult ramânând un numar de 6 farmacii în anul 1999.

În acest cadru este demn de relevat grija care se acorda ocrotirii sanatatii copilului, este domeniul în care salturile de dezvoltare din punct de vedere al bazei materiale, dar si a calitatii asistentei depaseste media celorlalte realizari din domeniul ocrotirii sanatatii. În acest sens în municipiul Braila a crescut numarul de crese de la 2 (1992) la 4 începând cu anul 1994, ele functionând si în prezent. În Braila functioneaza si un leagan pentru copii abandonati, o policlinica pediatrica.

Acestor unitati sanitare li se adauga cele din sectorul privat. Înca din anul 1992 au aparut astfel de unitati, mai ales în domeniul farmaceutic, însa acestea sunt putin accesibile oamenilor de rând, muncitorilor, cu atât mai putin celor fara loc de munca.

Astfel, din anul 1990 pâna în anul 1995 au aparut în municipiul Braila 22 de cabinete medicale, 33 de cabinete stomatologice si 33 de farmacii.

Între anul 1995 si anul 1997, numarul unitatilor sanitare private a crescut foarte mult, au aparut înca: 20 de cabinete medicale, 22 de cabinete stomatologice, 3 farmacii. Alaturi de acestea au mai aparut: 7 laboratoare medicale, 19 laboratoare tehnico-dentare, 6 puncte farmaceutice, 5 policlinici si 4 depozite farmaceutice.

În numai 2 ani, pâna în 1999 au aparut noi unitati sanitare private, astfel încât la sfârsitul anului 1999, în municipiul Braila existau în domeniul proprietatii private 50 de cabinete medicale, 53 de cabinete stomatologice, 9 laboratoare medicale, 18 laboratoare tehnico-dentare, 41 de farmacii, 5 puncte farmaceutice, 2 policlinici, 3 depozite farmaceutice.

Din 1995 a aparut si o cantina de ajutor social cu un numar de 702 locuri, însa numarul de locuri a scazut continuu, ajungând în 1998 la 300 de locuri.

În ceea ce priveste evolutia numarului de paturi din unitatile sanitare se constata o scadere usoara a numarului acestora, astfel din 1980 numarul  s-a redus cu 800 de paturi.

Tabel nr.18: Evolutia numarului de paturi din unitatile sanitare

Ani

1.980

1990

1995

2000

Numar de paturi

3.200

2.900

2.585

2.471

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Braila.

Reducerea numarului de paturi din unitatile sanitare, mai ales a celor din spitale, a determinat în multe cazuri situatii neplacute, numerosi bolnavi care necesitau îngrijiri medicale în cadrul spitalelor nu au dobândit aceasta îngrijire medicala datorita numarului redus de paturi, în acest caz se pune în pericol sanatatea, viata oamenilor.

Pentru o imagine complexa si completa a retelei de unitati sanitare din municipiul Braila, mentionam faptul ca aici exista si o statie judeteana de salvare, un centru judetean de recoltare si conservare a sângelui si un centru judetean sanitar antiepidemic.

În ceea ce priveste numarul de medici din municipiul Braila se constata a crestere a acestuia din anul 1960 pâna în nul 1990. dupa anul 1990, numarul medicilor a scazut. Astfel de la un numar de 282 de medici în anul 1960 s-a ajuns la un numar de 553 medici în 1990. Numarul medicilor a scazut de la 553 în anul 1990 pâna la 395 în anul 1997, numarul medicilor a crescut usor pâna în anul 2000, ajungându-se la 436.

În municipiul Braila, primul medic a activat în 1832, Domenico Fabriciu (italian despre care magistrul Brailei spune ca „este un om foarte învatat în mestesugul doctoricesc si cu diploma de academie”). Acestuia i-au urmat alti câtiva medici care s-au remarcat prin prodigioasa lor activitate practica si stiintifica: Alcibiade Tavernier, Constantin Hepites (întemeietorul primei farmacii românesti), Pana Gherasim (vicepresedintele Consiliului National de Igiena), Caludi Vincente (numit din 1865 medic al spitalului care luase fiinta înca din 1844), etc. 

Tabel nr.19: Evolutia numarului de medici în municipiul Braila

Ani

1960

1965

1970

1975

1980

1985

1990

1995

2000

Numarul de medici

282

316

418

453

542

543

553

431

436

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Braila.

          Graficul numarul 19.

În ceea ce priveste dinamica personalului medico-sanitar, numarul acestuia s-a redus din anul 1990 pâna în anul 2000 cu circa 200 de persoane.

b)Indicatorii starii de sanatate. Conform definitiei OMS, starea de sanatate este echivalenta cu starea de bine general, fizic, psihic si social. Aceasta definitie este suficient de cuprinzatoare pentru a surprinde cele mai variate aspecte ale starii de sanatate.

          Statistica din Braila urmareste mai ales evolutia numarului de decese pe cauze de deces, se constata astfel ca cel mai mare numar de decese s-a datorat bolilor infectioase si parazitare (tuberculoza, hepatita virala, gripa, dizenterie, sifilis, boli diareice acute, etc.); bolilor de nutritie, metabolism, endocrine; boli ale sistemului nervos, ale aparatului circulator; numeroase decese s-au datorat leziunilor traumatice, otravirilor, etc.

          Cresterea numarului unor astfel de îmbolnaviri si a numarului de decese cauzate de aceste boli pune clar în evidenta scaderea nivelului de trai în municipiul Braila.

Tabel nr.20: Decedati pe cauze de deces 1992 – 1998

 

Ani

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

Boli infectioase si parazitare

38

46

66

93

86

57

77

Tuberculoza

26

36

43

61

47

47

54

Boli de nutritie, metabolism, endocrine

62

44

43

23

36

43

44

Tulburari mentale si de comportament

24

54

29

7

14

35

26

Boli ale sistemului nervos

6

5

29

24

41

49

33

Boli ale aparatului respirator

319

226

230

172

278

226

213

Leziuni, traumatisme, otraviri

234

238

288

331

340

281

303

Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

Analizând tabelul numarul 20 se constata o crestere continua a numarului de decese din anul 1992 pâna în anul 1998.

          Numarul deceselor cauzate de boli infectioase si parazitare a crescut de la 38 în anul 1992 pâna la 77 în anul 1998. Cel mai mare numar de decese cauzate de aceste boli s-a înregistrat în anul 1995, 93.

În ceea ce priveste numarul de decese cauzate de tuberculoza se remarca o crestere a acestora de la 26 decese în anul 1992 pâna la 54 în anul 1998, maximul fiind atins în anul 1995 – 61 decese cauzate de tuberculoza, motivul principal al acestei cresteri fiind poluarea tot mai accentuata, dar si scaderea nivelului de trai si al saraciei.

Graficul numarul 20.

          Numeroase decese cauzate de boli de nutritie, metabolism, endocrine se datoreaza în primul rând imposibilitatii unui numar mare de persoane din Braila de a se hrani corespunzator, lipsa banilor, saracia atingând limita extrema.

          Îngrijorator a crescut numarul deceselor cauzate de tulburarile de comportament, de boli ale sistemului nervos; daca în anul 1992 s-au înregistrat 6 decese cauzate de boli ale sistemului nervos, în anul 1998 numarul acestora a crescut pâna la 33, maximul fiind atins în anul 1997 când s-au înregistrat 49 de decese cauzate de boli ale sistemului nervos. Cresterea numarului de astfel de îmbolnaviri se datoreaza în principal starii de stres în care traiesc oamenii ca urmare a pierderii locului de munca, datorita existentei lor sub limita normalului, ei nu îsi mai pot asigura necesitatile de baza: hrana, îmbracaminte, adapost, iar tratamentul medical devine pentru acestia un lux. Legat de aceasta situatie se remarca cresterea numarului de decese determinate de sinucideri, de leziuni traumatice.

          În concluzie, aceasta situatie dramatica se datoreaza scaderii nivelului de trai, accentuarii saraciei, fenomen care afecteaza un numar tot mai mare de persoane din orasul Braila, lipsa igienei este un factor important în determinarea si aparitia unor astfel de boli, o alta cauza ar putea fi scaderea numarului de cadre medicale în comparatie cu numarul bolnavilor care cunoaste o crestere rapida.

          Cele mai multe dintre aceste boli, ca si majoritatea numarului de decese cauzate de aceste boli se înregistreaza în rândul populatiei sarace, cu un nivel de trai extrem de scazut.

          Acesta este un fenomen social întâlnit nu doar în România, ci si în tarile slab dezvoltate sau care sunt în curs de dezvoltare.

c). Indicatorii bilantului vital al populatiei. Acestia se refera în principal la indicatorii demografici utilizati în caracterizarea miscarii naturale si în caracterizarea altor indicatori sintetici calitativ. Dintre acestia amintim:

-         rata generala a natalitatii – fertilitatea;

-         rata generala si specifica de mortalitate;

-         sporul natural al populatiei;

-         speranta de viata la nastere;

-         durata medie a vietii active.

Acesti indicatori au fost prezentati detaliat în capitolele anterioare,

nivelul acestora oferind o imagine concludenta a stadiului de dezvoltare si a conditiilor de viata de care dispune o natiune sau în cazul nostru, municipiul Braila.

FERTILITATEA POPULAŢIEI

          Rata natalitatii este unul din indicatorii de maxima generalitate utilizat în caracterizarea intensitatii fenomenului. Marime relativa de intensitate, rata generala a natalitatii nu asigura însa, prin continutul elementelor sale, comparabilitatea descrierii absolut reale a fenomenului.

          Masa nascutilor vii, într-o anumita perioada de timp, este pusa în legatura cu efectivul mediu al populatiei, este evident faptul ca nu întreaga populatie este implicata în procesul de reproducere, prin intermediul nascutilor vii, ci numai o parte a colectivitatii umane, aceia care alcatuiesc asa numitul „contingent fertil”.

          Contingentul fertil cuprinde populatia masculina în limitele de vârsta 18 – 54 de ani si populatia feminina în vârsta de 15 – 49 de ani. Rata generala de fertilitate apropie în mod considerabil efectivul nascutilor vii de unul din factorii determinanti, care conditioneaza potentialul intrarilor în sistemul populatie – dimensiunea contingentului fertil feminin.

STAREA DE SĂNĂTATE ÎN RELAŢIE CU STILUL DE VIAŢĂ

          Consumul de alcool. În realizarea acestui studiu am conceput o cercetare pe un esantion cuprinzând 450 de subiecti, de ambele sexe, din toate cartierele municipiului Braila, cu vârste cuprinse între 10 – 75 de ani.

          S-au elaborat trei chestionare: unul pentru subiecti din grupele de vârsta 10 – 14 ani si 15 – 19 ani, cu un numar redus de itemi (de identificare a fenomenului si de frecventa) si doua chestionare pentru  subiectii din grupele de vârsta cuprinse între 19 – 75 de ani.

Chestionarele au fost elaborate pe baza urmatorilor indicatori: frecventa consumului de alcool pe categorii de bautori, cantitatea de bauturi alcoolice consumate (litri sau echivalent pahare), preferintele pentru tipuri de bauturi, tendinta consumului în unitati de timp determinate, consumurile în localurile publice si frecventa lor. S-au mai folosit indicatori de natura demografica: vârsta, sex, statut marital si socio-economic, ocupatii, venituri, nivel de instruire, indicatori de sanatate. Fiecare chestionar a cuprins întrebari cu indicarea variantelor de raspuns.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Tabel nr.21: Consumul de bauturi alcoolice (vin, bere tuica, si alte bauturi) în orasul Braila si în România (litri/an/persoana)

1998

1999

Salariati

Ţarani

Pensionari

Salariati

Ţarani

Pensionari

Braila

Ţara

Braila

Ţara

Braila

Ţara

Braila

Ţara

Braila

Ţara

Braila

Ţara

4,1

3,5

5,7

5,6

2,3

3,8

5

4,6

5,9

6

2,4

3,9

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Braila

Putem spune ca în ceea ce priveste consumul pe categorii de bautori, avem urmatoarea situatie:

-         consumul mediu de spirtoase în orasul Braila, în anul 1998 este de

6 litri/an/persoana;

-         consumul mediu de vin este de 30 litri/an/persoana, consum relativ

mic daca ne gândim ca în judetul Vrancea, consumul de vin este de 48,5/an/persoana;

- consumul mediu de bere în orasul Braila este de 45,5 litri/an/persoana. 

          În concluzie, datele statistice ale consumului mediu anual ne indica pentru orasul Braila un consum mai mare fata de media pe tara.

CONSUMUL DE DROGURI LEGALE/ILEGALE

          În anul 1998 s-a efectuat un sondaj  în rândul elevilor de liceu pe baza unui chestionar anonim pentru  a testa cunostintele, interesul si reactia lor fata de droguri, precum si masura în care , eventual, au intrat în contact cu fenomenul. Având un caracter orientativ, sondajul a fost efectuat pe un lot de 200 de elevi din câteva licee brailene, fara a ne propune un esantion sociologic reprezentativ pe întreaga categorie de elevi de liceu din municipiu Braila. Sondajul s-a dovedit util deoarece m-am edificat asupra problemelor pe care trebuie sa le abordam concret.

Astfel, am constatat ca din punctul nostru de vedere, majoritatea elevilor nu apreciaza în mod corect ce sunt drogurile. Acestia exclud de exemplu alcoolul si tutunul, rezumând problematica la consumul asa-ziselor droguri „tari” despre care de asemenea nu au cunostinte concrete.

Întrebati daca au avut curiozitatea sau ocazia de a consuma un drog, 15 elevi au raspuns cu da, marijuana sau hasis.

Aceasta este singura întrebare care ne indica un posibil consum de droguri. Deoarece nu am cules informatii suplimentare, cum ar fi: frecventa, durata consumului sau locul unde se consuma si cum, evident nu putem trage concluzia ca am avea de-a face cu cazuri de toxicomanie.

FUMATUL

Informatiile furnizate în continuare sunt dintr-un ziar local al municipiului Braila, unde în anul 1999 a fost prezentat un studiu asupra atitudinii pe care o adopta tinerii fata de fumat. Studiul este realizat pe un lot de elevi dintr-un liceu brailean, fiind realizat datorita cresterii îngrijoratoare a numarului de tineri fumatori.

Tabel nr.22: Determinarea numarului de fumatori din municipiul Braila

Liceul Nicolae Balcescu

An scolar 1995 - 1996

An scolar 1998 - 1999

Numar elevi

intervievati

Fumatori

Procente

din total

Numar elevi

intervievati

Fumatori

Procente

din total

Clasa a IX-a

100

8

8

100

14

14

Clasa a X-a

100

14

14

100

25

25

Clasa a XI-a

100

24

24

100

30

30

Clasa a XII-a

100

18

18

100

35

35

La întrebarea din chestionar: „Fumatul este o tentatie pentru tineri mai ales când sunt în grup?”, 70 dintre tinerii chestionati au afirmat ca sunt de acord cu acest lucru. Influenta grupului si presiunea lui asupra nefumatorilor în vârsta de 14 – 17 ani, este foarte mare.

Tinerii stiu în proportie de peste 90% care sunt substantele daunatoare organismului, substante continute în tigara, cu toate acestea un numar impresionant de tineri liceeni din orasul Braila sunt fumatori. Absolut toti stiu ca fumatul pasiv este daunator pentru sanatatea persoanelor nefumatoare. Mai mult de 65% dintre tineri considera ca este corect ca adolescentii sa încerce sa fumeze, motivatia – vor parea mai maturi, mai duri, mai interesanti. Unii tineri au o conceptie demna de semnalat, interesanta, ei considera ca fiecare persoana are cel putin un viciu, si spun ei, este de preferat ca acest viciu sa fie fumatul, care este mai putin distructiv decât altele, cum ar fi: alcoolul, consumul de droguri, etc.

În ceea ce priveste raspunsurile tinerilor privind consecintele fumatului: 98% stiu ca fumatul este factor de îmbolnavire în bolile cardio – vasculare, 99% stiu ca gudronul se depoziteaza pe plamâni, fiind una din cauzele principale ale aparitiei cancerului pulmonar. Tineri au curiozitatea de a încerca sa fumeze în jurul vârstei de 14 – 16 ani.

3.2.3. Participarea la procesul educational si de instruire

Învatamântul contribuie pe termen lung la dezvoltarea economica a tarii, stimuleaza progresul economic si social si favorizeaza în ultima instanta ridicarea standardului de viata al populatiei. Aceasta cu conditia ca învatamântul de toate gradele sa fie bine dimensionat, rational, organizat, adaptat în mod corespunzator la nevoile prezente si viitoare ale societatii si condus cu competenta profesionala.

Studierea aspectelor legate de procesul de instruire presupune utilizarea unui sistem de indicatori care se refera pe de o parte, la baza materiala a învatamântului si cadrele didactice disponibile, iar pe de alta parte, la activitatea de educatie si instruirea propriu-zisa, prin urmarirea pe forme de învatamânt a populatiei ce urmeaza cursurile scolilor de diverse grade, ca si a numarului anual de absolventi.

A). Indicatorii bazei materiale si factorii care influenteaza procesul de învatamânt.

Se refera la numarul si capacitatea unitatilor de învatamânt de toate tipurile, gradul mediu de încarcare a unitatilor de învatamânt, gradul de dotare al unitatilor (laboratoare, ateliere, aparate, etc.), numarul cadrelor didactice, numarul unitatilor de asistenta scolara, cheltuielile pentru învatamânt finantate de la bugetul de stat per total si în medie pe elev sau student.

Pentru a arata acesti indicatori si modul cum ei sunt repartizati în municipiul Braila s-au realizat câteva tabele.

Tabel nr.23: Reteaua principalelor forme de învatamânt

Anul

 

Gradinite

scoli generale

Licee

scoli post liceale si profesionale

Facultati

 

 1995/1996

 

Numar

62

32

17

23

2*

Personal didactic

417

1459

984

140

64

 1997/1998

 

Numar

61

33

18

24

2

 

Personal didactic

393

1629

1062

126

70

 

 1998/1999

 

Numar

61

32

18

25

2

 

Personal didactic

370

1515

1069

145

71

 

*inclusiv învatamântul particular

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Braila

Graficul numarul 23.

Graficul numarul 23’.

Analizând tabelele de mai sus se poate observa ca numarul unitatilor de învatamânt a crescut, crescând în acelasi timp si numarul personalului didactic; în municipiul Braila gradul de dezvoltare a învatamântului fiind relativ mare în comparatie cu alte orase ale tarii.

Învatamântul, privit ca activitate de educare si formare profesionala ni se înfatiseaza în doua ipostaze diferite, însa indisolubil legate între ele: pe de o parte ele apare ca un act de transmitere – receptie a cunostintelor, informatiilor, iar pe de alta parte ca un proces îndelungat de stocare a cunostintelor si apoi de valorificare treptata a acestora.

Altfel spus, pe termen scurt învatamântul reprezinta o activitate consumatoare de venit national, iar pe termen lung, ca un proces investitional  în resurse umane. Costurile învatamântului în municipiul Braila difera în functie de gradul de cuprindere a populatiei scolare, de durata studiilor si felul lor, etc. Pentru municipiul Braila, ca si pentru întreaga tara se remarca un nivel redus  al cheltuielilor pentru învatamânt, finantate prin resurse publice. Resursele financiare publice destinate învatamântului au scazut continuu, Braila, alaturi de România, se afla printre orasele, respectiv tarile cu cel mai mic efort financiar.

Revenind la numarul unitatilor de învatamânt din orasul Braila se constata ca exista un numar suficient de gradinite, scoli generale, licee de toate tipurile, dupa cum urmeaza: 5 licee teoretice, 1 liceu agricol, unul economic, o scoala normala (liceu pedagogic), un liceu de arta, un liceu de educatie fizica, 8 licee cu profil industrial.

În Braila exista doar doua institutii de învatamânt superior, una apartinând Universitatii Dunarea de Jos – Galati, cealalta s-a înfiintat în anul 1995 – 1996 si este particulara; de aceea în cazul studentilor se remarca o migrare a  acestora pentru realizarea sau continuarea studiilor, fie în Bucuresti, fie în alte orase mari ale tarii, iar Braila nu poate fi considerat oras universitar.

În Braila functioneaza si unitati ale învatamântului special pentru persoanele cu deficiente: fizice, mentale, vizuale, neuropsihice, cu handicap sever, etc.

Tabel nr.24: Unitati din învatamântul special, în municipiul Braila si numarul minorilor cu deficiente

Ani

1995

1996

1997

1998

 

Numar

persoane

Numar

unitati

Numar

persoane

Numar

unitati

Numar

persoane

Numar

unitati

Numar

persoane

Numar

unitati

Total

1383

4

1380

4

1262

4

1269

4

Gradinite

80

1

75

1

63

1

80

1

scoli primare

si gimnaziale

803

2

822

2

791

2

765

2

scoli

profesionale

500

1

483

1

408

1

424

1

          Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

În privinta unitatilor de învatamânt special din municipiul Braila se constata ca ele sunt în numar de 4, între care o gradinita, 2 scoli primare si gimnaziale si o scoala profesionala, toate pentru persoane cu deficiente.

B).Indicatorii care caracterizeaza procesul de învatamânt.

Se refera la numarul elevilor, studentilor, numarul de absolventi ai învatamântului de toate gradele, numarul de elevi înscrisi în învatamântul special, pentru copii cu deficiente. În ceea ce priveste aceasta categorie de indicatori, putem spune ca municipiul Braila dispune de un numar relativ mare de elevi si de studenti, acestia din urma îsi realizeaza studiile în orasele universitare mari: Bucuresti, Iasi, Cluj, etc.

Tabel nr.25: Numarul persoanelor înscrise în diferite forme de învatamânt în municipiul Braila

Unitati

Gradinite

scoli generale

Licee

scoli profesionale, postliceale

Facultati



Elevi înscrisi

1995/1996

6.621

27.541

11.794

5.370

1.804

1997/1998

5.255

27.906

11.373

5.040

1.646

1998/1999

5.358

26.839

10.488

5.254

1.530

         

          Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

Analizând tabelul numarul 25 se constata scaderea semnificativa a persoanelor înscrise în toate formele de învatamânt din municipiul Braila, astfel: în anul 1995/1996 în cadrul unitatilor de învatamânt prescolar (gradinite) erau înscrisi 6.621 de copii, numarul acestora a scazut pâna la 5.358 în anul 1998/1999; în cadrul scolilor generale numarul de elevi înscrisi a scazut de la 17.571 (anul scolar 1995/1996) pâna la 26.839 (anul scolar 1998/1999).

În licee, numarul persoanelor înscrise era în anul 1995/1996 de circa 11.794 elevi, numarul acestora a scazut pâna la 10.488 elevi înscrisi în anul 1998/1999. Aceasta situatie este caracteristica si pentru celelalte forme de învatamânt: scoli profesionale sau postliceale, facultati, unitati de învatamânt special; si în cazul acestora numarul de persoane înscrise a scazut semnificativ.

Aceasta situatie se datoreaza pe de o parte natalitatii scazute, a sporului natural negativ, care duc în final la fenomenul de îmbatrânire populatiei, iar pe de alta parte se datoreaza scaderii nivelului de trai, a saraciei accentuate cu care se confrunta o buna parte a locuitorilor orasului Braila, multe familii sarace, cu multi copii, fiind în imposibilitatea de putea întretine copiii la scoala.

În privinta absolventilor din învatamântul de toate gradele se constata pentru orasul Braila ca numarul acestora este mult mai mic decât al persoanelor înscrise în aceste forme de învatamânt, ceea ce se explica prin faptul ca numerosi elevi renunta la scoala, la procesul educational si de instruire, în principal pentru a munci, si asta datorita faptului ca parintii nu-i mai pot întretine.

Tabel nr.26: Structura populatiei scolare din învatamântul de toate gradele, pe tipuri de scoli (procente)

Ani

1993/1994

1994/1995

1995/1996

1996/1997

1997/1998

1998/1999

Total

100

100

100

100

100

100

Învatamânt

prescolar

17,2

17

16

14,8

14

14,5

Clasele I-IV

29,4

31,7

30,8

32,6

31,7

29,7

Clasele V-VIII

52,8

50,7

49,1

50

51,7

53,1

Ciclul II (licee)

24,5

24,7

24,9

25

25,1

23,5

Învatamânt

superior

0,6

0,6

2,8

2,6

2,6

2,7

Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

Graficul numarul 26.

Urmarind tabelul numarul 26 cu graficul aferent constatam ca cea mai mare pondere din totalul elevilor este detinuta de elevii din învatamântul gimnazial (clasele V – VIII) – 53,1%, urmati de elevii din învatamântul primar (clasele I – IV) – 29,7% din totalul numarului de elevi. O pondere însemnata este detinuta si de elevii înscrisi în licee – 23,5% din totalul elevilor braileni, ponderea populatiei scolare înscrise în unitatile învatamântului prescolar este de 14,5%, aceasta pondere a scazut semnificativ din anul 1993 (17,2%) pâna în prezent.

Ponderea studentilor din totalul populatiei scolare este extrem de redusa în municipiul Braila, însa a cunoscut o crestere de la 0,6% (1993/1994) pâna la 2,7 % (1998/1999).

Între anii 1993 si 1999, se remarca o scadere a ponderilor detinute de elevii claselor primare, a celor înscrisi în licee, precum si a copiilor din învatamântul prescolar, în schimb a crescut ponderea populatiei scolare din clasele V –VIII si din învatamântul superior.

Concluziile pe care le putem trage din acest capitol sunt urmatoarele: daca îmbunatatirile aduse învatamântului de toate gradele vor fi însotite de masuri adecvate pe linia de ocrotire medicala, protectie sociala, ameliorarea conditiilor de munca si de viata ale populatiei în general, acestea vor avea un efect de antrenare, deloc neglijabil, a cresterii economice în municipiul Braila. Angrenarea investitiilor în resurse umane se va traduce printr-o crestere mai accentuata a produsului intern brut, iar aceasta crestere va constitui o baza solida pentru alocarea unei parti mai mari din P.I.B. nevoilor de învatamânt, cultura, sanatate, protectie sociala, etc.

3.2.4. Participarea la procesul cultural

Pentru a pune în evidenta gradul de participare al populatiei din municipiul Braila la procesul cultural am studiat pentru doi ani, 1995, respectiv 1998, numarul si activitatea bibliotecilor, numarul si activitatea cinematografelor, numarul de abonamente radio si de televiziune.

Tabel nr. 27: Numarul si activitatea bibliotecilor în anii 1995 si 1998, în municipiul Braila

Unitati

Volume existente (mii)

Cititori înscrisi (mii)

Volume eliberate (mii)

1995

80

1.625

89,5

1.082,1

1998

77

1.169

67,8

919,2

Sursa: Directia Judeteana de Statistica - Braila

Analizând tabelul numarul 27 observam ca atât numarul cât si activitatea bibliotecilor au scazut, s-au redus din anul 1995 pâna în anul 1998.

În ceea ce priveste numarul bibliotecilor, acestea sunt mai putine cu 3 în anul 1998 (77 biblioteci) fata de anul 1995 (80 biblioteci).

Mai important este faptul ca a scazut foarte mult numarul cititorilor înscrisi în cadrul bibliotecilor, de la 89.500 cititori înscrisi în anul 1995 pâna la 67.800 cititori înscrisi în anul 1998. Aceasta situatie pune clar în evidenta participarea tot mai redusa a oamenilor la procesul cultural. Dezinteresul oamenilor pentru cultura se datoreaza în mare masura scaderii nivelului de trai, datorita faptului ca sunt coplesiti de grijile materiale, în cazul de fata putem spune ca oamenii nu mai sunt stimulati, motivati sa citeasca, sa studieze. În rândul tinerilor, al copiilor, lipsa de interes fata de carte, de lectura se datoreaza si progresului tehnic, se constata ca astazi cei mai multi prefera calculatorul si nu sa citeasca o carte.

Astfel, numarul volumelor eliberate în cadrul bibliotecilor brailene a scazut în anul 1998 fata de anul 1995.

În municipiul Braila exisa o biblioteca publica în cadrul careia se remarca reduceri accentuate în ceea ce priveste numarul volumelor existente, numarul cititorilor înscrisi, numarul volumelor eliberate, reduceri foarte mari care s-au produs doar în trei ani, din anul 1995 pâna în anul 1998, aceasta reliefeaza scaderea rapida a interesului pentru lectura în rândul brailenilor.

Tabel nr. 28: Numarul si activitatea bibliotecilor publice în cadrul municipiului Braila, în anii 1995 si 1998

Biblioteci publice

Volume existente (mii)

Cititori înscrisi (mii)

Volume eliberate

1995

1

822

34,5

732,1

1998

1

403

21,8

563,1

          Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Graficul numarul 28.

Urmarind tabelul numarul 28, remarcam faptul ca în cadrul bibliotecii publice din orasul Braila numarul volumelor existente s-a redus foarte mult din anul 1995, când existau 822.000 volume, pâna în anul 1998 – 403.000 volume; numarul cartilor a scazut la jumatate. Numarul cititorilor braileni, al iubitorilor de carte s-a redus si el foarte mult, ceea ce este pus în evidenta de scaderea accentuata a numarului de cititori înscrisi în cadrul bibliotecii publice. Numarul acestora s-a redus cu circa 12.000 persoane din anul 1995 – (34.500 de cititori înscrisi) pâna în anul 1998 (21.800 cititori înscrisi).

Cum era si firesc a scazut si numarul volumelor eliberate de catre biblioteca, de la 731.100 volume eliberate în anul 1995 pâna la 563.100 volume eliberate în anul 1998.

Consider ca gradul de participare al populatiei la procesul cultural este în strânsa legatura cu nivelul de civilizatie al unei tari, iar participarea tot mai redusa a populatiei din Braila, dar si din România la procesul cultural este îngrijoratoare.

În ceea ce priveste numarul si activitatea cinematografelor se remarca urmatoarele: în municipiul Braila exista un numar de 6 cinematografe, în cadrul acestora a scazut foarte mult numarul spectacolelor, dar mai ales al spectatorilor în anul 1998 fata de 1995.

Tabel nr. 29: Numarul si activitatea cinematografelor în municipiul Braila, în anii 1995 – 1998

Ani/Numar

Cinematografe

Spectacole

Spectatori

1995

6

6.818

257.000

1998

6

4.563

94.000

Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Numarul spectacolelor a scazut de la 6.818 în anul 1995 pâna la 4.563 în anul 1998, iar numarul spectatorilor a scazut impresionant de la 257.000 spectatori în anul 1995, la doar 94.000 de spectatori în anul 1998.

Aceasta scadere impresionanta a numarului de spectatori în cinematografe nu se datoreaza reducerii interesului fata de divertisment, în cazul de fata vizionarea unui film), ci se datoreaza lipsei posibilitatilor materiale, scaderii nivelului de trai. Tot mai putini braileni îsi pot permite costul unui bilet la film. De aceea am constatat în urma unui sondaj ca exista numeroase persoane în Braila care nu au mai vizionat un film la cinematograf de peste 5 ani; peste 60% dintre braileni vad mersul la cinematograf ca pe un lux. Explicatia este simpla: datorita scaderii accentuate a nivelului de trai, datorita somajului foarte ridicat, mai mult din jumatate dintre locuitorii orasului Braila fac eforturi uriase pentru a obtine cele mai importante necesitati ale existentei unui om : hrana, îmbracaminte, întretinerea unei locuinte.

Scaderea nivelului de trai în municipiul Braila poate fi pusa în evidenta si prin reducerea numarului de abonamente de radio si de televiziune. Numarul abonamentelor radio a scazut de la 48.002 abonamente în anul 1995 pâna la 43.230 abonamente în anul 1998, în cazul abonamentelor pentru televiziune, numarul acestora a scazut de la 55.196 abonamente în anul 1995 la 54025 abonamente în anul 1998.

Acest subcapitol nu are pretentia unei analize obiective, complete si complexe a gradului de participare la procesul celtural în municipiul Braila, dar pune totusi în evidenta faptul ca scaderea nivelului de trai influenteaza puternic si negativ în acelasi timp participarea populatiei la procesul educational si cultural.

3.2.5. Diferentieri teritoriale dupa veniturile populatiei

Atestat documentar în anul 1368, municipiul Braila s-a dezvoltat ca un vechi centru comercial si portuar, cele doua functii ale orasului au fost predominante pâna la începutul secolului al XX-lea, dupa aceasta perioada începe sa se dezvolte foarte mult industria, astfel încât dupa anul 1950, industria devine functia predominanta a orasului Braila.

Ca urmare a aparitiei si dezvoltarii unitatilor industriale, apare în Braila un peisaj industrial, peisaj ce cuprinde câteva zone distincte: Zona Industriala Nord, unde sunt amplasate cu precadere unitati ale industriei grele, Zona Industriala Sud împreuna cu Zona Portuara, unde predomina ramuri ale industriei constructoare de masini (santier naval), dar si industria usoara, industria lemnului ; Zona Portuara Vest, cu predominanta unitatilor industriei alimentare.

Corespunzator dezvoltarii sale economice, municipiul Braila a cunoscut si o însemnata dezvoltare edilitar-urbanistica, construindu-se noi cartiere. Marile întreprinderi industriale au aparut initial în cadrul unor asezari, a unor comune suburbane (situate la marginea orasului), de exemplu: Întreprinderea de Utilaj Greu „Progresul” (astazi S.C. PROMEX ) a fost amplasata în comuna Radu Negru, alte unitati industriale au fost amplasate în comuna Nedelcu Chercea, Pisc. Dupa anul 1930, aceste comune suburbane sunt sudate, înglobate orasului, comunele respective devenind cariere, ele si-au pastrat aceeasi denumire: Brailita, Nedelcu Chercea, Radu Negru, Pisc, ce-i drept cartiere muncitoresti, periferice, cu conditii urban-edilitare nu chiar corespunzatoare.

TIPURI DE CARTIERE ÎN ORAsUL BRĂILA

Cartierele periferice, muncitoresti

Sunt reprezentate în general de zonele industriale din Braila. În aceasta categorie se încadreaza urmatoarele cartiere: Brailita, Vidin, Radu Negru, Nedelcu Chercea, Pisc.

CARTIETUL BRĂILIŢA

Cartierul Brailita reprezinta fosta comuna Brailita, aceasta a devenit cartier dupa anul 1930, ca urmare a amplasarii si dezvoltarii în cadrul ei a „Întreprinderii de Utilaj Greu – Progresul”. Cartierul Brailita este situat în partea de nord a orasului; daca initial a avut doar functia economica, ulterior, ca urmare a cresterii spectaculoase a numarului de locuitori din orasul Braila, acest cartier a capatat si functia rezidentiala. Între anii 1960 – 1975, în acest cartier s-au construit numeroase blocuri, în general cu trei nivele (p+3), iar casele (care erau predominante pâna în anul 1950) au fost în marea lor majoritate demolate, modificându-se total fizionomia initiala. Locuintele au fost dotate tehnico-edilitar corespunzator, au fost amplasate centre comerciale, precum si linii de transport care faceau si fac în continuare legatura dintre cartier si restul orasului (în acest sens a fost construita o linie de tramvai si una de autobuz).

Datorita faptului ca acest cartier a aparut si s-a dezvoltat ca urmare a dezvoltarii industriale, majoritatea populatiei care traieste aici  este reprezentata de muncitori.

În urma aplicarii unui chestionat pe un esantion de 50 de persoane, am constatat ca 80% dintre locuitorii acestui cartier au studii medii (liceul) sau au urmat scoli profesionale, în concluzie sunt muncitori; doar 20% dintre ei au studii superioare.

Datorita faptului ca în cadrul întreprinderii „S.C. PROMEX” (ce se constituie în locul de munca principal al locuitorilor din acest cartier) au avut loc disponibilizari masive de forte de munca, doua dintre sectiile uzinei fiind închise, în cartierul Brailita exista numerosi someri.

La întrebarea din chestionar: „Va încadrati în rândul populatiei cu un nivel de trai scazut sau ridicat?”, 95% dintre respondenti au afirmat ca nivelul de trai este extrem de scazut în România, dar mult mai scazut în Braila.

Astfel se constata ca în cartierul Brailita, mai mult de 70% dintre muncitori sunt astazi someri, ei având venituri sub limitele venitului mediu pe economie.

Pentru unii dintre locuitorii cartierului Brailita, dar din întregul oras, de fapt, situatia este critica, disperata, pentru ca în doi ani ei nu au reusit sa-si gaseasca un alt loc de munca, iar în prezent nu mai beneficiaza nici macar de alocatii de sprijin.

Din cauza acestei situatii disperate, peste 40% din cei chestionati s-ar putea muta din orasul Braila într-un oras mult mai dezvoltat economic, acolo unde si-ar putea gasi un loc de munca. Ceilalti 60% sunt constienti ca cel mai mare dezavantaj al orasului este puternicul regres economic prin care trece, dar nu s-ar putea muta în alt oras datorita familiei, obisnuintei, etc.

La întrebarea din chestionar: „Cum credeti ca se poate rezolva problema somajului în orasul Braila?”, circa 70% dintre respondenti considera ca singura metoda de rezolvare a somajului este redeschiderea unitatilor industriale închise, doar 20% cred ca problema somajului se poate rezolva prin dezvoltarea unor noi ramuri industriale, care sa fie rentabile, sa fie în concordanta cu cererea de pe piata muncii si care sa absoarba în acelasi timp o mare parte din forta de munca disponibilizata, 10% dintre respondenti considera ca aceasta situatie nu are iesire, sunt absolut pesimisti cu privire la economia braileana.

Cei mai multi dintre respondenti considera ca aparitia numeroaselor puncte comerciale ofera un numar însemnat de locuri de munca pentru femei; însa redus în comparatie cu numarul de cereri de locuri de munca.

O alta problema cu care se confrunta locuitorii din cartierul Brailita este infractionalitatea, 70% dintre locuitorii acestui cartier nu se simt în siguranta, în principal datorita acelor „bande de cartier” (gasti), care sunt foarte numeroase si „bine dezvoltate” în acest cartier.

De aceea mai mult de 50% dintre respondenti nu ies din casa dupa lasarea întunericului, în rândul acestora aflându-se mai ales persoanele vârstnice si copii.

Dintre cei chestionati, circa 20% sunt nemultumiti în principal datorita  distantei relativ mare între cartierul Brailita si centrul orasului (Calea Calarasilor), sau între cartier si locul lor de munca, o parte din acestia având locul de munca la celalalt capat al orasului.

Problema principala pentru locuitorii cartierului Brailita ramâne însa saracia accentuata, înregistrându-se un nivel de trai extrem de scazut în rândul populatiei din acest cartier urmata fiind de problema infractionalitatii.

Locuitorii acestui cartier considera  ca singurul merit, avantaj pe care îl are acest cartier, ca întregul oras, este curatenia; curatenia este caracteristica pentru întregul oras.

CARIERUL VIDIN

Cartierul Vidin este situat în partea de nord a orasului, de fapt s-a dezvoltat în continuarea cartierului Brailita, dupa anul 1975, ca urmare a dezvoltarii puternice a orasului Braila din punct de vedere economic si, implicit, demografic.

A aparut ca un cartier rezidential, functie pe care o detine si astazi, aici fiind concentrate în exclusivitate locuinte, blocuri înalte în general, cu 8 – 10 etaje, case, alaturi de care s-au dezvoltat unitati comerciale, sanitare, de învatamânt.

Problemele cu care se confrunta locuitorii acestui cartier sunt identice cu cele pe care le au locuitorii cartierului Brailita, cele doua cartiere fiind strâns legate între ele.

Majoritatea locuitorilor sunt muncitori – 70% , din care mai mult de 50% si-au pierdut locul de munca. Veniturile populatiei sunt extrem de scazute, de aceea problema majora cu care se confrunta locuitorii acestui cartier este saracia.

O alta problema majora este lipsa sigurantei, a securitatii în acest cartier, datorita faptului ca este situat la periferia orasului (unde politistii actioneaza mai greu), dar si datorita numarului mare de romi care locuiesc aici.

Astfel, peste 70% din locuitorii acestui cartier au venituri sub nivelul mediu pe economie, iar în privinta securitatii peste 60% din cei chestionati afirma ca nu traiesc în siguranta.

si locuitorii acestui cartier considera ca problema somajului, a nivelului de trai scazut ar putea fi rezolvata prin redeschiderea unitatilor industriale.

Dintre persoanele chestionate, din rândul femeilor – 80% au raspuns ca aparitia punctelor comerciale a oferit numeroase locuri de munca, în antiteza, majoritatea barbatilor considera ca acestea au oferit locuri de munca, dar într-un numar limitat.

La întrebarea daca s-ar muta într-un alt cartier sau chiar într-un alt oras aproximativ 50% dintre respondenti au afirmat ca s-ar muta datorita saraciei care „se simte în aer” – spun ei, datorita lipsei securitatii, dar si datorita distantei mari între cartierul Vidin si centrul orasului, cealalta  jumatate considera ca nu si-ar schimba domiciliul din cauza obisnuintei sau pentru ca le-ar fi greu, chiar imposibil sa dobândeasca o locuinta într-un cartier mai aproape de centru, diferentele de pret între locuintele din cartierele periferice si cele din cartierele centrale fiind colosale.

si în cazul locuitorilor cartierului Vidin problemele majore sunt aceleasi: somajul, saracia si implicatiile lor asupra fenomenelor sociale: cresterea infractionalitatii, starea de sanatate precara, gradul tot mai redus de participare la procesul educational, etc.

CARTIERUL NEDELCU CHERCEA

Cartierul Nedelcu Chercea este contemporan cu cartierul Brailita, a devenit cartier al orasului Braila dupa anul 1930, ca urmare a amplasarii si dezvoltarii în comuna initiala a unor importante unitati industriale. Acest cartier este situat în vestul orasului, iar în trecut purta denumirea de cartierul „1 Mai”.

Acest cartier a pastrat oarecum fizionomia comunei initiale, aici predomina casele, dotarile tehnico-edilitare nu sunt peste tot corespunzatoare, nu toate strazile sunt asfaltate, nu exista peste tot guri de canalizare, astfel încât strazile periferice din acest cartier au fost de multe ori inundate.

În ceea ce priveste comportamentul profesional în acest cartier predomina populatia cu studii medii sau chiar fara studii, cea mai mare pondere este reprezentata de muncitori, 90% din totalul locuitorilor, iar dintre acestia mai mult de 70% muncesc în sectorul agricol.

Datorita faptului ca majoritatea locuitorilor din acest cartier muncesc acum în agricultura, cei mai multi au propriile terenuri agricole, nivelul de trai este ceva mai ridicat în comparatie cu celelalte cartiere muncitoresti, saracia atinge doar o mica parte din populatia ce traieste aici.

Dintre cei chestionati, circa 20 % au afirmat ca sunt saraci sau chiar ca traiesc sub pragul saraciei, iar acestia sunt în majoritate someri.

Peste 90% dintre respondenti nu si-ar schimba domiciliul într-un alt cartier, ei sunt multumiti de faptul ca acest cartier este curat, linistit în cea mai mare parte, considera ca au numeroase facilitati datorita faptului ca locuiesc la casa si nu la bloc (datoriile catre stat sunt mai putine, posibilitatea de a creste animale, etc.), iar distanta între cartierul lor si centrul orasului nu este un impediment, mai ales datorita faptului ca exista trasee ale transportului în comun care fac legatura între cartier si restul orasului.

Majoritatea respondentilor considera ca cel mai mare dezavantaj al orasului Braila este lipsa locurilor de munca, decaderea economica în care se afla orasul si apoi rata infractionalitatii care este ridicata.

În acest cartier am considerat ca exista un grad al saraciei mai scazut fata de celelalte cartiere muncitoresti, dar totusi foarte ridicat în comparatie cu cartierele bogate, însa starea generala a oamenilor este aceea de resemnare.

CARTIERUL RADU NEGRU

Comuna suburbana Radu Negru a devenit cartier al orasului Braila, dupa anul 1930, ca urmare a dezvoltarii industriale, s-au dezvoltat initial ramuri ale industriei grele („Laminorul”), ulterior urmând sa apara si alte unitati industriale, dar mai ales depozite, baze pentru produsele agricole sau industriale. Puternica industrializare a orasului Braila a atras dupa sine o puternica crestere a parametrilor demografici, toate acestea au dus la nevoia de extindere teritoriala a orasului.

Cartierul Radu Negru este situat în estul orasului Braila, dupa ce a devenit cartier aici s-au construit numeroase blocuri cu dotari tehnico-edilitare necorespunzatoare, locuintele se caracterizeaza prin disconfort (confort IV), restul locuintelor sunt reprezentate de case, în majoritatea lor neîngrijite, darapanate.

Peisajul în acest cartier este dezolant, plecând de la aspectul exterior al caselor si blocurilor, de la mizeria de pe strazi si pâna la aspectul locuitorilor, la vocabularul „pestrit” pe care îl întrebuinteaza, totul lasa de dorit.

Aici predomina populatia cu studii medii sau fara studii în proportie de 85%, doar 10% dintre cei chestionati au studii superioare. Populatia activa din acest cartier era ocupata într-un procent de 95% în industrie; de aceea de la disponibilizarile masive din industrie, cea mai mare parte a locuitorilor au devenit someri.

somajul are o mare amploare în acest cartier, prin urmare predomina persoanele cu un venit personal foarte mic.

În aceasta zona a orasului se pot observa cel mai bine efectele restructurarii economice si ale privatizarii în masa de dupa 1989, aici saracia a atins cote maxime.

În acest cartier predomina foarte mult comertul stradal de tip „bisnita”, practicat de persoanele cu nivel de studii redus (în mare parte de catre tigani).

Nivelul infractionalitatii este extrem de ridicat, femeile si copii fiind cele mai afectate persoane din totalul populatiei, acest nivel ridicat se datoreaza ponderii ridicate a tiganilor din totalul populatiei, saraciei accentuate, dar si nivelului redus de educatie.

Cartierul Radu Negru este cartierul cu cel mai mare numar de someri, cu cel mai mare numar de infractiuni, cu cel mai redus grad de cultura si educatie a populatiei; se constata aici chiar cel mai mare consum de alcool în rândul populatiei de toate vârstele.

CARTIERUL PISC

Cea mai mare parte a populatiei din acest cartier este reprezentata de pescari, iar marea majoritate a femeilor sunt casnice.

Nivelul de trai este scazut datorita numarului ridicat de someri. Cea mai mare parte a locuitorilor din acest cartier au venituri personale extrem de mici.

Se constata ca în acest cartier predomina lipovenii, ei reprezinta 80% din locuitorii acestui cartier, de aceea propriile lor opinii cu privire la orasul Braila, la cartier, la economia orasului, etc., au fost foarte greu de obtinut.

CARTIERELE DE TIP MIXT

Sunt reprezentate în general de cartierele din zona functionala mixta si sunt situate în centrul municipiului Braila, atât în centrul vechi, cât si în cel nou. Aceste cartiere se caracterizeaza în primul rând printr-o pozitie favorabila pentru dezvoltarea unei comunitati. Blocurile sunt înalte, în general zece etaje. În ceea ce priveste comportamentul profesional în cartierele mixte se întâlnesc toate categoriile de profesii, de la someri la muncitori, pâna la intelectuali. În general, din punctul de vedere al veniturilor populatia din zona centrala, putem spune, detine venituri medii.

În orasul Braila, cartierele de tip mixt sunt cele care se grupeaza de o parte si de alta a Caii Galati (pâna la cartierul Brailita), a Bulevardului Karl Marx si a Bulevardului Alexandru Ioan Cuza (centrul vechi al orasului) si de o parte si de alta a Caii Calarasilor (pâna la cartierul Viziru) – centrul nou al orasului (centrul civic), acestea fiind si principalele artere de circulatie din orasul Braila. Acestora li se adauga si cartierele Hipodrom si Obor, situate pe o parte a Caii Dorobanti.

Cartierelor mai sus mentionate li s-a acordat o mare atentie în perioada socialista, unele dintre ele fiind unele dintre cele mai vechi grupari de locuinte si umane din municipiul Braila, dar care au cunoscut o dezvoltare accentuata dupa anul 1950, altele au fost construite dupa acest an.

Astfel, în anul 1898 orasul apare construit pâna la Bulevardul Dorobanti si strada Carantinei si cuprindea gara de calatori, calea ferata curenta Braila Galati, parcul Monument, portul cu magaziile.

Dupa anul 1944, în peisajul orasului apar ansambluri de locuinte (în cartierele sus mentionate), ample dotari social-culturale.

Primul bloc a fost construit în Braila în anul 1956 pe strada Victoriei nr.8, cu un numar de 34 apartamente, din anul 1958 încep lucrarile de executie a blocurilor de locuinte în cadrul Pietei Hristo Botev si din Piata Halelor; în anul 1962 se dau în folosinta primele blocuri de pe Strada Galati.    În anul 1966 se dau în folosinta primele blocuri din ansamblul Hipodrom, iar în 1969 începe construirea ansamblului (cartierului) Obor. Concomitent cu realizarea ansamblelor de locuinte începând cu anul 1958 se modernizeaza spatiile verzi ale bulevardului Karl Marx si Dorobanti si se amenajeaza faleza Dunarii si parcul Monument.

În cadrul bulevardelor Karl Marx, Alexandru Ioan Cuza si Dorobanti, locuintele erau reprezentate pâna în anul 1980 de case, pastrându-se fizionomia initiala a orasului, ulterior, dupa 1980, a început construirea unor ansambluri de blocuri, mai ales pe bulevardul Dorobanti si bulevardul Karl Marx.

În ceea ce priveste diferentierile dupa venituri, categorii profesionale, intensitatea producerii unor anumite categorii de fenomene sociale în cadrul gruparilor umane din fiecare cartier; aceste diferentieri între comunitatile umane specifice fiecarui cartier sunt aproape neînsemnate, de aceea le-am analizat împreuna.

Instrumentul de lucru, care m-a ajutat sa constat care este conceptia locuitorilor despre propriul oras, care considera acestia ca este dezavantajul major pe care îl au ca locuitori al Brailei, ce venituri au si care este nivelul de trai specific pentru populatia cartierului respectiv, gradul de siguranta în cartier, etc., a fost chestionarul. Chestionarul a fost aplicat pe un esantion de 50 de persoane/cartier în total 350 de persoane.

Astfel am constatat ca în fiecare dintre cartierele mai sus mentionate se întâlnesc în rândul populatiei toate categoriile de profesii: muncitori, intelectuali, respectiv oameni cu studii medii, cu studii superioare sau fara studii.

La întrebarea din chestionar „Care credeti ca este cel mai mare avantaj ca locuitor al orasului Braila?”, mai mult de 70% din cei chestionati (aceasta pondere înregistreaza diferentieri sensibile, neînsemnate în cadrul fiecarui cartier) au raspuns ca singurul avantaj este faptul ca Braila este un oras foarte curat si multumesc primarului pe aceasta cale.

În ceea ce priveste numarul de someri din aceste cartiere ei constituie circa 35 – 40 % din totalul populatiei active, provin fireste din sectorul industrial.

Se constata ca o mare parte a populatiei din aceste cartiere, mai ales în cadrul celor grupate în jurul strazilor Calea Galati, Bulevardul Karl Marx, Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, nu au lucrat în domeniul industrial, iar în domeniile în care îsi desfasoara activitatea nu au avut loc restructurari, astfel încât ei nu si-au pierdut locul de munca. Cea mai mare parte a populatiei ocupata în industrie este concentrata în centrele Obor, Hipodrom, Bulevardul Dorobanti, aici întâlnindu-se si cel mai mare numar de someri. Datorita somajului mai putin accentuat se constata ca nivelul de trai al populatiei din aceste cartiere este ceva mai ridicat în comparatie cu cartierele periferice, muncitoresti.

Astfel, din totalul celor chestionati, doar 20% au raspuns ca au venituri sub venitul mediu pe economie, fiind puternic afectati de saracie; cea mai mare pondere, 60% au afirmat ca au venituri medii, care le asigura un nivel de trai aproape de decenta, iar 20% dintre respondenti au afirmat ca nu sunt afectati de saracie, chiar duc un trai decent. În rândul acestora din urma se numara mai ales micii afaceristi si cei care lucreaza în domeniul sanitar, al învatamântului.

În concluzie, cea mai mare parte a acestor oameni au venituri medii, un nivel de trai mediu, în comparatie cu locuitorii cartierelor periferice unde cea mai mare parte (peste 80% dintre locuitori) au atins pragul saraciei extreme.

În cadrul locuitorilor acestor cartiere se constata si o schimbare a conceptiilor, a modului de gândire (în comparatie cu locuitorii cartierelor marginase), astfel la întrebarea: „Care credeti ca este solutia pentru diminuarea somajului si ridicarea nivelului de trai în rândul locuitorilor acestui oras?”, circa 60% dintre respondenti au afirmat ca solutia este relaxarea economica, aparitia unor domenii economice noi, în actualitate cu cerintele economice actuale, doar 30% au raspuns ca solutia ar fi redeschiderea unitatilor industriale închise, iar 10% au raspuns ca solutia ar fi reorientarea populatiei, pregatirea lor profesionala în domeniile economice noi, care necesita forta de munca specializata, pregatita în domeniul respectiv.

În privinta securitatii, al gradului de siguranta din cartierele respective, 70% dintre cei chestionati se simt în siguranta în cartierul în care locuiesc. Exceptie fac locuitorii din carierele Hipodrom, Obor, cei de pe Bulevardul Dorobantilor, acestia, în proportie de 60% nu se simt în siguranta dupa lasarea întunericului în cartierele lor.

Peste 90% dintre cei chestionati nu si-ar schimba domiciliul într-un alt cartier al orasului, iar 10% au afirmat ca în cazul în care ar avea posibilitati financiare s-ar muta într-o locuinta în centrul civic, Calea Calarasilor.

Cea mai mare parte a locuitorilor din acest oras ar accepta sa se deplaseze definitiv într-un oras mai dezvoltat, am constatat ca nu ar face acest lucru nu doar datorita obisnuintei, ci mai ales datorita unui accentuat patriotism local; cea mai mare parte a locuitorilor îsi iubesc foarte mult orasul si doresc redezvoltarea acestuia, refacerea lui din punct de vedere economic.

O situatie aparte se remarca în cadrul locuitorilor de pe Calea Calarasilor. Calea Calarasilor cu ansamblul de locuinte situate de o parte si de alta a sa, reprezinta cea mai dezvoltata zona a orasului, centrul nou (centrul civic). Aici se întâlnesc cele mai frumoase si adecvate locuinte, care sunt reprezentate fie de case cu unul, doua nivele, fie apartamente de bloc. Tot aici se regaseste sediul politico – administrativ al municipiului, cele mai importante obiective de cultura si de educatie, între acestea enumeram: „Casa Alba”, „Casa Agronomului”, „Casa Tineretului” (sau Casa de Cultura) în incinta careia se afla biblioteca publica, „Tribunalul si Judecatoria Braila”, etc.

În acest sector faleza Dunarii este amenajata deosebit, astfel, lânga „Casa Alba”, spre faleza Dunarii, a fost construit un sistem de fântâni arteziene, unice în tara, ele se remarca prin originalitate (forma unica) si printr-o rara frumusete (încânta privirea). Spatiile verzi din aceasta zona sunt numeroase si mai mult decât atât îngrijite zilnic.

În ceea ce priveste categoriile de populatie care locuiesc pe Calea Calarasilor am constatat ca: cea mai mare parte a populatiei este reprezentata de persoane cu studii superioare, ponderea muncitorilor este foarte redusa, 10%.

Reprezinta zona unde este concentrat cel mai mic numar de someri, acestia detin o pondere neînsemnata în cadrul populatiei active (circa 5%).

Reprezinta zona unde au aparut cele mai numeroase puncte comerciale, dar si cele mai importante, reprezentate de magazine mari, restaurante, sedii ale unor firme importante, cum ar fi Dialog, Connex, magazinele Prisma, Hollywood  Music&Film, etc. de aceea locuitorii din aceasta zona considera ca aparitia acestor firme importante, a punctelor comerciale, a determinat, a creat numeroase locuri de munca.

Circa 60% dintre respondenti au afirmat ca au venituri personale relativ mari, nivelul de trai este ridicat si cei mai multi nu cunosc ce este saracia. Peste 30% dintre cei chestionati considera ca au venituri satisfacatoare si ca duc un trai decent, acestia lucreaza mai ales în domeniul sanatatii, învatamântului sau în cadrul unor firme private, dar mai mici.

Datorita conditiilor de viata net superioare (în comparatie cu celelalte cartiere), locuitorii din aceasta regiune a orasului au cel mai mare grad de participare la procesul educational si cultural, starea de sanatate a populatiei de aici este (în cea mai mare parte) buna, normala, infractionalitatea este redusa.

Concluzionând putem spune ca aici se regaseste cea mai favorizata categorie a populatiei municipiului Braila, locuitorii de pe Calea Calarasilor au venituri foarte mari în comparatie cu locuitorii celorlalte cartiere, au un nivel de trai superior. De aceea, nici un respondent nu a afirmat ca si-ar muta domiciliul în alt cartier, însa 20% dintre acestia, mai ales din rândul tinerilor au afirmat ca ar pleca definitiv într-un oras mai mare, cu precadere Bucuresti.

CARTIERELE VIZIRU I, II sI III

Reprezinta o extindere teritoriala a orasului Braila, o continuare a Caii Calarasilor, fiind situate în sudul orasului. În anul 1970 încep lucrarile la ansamblurile de locuinte din Viziru I si II, iar în anul 1975 se dau în folosinta primele blocuri de locuinte din ansamblul Viziru III. Locuintele sunt reprezentate de blocuri înalte, cu 10 – 12 nivele.

Locuitorii acestor cartiere se înscriu în categoria populatiei cu venituri medii în proportie de 70%; circa 10% dintre locuitori au venituri ridicate si 20% dintre respondenti declara ca se înscriu în categoria populatiei cu venituri foarte scazute. Prin urmare, saracia atinge o pondere mai redusa a locuitorilor din aceste cartiere.

În ceea ce priveste tipurile de categorii profesionale, aici se întâlnesc într-o proportie sensibil egala muncitori si intelectuali. Numarul somerilor este mai redus decât în cartierele periferice, muncitoresti, dar mai ridicat fata de cel care se înregistreaza în rândul locuitorilor din zona centrala.

Cea mai mare parte a locuitorilor din aceste cartiere, circa 85%, considera ca cel mai mare dezavantaj pe care îl au ca locuitori ai orasului Braila este faptul ca în prezent orasul trece printr-o criza economica, iar saracia cu care se confrunta marea majoritate a populatiei determina accentuarea unor fenomene sociale negative.

sOSEAUA BUZĂULUI

Cartierul care se înscrie de o parte si de alta a acestei artere de circulatie, este în cea mai mare parte un cartier nou, rezidential, constructia acestuia completeaza zestrea urbanistica a ultimilor decenii.

Cea mai mare partea a populatiei de aici este reprezentata de tineri, vârstnicii detin o pondere redusa.

Marea majoritate a locuitorilor de pe soseaua Buzaului au venituri medii sau putin peste medie.

Acestia considera ca nivelul de trai este foarte scazut nu doar în rândul populatiei brailene, ci caracterizeaza populatia din întreaga tara.

somerii detin o pondere relativ mica în cadrul populatiei active; în aceasta zona saracia afecteaza doar o mica parte a populatiei.

În concluzie, se constata ca în municipiul Braila cei mai dezavantajati, cu un nivel de trai extrem de scazut sunt locuitorii cartierelor periferice, muncitoresti care au aparut datorita amplasarii (în comunele initiale) a unor mari unitati industriale. Ca urmare a restructurarii industriei, dupa anul 1989, a fost disponibilizata o forta de munca numeroasa, cei mai multi locuitori din aceste cartiere ramânând fara loc de munca. Majoritatea muncitorilor nu si-au gasit un nou loc de munca, de aceea în aceste cartiere se regaseste cel mai mare numar de someri. Locuitorii din aceste cartiere se gasesc într-o saracie accentuata, starea de sanatate a oamenilor este precara, participarea la procesul educational si cultural este redusa, numarul infractiunilor de toate tipurile creste îngrijorator. Toate aceste situatii caracterizeaza locuitorii cartierelor: Brailita, Vidin, Radu Negru, Nedelcu Chercea, Pisc.

În antiteza cu locuitorii din aceste cartiere mai sus mentionate, se gasesc locuitorii de pe Calea Calarasilor, fiind considerati cei mai avantajati, cei mai bogati locuitori din orasul Braila. Astfel, nivelul de trai în rândul locuitorilor de pe Calea Calarasi este ridicat, majoritatea acestora au venituri personale mari sau satisfacatoare, somajul este un fenomen rar întâlnit în rândul lor, iar saracia este aproape inexistenta.

Cea mai mare parte a locuitorilor, din celelalte cartiere au venituri  medii, având un nivel de trai satisfacator. În aceste cartiere se gasesc deopotriva muncitori, intelectuali, someri, oameni afectati de saracie si oameni care au un nivel de trai ridicat.

Partea grafica cuprinde configuratia  cartierelor si tipurile de cartiere din municipiul Braila în functie de veniturile populatiei.

          3.3 Fenomenul de infractionalitate

          Acordând prioritate factorilor sociali, între care numaram în special organizarea economica si politica, constituirea familiei, sistemul de educatie, productia industriala, alcoolismul, subliniem ca legea saturatiei si supra saturatiei este dependenta de influentele acestor factori numai pe plan general, la nivelul fenomenului.

          Raportându-ne însa la infractiunea concreta, aceasta nu va avea niciodata o determinare exclusiv biologica, fizica sau sociala. În orice delict predominarea unuia dintre factori poate varia, cele trei categorii de factori regasindu-se însa întotdeauna.

          Fiecare delict are o determinare multipla. Examinând complexitatea factorilor angrenati în producerea infractiunii, se observa ca acestia pot fi împartiti în trei categorii:

a)     factori antropologici;

b)    factori fizici;

c)     factori sociali.

Examinând pe baza de interviuri si chestionare, raportul dintre scopuri si mijloace legitime, nelegitime ale unor categorii de tineri constatam ca aspiratia catre o crestere permanenta a veniturilor ce caracterizeaza societatea noastra în ansamblul sau, se face cel mai mult simtita în clasele de jos, în mediile cele mai defavorizate, acolo unde posibilitatile legitime de atingere a acestui scop sunt infime.

Singurul criteriu de apreciere observat în caracteristica acestui mediu este banul. Tânarul apartinând acestei clase sociale va avea la îndemâna doua modalitati de parvenire: fie schimbarea clasei sociale si integrarea lui într-o clasa superioara, fie reusita economica în interiorul clasei sale, în functie de criteriile acesteia.

Comiterea unei infractiuni da nastere mai întotdeauna la relatii sociale dintre cele mai diferite.

O radiografie a infractionalitatii din municipiul Braila arata ca, zilnic s-au produs, în medie, 36 de delicte.

Cele mai multe infractiuni care s-au comis în municipiul Braila, în anul 2000, reprezinta furturi în dauna avutului privat, fiind urmate de înselaciune si alte infractiuni ce tin de criminalitatea economico-financiara.

În ceea ce priveste infractiunile comise prin violenta, în Braila s-au înregistrat 28 de omoruri în anul 2000, fata de 24 în anul 1999 si 19 în anul 1998, 195 de tâlharii, 56 de vatamari corporale grave, 14 cauzatoare de moarte si 31 de violuri (cu sase mai mult decât în anul 1998).

Tabel nr. 30: Infractiunile din anul 2000 în municipiul Braila

Tip

Omoruri

Tâlharii

Violuri

Numar

28

195

31

          Sursa: Directia Judeteana de Statistica – Braila

Graficul numarul 30.

În anul 2000, pe raza judetului Braila au fost condamnate definitiv un numar de circa 2952 persoane fata de 3388 în anul 1998 si 3630 în anul 1999,  numarul persoanelor condamnate definitiv în anul 2000 fiind cu 678 persoane mai putin decât în anul 1999. În procente, în anul 2000 au fost condamnate definitiv cu 18% mai putine persoane decât în 1999.

Din totalul persoanelor condamnate definitiv în anul 2000, cei mai multi au fost barbati – 2629 persoane si numai 323 persoane de sex feminin. Dintre aceste persoane, 327 au fost minori si 59 cetateni straini. În procente, 89,05% dintre persoanele condamnate definitiv sunt barbati, 10,9% femei, 11,07% minori si 1,99% cetateni straini.

Comparativ cu anii anteriori, cu anul 1999 spre exemplu, ponderea inculpatilor barbati condamnati definitiv a scazut de la 91,7% la 89,05%, dar a crescut ponderea celorlalte categorii de infractori: ponderea femeilor a crescut de la 8,2% la 10,9%, ponderea infractorilor minori a crescut de la 9,8% la 11,07 %, a crescut foarte mult si ponderea infractorilor straini de la 0,3% la 1,99%.

Numarul cetatenilor straini condamnati definitiv în anul 2000 este cu 48 mai mare fata de anul 1999, ceea ce reprezinta o crestere cu 53,6%, pe categorii de infractiuni cetatenii straini au fost condamnati dupa cum urmeaza: 50 inculpati pentru infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei, 2 inculpati pentru contrabanda, 2 pentru trafic de stupefiante, 2 condamnati pentru ucidere din culpa, 3 condamnati pentru vatamare corporala.

La nivelul instantei din orasul Braila în anul 2000 se remarca o crestere a numarului de condamnati (spre deosebire de situatia pe judet) fata de anul 1999.

În anul 2000, numarul de condamnati a fost de 1.287 fata de 1.259 în anul 1999.

Din numarul total al condamnatilor 1.131 persoane au fost barbati, iar 156 femei, proportia fiind de 87,87% barbati la 12,13% femei.

Din totalul condamnatilor, 1.150 au fost majori si 137 minori, în procente: 91,34%  dintre condamnati sunt majori si 8,66% minori, numarul condamnatilor minori fiind în crestere fata de anul 1999 – 90 de minori condamnati.

Tabelul nr.31: Numarul infractorilor condamnati în anul 2000, în municipiul Braila

 

Numar total

condamnati

Majori

Amenda

Închisoare

Minori

Amenda

Închisoare

Mustrare

Eliberare

Supravegheata

Numar

 total

1.287

1.150

184

671

137

2

61

6

31

Sursa: Judecatoria Braila

În cazul condamnatilor majori în anul 2000, structura sanctiunilor aplicate se prezinta astfel: din numarul total de 1150 inculpati majori condamnati definitiv la nivelul instantelor din Braila, 184 au fost condamnati la amenda penala, 113 persoane au fost condamnate la închisoare între 0 – 6 luni, 58 infractori au fost condamnati la închisoare între 6 – 12 luni, 409 condamnati la închisoare între 1 – 5 ani, 67 la închisoare între 5 – 10 ani, 16 condamnati la închisoare între 10 – 15 ani, 8 persoane condamnate la pedeapsa închisorii cu durata mai mare de 15 ani.

Numarul condamnatilor la pedeapsa închisorii s-a diminuat fata de anul 1999, când au fost condamnate la închisoare 704 persoane.

Pentru 288 condamnati s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, 7 condamnati – executarea pedepsei sub supraveghere.

În cazul inculpatilor minori, din cei 137, 2 au fost condamnati la amenda penala, 61 inculpati au fost condamnati la pedepse cu închisoarea, 6 minori – masura educativa a mustrarii, 31 au fost lasati în libertate, dar sub supraveghere, 37 minori au fost internati în centre de reeducare.

ACTIVITATEA CRIMINALISTICĂ

Indicele criminalitatii în anul 2000 a fost de 334 infractori la 100.000 de persoane, acest indice a înregistrat o usoara crestere fata anul 1999 – 326 infractori la 100.000 de locuitori.

Volumul de dosare, de cauze de rezolvat pe judecator a fost de circa 355/judecator, dintre acestea cauze solutionate au fost în medie de 307/judecator, rezulta 88,33% din dosare sunt solutionate.

Complexitatea starii infractionale în municipiul Braila (în ceea ce priveste crima organizata) este evidentiata atât cresterea numarului infractiunilor solutionate, cât si de pericolul social pe care acestea îl reprezinta, majoritatea fiind tâlhari cu mod de operare deosebit, de genul lipsit de libertate, toate comise de grupuri constituite de grupuri pe criterii mafiote.

Operatiunile celor de la brigada pentru combaterea crimei organizate s-au axat mai mult pe demontarea unor grupuri de falsificatori de valuta. În cursul anilor 1999 – 2000, tendinta unor grupuri infractionale a constat în exercitarea unui control asupra unor zone, prin perceperea taxelor de protectie si prin „camatarie”, precum si prin punerea în circulatie de moneda falsa.

Consider ca una dintre cele mai importante întrebari ale chestionarului întocmit pe cartiere se refera la siguranta locuitorilor si la modul cum politistii îsi fac sau nu datoria. Dintre cei chestionati doar 30% au raspuns ca se simt în siguranta în cartierele lor, în timp ce 70% dintre respondenti au afirmat ca merg cu teama pe strazile orasului Braila, mai ales seara, dupa ora 1900. Dintre acestia, persoanele cu vârsta de peste 50 de ani au afirmat ca nu mai ies din casa dupa lasarea întunericului. Se constata astfel ca cele mai expuse pericolului, cele mai vulnerabile pentru infractori sunt persoanele vârstnice, dar si tinerii (copii mai ales). Dupa cum raporteaza si politia municipala cele mai expuse cartiere sunt: Vidin , Progresul, Radu Negru, Lacul Dulce, Chercea, ele au o  rata mare a infractionalitatii si datorita faptului ca sunt cartiere marginase, periferice, dar si pentru ca sunt cartiere în care locuiesc oameni cu un nivel de trai scazut, caracteristica cea mai însemnata a acestor cartiere, a locuitorilor de aici este saracia accentuata si de aici violenta ridicata. O rata mare a numarului de infractori si a infractionalitatii implicit se întâlneste si în centrul vechi al orasului, datorita faptului ca în prezent aici predomina tiganii. În antiteza se afla centrul nou al orasului, centrul civic (Calea Calarasilor) unde rata infractionalitatii este redusa.

La întrebarea daca „Politia îsi face datoria?”, peste 60% din cei chestionati au raspuns fie ca politia este de partea raufacatorilor, fie ca politistii sunt incompetenti si doar 40% au raspuns afirmativ. Legat de acest lucru, putem aminti faptul ca în perioada 1999 – 2000, politia municipiului Braila a definitivat cercetarile într-un numar mult mai mare de infractiuni fata de perioada precedenta.

Tabelul nr.32: Evolutia starii de infractionalitate în ultimii zece ani

Tipul infractiunii/an

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

199

2000

Infractiuni

asupra avutului

public

62

248

252

236

182

197

154

260

226

230

200

Infractiuni asupra

avutului privat

144

190

270

406

474

509

590

644

682

690

697

Infractiuni contra

 persoanei

26

55

106

157

200

217

270

318

425

312

335

din care omoruri 

4

5

9

11

14

13

16

26

19

24

28

Infractiuni ce

aduc atingere

unor relatii de

convietuire

sociala

14

20

19

24

37

39

45

57

49

43

69

 Alte infractiuni

prevazute de

codul penal si

alte legi speciale

43

52

70

55

62

69

58

60

73

77

84

Sursa: Tribunalul Braila


Graficul numarul 32.

Urmarind tabelul anterior cu graficul aferent putem spune ca din anul 1990 pâna în prezent a crescut îngrijorator numarul tuturor tipurilor de infractiuni, în municipiul Braila rata infractionalitatii atingând valori îngrijoratoare. Aceasta situatie se datoreaza în cea mai mare masura saraciei accentuate cu care se confrunta foarte multi dintre braileni, somajul ridicat, în general datorita nivelului de trai scazut, dar si datorita dorintei de îmbogatire rapida (nu prin munca) a unora.

În concluzie putem spune ca exacerbarea violentei, cresterea criminalitatii, necesitatea asigurarii unei protectii sporite a membrilor societatii sunt realitati care trebuie privite cu maxima responsabilitate.

Eforturile pentru a gasi remedii cât mai eficiente în aceasta directie, trebuie însa canalizate pe o cale realista de abordare nuantata a fenomenului infractional global, cât si a fenomenului infractional individual, de antrenare în actiuni de prevenire si controlul unor factori multipli, de diversificare a formelor de raspuns social .

Prima trebuie sa fie considerata ca o structura sociala, aceleasi forte care modeleaza omul în societate, modeleaza si criminalitatea.

CONCLUZII

          Lucrarea de fata reprezinta un studiu al unei regiuni geografice date, de interpretare a unor fenomene sociale, bazata pe analiza cadrului fizico- geografic si economico-geografic care a imprimat anumite caractere fenomenelor sociale transpuse în comportamente si analize sociale.

Cadrul natural analizat în conformitate cu algoritmul fizico- geografic scoate în evidenta situarea regiunii studiate în cadrul unui relief tipic de câmpie, cu altitudini joase, mare uniformitate a reliefului si posibilitati de utilizare a terenurilor foarte putin variate, predominant agricole.

Fenomenul uman si economico-geografic, transpus pe fondul cadrului natural scoate în evidenta situatia zonei studiate.

Impactul asupra societatii generat de proasta întelegere a fenomenului de democratie, mai ales în domeniul mobilitatii populatiei, pe fondul protectiei prost dirijate, scoate în evidenta fenomene sociale si demografice care culmineaza în final cu un fenomen major de somaj, unitatile economice ale orasului intrând dupa anul 1990 în proces de restructurare, proces ce a dus la închiderea multora dintre ele.

Comportamentele socio-umane ale populatiei, analizate printr-un studiu de sondare a opiniei publice realizat cu ajutorul chestionarelor pe un esantion de 450 persoane, scoate în evidenta problemele majore cu care se confrunta comunitatea umana în municipiul Braila: cresterea numarului de divorturi fata de scaderea tot mai accentuata a numarului de casatorii; somajul ridicat, saracia accentuata; participarea populatiei din ce în ce mai putin la procesul educational si cultural, starea precara de sanatate a populatiei, etc.

Dupa anul 1989 în municipiul Braila se constata  o crestere accentuata a numarului de divorturi, scaderea ratei recasatoririlor, mai ales în rândul persoanelor de sex feminin (datorata modificarii relatiilor dintre parteneri – „emanciparea femeii”), ceea ce este îngrijorator – scaderea accentuata a numarului de casatorii – aceasta se datoreaza atât posibilitatilor materiale reduse de care dispun tinerii, dar si modificarilor de conceptie, de mentalitate fata de ceea de înseamna familia, întemeierea unei familii este vazuta astazi de multi tineri ca o piedica pentru devenirea lor, pentru realizarea personala.

Una din problemele majore cu care se confrunta populatia municipiului Braila este si starea de sanatate. Conform definitiei Organizatiei Mondiale a Sanatatii, sanatatea reprezinta starea de bunastare fizica, psihica si integrare sociala si nu doar absenta bolilor si a infirmitatilor.

Din analiza mai multor indicatori de sanatate observam ca starea sanatatii populatiei este influentata de: nivelul scazut al veniturilor alocate de stat asistentei medicale (dotari materiale, numar de personal medical), scaderea accentuata a nivelului de trai din ultimii zece ani, precum si de poluarea provocata de anumite ramuri industriale. Reducerea starii de sanatate în rândul populatiei din orasul Braila, are un impact negativ direct asupra capacitatii de munca, asupra productivitatii si în ultima instanta asupra cheltuielilor publice. Asigurarea sanatatii populatiei nu revine nici în exclusivitate si nici prioritar sectorului sanitar.

Putem spune ca perioada de tranzitie în care se afla România afecteaza starea de sanatate a populatiei.

Un alt comportament social scos în evidenta de aceasta lucrare este comportamentul educational. Daca în România, educatia de baza pentru toti copiii de vârsta corespunzatoare avea durata obligatorie de 10 ani, preconizându-se sa se ajunga chiar la 12 ani, dupa anul 1989 scaderea nivelului de trai a determinat o scadere a duratei educatiei de baza, 8 ani completati eventual cu o scoala de calificare.

În mod paradoxal însa, au crescut numarul cererilor de educatie superioara al absolventilor de liceu mai vechi sau din perioada actuala, cereri care nu au putut fi întâmpinate de universitatile de stat datorita resurselor lor limitate. Scaderea accentuata a resurselor alocate învatamântului de stat, precum si lipsa unor prospectari atente a resurselor în cazul înfiintarii de noi institutii (mai ales în învatamântul superior), reducerea numarului saptamânal de ore si norme didactice au dus la scaderea standardelor calitative. Astfel, sistemul de învatamânt se afla acum într-o criza a calitatii.

Ca în toata tara si în Braila restructurarea economica a dus la cresterea somajului si a saraciei. În sistemul economiei de piata cei mai vulnerabili la fluctuatiile cererii de munca sunt oamenii cu calificari scazute.

Saracii si în mod special somerii, vârstnicii, handicapatii, muncitorii necalificati, datorita lipsei lor de resurse economice sunt mult mai putin reprezentati prin organizatii ca sindicatele sau partidele politice. Saracia, deprimarea economica, genereaza si o deprimare politica care la rândul sau accentueaza precaritatea conditiilor economice.

Natalitatea diferentiata constituie si ea un factor distinct al saraciei. Daca o familie cu 2 – 3 copii poate sa traiasca la un nivel decent din salariile membrilor maturi, o familie cu mai mult de 4 copii este aproape inevitabil atinsa de saracie. În general, natalitatea ridicata este asociata cu segmentele sarace ale societatii. Un alt motiv al cresterii saraciei în orasul Braila poate fi considerat si fiscalitatea excesiva.

Datorita lipsei unor lucrari de specialitate, lucrarea de fata nu are pretentia unei analize obiective, complete si complexe a fenomenelor sociale în municipiul Braila. Este posibil sa fi omis unele dintre aceste fenomene, acest domeniu al geografiei sociale oferind o arie vasta de cercetare.

Bibliografie:

Abraham, D. (1991), Introducere în sociologia urbana, Editura stiintifica, Bucuresti

Cotet, P. (1976), Câmpia Româna. Studiu de geomorfologie integrata, Editura Ceres, Bucuresti

Cucu, V. (1981), Geografia populatiei si asezarilor umane, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Cucu, V. (1996), România. Geografia Economica, Editura Glasul Bucovinei, Iasi

Gâstescu, P., Gruescu, S.I. (1973), Judetul Braila, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti

Giurescu, C. C-tin. (1968), Istoricul orasului Braila, Editura stiintifica, Bucuresti

Giurgiu, N. (1992), Elemente de criminologie, Editura Fundatia „Chemarea”, Iasi

Ianos, I. (1997), Orasele si organizarea spatiului geografic, Editura Academiei Române, Bucuresti

Ianos, I., Talânga C. (1994), Orasul si sistemul urban românesc în conditiile economiei de piata, Institutul de Geografie, Bucuresti

Munteanu, I. (1984), Braila -  mic îndreptar turistic, Editura Spor – Turism, Bucuresti

Oancea, D. (1973), Gruparea urbana Galati – Braila, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti

Rosu, Al. (1980), Geografia fizica a României, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Zamfir, E. (1997), Psihologie sociala (texte alese), Editura Aurarom, Bucuresti

Zamfir, E. Zamfir, C. (1996), Politici sociale, Editura Alternative, Bucuresti

*** „Geografia României”, vol.: I, II, Editura Academiei, Bucuresti

*** „Judetele patriei – Braila – monografie”, Editura Spor – Turism, Bucuresti, 1980

*** „Anuarul Statistic al României”

*** „Comisia Nationala pentru Statistica”, Bucuresti, 1990 – 1996

*** „Atlas geografic si istoric, judetul Braila”

*** „Enciclopedia geografica a României”, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982

 

Cuprins:

Introducere                                                                                          1

Istoricul cercetarii orasului Braila                                                    3

Capitolul I: Conditiile generate de dezvoltarea

comunitatii umane în orasul Braila

1.1.         Elemente de favorabilitate ale cadrului natural                    7

1.1.1.  Pozitia geografica si limitele                                          7

1.1.2.  Relieful                                                                             9

1.1.3.  Clima                                                                              11

1.1.4.  Hidrografia                                                                    14

1.1.5.  Solurile                                                                           16

1.1.6.  Vegetatia si fauna                                                          16

1.2.         Cadrul istorico-geografic, geodemografic si

economico-geografic

1.2.1.  Cadrul istorico-geografic                                             18

1.2.2.   Cadrul geodemografic                                                 25

1.2.3.  Transformari în domeniul activitatilor

Economice                                                                                                    41

          Capitolul II: Factori determinanti ai comportamentului

 social                                                                                                            50

          Capitolul III: Dinamica recenta a proceselor si fenomenelor sociale                                                                                                           54

          3.1. somajul, în contextul restructurarii economice                      55

          3.2. Impactul scaderii nivelului de trai asupra                              

fenomenelor sociale                                                                                     66

                   3.2.1. Divorturile si casatoriile                                               66

                   3.2.2. Starea de sanatate a populatiei

                   3.2.3. Participarea la procesul educational si de instruire  69

                   3.2.4. Participarea la procesul cultural                                 85

                   3.2.5. Diferentieri teritoriale dupa veniturile populatiei     88

          3.3. Fenomenul de infractionalitate                                               100

          Concluzii                                                                                           107













Document Info


Accesari: 8957
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )