Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Materiale si echipament alpin

geografie












ALTE DOCUMENTE

Lacurile antropice/artificiale din Romania
Clima delta
Unitati montane. Carpatii romānesti
VARIANTA 36, 37, 38
POLUAREA MARII NEGRE
Craiova
Populatia si asezarile
Resurse energetice
Interes turistic - Vatican - Italia

Materiale si echipament alpin

Armata noastra este dotata cu un bogat si excelent material pentru ducerea actiunilor de lupta īn munti. Pentru a se actiona cu succes īnsa trebuie sa se cunoasca folosirea corecta si judicioasa a acestuia, la nevoie nu numai de catre vīnatorii de munte, ci si de toti ceilalti militari, activi si de rezerva.



De aceea, īn continuare se vor prezenta materialele si echipamentul alpin.

Frīnghia de alpinism (coarda) este indispensabila pentru grupa, atīt vara, cīt si iarna (fig. 3). Folosirea unei frīnghii de proasta calitate, uzata, poate avea urmari foarte grave.

Fig. 3. Frīnghia de alpinism (coarda).

De aceea ea trebuie sa fie controlata cu cea mai mare atentie īnainte de īntrebuintare.

Calitatile care se cer unei frīnghii sīnt, īn general, urmatoarele: sa fie usoara, rezistenta la eforturi si uzura, sa nu faca bucle si sa nu devina prea rigida cīnd este uda.

Dam mai jos caracteristicile principale ale diferitelor frīnghii ce se pot īntrebuinta:

Tipul de frīnghia

Rezistenta

Greutatea unei frīnghii de 40 m

Matase

2 000 kg

2,2 kg

Perlon sau reion

peste 1 500 kg

2,4 kg

Manila cablata

800 kg

2,4 kg

Cīnepa cablata

900 kg

4,2 kg

Cīnepa tesuta

600 kg

3,6 kg

Frīnghiile de matase sīnt cele mai rezistente si mai usoare, dar ele sīnt foarte scumpe (din care cauza practic se folosesc mai rar).

Frīnghiile de perlon sau relon, īn afara de faptul ca sīnt rezistente si usoare, au marele avantaj ca nu-si schimba calitatile cīnd se uda si sīnt cele mai ieftine. Pe toata lungimea frīnghia are un fir de control de culoare vie. Frīnghiile pot fi tesute sau rasucite.

Firul de manila este scurt, mai putin fin si mladios. Comparativ cu frīnghia de cīnepa, cea 22522c217w de manila este mai usoara, dar are o rezistenta mai mica la uzura, se destrama mai repede, iar la umezeala devine ceva mai rigida. Dintre frīnghiile de cīnepa cea mai indicata este frīnghia cablata, desi este mai grea decīt cea tesuta. Frīnghia tesuta are o rezistenta redusa īn special la socuri si se usuca greu. De aceea ea nu este recomandata.

Diametrul si lungimea unei frīnghii se stabilesc īn functie de dificultatea traseelor.

Diametrele cele mai potrivite īncep cu cel de 10 mm pentru frīnghiile de cea mai buna calitate (matase, relon) sau cu 12 mm pentru frīnghiile de manila si cīnepa cablata. Lungimea frīnghiei poate varia īntre 30 si 80 m. Īn muntii nostri cea mai potrivita este frīnghia de 40 m.

Rezistenta frīnghiei de alpinism este o alta caracteristica importanta, de care trebuie sa se tina seama.

O frīnghie elastica se va alungi mai mult, dar nu se va rupe sub o īncarcare brusca, īn timp ce o frīnghie mai putin elastica se va alungi mai putin, dar se va rupe mai usor.

Ca regula generala se poate spune ca dupa 100 de ore de īntrebuintare frīnghia mai poseda numai 0,5 din capacitatea sa de lucru, desi rezistenta ei statica a scazut cu 20%, ceea ce se pune pe seama pierderii elasticitatii. Cel putin la doi ani frīnghia de asigurare va trebui īnlocuita cu alta noua si va fi folosita mai departe pentru scopuri secundare. Pierderea elasticitatii se produce prin īncarcari repetate si de mai lunga durata, cum ar fi coborīri īn rapel, manevra la frīnghia dubla, funicularul etc. Din acelasi motiv se recomanda ca frīnghia sa nu fie īntinsa pentru uscare, sa nu se strīnga, sau sa se īmpleteasca cu ochiuri mici.

Folosirea frīnghiei are drept scop:

-      sa completeze posibilitatile militarului acolo unde abilitatea si forta sa sīnt insuficiente, sa permita aplicarea diferitelor procedee tehnice de urcare, cum sīnt manevra la frīnghia dubla, urcarea cu ajutorul nodului Prusik, coborīrea īn rapel la o diferenta de nivel de 20 m;

-      sa opreasca pe primul catarator din grupa dintr-o eventuala cadere;

-      sa asigure pe militarii urmatori, īmpiedicīnd caderea lor sau transformīnd-o īntr-o lunecare laterala sau pendulara;

-      sa permita ajutorarea celor obositi;

-      sa īnlesneasca actiunile de salvare, transportul greutatilor etc.

Fiind mijlocul principal de asigurare al militarilor pe timpul executarii escaladarilor (ascensiunilor) īn teren grea accesibil, īn locuri periculoase, frīnghia de alpinism este astfel cel mai pretios ajutor, daca este corect folosita si bine īntretinuta. Prost folosita si neīntretinuta, ea poate deveni un real pericol; de aceea, de justa ei folosire si de buna īntretinere este raspunzator fiecare militar din grupa (echipa).

Mentinerea rezistentei frīnghiilor de alpinism depinde īn mare masura de felul cum sīnt pastrate. Ele trebuie uscate imediat dupa folosire. Mentionam ca frīnghia nu se usuca niciodata pachet, ci desfasurata si īntinsa la aer, īntr-un loc uscat, ventilat, ferit de soare puternic si mai ales de foc. Dupa uscare se pastreaza strīnsa īn bucle, fara cīrcei, atīrnata la un rastel dispus īntr-un loc bine aerisit, ferit de caldura, de soare si mai ales de umezeala.

Frīnghia se transporta pe ranita sau īn banduliera (pe timp frumos) sau īn ranita (pe timp de ninsoare, burnita). Īn cursul lucrului se va avea grija sa nu se deterioreze frīnghia prin calcarea cu piciorul, tīrīrea ei pe stīnca, lovirea cu ciocanul, pitonul sau coltarul.

Cordelina (fig. 4) este o frīnghie din perlon (relon) de 5 m lungime, 6 mm grosime si 0,109 kg greutate, care revista la 600 kg/m; ea nu are fir de control. Cordelina intra īn dotarea fiecarui militar. Se foloseste pentru autoasigurare, pentru confectionarea scaritei, buclei precum si pentru diferite transporturi de materiale si echipament, asigurarea militarilor īn deplasarile din cursul noptii etc.

Cīnd cordelina are o lungime de 40 m se numeste frīnghie ajutatoare si se īntrebuinteaza la transportarea diferitelor materiale alpine pe trasee dificile, precum si la manevrele de traversare a militarilor si materialelor cu ajutorul funicularului. Ea se pastreaza si se transporta la fel ca frīnghia de alpinism.

Scarita este alcatuita din cordelina (cca 5 m). Treptele, de 25-35 cm, se confectioneaza fie direct din cordelina (fig. 5 a), fie din lemn sau din aluminiu (fig. 5 b).

Fig. 4. Cordelina.

Fig. 5. Scarita: a - confectionata din cordelina; b - confectionata din cordelina si cu trepte de aluminiu sau lemn.



Scarita se foloseste la escaladari grele, cīnd lipsesc prizele de picior. Ea nu mai trebuie utilizata īn momentul cīnd se constata ca este uzata.

Bucla (fig. 6) se confectioneaza din cordelina; lungimea este de 1,5-2 m; capetele ei sīnt legate si formeaza un ochi. Se foloseste la transportul materialelor de alpinism, la executarea rapelului pe carabiniera, la īntinderea frīnghiei cu ajutorul nodului agatator si al carabinierei pentru instalarea funicularului.

Fig. 6. Bucla.

Fig. 7. Carabiniere: a - de forma ovala, fara siguranta; b - de alte forme (prima triunghiulara, a doua - cu siguranta, a treia - ovala).

Bucla si scarita sīnt materiale individuale; ele se pastreaza si se transporta la fel ca frīnghia de alpinism.

Carabiniera (fig. 7 a si b) este un inel de otel sau dur-aluminiu, care poate avea forme diferite: ovala, triunghiulara, cu sau fara siguranta. Iata cīteva caracteristici ale carabinierei: grosimea materialului utilizat la confectionarea ei 10 mm; diametrul mic al inelului este de 50 mm, iar cel mare, de 100 mm; greutatea carabinierei din otel laminat nu depaseste 120-150 g; inelul rezista la o forta de tractiune de circa l 800 kg; daca se confectioneaza din duralu-miniu greutatea ei este de numai 65 g; cīnd are forma triunghiulara carabiniera rezista la o tractiune de l 800-2 200 kg.

Carabiniera se utilizeaza, īn principal, pentru a lega (uni) frīnghia cu pitonul ibatut īn stīnca. Pe timpul lucrului carabinierele se tin īnsirate pe bucla individuala (asezata īn banduliera), pentru a fi la īndemīna.

Cīnd arcul s-a slabit si clapa se deschide singura carabiniera nu mai prezinta siguranta si de aceea nu se mai utilizeaza.

Fiecare militar primeste cīte 2-3 carabiniere, īn functie de gradul de dificultate al escaladarii care urmeaza sa se execute.

Dupa īntrebuintare carabinierele se sterg pentru a nu rugini si se pastreaza īnsirate pe o bucla; se transporta īn ranita sau pe militari (īnsirate pe bucla). Īn timpul folosirii ele nu trebuie aruncate pe jos, deoarece pamīntul si nisipul patrund la resortul clapei, care se defecteaza.

Pitoanele sīnt confectionate, de obicei, din otel moale, deoarece ele se bat īn crapaturile (fisurile) din stīnca si trebuie sa se muleze dupa forma acestora. Fiecare piton este prevazut cu inele sau urechi de diferite dimensiuni. Īn principiu lungimea pitoanelor este cuprinsa īntre 10 si 25 cm, iar greutatea lor īntre 200 si 300 g.

Fig. 8. Pitoanele: a, b, c - pentru fisuri orizontale (a si 6 - cu urechi; c - cu inel); d - pentru fisuri verticale; e - pentru rapel.

Pitoanele se confectioneaza sub diferite forme, īn functie de fisurile stīncilor, astfel:

-      pitonul pentru fisuri orizontale (fig. 8 a, b si c) este folosit īn crapaturile orizontale.sau cīnd fisura este dispusa de-a lungul peretelui; pitonul trebuie batut īn asa fel īncīt la un eventual soc urechea sa formeze un sprijin suplimentar;

-      pitonul pentru fisuri verticale (fig. 8 c) are lama n acelasi plan cu urechea;

-      pitonul de rapel (fig. 8 d) este ceva mai lung si mai gros si este prevazut cu un inel de otel de 7-8 mm (diametrul inelului - 60-80 mm). Ei se foloseste la coborīre;

-      pitonul tubular are o lungime mai mare (20-50 cm), īn functie de natura fisurii. Se īntrebuinteaza īn fisurile largi si adīnci;

-      pitonul-lamutā este prevazut cu un inel de otel de 5-6 mm (diametrul inelului - 50-60 mm); lama sa, subtire si lata, se foloseste īn fisurile mai putin largi;

-      pitonul pentru gheata are lama lunga de aproximativ 25 cm si lata de 20 mm.

Pitoanele sīnt considerate material consumabil, deoarece de cele mai multe ori ele nu mai pot sa fie recuperate din stīnca unde au fost introduse[1]. Īn functie de gradul de dificultate al traseului care urmeaza a fi escaladat, fiecare militar poate fi dotat cu 3-4 pitoane diferite. Pitoanele se pastreaza īnsirate pe bucla cīte 5-10 bucati, iar pe timpul apropierii de locul de unde īncepe escaladarea se transporta īn ranita.

Toporasul-ciocan (fig. 9 a si b) are o coada din lemn de frasin, cu lungimea de circa 25 cm, īntarita cu pene metalice. La capatul cozii este practicat un orificiu pentru curelusa. Toporasul-ciocan serveste pentru fixarea si scoaterea pitoanelor din stīnca (gheata). Pe timpul escaladarii si lucrului el se tine īn banduliera, cu ajutorul unei bucle. Intra īn dotarea puscasului-mitralior.

Ciocanul de alpinism (fig. 10 a si b) se aseamana cu to-porasul-ciocan, īn alpinism avīnd aproape aceeasi īntrebuintare. Īn locul partii taioase, acesta are un doc, care foloseste la curatarea stīncii si a prizelor, precum si la īncercarea fisurilor.

Fig. 9- Toporasul-ciocan: a - fara port; 6 - cu port de piele.

Fig. 10. Ciocanul de alpinism: a - cu port de piele; 6 - fara port.

Īn cadrul grupei este indicat sa existe un toporas-ciocan (la puscasul-mitralior) si un ciocan de alpinism (la unul din pistolari), tinīnd seama ca la un moment dat grupa poate actiona pe doua echipe.

Pioletul (fig. 11) se compune din trei parti: capat, coada si vīrf. Capatul pioletului - alcatuit dintr-un cioc si o lopatica - este metalic, din otel superior, cu extremitatea ciocului si a lopetii calita; pe extremitatea inferioara ciocul este prevazut cu zimti. Coada pioletului este din lemn de frasin uscat; ea are sectiunea ovala, iar la extremitatea inferioara, acolo unde patrunde īn zapada, este conica. Vīrful pioletului se confectioneaza din acelasi otel ca si capatul si are o lungime de 6-7 cm; el se fixeaza īn partea inferioara a cozii pioletului, īntarindu-se la nevoie cu un manson metalic. Pe coada pioletului este prevazut un inel de care se leaga o curelusa. Pioletul trebuie sa aiba o greutate cīt mai mica, jar lungimea sa sa difere īn functie de īnaltimea militarului respectiv. La o grupa sīnt necesare doua piolete.

Fig- 11. Pioletul.

Fig. 12. Coltarii: a - cu patru puncte (reglabili); b - cu opt puncte (la ce] de sus si cel de jos punctele de sprijin sīnt acoperite cu ajutorul unor tuburi de cauciuc - husa, pentru a nu rupe ranita sau a produce accidente).

Pioletul este folositor īndeosebi pe traseele cu zapada+gheata, fiind utilizat pentru sprijin (īntocmai ca un baston) si pentru taierea treptelor. Cīnd deplasarea se executa pc schiuri pioletul se transporta īn ranita, prins cu ciochina.

Coltarii (fig. 12 a si b) constau dintr-o armura ce se fixeaza la bocanc si o serie de puncte (vīrfuri), care īn timpul mersului se īnfig īn zapada sau īn gheata. Ei sīnt formati din doua parti, legate īntre ele printr-o articulatie care poate fi reglabila. Coltarii pot avea 4, 6, 8, 10 si 12 puncte de sprijin. Īn mod obisnuit se folosesc coltarii cu 4 sau 8 puncte de sprijin. Punctele, īn forma de lame triunghiulare, sīnt calite la vīrf si dispuse īn felul urmator: la coltarii cu 10 puncte: 6 puncte īn plan perpendicular pe axa longitudinala a bocancului (2 īn fata, 2 la mijloc, 2 la spate) si 4 puncte īn plan paralel cu axa longitudinala a bocancului; punctele au cca 40 mm lungime. Greutatea unei perechi cu 4 puncte este īn jur de 0,5 kg, iar cu 10 puncte, aproximativ de 1,5 kg.

Īn functie de dificultatile ascensiunii (si īn special pe gheata) si de misiunea subunitatii, fiecare militar poate fi dotat cu coltari. Coltarii asigura stabilitatea militarului pe pantele cu zapada īntarita sau gheata (uneori se pot folosi pe pantele abrupte acoperite cu iarba), īnlesnind ascensiunea, fara a se taia trepte. Īn acest scop este necesar ca coltarii sa se fixeze cīt mai bine de talpa bocancului, iar cele doua puncte din fata sa fie depasite putin de rama īncaltamintei, īnaintea īnceperii deplasarii se verifica daca coltarii sīnt bine legati de bocanci, pentru a nu scapa pe timpul urcarii pe panta, deoarece īn acest caz se produce un dezechilibru si militarul poate aluneca prin surprindere. De asemenea, trebuie avut grija sa nu se strīnga prea mult curelele coltarilor, īntrucīt īn felul acesta īngreuiaza circulatia sīngelui, ceea ca poate duce (pe timp friguros) la degerarea picioarelor.

Coltarii se transporta pe sau īn ranita, īnfasurati īntr-o husa. Punctele de sprijin se pot ascuti ori de cīte ori este necesar, iar dupa īntrebuintare se sterg si se ung pentru a nu rugini.

Ochelarii de zapada pot fi de forme variate. De regula ei au sticle fumurii si rame metalice (sau din cauciuc) si sīnt prevazuti cu un elastic reglabil dupa marimea capului si cu o aerisire cīt mai buna pentru a se evita aburirea; īn caz de viscol ochelarii trebuie sa nu īngaduie patrunderea zapezii īn interior. Rama este prevazuta pe marginea care vine īn contact cu fata cu un strat protector, format din piele sau fetru.

Ochelarii de zapada intra īn dotarea fiecarui militar. Ei apara ochii īmpotriva radiatiilor ultraviolete, care produc oftalmiile de zapada. Lentilele de celuloid nu sīnt recomandabile, deoarece nu absorb razele ultraviolete decīt īn mica masura si, īn general, deformeaza vederea.

Dupa īntrebuintare se sterg cu o cīrpa moale pentru a nu zgīria lentilele. Ochelarii se poarta tot timpul asupra militarilor.

Sfoara de avalansa se confectioneaza din relon; ea are lungimea de 5-10 m si grosimea de 4-6 mm. Culoarea ei poate fi rosie, albastra, verde (o culoare vie). Intra īn dotarea fiecarui militar. Pe timp de iarna, cīnd se traverseaza Portiuni de teren cu pericol de avalanse, fiecare militar este obligat sa se lege cu un capat al sforii de avalansa (sfoara se tine īn mīna si īn momentul cīnd s-a produs avalansa se arunca). Militarul prins de avalansa poate fi astfel gasit si salvat mai usor, īn timp oportun, īntrucīt sfoara - fiind usoara - ramīne la suprafata. Īn cursul deplasarilor sfoara se pastreaza si se transporta la fel ca bucla.

Schiurile trebuie considerate ca indispensabile pentru urcarea īnaltimilor pe timp de iarna.




Lungimea schiurilor se alege dupa talia fiecarui militar. Schiurile lungi aluneca mai bine si se scufunda mai putin īn zapada, drept consecinta a repartitiei corpului pe o suprafata mai mare; īn schimb, ele sīnt mai greu de manevrat īntr-un teren framīntat si mai ales īn paduri (īntoarcerile si virajele sīnt cu mult mai mari decīt cu schiurile scurte). Schiul prea scurt aluneca foarte greu, corpul cade cīnd brusc pe coada, cīnd brusc īnainte, facīnd echilibrul longitudinal foarte anevoios.

Ţinīnd seama ca trebuie sa facem fata cu aceleasi schiuri tuturor terenurilor pe care le strabatem, este necesar sa se aleaga schiurile la o medie corespunzatoare. Īn general schiurile de 180-190 cm satisfac īn muntii nostri pe majoritatea militarilor.

Legaturile schiurilor trebuie sa īndeplineasca o serie de conditii, ca: sa fie solide, sa nu necesite reparatii cu piese de schimb; sa nu se deformeze (sa se alungeasca) la umezeala sau temperatura; sa se adapteze perfect la īncaltaminte si sa permita īntrebuintarea oricarui fel de bocanc; sa fie simple si usoare (ca greutate); sa permita conducerea schiului si libera flexiune a genunchilor.

Betele utilizate trebuie sa fie cīt mai solide. Cele mai bune bete s-au dovedit a fi cele din aluminiu, alun sau corn (drepte, bine uscate, cu un diametru de 20-25,mm). Lungimea lor depinde, natural, de talia militarului, īnsa felul terenului influenteaza mult aceasta lungime. Īn teren ses se folosesc bete cīt mai lungi (150-170 cm), īntrucīt dau posibilitatea lungirii pasului. Īn teren muntos betele trebuie sa fie mai scurte (115-150 cm). Cele mai potrivite pentru talia normala a militarului au lungimea de 150 cm.

Rondelele trebuie sa fie suficient de largi pentru a ofer un bun sprijin chiar si prin zapada afīnata.

Din experienta s-a constatat ca īn ascensiunile efectuate īn teren muntos īmpadurit fiecare grupa trebuie sa aiba asupra sa 2-3 vīrfuri de schi de rezerva. Vīrful de schi poate fi confectionat dintr-un material usor (aluminiu sau material plastic); el este prevazut cu 2-3 suruburi de fixare.

Fig. 13. Racheta pentru zapada.

Rachetele pentru zapada (fig. 13) sīnt confectionate dintr-o rama elipsoidala de lemn, īn interiorul careia sīnt īncrucisate sfori groase, īn genul coardelor de la o racheta de tenis; īn mijlocul acestei īmpletituri este asezata o banda de pīnza de cīnepa, pe care se asaza piciorul; rachetele se leaga de bocanci cu ajutorul unor curele sau bretele de cīnepa (asa cum s-a aratat la coltari). Legaturile nu trebuie sa fie strīnse prea tare de bocanci, deoarece picioarele pot degera usor.

Calitatile necesare rachetelor pentru zapada sīnt: sa fie cīt mai usoare; sa nu aiba dimensiuni prea mari, īntrucīt aceasta ne obliga la un mers cu picioarele prea īndepartate unul de altul; sa aiba legaturi solide; sa se poata transporta usor pe ranita.

Materialul de bivuac (cortul izoterm, sacul de dormit, salteaua pneumatica, spirtiera) trebuie sa corespunda urmatoarelor conditii: sa fie usor; sa fie rezistent, īntrucīt este supus furtunilor, viscolelor si altor intemperii; sa constituie o protectie eficace īmpotriva vīntului, īmpiedicīnd patrunderea aerului rece si a zapezii fine; sa fie simplu si usor de mīnuit, deoarece aproape īntotdeauna instalarea bivuacului de catre militari se face īn conditii de oboseala, de frig, ploaie, viscol etc.

Fig. 14. Cortul izoterm de alpinism

Cortul izoterm de alpinism (fig. 14) este format din doua corturi introduse unul īn celalalt. Atīt īn fata, cīt si īn spate cortul are un loc liber, unde se pastreaza ranitele, armamentul si materialul grupei. Cortul este īnchis cu un fermoar si cu copci; el are lungimea de 3,5 m, iar īnaltimea si latimea de 1,5 m; pentru a putea fi īntins este prevazut cu 6 bete telescopice din aluminiu si cu 16 ancore de sīrma. Cortul interior are un asternut impermeabil si se īnchide cu copci. El este prins de cortul exterior cu ajutorul unor chingi dispuse special īn acest scop. Greutatea totala a cortului este de 4,5 kg, iar capacitatea de adapostire - o grupa.

Cortul izoterm este folosit pentru protectia si odihna militarilor īn teren muntos atīt vara, cīt si iarna. Cortul interior, fiind izolat de frig si ploaie, pastreaza īn interiorul sau o temperatura relativ constanta. Poate fi īntins īn 5 minute si strīns īn 3 minute. Poate fi transportat īntr-o ranita, fiind usor si cu volum mic.

Fig. 15. Folosirea sacului de dormit.

Fig. 16. Capisonul de līna.

Sacul de dormit (fig. 15) se confectioneaza din doua straturi de pīnza subtire, īntre care se aplica un strat de vata. El are o greutate de cca 2 kg, iar lungimea si latimea sīnt variabile, īn functie de talia militarului respectiv (īn asa fel, īncīt acesta sa poata patrunde cu tot corpul īn interior). Sacul de dormit se termina cu o gluga care acopera īn īntregime capul si se strīnge īn jurul fetei cu un siret, īnchiderea sacului se face pe dinauntru, cu ajutorul unui fermoar de 50 cm lungime. Sacul este folosit la odihna militarilor atīt vara, cīt si iarna. Se pastreaza uscat; īn cazul īn care s-a umezit se va usca departe de sursele de caldura. Sacul de dormit se transporta īn ranita.

Salteaua pneumatica se confectioneaza, de regula, din cauciuc. Are avantajul ca este usoara si cu un volum mic. Īnainte de utilizare se introduce aer īn interiorul ei.

Spirtiera este un dispozitiv simplu, care functioneaza pe baza de spirt solid. Se foloseste pentru prepararea hranei din comprimate (pentru o grupa).

Dintre obiectele de echipament indispensabile īn munti enumeram: capisonul de līna, mānusile si supramanusile, espadrilele, bluza de vīnt, bocancul de munte si de schi, pufoaica, lanterna, ranita, accesoriile.

Capisonul de līna (fig. 16) este o caciula confectionata din molton sau din līna tricotata. Acest obiect protejeaza de degeraturi fata, nasul, urechile si gītul. El este absolut necesar pe timp de iarna si viscol.

Manusile pot fi cu 5 degete sau numai cu un deget. Ele trebuie sa fie destul de largi spre a nu stingheri miscarea degetelor si sa aiba o manseta de cel putin 10 cm, care sa acopere articulatia mīinii.

Supramanusile sīnt confectionate din material impermeabil (foaie de cort), pentru a evita umezirea manusilor si, implicit, īnghetarea mīinilor. Īn ascensiunile de iarna militarii trebuie sa aiba īntotdeauna īn ranita o pereche de manusi de rezerva.

Espadrilele sīnt ghete usoare din piele, cu talpa de cauciuc, care se folosesc la escaladarea portiunilor stīncoase mai dificile, unde au aderenta mare. Trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii: sa se muleze perfect pe picior, sa nu aiba rama sau bombeuri. Dupa īntrebuintare se curata bine si se pastreaza īntr-un loc uscat.

Bluza de vīnt nu trebuie sa lipseasca īn ascensiuni sau īn escaladari, īntrucīt ea este necesara si pe timp mai calduros, īn cursul haltelor la umbra sau la aparitia unor curenti reci.

Bocancii de munte trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii: sa fie confectionati din piele moale, dar cīt mai rezistenta; sa aiba talpa destul de groasa, pentru a nu se simti prin ea colturile de piatra, īnsa sa fie īn acelasi timp suficient de elastici pentru a nu obosi laba piciorului; sa permita īncaltarea a doua perechi de ciorapi sau introducerea unei talpi de pluta īnauntru; sa nu fie prea mici, īncīt sa īmpiedice rotirea gleznei, dar nici prea largi, īncīt sa produca rosaturi.

Bocancii de schi trebuie sa apere piciorul de degeraturi, de apasarea curelelor legaturilor sau de alte presiuni jenante. De asemenea, ei trebuie sa favorizeze īntr-un mare grad alunecarea si conducerea schiurilor. Īn satisfacerea acestor conditii cel mai mare rol īl au materialul din care se confectioneaza bocancii si forma acestora.

Pielea utilizata trebuie sa fie groasa, pentru ca sa nu se taie īn gheata, si impermeabila, pentru ca umezeala zapezii ce se topeste pe bocanci sa nu se transmita īn interior. Talpa trebuie sa fie īn primul rīnd groasa, tare si sa nu traga apa, altfel mersul pe schi este un chin, īntrucīt talpa subtire ori īnmuiata se deformeaza la genoflexiuni, joaca sau iese chiar din legaturi.

Forma bocancului cea mai potrivita este aceea cunoscuta sub numele de lampar. Acesti bocanci, cu laturile rectilinii, cu toata talpa facuta sa se sprijine pe schi, cu bombeul tare, cu tocul concav la partea posterioara, īnchizīndu-se cu burduf, au urmatoarele avantaje: largimea legaturilor fixate pe īncaltaminte nu depaseste urma taiata de vīrful schiului; directia acestuia se poate mentine fara nici un efort, putīndu-se usor stabili o coincidenta īntre axul schiului si cel al bocancului; piciorul sta foarte comod īn bocanci, putīndu-se īncalta 2-3 perechi de ciorapi.

Ranita, īn care militarul īsi pune materialele de alpinism necesare, lucrurile de īmbracaminte si schimb, hrana etc., trebuie sa fie de o forma care sa nu stīnjeneasca nici miscarile, nici echilibrul si sa aiba īn acelasi timp o capacitate destul de mare. Ea trebuie sa fie larga, confectionata dintr-un material rezistent si impermeabil (foaie de cort), sa aiba īnauntru 3-4 buzunare (pentru a se putea aseza separat mīncarea, īmbracamintea si materialele de alpinism), iar īn afara doua buzunare mari, laterale (pentru materialele care trebuie sa fie la īndemīna īn timpul deplasarii). Ranita este prevazuta cu doua bretele late de piele, care permit transportul ei.

Accesoriile purtate de fiecare grupa nu sīnt altceva decīt uneltele si sculele de reparat, accesoriile gospodaresti, diferitele tipuri de ceara pentru schiuri.

Pentru reparat schiurile sīnt necesare: toporasul-ciocan, cuie mici cu gamalia lata, cuie lungi si subtiri, tabla īn fīsii, doua vīrfuri de schiuri de rezerva. Orice militar trebuie sa fie īn stare sa-si repare singur schiurile.

Materialul necesar repararii legaturilor variaza dupa sistemul acestora. Īn general este nevoie ide un mic sfredel si de suruburi potrivite pentru fixarea legaturii la lemn, de piese de schimb ale partilor metalice si de curele potrivite sistemului de legatura.

Accesorii gospodaresti. Militarul, ca si alpinistul amator, trebuie sa duca īn sacul de merinde hrana. Aceasta hrana, pe baza de preparate concentrate, este necesar sa fie īncalzita; de aceea, īn orice īmprejurare spirtiera si spirtul solid nu trebuie sa lipseasca de la grupa. Fiecare militar mai trebuie sa aiba asupra sa: trusa individuala, vesela, chibrituri si lanterna, un briceag cu lingurita si furculita.

Antiderapantele sīnt mijloace cu care se īmpiedica alunecarea schiurilor lateral (pe panta) sau īnapoi (la urcusurile grele); aceste mijloace trebuie sa permita īnsa mersul catre īnainte (īn directia vīrfurilor schiurilor). Īn unele situatii ele se pot improviza, īntrebuintīndu-se sfoara de avalanse, legaturile de la coltari sau de la rachetele pentru zapada si chiar cetina de brad (toate aceste materiale se īnfasoara la urcus īn fata si īn spatele legaturilor de la schi).

Totusi materialul antiderapant de baza ramīne ceara de schi. Este un lucru foarte important ca militarii sa cunoasca cum se ceruiesc schiurile, īn functie de consistenta zapezii (care depinde de temperatura īnregistrata īn momentul īn care a nins si la cīteva zile dupa aceasta si nu de temperatura existenta īn momentul ceruirii schiurilor, asa cum gresit considera si īn consecinta procedeaza unii schiori).

Din punctul de vedere al ceruirii schiurilor zapada se poate clasifica astfel: zapada proaspata (uscata sau moale), zapada prafuita (zapada geruita mai multe zile īn sir, zapada cartonata de vīnt si zapada fainoasa) si zapezile crustate si granulate. Pentru aceste trei categorii de zapezi se folosesc, de regula, doua tipuri de ceara: ceara pentru urcus si ceara pentru coborīs (mai exista īnsa si o serie īntreaga de combinatii ale acestora).

Ceara care este la dispozitia militarilor se īntrebuinteaza īn special pentru zapezile prafuite si pentru cele moi, care se prind usor (sub forma de bulgare de zapada) sub talpa schiului, īngreuind considerabil deplasarea. Calitatea cerii consta īn posibilitatile ei de a frīna alunecarea schiurilor la urcus, de a se mentine cīt mai mult timp pe talpa schiului si de a nu permite prinderea zapezii de acesta.



Pentru ascensiunile cu diferente mari de nivel, cīnd se īntīlnesc consistente de zapezi foarte variate, se īntrebuinteaza combinatii de ceara, asa-numitele combinatii neutre. Acestea se pot prepara de catre orice schior, dintr-o ceara pentru coborīre si o ceara pentru zapada moale; peste aceasta combinatie se poate da, dupa nevoie si īn functie de starea zapezii, ceara pentru urcus.

Pentru subunitati ceara de schi cu cele trei consistente - tare, moale (ceara pentru zapada proaspata) si mijlocie (combinatie neutra) - este foarte buna, mai ales daca peste un strat de ceara pentru zapada tare se da un alt strat de ceara, adaptata zapezii īntīlnite.

Este de remarcat ca un strat de ceara asezat bine pe talpa schiului nu se va pierde nici dupa parcurgerea unei distante de 30-50 km. De aceea, acestei operatii trebuie sa i se acorde toata atentia. Niciodata nu este indicat sa se astepte stergerea īn īntregime a cerii de pe talpa schiului si numai dupa aceea schiurile sa fie din nou unse cu ceara; ceruirea se va efectua īntotdeauna īnainte ca vechiul strat sa se fi sters. Daca totusi este necesar sa se īnlature un strat de ceara veche, pentru a-l īnlocui cu altul, atunci aceasta operatie se va face razuind usor stratul vechi (acelasi lucru trebuie facut si cu schiurile noi, pentru a le lua stratul de gudron care acopera, de regula, suprafata lor de alunecare), īntrebuintarea cerurilor antiderapante are si marele avantaj de a feri schiurile de umezeala, marind astfel īn mod considerabil durabilitatea lor.

Īn continuare vom face cīteva recomandari asupra utilizarii echipamentului si diverselor materiale īn munti.

·         La temperaturi foarte scazute si pe viscol echipamentul poate deveni mai calduros daca i se aduc unele mici īmbunatatiri: se adauga mansete, genunchiere, centuri (improvizate din obiecte din līna); desi s-ar parea sa este un lucru minor, totusi chiar si plasarea de ziare īntre flanela, veston si manta, precum si īn bocanci creeaza straturi izolante, care protejeaza mai bine corpul si picioarele īmpotriva gerului.

·         Mai multe vestminte subtiri pastreaza mai bine caldura decīt unul gros.

·         Diversele parti ale īmbracamintei nu trebuie sa fie prea strīnse.

·         Īmbracamintea exterioara trebuie sa fie impermeabila.

·         Lenjeria curata pastreaza mai bine caldura decīt cea care a fost purtata un timp oarecare.

·         subele si pīslarii - sau orice alta īmbracaminte protectoare de acest gen - nu se poarta decīt numai īn situatii cānd temperatura este foarte scazuta si īn special de catre militarii care īndeplinesc misiuni statice. Nu se folosesc pe timp umed. Īnainte de a se īncalta, pīslarii trebuie sa se curete cu grija.

·         Costumele de mascare trebuie folosite numai īn functie de anotimp.

·         Pentru evacuarea ranitilor se poate improviza cu usurinta o sanie din schiurile ranitului, ale celui care-l salveaza, precum si cu ajutorul betelor. Se pot folosi ca traverse 2-3 scīnduri sau crengi de brad; acestea se fixeaza cu ajutorul cordelinei, buclei, sforii de avalansa (care nu trebuie taiate decīt numai īn caz de stricta necesitate). Pentru tractarea saniei pe diferite pante se poate folosi frīnghia de alpinism sau frīnghia ajutatoare. Ranita ranitului poatj servi la protejarea capului si la sustinerea spatelui ranitului. Din foaia.de cort se improvizeaza o saltea.

·         Sacul de dormit nu trebuie sa fie folosit decīt īn bivuac sub cort sau sub acoperis improvizat; el nu se utilizeaza cīnd conditiile de cazare sīnt normale, īnainte de a intra īn sac trebuie sa se scoata bocancii. Cīnd este ger, bocancii se curata cu grija si se introduc īn sacul de dormit.

·         Pe viscol deschizaturile ranitei se astupa cu ajutorul foii de cort, pentru ca sa nu intre zapada īn interior.

·         Pe timp de ger bidonul trebuie sa fie īnvelit īn īmbracaminte, care sa fereasca continutul sau de īnghet.

·         Pansamentul individual nu trebuie sa fie folosit decīt īn caz de forta majora.

·         Fiecare comandant care actioneaza cu subunitatea independent (trebuie sa aiba asupra sa: harta raionului respectiv; ghiduri turistice (foarte folositoare pentru orientare); cel putin doua busole; altimetru; cartuse de iluminare si semnalizare; lanterna de buzunar; fluier; material pentru jalonare.

Primele cunostinte despre materialul alpin si echipamentul de munte se dau militarilor o data cu prezentarea armamentului si a tehnicii de lupta din īnzestrarea unitatii. Īn acest scop se organizeaza un stānd pe ateliere, astfel:

-      atelierul 1, materiale alpine si echipament de munte individual folosit pe timp de vara;

-      atelierul nr. 2, materiale alpine si echipament de munte individual utilizat pe timp de iarna;

-      atelierul nr. 3, materiale alpine si echipament de munte colectiv folosit pe timp de vara si iarna.

Un rīnd de materiale alpine vor fi asezate pe panouri, iar altul va fi utilizat la demonstrare.

Echipamentul de munte se asaza īn ordine pe mese sau pe banci. Cortul izoterm va fi montat īn apropierea panoului 3 (līnga atelierul 3).

Fiecare atelier va fi condus de un ofiter ajutat de 2-3 militari din ciclul al doilea de instructie, care au obtinut rezultate mai bune la instructia alpina.

Subunitatile trec la ateliere īn ordinea stabilita de comandantul unitatii. Activitatea la fiecare atelier se va retina numai la prezentarea datelor generale despre materialul alpin si, respectiv, despre echipamentul de munte (denumirea corecta, destinatia, īn īnzestrarea cui intra, cum se poarta la instructie si pe timpul escaladarii sau ascensiunii).

Prezentarea care se va face de catre seful de atelier va īncepe prin controlul materialului de alpinism, atragīndu-se atentia ca aceasta operatie trebuie sa intre īn deprinderea fiecarui militar, īn scopul de a evita accidentele.

seful de atelier va explica pe rīnd, la panou, datele aratate mai sus pentru fiecare material īn parte si va ordona militarilor folositi ca ajutoare sa demonstreze practic cele expuse.

Pentru a trezi si mai mult interesul militarilor īn īnsusirea instructiei alpine se recomanda ca aceasta sedinta sa se īncheie cu un exercitiu demonstrativ de catarare pe stīnci, folosind materialul prezentat. Īn acest scop se selectioneaza si se pregateste din timp o echipa formata din cei mai buni alpinisti din unitate. Pe timpul desfasurarii exercitiului comandantii de subunitati explica militarilor miscarile si actiunile ce se executa, īn scopul ca acestia sa ramīna cu o imagine cīt mai clara a celor demonstrate.

La sfīrsit comandantul unitatii sau loctiitorul sau arata pe scurt problemele prezentate, importanta lor practica, īnvatamintele rezultate, precum si sarcinile care stau īn fata tinerilor militari īn legatura cu cele demonstrate[2]. Cu aceasta ocazie se pot arata succesele deosebite obtinute de catre militarii din unitate īn aplicatii si īn diferite ascensiuni īn teren alpin, ca rezultat al interesului pe care l-au aratat pentru cunoasterea, īntretinerea si folosirea corecta a materialelor alpine. Este indicat sa fie expuse īn apropiere panouri cu fotografiile celor mai buni militari alpinisti, cu diplomele si capele obtinute la diferite concursuri.

Cunoasterea materialelor de alpinism se face īn orele prevazute īn program; dupa aprecierea comandantilor se poate folosi īnsa si o parte din timpul destinat activitatilor practice si studiului de dupa-amiaza.



[1] Pitoanele recuperate din stīnci se pot īntrebuinta numai daca nu prezinta crapaturi.

[2] Daca sedinta se executa īn cazarma, ea poate sa se īncheie cu demonstratie de trecere a pistei cu obstacole, specifica vīnatorilor de munte.












Document Info


Accesari: 2974
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )