Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






TRASEE TURISTICE CHEILE TURZII

geografie











ALTE DOCUMENTE

Marea Neagra
Romania - date generale
Sankt Petersburg
Casablanca
FIsĂ DE LUCRU- DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI
capitala continentala Africa
MUNTII SUREAN ALPINISM
SCHIUL ALPIN
METEOROLOGIA SI ALPINISMUL
"Vatican -descriere generala"


TRASEE TURISTICE

PLIMBARE PRIN INTERIORUL CHEILOR

Punctul de pornire spre traseele de turism este, cum am spus, cabana Cheile Turzii, unde se gasesc si indicatoarele cu semnele marcajelor ce strabat īntreaga regiune. Tot aici, la vedere, este plasat si panoul ce avertizeaza ca din acel loc īncepe rezervatia naturala Cheile Turzii.

Din spatele cabanei, asadar, coborīm treptele ce dau īn drumul spre moara veche, un adevarat "tunel" de verdeata. In fata morii, dezafectata acum cītiva ani, poposim pe o banca, de unde putem admira o prima panorama a Cheilor. Versantul stīng se deschide generos, īn prim-plan avīnd Povīrnisul Emil Pop plin de vegetatie.

Deasupra lui se ridica, sprijinind parca cerul, stīncaria Hornului Vulturilor. In adīncime se esaloneaza Peretele Marac, Turnul Bors, zona celor doua Alghine, Turnul Galben si Peretii Pri-poanelor, fundalul peisajului fiind ocupat de Peretele Urias; sus, la īnaltime, se profileaza īn zare Crucea Sīndulestilor, constructie din metal, vizibila de la mari distante. Versantul drept al Cheilor īl vom descoperi treptat, pe masura ce vom avansa, deoarece padurea ce acopera Coltul Mischiului ne limiteaza privelistea asupra acestui versant. Doar o portiune din creasta zimtuita a Peretilor cu Trepte si catargul de la Belvedere pot fi zarite īn departare.

De la banca de lemn plecam mai departe. Trecem printr-un desis de tufisuri si poposim pe malul rīului Hasdate, cītiva metri mai la vale de impozantul pod metalic arcuit peste apa.

Aici, cu emotie, bucurie si curiozitate ne pregatim sa intram īn defileul numit Cheile Turzii. Vom strabate defileul īncsrcīnd sa recunoastem zonele prapastuite ale versantilor, precum si locurile de acces la baza traseelor alpine, raspīndite pe toti peretii vaii. Cum descrierea intrarilor si a turelor alpine formeaza obiectul altui capitol al cartii, vom nota de fiecare data numerele si denumirea traseelor la baza carora se poate ajunge pe cararile desprinse din poteca Cheilor.

a)       Īnainte de trecerea podului, pe malul stīng al rīului, urmīnd linia de tarm, se poate ajungem la traseele nr. 1 - "Hornul Maroc", nr. 2 -  ,,Fisura Maroc", nr. 3 - "Creasta lui Mihai Bors".

Traversam albia Hasdatelor pe podul metalic, primul pod din Chei. Coborīnd scarile acestuia, sīntem īnconjurati dintr-o data de desisul padurii Mischiului, loc īnviorat de trilurile si cīntecele pasarelelor, de joaca si salturile veveritelor.

Avem acum ocazia sa vedem de aproape pīlcul de pini, crescuti sub altitudinea lor normala, fiind plantati īn acest loc īn 1917 de locuitorii comunei Cheia (proprietarul de atunci) īn urma incendiului din 1907. La piciorul podului, putin īn stīnga, apar marcajele a sase  trasee turistice: triunghi rosu, indicīnd accesul j la cabana Buru, punct rosu, aratīnd calea spre  circuitul crestelor, banda galbena - accesul la Izvorul Popii - Cascada Ciucas, triunghi galben, ce īndruma spre cascada Ciucas - sat Cornesti, cruce rosie si banda rosie, primul marcaj semnalīnd drumul prin Petrestii de Jos - Iara spre Complexul turistic Baisoara, al doilea, tot prin Petrestii de Jos, la Deleni, si de aici la cabana Faget, Cluj-Nopoca.

Pentru plimbarea prin Chei propusa de noi, o vom lua pe un drum larg de pamīnt, ca o alee de parc, drum ,,gītuit" din loc īn loc de asaltul vegetatiei. La un moment dat, o spartura īn frunzisul copacilor ne da prilejul sa vedem contrafortul Turnului Bors, detasat singular din versantul stīng.

Continuam mersul pe poteca pīna cīnd īn stīnga noastra se pravale stīncos abruptul malului drept, īn dreapta aparīnd īnaintea ochilor apa Hasdate.

b)       De aici putem ajunge, dupa ce traversam rīul pe pietre, la traseele nr. 7, nr. 2, nr. 3.

Pe partea dinspre apa, poteca este sustinuta de un zid de sprijin si ridicata cam la doi metri deasupra oglinzii apei. Deasupra noastra o arcada de piatra boltita peste poteca anunta povīrnisurila Turnului de Jos si cele ale Peretilor cu Trepte.

Īnaintam pe poteca daltuita acum īn stīnca malului drept si lasam privirea sa alerge sloboda pe versantul de vizavi, unde īntre steiurile de stīnca se latesc cele doua poienite īnclinate ale Alghinelor: Alghina 1 si Alghina 2. Peste ele creste spre cer Peretele Alghinelor, continuat spre amonte de Creasta Sura. Īn fata Crestei Sure, ocupīnd primul plan si strajuind Alghina 2, se ridica maiestuos Turnul Galben. Ne continuam drumul si dupa circa 50 rnetri coborīm cīteva trepte sapate īn patul potecii, iesind īn zona unde cursul Hasdatelor este strīmtat de versanti si unde, pe cel de-al doilea podet, se trece pe versantul stīng al vaii.

c)       Fara sa parasim malul drept, ocolim podetul si prindem fosta poteca pe care o urmam pīna īn dreptul unei vai de torent. Aici este accesul la baza traseului nr. 50 - "Morcov".

d)      Pe versantul stīng, dupa podet, imediat īn dreapta, se observa o potecuta mergīnd īn sensul de curgere al nulul, care ne conduce la traseele nr. 4 - "Creasta Sura" si nr. 5 - "La Tisa".

Aval de pod, la cītiva metri, īn versantul stīng se deschide, la nivelul apei, concavitatea unei grote, usor de remarcat. Īndata dupa podet, īnaltīnd privirea, reusim sa vedem, pe coasta dreapta, ceva din maretia Peretelui Vulturilor, la piciorul caruia, nezarita din poteca, se adīnceste īn munte "Pestera Ungureasca". Mai departe poteca se afunda īntr-o padurice crescuta īn lunca rīului si īntinzīn-du-se pīna la bara Peretilor Pripoanelor. Ne strecuram urmarind drumeagul, sprijinit spre apa de un zid, pe līnga peretii verticali, īn penumbra frunzisului copacilor.

e)       La circa 170m de locul unde se gaseste o placa comemorativa, din poteca se observa linia 

        pitoanelor din traseul nr. 43 - "Turnul Galben".

Parcurgem aproape 170 metri si poposim pe un colt de stīnca ce sugruma valea, ivindu-se acum ocazia sa cercetam īn voie larga priveliste asupra Peretelui Vulturilor. Aproape de apa, se mai vede īnca urma drumului abandonat de pe malul drept, sapat īn stīnca de sub Politele lui Bielz.

De la īnaltimea potecii, pe niste trepte scobite īn piatra, coborīm chiar pe plaja nisipoasa a rīului. In aceasta portiune de la nivelul apei gasim amestecate cu pietris, nisip si crengi cablurile si traversele unuia dintre fostele poduri suspendate, ramasite ce amintesc de puterea destructiva a Hasdatelor. Lunca nisipoasa se termina īn dreptul unui pragulet de stīnca, calea noastra luīnd-o īn dreapta, iar valea Hasdatelor arcuindu-se spre stīnga, īntr-o curba larga. Condusi de poteca ce ia treptat īnaltime, ne oprim la un moment dat īntr-un cot al ei, descoperind īnaintea noastra o perspectiva generoasa a ambilor versanti. Privirea ne este retinuta la īnceput de masivitatea Peretelui Urias din versantul stīng, ca apoi, aruncīnd ochii vizavi, sa vedem creasta ascutita a Coltului Crapat si, dincolo de ea, meterezul Coltului Sansil. Deasupra noastra, Peretii Pripoanelor ascund īn adīncimea lor creste si colturi stīncoase, jgheaburi si scocuri.

f)        Chiar din poteca, spre dreapta, se desface o cararuie usor vizibila ce suie pantele abrupte spre baza traseelor din Peretii Pripoanelor: nr. 6 - ,,Priponul Mare", nr. 7 - ,,Īntre Pripoane I", nr. 8 - "Intre Pripoane II", nr. 9 - "Priponul Mic". Tot de aici trecem printr-o strunga numita Furca, aflat deasupra Jgheabului Fioros, pentru intrarile īn traseele nr. 10 - "Erasmus Nyįrįdy" si nr. 11 - "Peretele Caprelor".

Pe povīrnisurile īnierbate ale Pripoanelor, accesibila numai alpinistilor din cauza īnclinatiei terenului, se afla, descoperita si botezata chiar de ei, pestera "Erasmus Iuliu Nyįrįdy ".

Continuam drumul ce serpuieste printre bolovani, copaci si tufisuri, care se apropie tot mai mult de piciorul Peretelui Urias, si iesim īn dreptul celui de-al treilea pod chiar la baza masivului. Din acest punct, Peretele Urias ni se dezvaluie īn toata plenitudinea, impresionīndu-ne cu verticala lui, prelungit spre culme cu o īnlantuire de pereti si creste ce trec de 300 metri. La mare īnaltime, distingem, pe abruptul peretelui, mici brīne, crapaturi si alveole īn care cresc diverse plante, īn dreptul peretelui, albia Hasdatelor formeaza un S, loc care a fost numit Balta Cotita. De pe bolovanii īngramaditi de rīu aici putem cuprinde cu ochii o zona mai larga a peisajului oferit de versantul stīng.

Peste apa se īnalta, ca o caciula, Vīrful lui Pusoariu, iar īn spate si peste el - cocoasa rotunjita a Coltului Lat sau, cum īi mai spun alpinistii, Coltul Rotunjit. La poalele lui se gaseste Pestera Binder, alt gol carstic demn de vizitat.

Cum īl privim, Coltul Lat are īn dreapta o limba de grohotis cunoscuta sub numele de "La Cigai", ce īl separa de impresionanta lama calcaroasa a Coltului Crapat. Coltul Crapat iese clar īn evidenta, detasat de fundalul format de peretele Suurime de o vaioaga īngusta.

Ocolind bolovanii, ne īndreptam spre podet si, cīnd ajungem pe malul celalalt, coborīm atenti o placa spalata, cu mici scobituri īn ea pentru sprijinul piciorului. Urcam īn continuare o ruptura de panta si mergem mai departe printr-un tunel verde de arbusti.

Iesim la larg īn lunca rīului, īntesata toata de bolovani, tufisuri si fragmente uscate de copaci, īn dreptul Baltii Cotite, la locul numit Mijlocul Cheii. De aici putem vedea mai bine verticalitatea Peretelui Urias, sprijinit īn acest cot al rīului de un contrafort iesit chiar din apa.

g)      Trecem rīul pe bolovanii de la baza Peretelui Urias, unde este accesul īn traseul nr. 12 -   "Madona Neagra". Amonte, 10 m de traseul nr, 12, se afla baza traseului nr. 13 - "Vigh Tibor".

Catarīndu-ne pe un fel de trepte, prindem din nou poteca situata cam la doi metri īnaltime, poteca taiata īn stīnca pentru a usura plimb 929m128j area prin Chei. Avīnd o latime de numai un metru sau chiar mai putin, ea urmareste toate sinuozitatile versantului īn care a fost scobita. Dupa cītiva metri īn versantul drept apare o treapta stīncoasa cam de 1,50 m īnaltime, continuata īn sus de un jgheab plin de pietre, tufisuri si arbusti.

h)       Urcam treapta stīncoasa si jgheabul prinzīnd deasupra cararea ce ne scoate la intrarile īn traseele: nr. 36 - "Creasta Coltului Crapat", nr. 37 - "Metalul", nr. 47 - "Fisura soimilor", nr. 38 - "Peretele Suurime", nr. 48 - "Traseul Frontal Suurime", nr. 49 - "Pajura", nr. 39 -"Creasta Matematica", nr. 40 - "Peretele sudic al Coltul Rotunjit", nr. 41 - "Frontalul din Coltul Rotunjit".

Din locul unde am ajuns privim din nou, pe malul opus, Peretele Urias pe care īl vedem cum se prelungeste spre amonte cu Peretele Porumbeilor, aflat deasupra unui mare prag stīncos denumit Padini.

i)        Pragul stīncos Padini reprezinta plecarea īn traseele nr. 14 - "Peretele Porumbeilor" si nr. 44 - "Diedrul Porumbeilor".

Dincolo de Peretele Porumbeilor, īn departare, se zareste partial "Cosul Hili" sau "Grota lui Hili" si partea superioara a catedralei pietroase, Coltul Cosului sau Turnul Ascutit. Ridicīnd privirea spre abruptul malului drept descoperim iarasi muchia īngusta a Coltului Crapat si, mai departe, Coltul Sansil pe care deslusim mai multe turnulete, crapaturi si grote rezultate īn urma actiunii factorilor atmosferici.

Urmam drumul īntr-o curba larga si, dupa circa 100 metri, acolo unde acesta coteste scurt spre stīnga, trecem pe sub o arcada sfredelita īn versant, īntocmai ca un tunel, caruia īi lipseste un perete. Putin mai departe de acest pasaj, avem prilejul sa vedem, pe malul stīng, la nivelul apei, o grota aproape sferica. In scurt timp apoi, ajungem la a doua excavatie īn versant. Spre deosebire de prima, aceasta are podina de beton si balustrada, dedesubtul ei forfotind apa. La cītiva pasi mai īncolo, pe niste trepte scobite īn stīnca potecii, sosim la cel mai important izvor din Chei, sipotul Cheii, care are un debit variabil.

sipotul Cheii siroieste de sub pietrele acoperite cu muschi ale Surducului sipotului, partea inferioara a Zurusului Cetatii, o limba uriasa de grohotis īntinsa īn sus pīna aproape de Polmoane. In perioadele ploioase si de topire a zapezii, sipotul Cheii arc un debit atīt de mare īncīt īi stropeste pe toti cei care trec prin preajma lui; īn schimb, pe timpul verii, abia curge.

Dupa ce ne-am ostoit setea, urcam cīteva trepte ale potecii si ne oprim sa admiram cea mai interesanta forma de relief din cuprinsul Cheilor Turzii; de fapt, este vorba de un complex alcatuit din Cosul Hili si Coltul Cosului sau Turnul Ascutit !

In prelungirea Peretelui Porumbeilor, dincolo de un umar stīncos, la mare īnaltime, se profileaza golul imens al unui horn, prin care, de jos din poteca, la anumite ore din zi, se poate zari albastrul cerului. Cunoscut din batrīni cu numele de "Cosul Hili", el mai e denumit de catre alpinisti si "Grota lui Hili" sau "Hiliodul".

De sub el se alungeste spre apa o limba īngusta de grohotis, īntrerupta īn partea inferioara de o saritoare. In stīnga Cosului Hili se īntinde un perete de culoare galbuie, terminat cu o muchie mai ascutita, ca o lama de cutit. De sus si pīna jos, acest perete este strabatut de hornuri si fisuri, ce separa īntre ele creste minuscule ca niste turnulete, iar pe creasta culmii se īnalta doua vīrfuri subtiri care, privite din vale, lasa impresia ca formeaza o catedrala gotica. Zveltetea si subtirimea crestei turnului i-a determinat pe turistii si pe alpinistii contemporani sa īl boteze Turnul Ascutit, īn ciuda vechiului sau nume de Coltul Cosului.

j)        La aproximativ 10 m de la sipotul Cheii, pe pantele din stmqa drumului, urca o poteca ce duce la Coltul Sansil, unde gasim traseele nr. 31 - "Sansil", nr. 32 - "Surplomba Sansil", nr. 33 - "Peretele Suspendat", nr. 34 - "Grota Sansil" si nr. 46 - "Traseul Lateral".

Parcurgem alti cītiva pasi pe poteca, atrasi fiind de prezenta unui bloc de stīnca asemanator unui zid avansat pīna la apa, care se īntinde spre piciorul Turnului Ascutit; este asa-zisul Turn Despartitor, marginit īn ambele parti de curgeri de grohotis, una venind, prin dreapta, de sub Cosul Hili, iar cealalta, prin stīnga, coborīnd tocmai de sub culme si pravalindu-se īn apa. Acesta din urma este faimosul Zurus Lung, cel mai mare grohotis din Cheile Turzii, īn care se revarsa pietrele desprinse din abruptul Zgovonilor si cele cazute din Coasta Calastur, aflata pe partea stīnga, deasupra Turnului Ascutit. Ascunsa privirii noastre, undeva sus, printre faldurile calcaroase ale Coastei Calastur, se gaseste pestera Calastur sau Labasuc.

k)      Trecem apa pe pietre prin dreptul Zurusului Lung si ne īndreptam pe grohotis spre intrarile īn traseele nr. 15 - "Grota lui Hili", nr. 16 - "Grota lui Hili" - varianta, nr. 17 - "Turnul Ascutit", nr. 78 - "Solidaritatii", nr. 79 - "Creasta Cocosului", nr. 45 - "scoala Clujeana", nr. 22 - "Garofitei" si nr. 23 - "Zburatorul".

Vizavi de Zurusul Lung, pe pantele pline de vegetatie ale malului drept, descoperim renumitul Hodinis, loc de odihna pentru excursionisti. Pe poteca ce se curbeaza īnaintam, īn directia unei cararui serpuind pe costisa malului drept. Urmarind-o, sīntem condusi, prin spatele Coltul Sansil si prin padure, la Fīntīna lui Chiper.

l)        Potecuta reprezinta cobonrea din traseele Coltului Sansil, dar poate fi folosita si pentru accesul la traseul nr. 35 - "Peretele Coltului Crapat".

Continuīndu-ne drumul, la un nou cot spre stīnga al potecii intram pe o prispa stīncoasa, ridicata la vreo doi metri deasupra vaii Hasdate, unde apa curge foarte linistita īntre cele doua maluri. Acestei portiuni de rīu oamenii locului i-au spus sugestiv "Balta lui Danila". De la īnaltimea prispei vedem, peste apa, cum se ridica, marginind abrupt rīul, un prag stīncos masiv, dominat de culmea zvelta a Crestei Frumoase.

Urmam mai departe poteca ce se apropie vizibil de apa, coborīm cīteva trepte si iesim pe un petic de nisip cu bolovani, īn dreptul celui de-al patrulea si ultimul pod din Cheile Turzii. In stīnga si īn dreapta vedem ramasitele fostului pod luat de una din viiturile anilor trecuti.

Urcīnd pe pod observam, pe malul stīng si pe cel drept, deschiderile gurilor unor pesteri mai mari, dispuse pe ambii versanti cam la acelasi nivel. Pestera de pe malul drept se numeste Ce-tateaua Mare, iar cea de pe malul sting -Cetateaua Mica. Accesul spre aceste goluri subterane se face pe pante relativ putin īnclinate.

m)     Pe līnga pestera Cetateaua Mare se poate iesi la baza traseului nr. 30 - "Coltul Cetatii".

Cele doua pesteri mentionate au fost folosite, cum am mai spus, din timpuri imemoriale de oameni. In vremurile mai apropiate de noi ele au servit ca locuri de adapost si aparare īmpotriva dusmanilor de tot felul. Chiar si azi se pot vedea ruinele zidurilor ce īnchideau gura pesterilor, transformate pe atunci īn adevarate cetati.

Din fata pesterii Cetateaua Mare examinam atenti versantul stīng, deschis generos īnaintea noastra. Dincolo de Creasta Frumoasa, īn zona Zgovonilor, zarim cele doua poienite verzi - Tisa Mare si Tisa Mica - marginite la partea superioara de Creasta Scorusului, lasata ca o cortina de piatra, iar spre vale de Zurusul Lung. Tot de aici, īn departare, remarcam, desfasurīndu-se larg, Coasta Calastur. Ne folosim de pod si traversam Hasdatele pe malul stīng, spre pestera Cetateaua Mica. In dreapta ei se deschide o mica platforma de unde putem revedea īn perspectiva o parte din peisajul natural privit īn timpul plimbarii de pīna acum.

n)      Cam la mijlocul pantei, "īntre pod si gura pesterii Cetateaua Mica, se afla intrarea īn traseul nr. 24- "Coltul Vestic". De pe mica platforma ajungem repede la baza traseelor nr. 20 - "Creasta Frumoasa", si nr. 21 - "scoala Turdeana".

Jos, sub noi, luceste un colt din Balta Iui Danila, deasupra caruia se īnalta masiv Coltul Sansil. Īn spate, dincolo de Zurusul Cetatii, remarcam peretele si creasta abrupta ale Coltului Crapat, bine individualizat pe fundalul peretelui Suurime.

Pe malul stīng, vedem spre aval cum se succed: Turnuri Despartitor, Coasta Calastur, sprijinita parca de Turnul Ascutit, si Peretele Porumbeilor.

Coborīm panta din fata pesterii Cetateaua Mica pentru a ne relua excursia spre capatul amonte al Cheilor. Observam ca deja valea se largeste si versantii nu mai au īnaltimi ametitoare si pereti abrupti; numai malul stīng, pe care mergem, mai ridica din loc īn loc la verticala cīte o creasta. Dupa pod, īnspre amonte, albia rīului Hasdate este mai lata si cu multi bolovani īn ea; este zona cunoscuta sub numele de "Bolboana". Cam īn dreptul Bolboanei, pīna īn poteca, ajunge coama pietroasa a Crestei Scorusului. Depasim acest bot de deal si putin mai departe trecem de cīteva trepte ale potecii si dam, īn dreapta noastra, de o concavitate mare sapata īn stīnca Crestei Scorusului.

o)      Sīntem līnga baza traseelor nr. 25 - "Peretele Scorusului", nr. 26 - "Brīnele de Piatra" si nr. 27 - "Fisura Scorusului".

Urmam īn continuare drumul nostru, care coteste mult spre dreapta, īndepartīndu-se de rīu, si se strecoara printre bolovani, tufisuri si arbusti. Curīnd ajungem īn dreptul altui umar stīncos pravalit īn poteca dintr-o culme īnsirata pe versant.

p)      La 20 m de poteca se gaseste intrarea īn traseul nr. 28 - "Gabor Francisc".

Trecem si de acest umar stīncos si la cītiva metri īntīlnim un alt bot de deal prelungit īn sus de o creasta īn trepte.

q)      Este locul unde se desfasoara tura alpina nr. 29 - "Concurs".

Odata ocolite aceste ultime tancuri de piatra, dam de o ruptura de panta avīnd un bolovan urias sub ea. Ne sprijinim de bolovan si, pe treptele practicate īn poteca, coborīm īntr-o vale larga plina de bolovanis si cu foarte multa vegetatie, pentru a poposi la partea inferioara a Grohotei Morarilor. Aici vom observa ca printre pietroaie, copaci si tufe, se furiseaza la deal o potecuta, pe care daca o urmam vom iesi aproape de culme, īn padurea Morarilor. Valea Grohotei Morarilor este marginita īn dreapta de o costisa cu stratificatie evidenta, poate o ramificatie a Polmoanelor, alungita pīna īn apa rīului Hasdate. Intrucīt īngreuia drumul īn Chei, īn aceasta creasta a fost sapata o trecere cam de 1,20 m latime si trei m īnaltime primind si numele de "Portita". De la īnaltimea ei, se observa īn versantul stīng un fel de pestera cu tavanul partial cazut, ramīnīnd īn picioare doar niste coloane. Este sura lui Balica, loc pitoresc unde, cum spune legenda, s-ar fi adapostit cīndva un viteaz luptator al acestor meleaguri, Nichita Balica. Peste apa, versantul drept este acoperit pīna aproape de rīu, de asa-zisa Padure a Cheii.

Lasam īn urma sura lui Balica, intrīnd īntr-a zona inundata de vegetatie, unde poteca este aproape astupata de tufisuri si arboret. La un moment dat, drumul este barat de stratele celebrelor Polmoane, care ajung pīna īn apa. Aici avem prilejul sa observam structura ca de zid a acestei formatiuni geologice, marturie a erelor de mult apuse.

Dupa Polmoane, pe malul drept al Hasdatelor, vedem tīsnind de sub patura de iarba uni ultim colt de stīnca, care are numele de Stīnca Mica. Daca vom strabate īnsa Cheile Turzii, īn sensul amonte-aval, Stīnca Mica ne va anunta de patrunderea īn lumea de piatra a Cheilor Turzii.

Din dreptul Stīncii Mici plecam mai departe, poteca scotīndu-ne curīnd la ruinele fostelor mori construite aici. Deasupra acestor ramasite, panta īnierbata a Plesului, strapunsa din loc īn loc de blocuri calcaroase, suie piezis, spre culmea versantului stīng.

Iesiti la larg īn capatul din amonte al Cheilor Turzii, lasam ochii sa rataceasca pe orizontul liber acum, deschis generos, unde, departe īn zare, se vede comuna Petrestii de Jos.

CIRCUITUL DE CULME AL VERSANŢILOR

1. VERSANTUL STĪNG

                Marcaj: punct rosu  Timp: 2-2½ ore

Dupa ce am vazut Cheile Turzii din poteca defileului, impresionati de īnaltimea peretilor si originalitatea dispunerii lor īn spatiu, sa īncercam sa le privim si de pe culme, descoperindu-le si astfel.

De la cabana ne īndreptam spre paduricea Vapii. Patrundem īn ea imediat īn stīnga bufetului si ne angajam, ghidati de marcaj, pe serpentinele potecii cunoscute si sub numele de Drumul lui Bors. Urcam agale panta ce suie pieptis si cīnd paduricea se rareste, zarim, deasupra capului, cleanturile stīncoase de Cornului Cheii. Parasim poteca si ne strecuram pe la poalele peretelui ridicat la circa 20 metri spre īnalt din pasunea Povīrnisului "Emil Pop". In scurt timp poposim līnga o grota numita pestera Anton, īn fata acestei grote de mici dimensiuni facem un popas si cautam cu ochii zarea larg deschisa si adīncimea Cheilor de sub noi.

r)       Pe līnga baza peretilor se poate ajunge la intrarea īn traseele nr. 42 - "Hornul Vulturilor" si nr. 51 - "Hornul Ascuns".

Remarcam imediat firul argintiu al pīrīului Vapii curgīnd prin fata terasei unde este instalat campingul, bufetul si cabana Cheile Turzii. Dincolo de paduricea crescuta pe malurile acestui pīrīu, comuna Sandulesti ne apare ca o aglomerare de casute, legata prin snurul albicios al soselei de municipiul Turda, īnaintea cabanei se īnalta colina domoala a Dealului Alb scobit de vechea si acum parasita cariera de alabastru. Un plai īnierbat īl leaga de Dealul Ascutit, pe care serpuieste drumul venind de la Turda prin satul Cheia.

Cam pe acelasi aliniament cu cele doua dealuri si vizavi de Padurea Mischiului, Dealul Lupului īsi lasa coasta īnclinata spre rīul Hasdate. Īndaratul acestor dealuri se lateste podisul Pordeiului strabatut de Drumul Domnilor ce duce la Turda, drum ce va constitui etapa de excursie pentru noi. Īn ceata departarii se desluseste municipiul Turda, trimitīnd spre bolta coloane de fum, semn al bogatei activitati industriale desfasurata īn oras. Departe, īn dreapta, lucesc īn lumina zilei acoperisurile comunei Mihai Viteazu ocolita de apele argintii ale Ariesuiui.

Impresionati de perspectiva orizontului larg din fata noastra, ne īndreptam ochii spre locul de intrare īn Cheile Turzii, privirea alunecīnd pe panta vertiginoasa a Povīrnisului ,,Emil Pop", unde, jos īn vale, se zareste minuscula cladirea fostei mori. Cu putin noroc, printre tufisurile si arbustii ce īmbraca Povīrnisul "Emil Pop", putem surprinde alergarea sprintena a caprioarelor din zona. Peste apa Hasdatelor, īn cotul pe care-l face aceasta cīnd paraseste Cheile, ni se dezvaluie un petic de padure cu verdels frunzisului mai īntunecat; sīnt pinii crescuti īn mod neobisnuit la aceasta altitudine! Padurea de conifere continua pe versant pīna sub cortina de piatra a Stīncariei Borza cu padurea Mischiului, si aceasta dominata de Coltul Mischiului. De sus, de sub Coltul Mischiului, coborīnd spre apa, se īnsiruie creasta Peretilor cu Trepte, īn spatele careia, spre interior, se ridica semete Turnul de Jos si Obeliscurile. Ceva mai jos de mijlocul Peretilor cu Trepte, īntr-o curmatura strajuita de un catarg, se afla punctul numit Belvedere.

Dupa aceasta prima examinare cu privirea a malului drept, revenim īn poteca, ocolim Cornul Cheii si zona stīncoasa Muruna si iesim la larg pe platoul Dealului Sīndului, cum mai este numit versantul stīng al Cheilor. Ne orientam dupa marcajul punct rosu vopsit pe pietrele ce apar ici si colo din tapsanul culmii si trecem prin dreptul Hornului Vulturilor, prapastuit spre vale. Printre tufisuri, ferind bolovanii raspīnditi pretutindeni pe culme, urmam marginea partii de sus a platoului, atenti sa nu alunecam īn abrupt. Depasim locuri pitoresti precum Peretele Marac, Turnul Bors, Peretele Alghinelor cu cele doua poienite de la poale Alghina 1 si Alghina 2, Turnul Galben si Creasta Sura - toate acestea putīnd fi vazute mai bine īn timpul excursiei pe malul drept.

Luīndu-ne dupa marcaj, ajungem curīnd la un povīrnis īnierbat, Dosul Cosului, ce se pravale spre afundul vaii. De aici ni se ofera o alta perspectiva a malului drept, dominat de steaua metalica, vizibila de departe. Spre deschiderea din aval a defileului se profileaza creasta zimtuita a Peretilor cu Trepte, strajuita la partea superioara de Turnul de Jos si sprijinita, cam pe la mijloc, de Obeliscuri, īntoarsa putin spre noi, astupīnd vederii jgheaburile din spate, platosa calcaroasa a Peretelui Vulturilor impresioneaza prin masivitatea si verticalitatea ei. La piciorul acestui perete deslusim gura neagra a unei pesteri ce se afunda īn stīnca. Este pestera Ungureasca, cea mai mare si adīnca pestera din cuprinsul Cheilor Turzii. Din culme, prin stīnga Peretelui Vulturilor, se lasa un tapsan īnierbat ca o pīlnie denumit ,,la Dos". Acest povīrnis napadit de vegetatie e prelungit spre rīu cu valea unui zurus sau grohotis, cunoscut sub numele ,,La Cigai". Impozantul Perete al Vulturilor se continua, spre apa, cu cīteva spinari stīncoase, Politele lui Bielz, īn apropierea carora sta ascunsa Pestera Filimon.

Imediat sub platoul bombat al Culmii Mīnastirii, cum se numeste partea din Dealul Bisericii ce formeaza versantul drept al Cheilor Turzii, ies īn evidenta turnuletele Crestei Wolff, din stīnga Cigailor. Aceasta creasta este dispusa transversal pe impunatorul perete al Coltului Lat si separata de el printr-un vīlcel. Aceasta viguroasa forma de relief a primit numele de Coltul Lat din cauza crestei tesite si usor bombate, cīt si din cauza peretelui neted larg extins. El mai este cunoscut si sub numele de Coltul Rotunjit, botezat astfel de alpinisti. La poalele Coltului Lat, care se termina īn īngramadirea haotica de bolovani si tufisuri a Cīmpului Prodan, se deschide gura scunda a pesterii Binder. Sub Coltul Lat, unit printr-o sa cu el, remarcam "caciula", putin īnalta, a Vīrfului Puscariu, īnconjurat si el la baza de bolovanisurile Cīmpului Prodan.

Īn apropierea acestor forme de relief, se desfasoara limba grohotitica a Zurusului "La Cigai", care, deasupra grohotisului Prodan, se īngusteaza mult, terminīndu-se deasupra unui jgheab, īn cealalta parte a Cigailor si vizavi de zona descrisa mai sus, urca abrupt spre īnaltimi stīnca zvelta a Coltului Crapat avīnd o muchie subtire si culmea crestata, īn spatele Coltului Crapat, o vaioaga īl separa de impozantul perete al Suurimei, ce formeaza fundalul peisajului. Peretele Suurime pare, vazut de pe versantul stīng, alcatuit dintr-o succesiune de coloane, iar capatul lui de sus formeaza marginea Culmii Mīnastirii. Pe culme, spre interior, cam pe la jumatatea peretelui Suurime, se ridica steaua metalica, un principal punct de reper al malului drept.

Parasim Dosul Cosului si mergem mai departe īn cautarea unui alt loc de unde sa putem vedea cīt mai bine cei doi versanti. In trecere depasim Peretele Urias aflat sub noi (pe care nu īl putem vedea) si intram īn zona pe care localnicii o numesc "Gradina". Ceva mai jos, ni se īnfatiseaza privirii trei vīrfuri despartite īntre ele prin vaioage pline cu vegetatie. Pe un fagas stīncos plin cu tufisuri, ne orientam spre cel de-al doilea vīrf, pe care este implantata crucea metalica, vizibila chiar de pe Podisul Pordeiului. Coborīm cu grija un hornulet, apoi, pe o potecuta vizibila, ne strecuram printre arbusti si dam de al doilea hornulet, cam de trei metri īnaltime, ce ne conduce pe tancul Crucii Sīndulestilor. Din prima clipa, impresia orizontului larg deschis si a panoramei Cheilor este coplesitoare. Spre aval īntrezarim firul argintiu al Hasdatelor iesind īn larg dintre Povīrnisul "Emil Pop" si paduricea de pini. In amonte, recunoastem Capatul de Sus al Cheii si, ceva mai departe, spre linia orizontului, īngramadirea de case a comunei Petrestii de Jos. In imediata noastra apropiere, dupa o creasta a tancului, se īntinde spre apus repezisul unui tapsan īndreptat catre Cosul Hili, ghicit undeva mai jos.

Plecam de pe vīrful ce pare suspendat īn vazduh si, pe aceeasi cale, ne īntoarcem pe culme la Coltul Sīndului, de unde marginea platoului coteste brusc īn unghi ascutit spre nord. Aici zabovim din nou, atrasi de imaginea celuilalt mal si a īmprejurimilor de sub Coltul Sīndului.

Din punctul nostru de observatie coboara īn adīncime o coasta bine īnierbata ce se termina īn creasta de culme a Turnului Ascutit. Vazut de sus, Turnul Ascutit nu mai are acea impozanta data de īnaltime.

Intorcīnd privirile de la Turnul Ascutit spre nord, descoperim Coasta Calastur sprijinind ca un parapet extremitatea platoului. Toata fata Coastei Calastur este brazdata de o multime de jgheaburi, vīlcele si fagase, īntre ele ridicīndu-se colti si creste stīncoase, ca niste pilastri. Din ele se desprind sfarīmaturi de roca ce se rostogolesc la piciorul pantei īn Zurusul Lung, cea mai īntinsa limba de grohotis din Chei, plecat chiar de sub culme si stavilit la partea inferioara de rīul Hasdate si Turnul Despartitor. Acesta din urma separa Zurusul Lung de grohotisul scurs de sub Cosul Hili.

Pe celalalt versant iese puternic īn relief Coltul Crapat, dezvaluindu-si peretele dinspre vale prabusit vertiginos īn jos. Īn spatele lui, observam, la marginea superioara a peretelui Suurime, un prag stīncos avīntat deasupra prapastiei, caruia localnicii i-au dat numele de "Strana". Dincolo de creasta orizontala a Coltului Crapat ies īn evidenta cīteva crestulite, terminate, la partea de jos, īntr-o vaioaga ascendenta īndreptata spre poiana povīrnita "La Cīrlige". Mai sus, pe culme, se gaseste punctul numit Capul Cheii, de unde Culmea Mīnastirii īncepe sa piarda din altitudine, coborīnd mereu spre satele Petrestii de Mijloc si Petrestii de Jos.

Īn ultimul timp, din cauza vegetatiei crescute abundent, īn zona de sub caldarea "La Cīrlige" si din dreapta Coltului Crapat, nu se mai poate vedea intrarea la pestera Ascunsa. De asemenea, din aceeasi cauza, nu mai pot fi recunoscute faimoasele strate ale Polmoanelor, dar putem distinge partea superioara a Zurusului Cetatii. Līnga el se reliefeaza crestetul Coltului Sansil, īnapoia caruia se gaseste saua Sansil, pasaj de coborīre pe Zurusul Cetatii.

De la īnaltimea Coltului Sīndului ramīne nevazuta partea inferioara a Zurusului, si anume Surducul sipotului, locul de sorginte al sipotului Cheii, īnaintam mai departe, aproape de marginea Coastei Calastur si, dupa aproximativ 100 metri, ajungem la o zona circulara, crateiforma, īnfundata cu vegetatie. Avem īn fata ochilor o dolina mare, cu un diametru de aproximativ 20 metri, creata īn urma actiunii apei asupra calcarului, cunoscuta sub numele generic de Dolina. De la ea, ne īndreptam pasii spre linia ce marcheaza povīrnirea versantului si remarcam o potecuta ce coboara īn trepte, formate de pietrele iesite din versant si īmpiedicata de tufisuri si arbusti. Ne angajam pe ea si, īn cīteva minute, poposim īn fata celei mai interesante pesteri din Cheile Turzii, pestera Calastur. Ineditul acestei pesteri este dat atīt de aspectul de catedrala gotica al intrarii, cīt si al interiorului īn care tavanul īn arc frīnt este sustinut de coloane caloaroase. Sapaturile arheologice au relevat, prin urmele materiale descoperite, existenta omului primitiv aciuat si aici. Printre copacii crescuti īn fata pesterii, peste Zurusul Lung si vizavi de Coasta Calastur, zarim ceva din abruptul rīpos al Zgovonilor. De la pestera revenim īn culme urmīnd din nou marcajul vopsit pe pietre. Semnul punct rosu ne calauzeste īntr-o curba larga pīna īn zona de origine a Zurusului Lung. Locul este ideal pentru a scruta valea prapastioase a grohotisului īn care se varsa pietrele cazute din Coasta Calastur si din coasta accidentata a Zgovonilor. In cuprinsul stīncariei Zgovoni, crestata de multe rīpe si jgheaburi, se īntind poienile celor doua Tise, Tisa Mica, aproape de culme, si Tisa Mare, deasupra Crestei Frumoase. Cele doua Tise sīnt flancate de puternica brazda pietroasa a Crestei Scorusului, care se īntinde de jos, din valea rīului Hasdate pīna īn Dealul Sīndului. Īn apropierea poienitei Tisg Mica, aceasta creasta are aspectul unei perdele de piatra si a fost botezata Brīna Aeriana.

La partea superioara si īn dreapta Crestei Scorusului, cum ne uitam de pe culme, īntr-un fel de amfiteatru, se dezvolta Padurea Morarilor. Cam la jumatatea versantului Crestei Scorusului ce margineste. Padurea Morarilor se adīnceste īn masiv pestera Morarilor, bine ascunsa vederii si dificil de gasit din cauza vegetatiei. De la pestera, peste o muchie zimtuita, ramificatie a Crestei Scorusului, se poate ajunge la suvoaiele de pietre ale Grohotei Morarilor ce ies de sub poala Padurii Morarilor si se scurg pīna īn albia rīului.

Dupa ce depasim pe la partea superioara Padurea Morarilor īncep sa se vada din ce īn ce mai bine stratele Polmoanelor, ele fiind aproximativ paralele cu Creasta Scorusului si conti-nuīndu-se si pe versantul celalalt. Ici-colo, ele au fost erodate, astupate de navala arborilor, arbustilor de tot felul, dar aproape de firul vaii pot fi vazute īn toata frumusetea lor.

Cam din dreptul Polmoanelor, panta culmii scade repede lasīndu-se spre ruinele fostelor mori. Pe acest parcurs tufisurile se raresc, pretutindeni īntinzīndu-se pasunea ce nu reuseste totusi sa acopere toate pietrele din fundament. Coborīm atenti coasta īnierbata a Plesului, cum se numeste aceasta portiune, ocolind placile stīncoase si bolovanii iesiti īn relief. Departe īn zare se profileaza satele Petrestii de Jos si Deleni. Curīnd, sosim la fostele cladiri ale morilor de sus, īn fata lor, peste apa, reliefīndu-se coltul Stīncii Mici. De la ruinele morilor, intrarea īn Cheile Turzii, dinspre capatul amonte unde am ajuns, pare foarte modesta, nebanuindu-se strasnica energie a reliefului din interiorul lor, modelate, īn acest loc, de pasnicul rīu Hasdate.

VERSANTUL DREPT

                Marcaj: punct rosu. Timp; 2-2½ ore.

De la ruinele fostelor mori traversam albia rīului Hasdate īn dreptul Stīncii Mici, pe bolovani sau chiar prin apa, īntrucīt adīncimea apei ne permite acest lucru[1]. La liziera padurii ce coboara pīna aproape de rīu, un stīlp indicator ne arata drumul spre culme, drum ce se afunda īn padure.

Urcam pe poteca abrupta, stricata din loc īn loc de urmele vitelor, pīna ce intram īntr-un luminis mustind de apa provenita de la izvorul Fīntīna lui Chiper. Prin stīnga izvorului, unde se gaseste un troc de beton, urmam marcajul si urcam pieptis coasta prinzīnd curīnd un drum larg batatorit ce suie īn serpentine versantul. Pe pietrele din marginea lui apare ici si colo, vopsit, punctul rosu. Aproape de culme, tufisurile īncep sa se īndeseasca, iar calea batucita de pīna acum se pierde īn pasune si īn boschete. Ne abatem putin de la marcaj, īn-dreptīndu-ne catre abruptul platoului, fiind atrasi de imaginea pe care ne-o arata Creasta Scorusului si unele vīrfuri din Coasta Calastur. Īncīlceala arbustilor īnsa ne īmpiedica sa ne apropiem prea mult si plecam mai departe īn cautarea unui punct mai bun de observatie. Curīnd pasim pe o coasta īnierbata putin īnclinata, presarata cu pietre si bolovani iesind de sub patura de verdeata, aidoma unor spinari de oi. Pe suprafetele lor apele de siroaie au sapat si sculptat diverse forme, care mai de care mai bizare. Avem ocazia sa vedem aici microrelieful de exocarst, reprezentat prin lapiezuri de diverse forme, alveole si clepsidre. Acest cīmp a fost botezat de oamenii satelor din īmprejurimi "La Bliduri"; ei au asemanat excavatiile facute īn pietre cu oalele si vasele din gospodaria lor.

La stīnga acestei zone, spre locul unde culmea se prapastuieste, se desfasoara, oarecum īn semicerc, strate'le Polmoanelor, o prelungire a celor de pe malul stīng. Strecurīndu-ne pe linga ele, iesim īntr-o mica terasa, lipsita de vegetatie, de unde se deschide o frumoasa priveliste asupra versantului stīng. Sub noi, īn adīncime, zarim apa rīului Hasdate, curgīnd domol, printre molurile abrupte. Peste apa, privirea ne este retinuta de falnica cortina de piatra a Crestei Scorusului, din care se desfac cīteva crestulete sub forma de contraforturi, una dintre ele, Creasta Frumoasa, reliefīndu-se pregnant.

Dincolo de Creasta Scorusului, īn amontele vaii si oproximativ paralela cu ea, se īntrezaresc Polmoanele, iesind precum un zid din vegetatia abundenta, īntre acestea din urma si Creasta Scorusului, desisul Padurii Morarilor suie īn prelungirea Grohotei Morarilor pīna īn platou. In fata noastra, pe calcarele cenusii ale Zgovonilor, distingem cele doua petice verzi ale Tiselor, Tisa Mica si Tisa Mare.

Īn josul terasei pe care ne aflam se pravale spre apa Zurusul Cetatii, din care izvoraste sipotul Cheii. Aproape de mijlocul lui, Zurusul Cetatii este strajuit de coltul Sansil, care e legat de versant printr-o sa īmpadurita ce faciliteaza coborīrea pe grohotis si de aici īn poteca Cheilor.

Īn dreptul seii Sansil putem sa traversam grohotisul Zurusului Cetatii si sa ajungem linga Dealul Cupola, īn care sīnt sfredelite grota "La Cuptor" si pestera Liliecilor. Dealul Cupola are la partea superioara o trecatoare, situata cam la acelasi nivel cu saua Sansil numita Trecatoarea Cupolei. Noi ne continuam traseul, īntorcīndu-ne pe acelasi drum si īnconjuram īn semicerc Caldarea Cetatii pe līnga Polmoane, iesind īn capatul lor. In acest loc, avem ocazia sa cercetam capetele de strat ale formatiunii mai sus-amintite, ridicate putin deasupra pasunii si retezate net de eroziune. si aceasta zona a fost botezata plastic de localnici cu numele de Costisata. Revenim la marginea Caldarii Cetatii, aceasta mare depresiune īnclinata īn directia Zurusului Cetatii, care se termina īn primii bolovani ai acestui grohotis. Ocolim buza Caldarii Cetatii, ajungīnd īn cele din urma la asa-zisul Cap al Cheii, unde avem din nou ocazia sa prospectam vizual atīt malul opus cīt si cel de sub noi. In primul rīnd cautam sa recunoastem locurile de vizavi, Zurusul Lung atragīndu-ne de la īnceput atentia. Se vad clar rīurile pietroase desprinse din peretii Zgovonilor si cei ai Coastei Calastur, cum se revarsa īn plinul grohotisului. Līnga apa, Zurusul Lung este stavilit de Turnul Despartitor, ridicat parca anume aici, sa-l fereasca de rostogolirea īn rīu.

Coasta Calastur, vazuta din acest loc, este astupata īn prim-plan de Turnul Ascutit, alaturi de care Cosul Hili gaureste versantul.

Mai departe vedem peretii de deasupra crestati de jgheaburi si vīlcele alternīnd cu mici polite īnierbate, toate sfīrsind īn culmea boltita a Dealului Sīndulesti.

Cu aceste alcatuiri stīncoase se īnvecineaza si se continua peretele triunghiular al Porumbeilor, īnaltat pe treapta masiva a Padinilor, dincolo de el latindu-se enorma placa a Peretelui Urias. Deasupra tuturor, sfidīnd parca golul, se ridica un principal punct de reper, Crucea Sīndulestilor, de la care zarea se prelungeste cu linia platoului. Ne īntoarcem privirea spre dreapta vaii, "inspectīnd" profunzimile versantului pe care stam, cercetīnd colturile si crestele stīncoase, viroagele si poienitele dintre ele. Pe stīnga noastra, poiana povīrnita "La Cīrlige" se lasa īn prelungirea Caldarii Cetatii, desisul vegetal ascunzīnd privirilor intrarile la pesterile Feciorilor, Ascunsa si Modoloaie. In aval, Coltul Crapat īsi contureaza creasta īngusta si orizontala separata de peretele vertical al Suurimei de un vīlcel. Pe aceasta din urma se poate iesi, trecīnd o strunga, la pestera Feciorilor, dar dificultatea accesului ne face sa-l recomandam numai turistilor foarte bine antrenati si alpinistilor. De la Capul Cheii, printre tufisuri si arbusti, mai strabatem cīteva zeci de pasi, īntr-o zona cu relief similar cīmpului ,,La Bliduri", iesind la un pinten ce avanseaza ca un balcon deasupra abruptului Suurime. Acest loc poarta numele de Strana; se pare ca īn vechime era folosit de locuitorii din vecinatate ca spatiu de sacrificiu al animalelor bolnave. Golul ce se casca sub noi ne īmpiedica īnaintarea, dar acest punct este propice pentru examinarea īmprejurimilor Coltului Lat.

Undeva jos, aproape de apa, distingem Vīrful Puscariu, iar alaturi si dincolo de el blocul pietros al Coltului Lat. Cum īl privim, prin stīnga lui, curgīnd la vale se afla limba de grohotis "La Cigai", care-l separa de stīnca zvelta a Coltului Crapat. Spre versant, "Coltul Lat" este delimitat net de firul unui vīlcel, de la care se īnalta pīna īn platou culmea dintata a Crestei Wolff. Pe partea grohotisului ,,La Cigai", coasta Crestei Wolff este brazdata de cīteva jgheaburi si vaioage, precum: Caldarea Tulogdy si Repezisul Caprelor. La poalele acestora, īn spatele cītorva copaci, e deschisa spre inima muntelui intrarea pesterii Homarilor, īn departare, vederea deschiderii aval a Cheilor Turzii este limitata de profilul de meterez al Turnului Inferior si de peretele abrupt al Vulturilor. Pe celalalt mal al Cheilor vedem din alt unghi Coltul Sīndului si Crucea Sīndulestilor, ridicate deasupra Peretelui Porumbeilor si Peretelui Urias.

De pe Strana, vīrful Peretelui Urias ne apare ca o caciula, continuata spre culme de creste ascutite si jgheaburi puternic īnclinate. Ceva mai īn dreapta, aproape de marginea platoului, fuge īnspre vale coasta īnierbata a Dosului Cosului.

Urmatorul popas al circuitului nostru pe culme este steaua de metal, bine fixata īn beton si usor de reperat. Terenul din īmprejurul ei este īntesat de bolovani mai mari sau mai mici. La stea regasim marcajul parasit īn dreptul Stranei si īl urmam, strecurīndu-ne prin īncīlceatla tufelor si boschetelor pīna ce zarim deschiderea īn amfiteatru a zonei ,,La Dos". Ne apropiem de marginea larg arcuita catre stīnga a platoului, unde se lasa spre vale panta īnierbata a clinei "La Dos". Spre deosebire de versantul stīng īnsorit aproape tot timpul zilei, povīrnisul deasupra caruia am ajuns beneficiaza mai putin de razele soarelui si, din aceasta cauza, a fost numit "La Dos", īntocmai ca la o caldare glaciara, flancurile coastei se aduna la partea inferioara, īn preajma unui grohotis alungit īn directia rīului. In stīnga noastra, remarcam iar muchia Crestei Wolff din spatele Coltului Lat, apoi coama tesita a acestuia si peretele lui pravalit la verticala pīna īn Cīmpul lui Prodan. Plimbam ochii spre interiorul costisei "La Dos" observīnd cu interes crestetul Peretelui Vulturilor. Numele si l-a luat, cu multi ani īn urma, cīnd o pereche de vulturi se cuibarisera īn acest loc.

Pe versantul stīng īncercam sa descoperim din nou Peretele Urias, care, vazut de aici, nu mai pare atīt de impunator, perspectiva diminuīndu-i dimensiunile. Tot vizavi, īn dreptul nostru, Peretii Pripoanelor īsi dezvaluie ceva din tainele ascunse īntre creste, jgheaburi si poienite, "cotropite" toate de tufe si arbusti. In adīncimile lor se ascund, inaccesibile turistilor, pestera descoperita de alpinisti si botezata de ei cu numele botanistului Erasmus luliu Nyarady si, de asemenea, celebra Furca, īnapoia Pripoanelor iese īn evidenta singular Turnul Galben, care ne limiteaza privelistea asupra poienitei Alghina 2. Īntre aceasta din urma si poienita sora Alghina 1 se prelungeste īn sus un colt stīn-cos, catre Peretii Alghinelor.

Calauziti de punctul rosu al marcajului, ne īndreptam īn directia ultimului loc de belvedere al versantului drept, Coltul Mischiului, de unde putem cuprinde cu privirea locul de iesire a rīului Hasdate din Cheile Turzii. In primul rīnd, īn prapastia deschisa la picioarele noastre observam cīteva vīlcele pravalite īn directia vaii, izolīnd īntre ele creste si colturi stīncoase dominate de coloana calcaroasa a Turnului de Jos. Sub el, ca niste contraforturi, se succed Obeliscurile, continuate īn profunzime de spinarea zimtata a Peretilor cu Trepte. Privind cu atentie creasta Peretilor cu Trepte, distingem, cam pe la jumatatea īntinderii lor, o mica degajare īn care este īnfipt un catarg: este punctul cunoscut sub numele de Belvedere, destul de greu accesibil excursionistilor neantrenati.

De la īnaltimea Coltului Mischiului avem posibilitatea sa facem cu ochii un tur de orizont cuprinzator. Versantul stīng se desface aproape ca un evantai, pornind de la Alghina 1 si terminīndu-se la Cornul Cheii si Stīncaria Muruna.

Vazut de sus, Turnul lui Bors are aspectul unei turle neīnsemnate; de la el, abruptul stīncos se restrīnge īn īnaltime spre Hornul Vulturilor, delimitat la baza de Povīrnisul "Emil Pop". Mai jos de Cornul Cheii si sub Stīncaria Muruna se īntinde padurea Vapii, care īmbratiseaza parca malurile pīrīului Vapa, catre campingul cabanei Cheile Turzii.

Plimbam ochii de la cabana la fosta moara, apoi, peste apa, la paduricea de conifere si, mai departe, spre Padurea Mischiului. Printre copacii acestei paduri lucesc stins, sub Coltul Mischiului, pietrele Grohotei Padurii.

Ne īntoarcem si, apropiindu-ne de abruptul Stīncariei Borza, avem prilejul sa admiram aceasta brusca īntrerupere a platoului calcaros deasupra Padurii Mischiului. Peste vīrfurile pomilor si ale pinilor zarim īn adīncime sclipirile argintii unduitoare ale Hasdatelor, cotind īn loc la 90° spre dreapta si disparīnd sub poala padurii, īn zarea necuprinsa, dincoio de Dealul Alb, pe suprafata īntinsa a Podisului Pordei, privirea ne aluneca spre orizontul īntrerupt de sumetirea spre cer a blocurilor si turnurilor de fabrica din municipiul Turda. Prin fata caselor īnghesuite din comuna Mihai Viteazu serpuieste rīul celebru al motilor, Ariesul. Pe līnga marginea Stīncariei Borza, subliniata de o liziera subtire de tufe si arbusti, pornim īn directia Urcusului Domol, īndrumati de marcaj. Descoperim curīnd stīlpul indicator ce ne semnaleaza calea spre cabana. Pe masura ce īnaintam, padurea se īndeseste, iar poteca se transforma īntr-un drumeag larg īn panta, pavat cu frunze vestede. Iesim apoi īn drumul marcat cu triunghi rosu, pe care-l urmam spre stīnga. Īn circa 15 minute, ajungem la podul metalic si la cabana, cu satisfactia plimbarii īmplinite.

CABANA CHEILE TURZII - MUNICIPIUL TURDA

Marcaj: cruce rosie. Timp: 2-2½ ore.

Pentru aceasta excursie trebuie sa ne alegem o zi frumoasa, cu orizont limpede, care sa permita vederii cercetarea zarii pīna departe.

De la cabana iesim īn soseaua pietruita ce duce la Turda, iar cīnd aceasta se īnclina urcīnd panta Dealului Ascutit o parasim si ne abatem īn stinga īn directia unei potecuta vizibile. Cam pe la jumatatea urcusului, īn dreapta noastra, peste sosea se īnalta un colt de stīnca, sprijinit parca de niste bolovani ciudat sculptati, denumit Straja, īn scurt timp ajungem pe un platou larg, pietruit, loc de parcare pentru autobuze, īn preajma lui īntīlnim un drum de pamīnt, flancat de stīlpii unei linii electrice de īnalta tensiune, drum folosit de tractoare si carute pentru accesul īn comuna Sandulesti. Pe un stīlp al liniei electrice apare semnul marcajului cruce rosie. De la acesta, se desfasoara peste Podisul Pordeiului īn directia municipiului Turda, īntrezarit īn zare spre est - calea cenusie de pamīnt a Drumului Domnilor. In jurul nostru, cīt vezi cu ochii, se īntind cīmpuri arate, terenurile din stīnga drumului īnciinīndu-se usor catre valea pīrīului Pordei, pīrīu care a dat si numele podisului. Un timp, parcursul Drumului Domnilor este monoton, lungindu-se īntre malurile pamīntoase ale ogoarelor. Deodata, īn partea dreapta, cīmpurile arabile se curma īn-tr-o zona intens erodata, cu vai, crovuri si rīpe, īnsufletite doar de cīteva tufe de arbusti, ce fac adapost pasaretului de tot felul. Dincolo de aceasta zona, īn zare sclipeste tremurīnd unda Ariesului, rostogolindu-se lenesa, bucuroasa ca a scapat din strīnsoarea muntilor, īnaintea noastra se ridica, īntr-un gorgan, o proeminenta a Podisului Pordei, Vīrful Hodinis, cota sa de 444 de metri reprezentīnd partea cea mai īnalta a podisului. Suim panta lina ce ne duce la semnalul topografic aflat īn vīrful delusorului, loc ideal pentru a putea face ochii roata asupra zarii necuprinse, īntīi, cum e firesc, ne uitam īndarat, īn directia cabanei de unde am plecat, prima imagine care ni se impune privirii fiind aceea a uriasei despicaturi, īn forma literei V, a Cheilor Turzii, dominīnd īntreg peisajul. De o parte si de alta a ei se īntinde culmea plata a Petrestiului, īmpartita īn doua de impresionantul defileu al Hasdatelor, Dealul Manastirii si Dealul Sīndulesti, strajuite unul de steaua metalica si celalalt de Crucea Sandulestilor. De sub faldurile de stīnca ale abruptului Dealului Manastirii, padurea Mischiului se prelungeste spre noi cu spinarile īmpadurite ale unor dealuri, dintre care luceste īn soare turla bisericii din satul Cheia.

Alunecīnd cu privirea aninata de linia platoului Dealului Manastirii, spre sud, acolo unde culmile dealurilor se-nghesuie īn trecatoarea Ariesului, vedem tīsnind masiv spre īnalta catena muntoasa a Pietrei-Secuiului. Dincolo de ea, creasta Bedeleului anunta talazuirea īncremenita īn piatra a Apusenilor, īntinsi pīna departe īn profunzimea orizontului. Urmarim cu ochii apoi calea de ape a Ariesului latindu-se īn sesul de dupa munti si īnconjurīnd aglomerarea de case a comunei Mihai Viteazu.

Ne īndreptam din nou atentia catre Cheile Turzii, de data aceasta īnsa, īn directia Dealului Sīndulesti, īn care este sapata cariera de calcar, din ea relevīnduni-se numai o portiune, īn spatele carierei se desluseste partea superioara a versantilor ce īngradesc cursul rīului Tur, alcatuind interesanta formatiune Cheile Turenilor.

La mare distanta, marginind bolta, ghicim alburia desfasurare, larg valurita, a Podisului Transilvaniei. Din vīrful Hodinisului ne rasucim īn loc, īntorcīnd spatele Cheilor Turzii si cuprin-zīnd acum zarea rasariteana deschisa catre orasul Turda, Observam ca din īngramadeala de case, blocuri si turle se napustesc spre cer siluetele zvelte si fumegīnde ale cosurilor industriale, īnconjurate toate de verdele abundent al vegetatiei.

Popasul nostru la cota 445 se īncheie cu aceasta "recunoastere" panoramica. Plecam mai departe coborīnd panta vīrfului, apucīnd din nou calea Drumului Domnilor. In scurt timp, pe partea dreapta, tivind parca marginea drumului, apare o perdea subtire de copaci, care se sfīrseste līnga ograda unei casute izolate, ascunsa sub un pīlc de arbori falnici. Din dreptul casei stinghere mai cautam īnca o data cu privirea falnica crapatura a Cheilor Turzii, īn stīnga ei, la o oarecare distanta, reliefīndu-se bine conturat versantul stīng al Cheilor Turenilor. Mergem mai departe pe podisul ce pierde din īnaltime, īnclinīndu-se usor, si, printr-o curba larga, ne apropiem de o ridicatura, marcata cu un semnal metalic. Urcam si aceasta denivelare de teren, pentru a privi din nou V-ul Cheilor Turzii si īnaltarea gradata spre sud, la orizont, a Pietrei Secuiului si a Crestei Bedeleului. La cītiva pasi mai īncolo, un drum larg de care intersecteaza transversal directia din care venim. Curīnd dupa ce ne-am angajat pe el, īntīlnim placute avertizoare ce ne anunta ca sīntem īn vecinatatea unei cariere de argila. In fata noastra apar deja, dintre parcele de vie, pe malul stīng al pīrīului Pordei, primele case ale municipiului Turda. Ocolim lejer marginea carierei, linga care se gasesc niste lacuri pline de agitatia cīrdurilor de rate si gīste. Ajunsi aici putem spune ca am intrat īn Turda, deoarece, dupa cītsva zeci de metri, trecem podetul de peste pīrīul Pordei, din chiar capatul strazii Cheii. Pe aceasta strada ne īndreptam spre centrul orasului, ghidati de cīteva marcaje vopsite pe stīlpi, garduri sau ziduri de casa. Pe sub podul de beton al soselei, de unde mai putem īnca vedea Cheile Turzii, iesim īn strada Aroneanu. Traversam pasajul caii ferate īnguste, venite de la cariera Sandulesti, si cel al caii ferate normale, mergīnd apoi pe strada Aroneanu pīna la intersectia cu piata Ecaterina Varga. In acest loc, un stīlp metalic cu sageata indicatoare arata drumul spre Cheile Turzii: cruce rosie - peste Podisul Pordei si cruce albastra - pe sosea, prin comuna Mihai Viteazu si satul Cheia. Aici, līnga cladirea scolii generale nr. 3, punctul terminus al excursiei noastre apare si marcajul cruce rosie, calauzitor spre Cheile Turzii.

CABANA CHEILE TURZII - COMUNA MIHAI VITEAZU - TURDA

Marcaj: cruce albastra. Timp: 3-4 ore.

Chiar de la īnceput, mentionam ca aceasta tura de drumetie se desfasoara de-a lungul soselei ce leaga cabana Cheile Turzii de municipiul Turda.

De la cabana urcam panta Dealului Ascutit, trecīnd pe līnga ,,Straja", si ajungem sus, pe platoul de parcare al autobuzelor. De aici o luam spre dreapta angajīndu-ne pe drumul ce duce spre satul Cheia. Dupa aproximativ 1,5 km īntīlnim soseaua betonata a carierei de gips si alabastru, de unde, dupa aproape un kilometru, intram īn satul Cheia. Mergem mai departe si curīnd iesim īn soseaua nationala nr. 75, care leaga Turda de Cīmpeni. Ne continuam excursia luīnd-o spre stīnga, de la bifurcatia cu soseaua spre Cheia, traversam frumoasa comuna Mihai Viteazu, īndreptīndu-ne catre municipilui Turda. Cei aproape 6 km ce despart comuna Mihai Viteazu de Turda īi parcurgem urmarind drumul national 75, pīna la pasajul denivelat al caii ferate īnguste Abrud-Turda, de unde o luam spre stīnga pentru a intra īn municipiul Turda. Spre dreapta, daca o luam pe soseaua nationala nr. 1, apoi de la intersectia acesteia cu drumul spre comuna Bogata trei km, vom ajunge la monumentul lui Mihai Viteazul. soseaua ne calauzeste la sigur, mai ales ca, din loc īn loc, marcajul cruce albastra ne arata ca sīntem pe drumul cel bun, la parcul din piata Ecaterina Varga, tinta calatoriei noastre.

CABANA CHEILE TURZII - CABANA BURU

Marcaj: triunghi rosu. Timp: 4-5 ore.

Pe drumul din spatele cabanei ne īndreptam spre cladirile fostei mori, de unde īn scurt timp ajungem la malul rīului Hasdate. Suim treptele podului metalic si, de pe el, aruncam o scurta privire asupra impresionantilor versanti de la intrarea īn defileu. In stinga noastra se profileaza cascada de piatra a Peretilor cu Trepte cu punctul de perspectiva Belvedere situat la mijlocul lor. De la catargul īnfipt aici cautam cu ochii, īn sus, Coltul Mischiului. De sub el se lasa īn vale desisul Padurii Mischiului, care ne īmpiedica sa vedem panta de grohotis a Grohotei Padurii. Pe malul celalalt, coasta plina de iarba, tufisuri si arboreturi a Povīrnjsului "Emil Pop" īmpinge parca spre cer dantelaria de piatra a abruptului Peretelui Marac. De undeva de jos, din apropierea apei, se īnalta semet meterezul Turnului lui Bors, de la care, īn adīncimea Cheilor, se īnsira zona celor doua Alghine, Turnul Galben, Peretii Pripoanelor, perspectiva īnchizīndu-se cu Peretele Urias. Din cauza distantei, platosa calcaroasa a Peretelui Urias pare insignifianta fata de primul plan, linia de culme luīnd īnaltime spre Capul Cheii.

Līnga piciorul podului de pe malul drept, observam marcajele traseelor ce strabat Cheile Turzii. Spre cabana Buru calea este īnsemnata cu triunghi rosu.

La cītiva metri de pod urcam pieptis coasta (printre pini alternīnd cu fagi si goruni), pe un drum putin īnclinat, plin cu frunzisul adunat din toamna si larg ca de caruta.

La un moment dat, īn partea dreapta se desface o poteca perpendiculara pe drumul nostru, marcata cu punct rosu, unde este plantat un indicator cu mentiunea: spre cabana Cheile Turzii 1 km,  ½ ore, spre cabana Buru 11,5 km, 4 ore. Aici īncepe si asa-zisul Urcus Domol īn directia Culmii Mīnastirii, pentru circuitul de culme al Cheilor Turzii.

De la bifurcatia cu Urcusul Domol mai mergem o bucata pe sub bolta verde a copacilor, pīna cīnd drumul se īngusteaza pronuntat ramīnīnd doar ca o poteca. Curma padurea se rareste si iesim īn luminisul unui platou īmpestritat cu flori si īntesat cu tufisuri. Am ajuns pe vīrful Vīnata la cota 722 m.

Parasim marcajul si o luam īn partea stīnga, atrasi de un crīmpei de zare, poposind īndata pe pasunea unei poienite povīrnite, īn fata careia se desfasoara o priveliste atragatoare, īn prim-plan, cocoasele unor dealuri senghesuie una intr-alta, īngradind abrupt albia Hasdatelor. Dupa un ultim bot de deal, ocolit aproape-n loc de rīu, acesta iese īntr-o mica depresiune, curgīnd repezis catre unda, scīnteind īn zare, a Ariesului. Dincolo de confluenta, satul Cornesti īsi iteste acoperisurile si turla bisericii dintre copacii ce-i napadesc vatra. Strabatīnd satul, soseaua Turda-Cīmpeni īsi īnsira panglica cenusie de la un capat la celalalt al orizontului, īn spatele Cornestiului, pe un front larg pune stapīnire spinarea masiva a Pietrei Secuiului, cu cele doua vīrfuri ale sale separate de o sa. Deasupra lor se valuresc pīna departe, marginind bolta albastra, culmile Bedeleului si a Trascaului. Acest peisaj de exceptie se scalda-n lumina blīnda a culorilor pastelate, risipite cu generozitate peste tot, odihnind si fermecīnd ochii.

Revenim īn poteca marcata si mergem mai departe printre tufele si arbustii crescuti pe platoul care īncepe sa se īncline usor. Poteca cu panta lina ne calauzeste neobservata pīna sub peretele greu accesibil al Culmii Mīnastirii, evazat īn dreapta noastra. De aici, marcajul se īndeparteaza de abruptul stīncos spre stīnga si īn scurt timp ajungem la un punct unde līnga triunghi rosu apare si banda galbena. Bifurcatia benzii galbene spre cascada Ciucas este mai jos, īn acest loc poteca semnalata astfel da numai un ocol. Īn continuare, īnaintam printr-o padurice tīnara pīna cīnd din drumul nostru se desface o potecuta īnsemnata cu banda galbena. Ne angajam pe ea si dupa cītiva metri, ajungem la Izvorul Popii, ocazie buna sa ne umplem bidoanele cu apa. De la izvor, printre copacei, regasim drumul marcat cu triunghi rosu, ca dupa 10 minute sa patrundem īntr-o poiana mlastinoasa cu cīteva ochiuri de apa limpede. In oglinda lor se reflecta peretii verticali ai Coastei Muntelui si coroanele stufoase ale copacilor ce marginesc luminisul. Cu grija, sa nu ne udam prea mult, taiem poiana īn diagonala si ne afundam īn padure, īntīlnind dupa aproximativ cinci minute bifurcatia benzii galbene marcata cu un jalon metalic; textul sagetilor arata ca pīna la cabana Buru mai avem 8 km, pīna la cabana Cheile Turzii 3,5 km si spre Cernesti prin Ciucas, 5 km si o ora jumatate-doua ore de mers.

Itinerarul nostru continua spre sud-vest de-a lungul unui drum larg, ca de caruta. Parcurgem un palier aproape orizontal, dupa care cotim īn coborīre spre stīnga ghidati de semnul triunghi rosu vopsit vizibil pe trunchiurile arborilor. La un moment dat, īn fata noastra penumbra padurii este risipita pe cītiva metri de culoarul unei linii electrice de īnalta tensiune. Depasim linia si ne adīncim din nou īn desisul verde, nu pentru mult timp. Deodata īntrezarim, printre pomii din ce īn ce mai rari, o zona īntinsa plina de tufisuri. Drumeagul iese de sub poala padurii si se arcuieste mult īn dreapta, ocolind un umar stīncos, trecīnd dupa aceea prin fata unei sei si continuīndu-se pe la poalele altei culmi calcaroase. Locul este numit Dealul Borzesti, o forma de relief demna de toata atentia, de unde putem urca pe o culme nu prea īnalta la cota 712 m. Suim pieptis printre bolovanii scobiti de ploaie si īnconjurati de smocuri ierboase. Efortul ne este rasplatit de panorama largita spre sud-vest, distingīnd īn departare, īntr-o depresiune īntinsa, aglomerarile de case ale satelor Petrestii de Sus si Borzesti.

Īntorsi īn poteca ne reluam calea, intrīnd din nou īn padurea de foioase, īntinsa dincolo de cocoasa calcaroasa. De data asta marcajul de pe scoarta arborilor este foarte rar si estompat de intemperii, dar drumeagul ne calauzeste la sigur prin īncīlceala copacilor, peste luminisuri si vaioage. Dupa portiunea de traseu īn care se impune totusi refacerea marcajului, īnconjuram spre dreapta un bot de deal despadurit, alaturi de el curgīnd, pe stīnga cum mergem, pīrīul Berchis sau Borzesti. Destul de vijelios, el īsi rostogoleste unda pe un pat de calcar perfect lustruit, īntrerupt din loc īn loc de mici rupturi de panta. Poteca noastra se curma līnga apa Berchisului sau Borzestiului, o ramificatie a ei luīnd-o īn directia casei ce se observa putin mai sus. Hamaituri furioase de cīini ne anunta prezenta īn imediata vecinatate a unei stīni si a unei mori īn locul denumit Gura Jigaului.

Trecem pe celalalt mal al apei, din piatra īn piatra, īn apropierea unei cascade, avīnd circa trei metri īnaltime. Curīnd, pasim din nou sub coroanele stufoase ale padurii, unde poteca noastra, flancata de arbori falnici, se largeste la dimensiunea unui drum de caruta. Coborīm panta usoara si traversam trei pīrīiase ce ne intersecteaza calea, venite din partea dreapta. De la al treilea pīrīu īncepem sa urmam o coasta si mai trecem īnca doua pīrīiase, dupa care coborīm repezis iesind la malul Berchisului, acesta facīnd aici un cot strīns īn loc.

Zona arata ravasita ca de un ciclon, copacii fiind cazuti sau numai scosi din radacini si proptiti de altii. Malurile mīncate si prabusite, rachitis, crengi si trunchiuri uscate īngramadite peste tot ne amintesc de forta apei dezlantuite, īncercam sa ne orientam dupa cursul apei si dupa marcaj, deoarece poteca dispare[2], īn scurt timp, strecurīndu-ne prin acest "haos vegetal", regasim calea larga ce ne-a calauzit pīna aici. Suim o panta destul de īnclinata, ajungīnd deasupra rīului, care clocoteste undeva jos īn vale, printre bolovani si copaci cazuti, aruncīndu-se spumegīnd peste cascade, īntr-un peisaj cu adevarat salbatic si virgin, acela al cheilor Berchisului sau Borzestilor. De sus, de pe marginea drumului, mai aruncam din cīnd īn cīnd cīte o privire la īnclestarea titanica a apei cu stīnca, pīna la noi razbatīnd mugetul apei īnfuriate.

si acest tronson al itinerarului este īnsemnat cu triunghi rosu, īnsa nu mai exista nici o dificultate de orientare. Parcurgem īn continuare o portiune aproape orizontala a drumului, pīna cīnd zarea se lumineaza si versantii rīului Berchis se restrīng, īncetīnd brusc aproape de cursul Ariesului. Ne asezam pe un colt de stīnca si, de la īnaltimea caii pe care am urmat-o, cercetam cu privirea cei doi umeri masivi de piatra ce stīnjenesc varsarea Berchisului īn Aries. Cu ochi de alpinisti, examinam interesantul versant stīng, imaginīndu-ne chiar un traseu la verticala peretelui. Cum īnsa excursia nu s-a terminat, plecam mai departe si coborīm coasta abrupta ce se termina īn dreptul caii ferate si a soselei de pe malul Ariesului. Unga pasajul C.F.R. apare si un jalon indicator care ne ghideaza pe sosea īn amontele Ariesului spre vechea constructie a cabanei Buru, actualmente anexa a recentului complex Buru. Pe līnga mica cladire a cabanei, īndrumati de un indicator, ne angajam pe o sosea asfaltata si dupa circa 150 m prin padure poposim īn fata complexului turistic Buru, punctul terminus al drumetiei noastre.

Cu o arhitectonica atragatoare, moderna cabana se integreaza perfect peisajului si dispune de 40 de locuri, de un restaurant si o terasa ingenios amenajata.

Pentru īntoarcerea la cabana Cheile Turzii putem folosi acelasi itinerar marcat cu triunghi rosu sau putem alege varianta prin halta Moldovenesti. Pentru aceasta ultima optiune, mergem de la cabana pe soseaua asfaltata Cīmpeni - Turda, īnsotita pe stīnga de calea ferata īngusta, pīna īn dreptul haltei Moldovenesti. De aici parasim soseaua si o luam pe terasamentul caii ferate ce ne scoate la podul metalic al drumului de fier, peste Aries. Lasam podul īn dreapta si coborīm taluzul rambleului, iesind pe un ses īntins, de unde ne dirijam catre o linie electrica de īnalta tensiune, pe unul din stīlpii sai aparīnd primul marcaj - triunghi galben. Din acest loc este foarte usor sa ne orientam, deoarece īnaintea noastra, dintre doua spinari de dealuri, se vede sclipind apa Hasdatelor. Tot terenul dimprejurul nostru este plin de pietrisul si nisipul albiei minore a Hasdatelor, excavat pretutindeni si folosit ca balast. Plecam īn directia padurii din fata, peste care se avīnta linia electrica si apoi, pe līnga liziera acesteia, īntīlnim curīnd culoarul rīului. Mergem pe malul drept īn susul apei, printr-un sector destul de accidentat, pīna dam de un mic pīrīias, Valea Arineilor, cu un stīlp indicator īn apropiere. Sageata lui ne arata drumul spre cabana Cheile Turzii prin triunghi galben si spre izvorul Popii - banda galbena. Daca dorim putem vizita si cascada Ciucas aflata īn apropiere, daca nu, urmarind triunghiul galben, putem iesi la cabana Cheile Turzii.

CABANA CHEILE TURZII - IZVORUL POPII -CASCADA CIUCAs

Marcaj: banda galbena  Timp: 2-3 ore

Ţelul acestei excursii este vizitarea celei mai mari cascade de pe cursul rīului Hasdate, cascada Ciucas. Traseul īl facem urmarind la īnceput triunghiul rosu[3] si apoi marcajul banda galbena.

Plecam de la podul metalic, tot īn stīnga, si strabatem Padurea Mischiului trecīnd pe linga bifurcatia cu punctul rosu. Sosim īn cele din urma īn luminisul din care am admirat panorama regiunilor īnconjuratoare īn drumetia la cabana Buru. In functie de timpul pe care-l avem la dispozitie, mai putem zabovi īnca o data īn acest interesant punct de belvedere.

Pornim mai departe, poteca calauzindu-ne printre tufanurile crescute īn plaiurile smaltuite cu flori printre care se agita si zumzaie gīzele. Dupa o portiune plata, terenul capata o panta usoara si o coborīre lina. Condusi de semnele triunghiului rosu, ne apropiem īncet de peretii povīrniti ai Culmii Mīnastirii. O curba spre stīnga a potecii ne īndeparteaza īnsa de ei, ca dupa putin timp sa īntīlnim primul semn banda galbena. Marcajul ne scoate curīnd, printr-o padurice, la Izvorul Popii. De aici, īn cīteva minute, dam peste poiana mlastinoasa, supravegheata de la īnaltime de parapetul stīncos al Coastei Muntelui. Traversam luminisul mustind de apa si patrundem īn padure, gasind marcajul banda galbena, vopsit pe copaci, precum si un jalon indicator cu sageti. De data aceasta, marcajul se desprinde de triunghiul rosu, cotind īn stīnga spre sud-est. Ne luam dupa el si coborīm panta repede a versantului cautīnd cu ochii tot timpul semnul benzii galbene.

In dreapta apare la un moment dat o vaioaga numita Valea Arineilor īn apropierea careia se īnsira si poteca noastra. Mai jos, versantii ce marginesc vīlcelul se strīng īngustīnd cursul ei si obligīndu-ne, din cauza povīrnirii malurilor, sa intram chiar pe firul accidentat al vaii. Cu grija, pasim peste niste placi lustruite de apa si, dupa aceea, revenim pe versantul stīng, īndreptīndu-ne catre zona mai larga de varsare īn rīul Hasdate. Curīnd īntīlnim stīlpul indicator, care ne arata calea spre cabana Cheile Turzii, prin triunghi galben, si catre Izvorul Popii, de unde tocmai am venit, pe banda galbena. Tot de aici avem posibilitatea sa mergem īn satul Cernesti, daca urmam triunghiul galben īn directia confluentei Hasdatelor cu rīul Aries.

De la jalonul metalic indicator, ocolim un bot de deal si, pe malul drept, o luam īn susul apei. Accesul este destul de accidentat si trebuie sa ferim mereu bolovanii si arbustii pravaliti de-a curmezisul, dar dificultatea parcurgerii acestui tronson ne este rasplatita de privelistea cascadei Ciucas. Īn acest loc, valea Hasdatelor este īngradita de doi umeri stīncosi si silita sa se prabuseasca īn jos, aproximativ cinci metri, peste doua trepte de stīnca. Primul prag de piatra sfīrseste īntr-o portiune dreapta, apa linistindu-se putin, ca apoi sa se arunce peste īnaltimea celei de a doua trepte naruita vertical, depasind īn acest fel ruptura de panta, spumegīnd si mugind, īn fata cascadei valea se deschide larg, īnvolburarea lichida domolindu-si treptat furia, curgīnd repede spre īnfratirea cu Ariesul. Caderea apei la cascada Ciucas nu masoara decīt, cum am mai spus, circa cinci metri: ca fenomen geomorfologic, īnsa merita sa fie vazuta, īnscriindu-se īn cadrul reliefului modelat de apa Hasdatelor. Ca sa revenim la cabana Cheile Turzii putem folosi, īn afara benzii galbene, si traseul marcajului triunghi galben, care de altfel va fi descris la excursia cabana Ciucas - sat Cornesti.

CABANA CHEILE TURZII - CASCADA CIUCAs - SAT CORNEsTI

Marcaj: triunghi galben Timp: 3-4 ore

O alta posibilitate de a vizita cascada Ciucas este de a urma traseul marcat cu triunghi galben. De la cabana Cheile Turzii coborīm mica panta si iesim īn soseaua ce duce la Turda. Mergem pe ea, spre dreapta, cīteva zeci de pasi, apoi, īn dreptul livezii, o parasim si trecem prin aceasta īn directia rīului Hasdate, unde se afla o moara. Aici traversam apa pe o punte improvizata dintr-o bīrna si īncepem urcusul catre liziera padurii Mischiului unde īntīlnim un jalon indicator pe care scrie urmatoarele: Spre stīnga comuna Cornesti prin Ciucas: 9,5 km - 3-3l/2 ore; spre dreapta cabana Buru - 73 km; spre dreapta sat Cornesti prin Izvorul Popii - 12 km; spre Culmea Mīnastirii - 2 ore.

La puntea din bīrna (putem ajunge si prin fata morii de la intrarea īn Chei, trecīnd podul metalic. Dupa pod, urmam malul drept al vaii īn aval si, pe līnga padure, sosim la podet. Din acest loc, plecam īn sus pe panta nu foarte abrupta a versantului pīna īntr-o poiana larga, marginita la partea superioara de copaci. Pe unul dintre arbori apare vopsit semnul triunghi galben.

Mergem pe sub poala padurii, atenti sa descoperim marcajul, care ne calauzeste īn coborīre usoara spre interiorul desisului. Īn scurt timp, o vale de torent ne bareaza drumul, obligīndu-ne sa luam coasta pieptis īn cautarea unui loc de trecere. O potecuta batatorita ne conduce la sigur si ne reīntoarcem pe malul vaioagei.

Traversam pīrīul Feredeului, urcam lin prin padurea ce acopera coasta crestei Vīnata si, ocolind acest vīrf spre sud, ajungem īn valea pīrīul Lupului. Dupa ce traversam acest pīrīias - iesim spre dreapta pe o creasta golasa numita Ciuma Goala, strabatuta de numeroase ravene. Un stīlp indicator ne indica sa ne īntoarcem cu 90° spre dreapta (sud-vest) pīna la pīrīul Fīntīna lui Aron, pe care, dupa traversare, īl urmarim īn jos pe malul lui drept pīna iesim din padure. Depasim o coasta golasa pīna la un vīlcel sec, intrīnd iar īn padure si ocolind piciorul Vīrfului Piculet. Īn cele din urma, ajungem la partea superioara a unui horn destul de abrupt, flancat pe stīnga de un delusor. Suim panta lui si iesim, dupa circa sapte metri, pe vīrf, loc ideal pentru o prospectare vizuala a īmprejurimilor. si avem ce vedea. Jos, īn fata noastra, se zbuciuma rīul Hasdate prins īn chinga stīncoasa a dealului si silit sa ocoleasca strīns pintenii ce-l stīnjenesc īn alunecare. Un ultim obstacol, cascada Ciucas, din care nu vedem decīt o parte, obliga apa sa se arunce peste ruptura de panta īn jos. De aici, de sus, observam cum, dincolo de cascada, versantii apei se trag īn laturi, facīnd loc Hasdatelor sa se linisteasca la larg si sa lunece molcom spre Aries.

Parasim vīrful delusorului si ne angajam pe horn, coborīnd, cu bagare de seama, sprijinindu-ne cīnd de cīte un pomisor, cīnd de peretii īngusti. La partea inferioara, hornul se deschide spre malul pīrīului Valea Arineilor ce vine din dreapta, cu malurile marcate cu banda galbena. Imediat ce iesim din horn gasim si jalonul cu doua sageti indicatoare, una cu banda galbena, īn susul pīrīului catre cabana Cheile Turzii prin Izvorul Popii, iar cealalta cu triunghi galben spre satul Cornesti si cabana Cheile Turzii. De la stīlpul de marcaj, pe malul drept al rīului Hasdate, ne orientam īn directia cascadei Ciucas.

Revenim la stīlpul indicator metalic si ne continuam itinerarul calauziti de marcajul triunghi galben, pīna la iesirea rīului dintre dealuri, īnaintea noastra vedem īntinzīndu-se un vast cīmp de balast, īntretaiat īn dreapta de o linie electrica de īnalta tensiune. Ne dirijam spre ea si, la primul pilon, regasim marcajul. Tot pe partea dreapta zarim deja podul metalic al caii ferate īnguste Turda-Cīmpeni, ce traverseaza Ariesul. Plecam de la stīlpul electric, ghidīndu-ne dupa arcul podului, si, cīnd am ajuns la el, urcam rambleul si ne angajam pe el. Calea ferata īngusta trece prin satul Cornesti, dar noi, daca dorim, īnainte de a sosi īn sat, ne abatem īn directia soselei asfaltate Cīmpeni-Turda, pentru a ajunge astfel īn centrul Cornestiului. Aici, īn centrul satului, se gaseste jalonul de origine al traseului triunghi galben si a altor doua trasee interesante: banda albastra spre cabana Buru si, pe creasta Dealului Sas, la Coltul Corbului si Gura Jigaului; banda rosie care, dupa 14 km, ne conduce pe creasta impunatoare a Pietrei Secuiului, cota 1128 m, trecīnd prin comuna Moldovenesti, dealul Flueristea, padurea Pietroasa si Valea Irimie.

Pentru a reveni la cabana putem sa refacem īn sens invers traseul marcat cu triunghi galben, dar este mai bine sa īnaintam īnca trei kilometri, pīna la bifurcatia cu soseaua care merge la cariera de gips Cheia si satul Cheia. De aici se ajunge foarte usor la cabana Cheile Turzii.

CABANA CHEILE TURZII - CHEILE TURENILOR

Marcaj: triunghi albastru.  Timp: 4 ore

In zona Cheilor Turzii, un fenomen carstic ce se īnscrie ca obiectiv vrednic de interes si de vizitat, inedit prin salbaticia si frumusetea sa, este sectorul de chei al rīului Tur sau, pe scurt, Cheile Turenilor.

Traseul acestei drumetii este marcat cu triunghi albastru si banda albastra, semne pe care le urmam chiar din fata cabanei Cheile Turzii. Dupa camping ne afundam īn paduricea Vapii, traversam o surpatura destul de adīnca, cam de doi-trei metri, si, pe valea unui torent, iesim īntr-un drum de caruta. Paduricea īncepe sa se rareasca si, curīnd, lasam īn urma si ultimii copaci, īnaintīnd mai departe tot pe drumul larg de pamīnt. Pe costisa dealului, din care rasar ici si colo bolovani si placi calcaroase, ne īndreptam spre o linie electrica de īnalta tensiune, aflata pe culme. Ajunsi sus, līnga un stīlp al liniei electrice, care aici coteste īn directia comunei Sandulesti, o luam de-a dreptul peste platoul Dealului Sandulesti. Īntrucīt marcajul īn zona aceasta este rar, ne folosim īn ghidarea noastra de urmele lasate de rotile carutelor ce strabat podisul. Undeva īn stīnga, la distanta de drumul nostru, se īnalta, singuratice, cīteva cumpene de fīntīna, aflate la izvoarele pīrīului Vapii.

Orientarea īn acest teren plat nu este dificila, dar se simte nevoia de cīteva jaloane indicatoare. O buna bucata de vreme mergem prin pasunea podisului ca o blana "scrijelita" de santurile paralele ale rotilor de caruta. Deodata, īn fata noastra, pe o ridicatura, vedem un semnal topografic īn vecinatatea unei casute. Din acest loc se desparte marcajul triunghi albastru (spre Cheile Turenilor) de marcajul banda albastra (spre comuna Tureni), pe care ne vom īntoarce dupa vizitarea Cheilor.

Fara sa parasim semnul triunghi albastru, ne abatem īn vale, īn directia soselei pietruite ce duce la cariera Sandulesti. In spatele nostru, īn serpentine strīnse, se īncolaceste calea ferata īngusta, suind la statia de concasare a carierei. Dincolo de ea, ascunsa partial vederii de o culme, distingem comuna Sandulesti si, mai departe, īn zare, alungit pe drumul Turda-Cluj, vedem satul Copaceni.

Coborīm o mica panta accidentata si, īn scurt timp, intram pe calea pietruita, albita de praful calcaros, pe care circula basculante uriase spre si dinspre cariera. In dreptul unor blocuri tip ce apartin de complexul industrial Sandulesti parasim drumul carierei si traversam linia ferata īngusta. Trecem printre doua blocuri īn directia soselei asfaltate Turda - Petrestii de Jos din apropiere si, peste ea, ne īndreptam catre o linie electrica de īnalta tensiune pe ai carei stīlpi a fost vopsit semnul triunghi albastru. Urmarind marcajul, depasim statia de concasare a carierei, dupa aceea, dirijīndu-ne dupa stīlpii electrici, ne īndreptam spre Cheile Turenilor.

Īncet, īncet, pe masura ce ne apropiem, se profileaza, din ce īn ce mai clar, versantul stīng al Cheilor cu malul mīncat de o cariera. Strabatem īn continuare o padurice subtire, prelungire a padurii ce īmbraca versantul drept al rīului Tur, pīna la locul unde linia electrica coboara-n adīncimea Cheilor Turenilor, printr-un culoar taiat īn vegetatie. In sfīrsit, obiectivul excursiei noastre a fost atins; Cheile Turenilor, chiar vazute de sus, par foarte impresionante.

Sapate īn aceleasi calcare mezozoice ca si Cheile Turzii, Cheile Turenilor nu beneficiaza de acelasi aflux de turisti, deoarece sīnt greu accesibile din cauza lipsei amenajarilor turistice.

O plimbare prin Cheile Turenilor ridica o serie de probleme turistilor neantrenati, absenta potecii si a podetelor, trecerea de pe un mal pe celalalt pe pietre sau chiar prin apa, abordarea pantelor īnclinate ale malurilor, cu putine puncte de sprijin, īngreuneaza parcursul defileului. Cei ce se īncumeta, totusi, pot coborī īn interiorul Cheilor, la deschiderea aval a lor, pe culoarul liniei de īnalta tensiune, dar care e plin de un hatas de ierburi si tufisuri. O cale mai usoara este la cītiva metri dincolo de linia electrica, īntr-un loc unde marginea versantului se arcuieste larg, aici aparīnd si o poteca ce coboara īn zigzag catre statia de pompare din capatul aval al Cheilor. La statia de pompare rīul Tur poate fi trecut pe o punte de lemn de la care, īn amonte, apa face o curba de aproape 90°. Īn stīnga si īn dreapta noastra, pe marginea unui mare amfiteatru, vedem ridicīndu-se abrupt versantii Cheilor, eroziunea dīndu-le un aspect foarte variat de turnuri, creste, jgheaburi, ferestruici. si aici, la fel ca īn Cheile Turzii, localnicii au dat nume pitoresti formelor de relief, asemuindu-le cu imagini din viata de toate zilele. Astfel, īn malul stīng, aproape de iesirea din Chei, unei stīnci rotunde i-au zis Rotogolul sau Tunsul; de asemenea, pe malul drept - unei formatiuni i-au spus Popa Ţiganilor; tot pe versantul stīng, līnga un stīlp calcaros, apar doua orificii mici botezate Cerceii Doamnei.

Coborīnd si urcīnd malurile Cheilor, sarind din piatra-n piatra sau luīnd-o de-a dreptul prin apa, avem prilejul sa privim stīnci prapastuite, pereti crapati si vīlcele repezi. Curīnd, valea se largeste, īn stīnga noastra, din versantul drept, navalind īn rīul Tur pīrīul mic al Ghicinghii. Amonte de confluenta cu el, Cheile se-ngusteaza din nou si, peste niste placi lustruite din malul stīnq, trecem pe deasupra unei cascade de circa doi metri. In aceasta zona, putin mai jos, īn versantul drept, se deschide intrarea īn pestera Feciorilor, despre care se spune, ca, de mult, aici, se ascundeau baietii tineri de teama celor ce veneau sa-i recruteze īn armata imperiala austriaca...

Mai departe de cascada, īn susul apei, observam la o oarecare īnaltime, īn peretele stīng, gura pesterii Zīnelor. Imediat dupa un cot al rīului Tur, versantul drept se ridica maiestuos cu un perete aproape vertical numit de tureneni Coltul Cīinilor, iar īn versantul stīng se desfasoara, pe doua orizonturi, o mare cariera de gips si alabastru. Sub excavatiile acestei cariere, pe cursul rīului, se gaseste Bolboana Fetelor, ultimul punct de interes din cuprinsul Cheilor Turenilor. Urmam īn continuare rīul Tur pīna la o moara, apoi, peste un podet, prindem drumul catre comuna Tureni. Calauziti de indicatoare ajungem īn centrul comunei la Complexul cooperatiei de consum.

COMUNA TURENI - DEALUL SĂNDULEsTI - CABANA CHEILE TURZII

Marcaj: banda albastra  Timp: 3½-4 ore

Dupa oboseala cauzata de parcurgerea Cheilor Turenilor, cel mai lejer drum de īntors la cabana Cheile Turzii este cel peste Dealul Sandulesti, marcat cu banda albastra.

De la cladirea cooperativei de consum ne ghidam dupa indicatorul cu sageata īndreptat spre dreapta si trecem prin fata bisericii romano-catolice. Aici, alt marcaj ne orienteaza catre iesirea din comuna. La marginea Turenilor, īn stīnga, se reliefeaza deja Cheile Turenilor, cu imaginea galbuie a carierei de gips, iar īnaintea noastra remarcam usor treptele excavatiilor din cariera Sandulesti.

Ne angajam pe drumul pietruit marginit de stīlpi de telefon, intersectat la un moment dat de o linie electrica de īnalta tensiune. Curīnd dupa aceea iesim īn soseaua asfaltata Turda - Petrestii de Jos īn dreptul unei statii de reparatii. Traversam soseaua si, perpendicular pe ea, īncepem sa urcam coasta dinaintea noastra pe un adevarat covor de iarba strapuns din loc īn loc de bolovani, īn scurt timp, circa 10 minute, intram pe un platou putin īnclinat ce se īntinde pīna departe. Sositi sus, ne īntoarcem cu privirile īn directia comunei Tureni, cuprinzīnd un larg orizont.

In spatele Turenilor, spre nord, zarea este denivelata de ascutisul acoperisurilor satului Ceanu Mic. Rotim ochii si, īn partea stīnga, pe linia de orizont descoperim īn departare aglomerarile domestice ale satelor Micesti si Deleni. Din locul nostru de observatie, partea superioara a versantilor Cheilor Turenilor ne apar, estompati de distanta, ca o rīpa fara importanta.

Plecam īn continuare pe urmele unor fagase de caruta, venite din stīnga si īndreptīndu-se catre cariera Sandulesti. Pretutindeni sīnt risipite mici fragmente de roca provenite din cariera.

Prin spatele carierei mai parcurgem o buna bucata de drum, ajungīnd īn cele din urma la bifurcatia cu triunghiul albastru īn apropierea semnalului topografic, mentionat la plimbarea spre Cheile Turenilor. De aici reluam calea monotona peste culmea Dealului Sandulesti, care ne va scoate la cabana Cheile Turzii. Doar creasta Dealului Sandulesti din dreapta noastra mai īntrerupe uniformitatea peisajului. De la fīntīnile cu cumpana coborīm panta lina a dealului, descoperind peste putin timp Stīncaria Murunei si Cornului Cheii, de pe versantul stīng al Cheilor Turzii. Pe acelasi drum marcat si cu triunghi albastru ne īntoarcem prin padurea Vapii la cabana.

CABANA CHEILE TURZII - COMPLEXUL TURISTIC BĂIsOARA

Marcaj: cruce rosie  Timp: 10-12 ore

Una dintre cele mai lungi ture de drumetie cu plecarea de la cabana Cheile Turzii este cea spre Complexul turistic Baisoara. Pentru aceasta etapa trebuie sa ne pregatim mai serios, īntrucīt acoperirea distantei se efectueaza pe durata unei zile-lumina, urmīnd ca abia a doua zi sa ne īntoarcem la cabana Cheile Turzii. Se impune, asadar, sa ne luam cortul, sacul de dormit, inclusiv cele necesare unui drum lung si unei eventuale īnrautatiri a vremii.

Cum s-a luminat de ziua ne luam rucsacii, pregatiti de seara, si plecam de la cabana, angajīndu-ne pe calea ce duce spre intrarea īn Cheile Turzii. De data aceasta strabatem defileul taiat de Hasdate mai repede decīt de obicei, fara a scapa spectacolul trezirii naturii la o noua zi. Dupa ce iesim din Cheile Turzii si trecem de ruinele morilor de sus, ne orientam īn continuare dupa cursul rīului Hasdate, ghidati si de marcajul cruce rosie. Aproape de capatul rasaritean al comunei Petrestii de Jos intram pe soseaua care vine de la Turda. Remarcam imediat semnele marcajelor cruce rosie si banda rosie, primul fiind cel care ne va calauzi la Complexul turistic Baisoara, iar cel de-al doilea - spre cabana Faget, din apropierea municipiului Cluj-Napoca.

Ne angajam pe drumul ce traverseaza comuna Petrestii de Jos, depasim bifurcatia cu soseaua spre Deleni, loc unde cele doua marcaje, cruce rosie si banda rosie, se despart si iesim din comuna prin partea vestica a ei.

Dupa circa 1 km spre stinga, dirijati de semnul cruce rosie, ne īndreptam spre comuna Iara, pe drumeagul comunal ce trece prin satul Livada. De aici mergem mai departe, suim spinarea larga a Dealului Agris si īn curīnd ajungem īn catunul Valea Agrisului.

Ţinuturile strabatute sīnt de un pitoresc deosebit: coline domoale alternīnd cu terenuri arabile si pasuni īnconjurate de mici petice de padure, printre care casele razlete īsi itesc acoperisurile povirnite. Din catunul Valea Agrisului plecam mai departe si dupa aproximativ 6 km ajungem īn comuna Iara. Aici putem profita de ocazie pentru a vizita interesantele biserici construite īn īntregime din lemn. De altfel, aceasta zona īncarcata de vestigii istorice, cum ar fi, de exemplu, cetatea Iara din imediata vecinatate a comunei, si īn care ecoul evenimentelor petrecute demult nu s-a stins, se poate zabovi mult timp. Cum pe noi ne asteapta cale lunga, ne continuam traseul īnca 5 km pīna īn comuna Baisoara, localitate al carei nume provine, se crede, de la ocupatia de baza a localnicilor, mineritul, sau, cum īi spun oamenii de aici, ,,baiesitul". Nici īn localitatea Baisoara nu īntīrziem prea mult, īntrucīt timpul si distanta ne preseaza sa continuam drumul. Parasim comuna pe o sosea ce īnsoteste pīrīul Ierta, un afluent al rīului Iara. Cei 10 km care ne despart de urmatorul loc de popas, satul Muntele Baisorii, īi parcurgem prin defileul īngust al vaii Ierta, mai ales pe versantul stīng al acesteia.

Dupa satul Muntele Baisorii, la confluenta a doua piraie - izvoare ale vaii Ierta - parasim atīt drumul vechi rarosabil ce urca spre dreapta, cīt si soseaua asfaltata ce face un ocol spre stīnga, iesind pe culmea ce separa valea lertei de valea Vadului (Ocolisel) si urca prin catunul Vīcesti spre cabana. Poteca noastra īnsa, marcata cu cruce rosie, urca pieptis (dupa 50 metri de la pod) pe botul de deal dintre cele doua izvoare amintite mai sus, trecīnd printre casele catunului Gera. Cīnd ajungem sus, īn cumpana apelor, lasam privirea sa alerge sloboda, iscodind departarile, "calarind" dealurile si afundīndu-se īn vai si vaioage. Undeva spre nord-est, sub cocoasa Muntelui Buscat, descoperim, mititele, ca de jucarie, cladirile Complexului turistic Baisoara. Īmprejurul nostru, deschise generos, privelisti de o neasemuita frumusete ne rasplatesc, din plin, oboseala drumului batut pīna aici.

Pornim mai departe īndemnati de apropierea cabanei si de speranta unei odihne binemeritate, poposind, dupa o ora si jumatate de la parasirea soselei asfaltate, la Complexul turistic Baisoara.

Aflat la o altitudine de 1385 m, complexul este flancat de o padure de conifere, īn vecinatate se gasesc cīteva pīrtii de schi, dintre care una este luminata noaptea, precum si trei instalatii de teleschi. De pe terasa modernului hotel alpin, deslusim īn adīncimea orizontului, spre sud, coama calcaroasa a masivului Bedeleu, ca o prispa enorma, si dincolo de ea - coltii muntelui Scarisoara - Belioara, numita de localnici si Scarita, īn cuprinsul caruia este adapostita rezervatia botanica cu acelasi nume.

Din fata vechii cabane, īn diminetile cu zarea limpede si linistita, se pot vedea piscurile Fagarasilor, mai ales cīnd sīnt argintate cu zapada.

Turistilor care vor sa stea mai mult aici, zona le ofera, pe timp de vara mai ales, posibilitatea de a cutreiera, pe trasee marcate, meleaguri de o deosebita frumusete ca: Muntele Buscat, Muntele Mare, Pietrele Marunte, cabana Muntele Filii de pe rīul Huza si, bineīnteles, rezervatia naturala amintita mai sus: Scarisoara - Belioara.

Noi ne vom īntoarce īnsa a doua zi la cabana Cheile Turzii, iar pentru aceasta avem de ales īntre traseul pe care am venit si soseaua care duce la Baisoara, Iara, Buru, de unde, pe drumul stiut, vom ajunge la cabana.

CABANA CHEILE TURZII - PETREsTII DE JOS - DELENI - CABANA FAGET

Marcaj: banda rosie  Timp: 10 ore

Acest traseu turistic, cu plecare de la cabana Cheile Turzii, este al doilea ca lungime si timp de mers, dintre cele propuse pentru drumetiile īn īmprejurimile Cheilor Turzii.

Ca si la excursia spre Muntele Baisoara, plecam dis-de-dimineata, strabatīnd repede Cheile Turzii, dupa care ne īndreptam spre comuna Petrestii de Jos.

Cīnd ajungem la bifurcatia marcajelor cruce rosie cu banda rosie, lasam īn stīnga semnul cruce rosie ce duce la Muntele Baisoara si o luam pe marcajul banda rosie, īnsirat de-a lungul soselei catre localitatea Deleni.

Traversam satul Deleni, apoi, pe drumeagul ce face legatura cu comuna Micesti, trecem prin apropierea vīrfului Priporul. La iesirea din Micesti ne dirijam īn dreapta si prindem o poteca, ce suie o coasta de deal. Strabatem, īn continuare, o regiune deosebit de pitoreasca si, dupa ce traversam o padure de stejar, sosim, dupa 8 km facuti din Micesti, īn satul Casele Micesti. De aici vedem, spre rasarit, casele locuitorilor din comuna Feleacu. Parasim catunul Casele Micesti, coborīnd o panta, nu foarte abrupta. Urmarind mai departe marcajul banda rosie, trecem de poteca ce duce la Fīntīna lui Bilascu si care ramīne īn stīnga, apoi, tot īn coborīre, ajungem la complexul turistic Faget. Cei care doresc mai pot parcurge si cei 6 km care-i despart de municipiul Cluj-Napoca, intrīnd īn oras prin cartierul Manastur.



[1] In acest loc s-ar putea amenaja o punte, fara prea mare cheltuiala si risipa de energie, pentru usurarea accesului de pe un versant pe altul.

[2] īn anul 1984 drumul de vale a fost reparat iar marcajul refacut si īndesit.

[3] Marcajul a fost refacut īn 1985, banda galbena īncepīnd de la cabanxx


Document Info


Accesari: 4063
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )