Pestera Liliecilor de la Minastirea Bistrita
Date istorice. Aceasta pestera este cunoscuta in literatura de specialitate si sub numele de Pestera Grigore Decapolitul sau Pestera lui Sfintu Grigore. Dintre numeroasele publicatii in care se vorbeste despre ea mentionam pe acelea semnate de R. Jeannel si E. Racovita (1929), de P. A. Chappuis si A. Winkler (in P. A. Chappuis si R. Jeannel, 1951) si de Margareta Dumitrescu, Jana Tanasachi si Tr. Orghidan (1955), care ne-au lasat, dealtfel, cea mai ampla si completa prezentare cunoscuta pina acum.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla pe versantul drept al Cheilor Bistritei, la 850 m alt. absoluta si la 80 m deasupra piri 252i87c ului. Este amplasata in raza satului Bistrita (corn. Costesti, jud. Vilcea). Comuna Costesti se afla pe soseaua Rimnicu-Vilcea - Tg. Jiu, iar de la aceasta pina la Minastirea Bistrita sint 7 km. De aici se urca apoi inspre nord vreo 15 min pe poteca care pleaca din spatele minastirii (fig. 155).
Descriere. Pestera a fost sapata de apele Bistritei in calcarele jurasice ale masivului Vinturarita. Ea prezinta trei deschideri {A, B, C), toate cu orientare estica, dar accesibila este numai deschiderea sudica A, la care se ajunge urmind poteca indicata mai sus si care linga deschidere se termina cu citeva trepte si un parapet de fier. Deschiderea, relativ mica, da acces intr-un culoar la inceput ingust, scund si bine ventilat de curentii de aer. Dupa aproximativ 15 m culoarul se mai largeste si se poate merge fie inainte inspre scara, fie la dreapta (inspre nord), unde se poate trece cu destula greutate, pe deasupra unui imens bloc ramas suspendat, in etajul superior al pesterii (c), format dintr-un culoar scurt, terminat cu o salita (fig. 156).
Daca se continua drumul inspre scara, se ajunge in etajul inferior al pesterii (a), reprezentat printr-o galerie larga, care continua si la dreapta si la stinga. Aceasta galerie alcatuieste pestera propriu-zisa. Din ea se poate merge in etajul mijlociu (b), cu deschidere in dreptul scarii si care la inceput este larg si inalt, apoi se strimteaza si se termina cu doua bazinase cu apa, punct denumit de localnici Izvorul. Tot din galeria principala se poate ajunge la deschiderea mare a pesterii (C), dupa ce se coboara inca o scara de piatra. Aici se gaseste un schit zidit pe la 1635, in timpul lui Matei Basarab, de catre calugarii Macarie si Daniel si renovat in 1916.
In sens opus, galeria continua ; dupa ce descrie un arc de cerc ea revine in dreptul celei de a doua scari. Interesant de semnalat este faptul ca pe parcursul acestei galerii se gasesc colonii de lilieci si o nisa In peretele sting amenajata intr-o capela cam in acelasi timp cu schitul, de catre calugarii Macarie si Daniel. In aceasta capela erau duse in timpul noptii moastele Sfintului Grigore Decapolitul care in timpul zilei erau expuse la schit.
Pestera este saraca in formatiuni concretionare. Prezentind mai multe deschideri, ea are un caracter dinamic, fiind ventilata atit vara, cit si iarna. Datorita caracterului dinamic, amplitudinea variatiilor de temperatura este mare, atingind in Sala Liliecilor, de exemplu, 16,5°C (iarna temperatura este in medie de 2,5°C, iar vara de 14°C). Ceva mai umede si cu o temperatura mai constanta (variind intre 10° - 13°C) sint cele doua culoare care alcatuiesc etajele mijlociu (b) si superior (r).
Pe podeaua galeriei, in locurile In dreptul carora se instaleaza pe tavan coloniile de lilieci, se gasesc depozitele de guano (atingind un volum de aproximativ 10 vagoane si o adincime maxima de 1,70 m), in care misuna o multime de vietati guanofile, ca diptere, coleoptere, acarieni si colembole. Pe pereti, mai ales in dreptul guanoului, se vad multe diptere si araneide. Dintre speciile de lilieci, una se gaseste in permanenta in pestera: Miniopterus schreibersi; altele, ca Rhinolophus ferrumequinum, Vespertilio pipistrellus (in crapaturile peretilor), Plecotus auritus si Barbastella barbastellus, apar aici numai in lunile de iarna, iar Myotis myotis si M. oxygnathus sosesc in pestera primavara pentru reproducere si pleaca toamna. Mai importante Insa sint speciile tro-globionte care populeaza aceasta pestera: Trachysphaera racovi-tzai, Lithobius decapolitus, Nesticus hungaricus, N. simoni (probabil troglobionta), Onychiurus closanicus si Sophrochaeta sp.
Fig. 156. Pestera Liliecilor de la Minastirea Bistrita (nr. 121), dupa M. Dumitrescu & al., 1955.
Masivul Stogu-Vinturarita, in care este sapata aceasta pestera, reprezinta cel mai estic masiv in Carpatii Meridionali care adaposteste fauna troglobionta. Pentru aceasta, cit si pentru faptul ca numarul speciilor troglobionte descoperite aici este destul de ridicat, importanta biospeologica a pesterii este mare. Apoi, pestera se incadreaza intr-un complex de obiective turistice importante, dintre care amintim Minastirea Bistrita, Minastirea Arnota si Cheile Bistritei.
Conditii de vizitare. Pestera este usor de parcurs si nu necesita un echipament special, ci numai mijloace de iluminare.
|
