Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PROTECTIA MEDIULUI PROIECT

Ecologie


PROTECTIA MEDIULUI

                                                             CUPRINS



Introducere          .........................................................................................................3

1. Calitatea produselor si serviciilor-conotatii conceptuale...........................4

1.1. Definitii ale calitatii......................................................................................4 

1.2. Abordari alecalitatii......................................................................................7  

1.2.1  Inspectia.....................................................................................................9

1.2.2. Controlul calitatii.......................................................................................9  1.2.3. Asigurarea calitatii....................................................................................10

1.2.4. Sistemul de management al calitatii.........................................................10

1.2.4.1.Fundamentul de management al Calitatii .....................................12

1.2.4.2. Cerinte referitoare la sistemul de management.....................................12

   1.2.4.3. Esenta standardelor internationale ale calitatii din familia ISO    

   9000:2000...........................................................................................................12

   1.3.  Importanta calitatii in economia de piata...................................................13

   1.4.  Caracterul dinamic si complex al calitatii..................................................15

1.5.  Relatia calitate-mediu.................................................................................16

   2. Protectia mediului........................................................................................20

   2.1.  Aspecte definitorii ale protectiei mediului la nivel international...............20

   2.2.  Organisme si institutii specializate in domeniul protectiei   mediului..............................................................................................................23

   2.2.1. Organizatia Natiunilor Unite si mediul inconjurator................................24

   2.2.2. Institutii specializate ale ONU..................................................................25

2.2.3. Organisme specializate in domeniul protectiei mediulu...........................26

2.3.Legislatie.......................................................................................................28

   3. Protectia mediului in Uniunea Europeana.................................................31

  3.1.  Politica europeana de mediu........................................................................31

3.2.  Legislatia UE in domeniul protectiei mediului...........................................34

   3.3. Cadrul institutional in domeniul protectiei mediului...............................48

   4. Analiza activitatii in domeniul protectiei mediului  a Agentiei Nationale pentru Protectia mediului ............................................................................52

4.1 Prezentarea Agentiei Nationale pentru protectia mediului .......................53

4.2 Activitatile  ANPM in domeniul protectiei mediului ...............................54

CONCLUZII..................................................................................................75

         

INTRODUCERE

În ultimele secole, dezvoltarea economica a statelor lumii s-a realizat cu precadere pe seama deteriorarii si simplificarii capitalului natural, a risipei resurselor naturale, degradarii mediului si starii de sanatate a populatiei umane. Este absolut cert faptul, ca sansele progresului pe termen lung si implicit ale dezvoltarii economic 929u203j e ale tuturor statelor lumii sunt puse în pericol.si acest adevar nu mai poate fi ignorat.

Terra si resursele naturale sunt exploatate fara a tine cont de consecintele negative pentru mediu si de viitoarele generatii. Dar resursele naturale în aparenta nelimitate si îmbelsugate îsi au limitele sale.

În ultimii ani, oamenii au devenit tot mai constienti de legatura complicata dintre mediu si economie si de nevoia de integrare a lor, ceea ce înseamna fundamentarea pe premisele unei dezvoltari profunde si de durata din punct de vedere ecologic. Ultimele doua decenii au fost martorii, atât în tarile dezvoltate, cât si în cele în curs de dezvoltare, politicilor ecologice menite sa conlucreze cu politicile economice.

Protectia mediului ambiant constituie una din preocuparile actuale ale societatilor moderne. Societatea umana de astazi seamana tot mai putin cu cea de dinainte. În ultima suta de ani, populatia lumii s-a triplat, economia mondiala a crescut de 20 de ori, consumul de combustibili fosili de 30 de ori, iar productia industriala de 50 de ori. Aceste schimbari au adus, însa, cu ele si efecte nedorite.

Cresterea economica, în conditiile materializarii, în economie si în societate, a descoperirilor stiintifice si tehnice contemporane a contribuit la cresterea si diversificarea consumului de materii prime si energie, dar si la poluarea mediului

În conditiile agravarii crizei mediului natural, teoria economica încearca sa se adapteze la sistemul concurential al economiei de piata, a acestor activitati profitabile si totodata indispensabile în asigurarea unui mediu natural capabil sa sustina o dezvoltare economica durabila.

Însusi faptul ca activitatea de protectie a mediului asigura mentinerea calitatii factorilor de productie si prin aceasta crestere a utilitatilor în actul de folosire, ca produsul de buna calitate îngaduie societatii sa satisfaca aceleasi nevoi cu un consum mai mic de timp sau de resurse, conduce la aprecierea ca aceasta activitate influenteaza marimea rezultatului final al productiei si în acelasi timp al consumului. Calitatea produselor si a serviciilor la care apelam zilnic este o componenta de baza a vietii noastre cotidiene. Aceasta prioritate a produselor a devenit un factor determinant al competitivitatii întreprinderilor. Pe piata concurentiala, asigurarea satisfactiei consumatorilor în conditiile respectarii drepturilor acestora si asigurarii protectiei mediului sunt deziderate ale companiilor producatoare.

CAPITOLUL 1

CALITATEA PRODUSELOR sI SERVICIILOR -CONOTAŢII CONCEPTUALE

Calitatea nu este un concept nou. Înca din timpul comunei primitive oamenii au acordat atentie calitatii hranei pe care o strângeau, armelor pe care le foloseau pentru a vâna sau pentru a se lupta cu dusmanii si materialelor pe care le foloseau pentru a-si construi locuintele. Civilizatiile antice ne-au lasat obiecte de arta de o calitate surprinzatoare, cum ar fi masca de aur a regelui egiptean Tutankhamon sau ceramica pictata în mod desavârsit a Greciei Antice. Alaturi de valoarea lor artistica, aceste obiecte de arta, care au trecut testul timpului, sunt dovada unei calitati ridicate, calitate realizata în urma cu mii de ani.

1.1.      Definitii ale calitatii.

Conceptul general de calitate se utilizeaza în diverse domenii, printre care se afia si cel al productiei de marfuri si servicii. Sensurile acestui concept sunt de natura filozofica, tehnica, economica si sociala.

Calitatea (din latinescul quails=mod, fel de a fi), în sensul cel mai larg este o categorie filozofica si exprima însusirile esentiale ale unui obiect, care-1 fac sa se distinga de toate celelalte produse, respectiv servicii, similare, care au aceeasi destinatie, respectiv utilizare.[1]

Calitatea este strâns legata de notiunea de cantitate, între care exista o strânsa interdependenta. Legatura reciproca dintre ele se exprima prin notiunea de masura, aceasta constituind limita cantitativa dincolo de care se schimba calitatea obiectului. De exemplu, cresterea numarului de proprietati ale unui produs-latura cantitativa- determina o extindere a gradului de utilitate, care reprezinta latura extensiva a calitatii.

Plecând de la sensul filozofic al conceptului formulam urmatoarea defmitie: "Calitatea produselor este conferita de sinteza optima a principalelor proprietati (caracteristici), care exprima gradul de utilitate în satisfacerea nevoilor exprimate sau implicite".

Sensul tehnic al calitatii exprima gradul de conformitate cu specificatiile prevazute în documentatia produsului.

Din punct de vedere economic, calitatea exprima masura optima în raport cu cheltuielile ocazionate la producator si client.

În sens social, calitatea exprima gradul de satisfactie al nevoii clientului care este de altfel, scopul pentru care se realizeaza produsele. [2]

Formulari sintetice despre calitate se gasesc multe în literatura de specialitate precum:

. "aptitudinea de a satisface necesitatile sau masura în care produsul serveste cu succes asteptarile consumatorilor" (Juran)

. "ceea ce clientul este dispus sa plateasca în functie de ceea ce obtine si valorifica" (Drucker)

. "proiectarea, productia sau servirea unui bun sau serviciu care sa fie util cât mai economic posibil si satisfacator pentru beneficiar" (Ishikawa)

. "satisfacerea cererii clientului, bazându-se pe prevenirea caracteristicilor non-calitatii" (Rosander) etc.

Marea majoritate a acestor definitii sintetice au drept referential nevoile clientului, singurul în masura sa aprecieze gradul de concordanta dintre cerintele sale si calitatea oferita de producatori.

Organizatia internationala de standardizare defineste calitatea astfel:

. "calitatea reprezinta ansamblul de caracteristici al unei entitati care îi confera acesteia aptitudinea de a satisface necesitatile exprimate sau implicite" (ISO 8402/1995)

. "calitatea este aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intriseci de a satisface cerintele" (ISO 9000:2000).

Termenul de entitate îi confera o sfera mai larga de cuprindere a conceptului de calitate, astfel se poate referi la un produs, serviciu, proces, activitate, persoana sau combinatie a acestora. Conceptul de calitate nu exprima gradul de excelenta intrun sens comparativ sau pentru evaluari tehnice în sens cantitativ. Exprimarea acestor doua sensuri se face prin utilizarea unui calificativ, si anume:

-calitatea relativa - când entitatile sunt clasificate dupa gradul lor de excelenta sau în sens comparativ

-nivelul calitatii - când se da sensul cantitativ

-masura calitatii - când se fac evaluari tehnice precise

Termenul de "clasa" exprima categoria sau rangul entitatilor care îndeplineste aceeasi functie în utilizare, dar care difera prin cerintele referitoare la calitate. În cazul hotelurilor, "clasa" de calitate este exprimata prin numarul de stele.

Conceptul de calitate totala a aparut relativ recent în mai multe versiuni. Multi autori considera ca este o noua filozofie, o strategic globala, o politica, un ansamblu de procedee si metode, care urmaresc participarea întregului personal pentru satisfacerea nevoilor clientului si chiar

depasirea asteptarilor acestuia. Dintre definitiile date calitatii totale, cele ale lui Ishikawa si Kelada, consideram ca exprima mai bine esenta acestui concept care pun accent nu numai pe calitatea propriu-zisa a produselor, ci si pe componente extracalitative. Ishikawa identifica, în cadrul conceptului sau "Company Wide Quality Central" (CWQC), urmatoarele componente de baza: asigurarea calitatii, controlul calitatii, tinerea sub control a costurilor cantitatilor si a termenelor de livrare. [3]

Kelada identifica sapte componente ale calitatii totale pentru satisfacerea nevoilor clientilor: calitatea produsului sau serviciului (Q); livrarea cantitatii cerute (V); la momentul dorit (T); la locul cerut (L); la un cost cât mai mic pentru client (C); în conditiile unor relatii agreabile si eficiente (R); si ale unui sistem administrativ (A) fara erori, începând cu eliberarea comenzii si pâna la plata facturii.

Introducerea costului printre elementele calitatii totale consideram ca nu este corect, deoarece nu poate face raportul calitate/cost, întrucât costul face parte din calitate. Un alt argument reiese chiar din definitia calitatii care exprima gradul de satisfacere a nevoii care are loc în sfera consumului, nu în cea de productie, unde opereaza, costul. Daca s-a avut în vedere pretul de cumparare, nici în acest caz nu se justifica, pentru ca alegerea unui produs mai scump sau mai ieftin, a fost optiunea initiala a clientului, iar satisfacerea nevoii este apreciata în timpul utilizarii, a consumului deci cumparare.

De aceea noi consideram ca sunt sase elemente ale calitatii totale: QVTLRA raportate la cost sau la pret, care este de preferat sa fie cât mai mic

Asociatia franceza a cercurilor calitatii defineste calitatea totala ca pe "un ansamblu de principii si metode reunite intro strategie globala, care vizeaza modernizarea întregii organizatii pentru a obtine o satisfacere mai buna a clientului la un cost cât mai mic". Principiile calitatii totale sunt:

-    promovarea unei aptitudini preventive care trebuie sa prevaleze fata de cea corectiva.

-     considerarea simultana a tuturor componentelor calitatii totale ca fiind importante s,i în primul rând performantele calitative.

-    armonizarea influentelor asupra calitatii a tuturor factorilor si partenerilor: clienti, furnizori, distribuitori, vânzatori, etc.

-    crearea si dezvoltarea unui sistem informational adecvat pentru urmarirea în permanenta a evolutiei indicatorilor de calitate.

Calitatea totala este raspunsul la sfidarea lansata de concurenta ca una din caile posibile de supravietuire a organizatiei. Aceasta presupune:

-    adaptarea calitatii produselor la nevoile clientilor

-    mentinerea     si     cresterea     performantelor     produselor,     realizarea caracteristicilor cât mai aproape de specificatie.

 -    respectarea termenelor referitoare la: angajamente, livrare, de creare a noilor produse, etc.

 -     competitivitate prin realizarea unui raport calitate/pret cât mai bun, pentru a vinde produsele la pretul pietei.

1.2.         Abordari ale calitatii.

O definire clara, generala a calitatii, cum ar fi ,,potrivit cu scopul" sau ,,fitness  for purpose" (Garvin D. A., 1984 ) ofera avantajul ca este usor de înteles si în acelasi timp destul de cuprinzatoare pentru a permite utilizarea ei în toate situatiile. Dificultati apar însa în momentul în care se încearca operationalizarea definitei si aplicarea ei în cazul unor probleme concrete.

David A. Garvin, profesor la Harvard Business School a evidentiat cinci orientari principale în definirea calitatii produselor:

1. Definirea transcendenta (drept calitate relativa); Potrivit orientarii transcendente calitatea este absoluta si universal recunoscuta, însa este perceputa de fiecare individ în mod subiectiv. Adevarata calitate nu poate fi definita precis, însa poate fi recunoscuta doar prin experienta.

2. Definirea bazata pe produs. Calitatea este considerata o variabila precisa si masurabila exact, pentru care diferentele în calitate reflecta diferente în cantitate pentru anumite atribute ale produsului. Diferentele de ordin calitativ ale produselor se reflecta în diferentele aparute între caracteristicile acestora. O asemenea abordare o regasim în special în teoria economica si în lucrarile de calimetrie: stabilirea unei corelatii stricte între variatia caracteristicilor si nivelul calitatii produselor a favorizat introducerea modelelor sistematice pentru estimarea acestui nivel. În evaluarea calitatii pot fi luate în considerare o multitudine de caracteristici ale produsului, însa rezultatul acestei evaluari nu reprezinta o masura a calitafii însasi (Smith G. F., 1993).

Este si motivul pentru care adeptilor acestei teorii li se reproseaza faptul ca fac abstractie de natura relational a calitatii, de dependenta ei de un anumit sistem de referinta, stabilit în functie de cerintele consumatorului.

3. Orientarea spre procesul de productie. Abordeaza calitatea din perspectiva producatorului respectiv calitatea reprezinta conformitatea cu cerintele (,,conformance to requirements") definite care îi apartine lui Ph. Crosby; astfel spus calitatea este conformitatea cu specificatiile tehnice stabilite (Crosby Ph., 1979).

4. Orientarea spre costuri - definirea calitatii din punctul de vedere al valorii, din punct de vedere al costului si al pretului: ,,Un produs de calitate este acela care ofera performanta la un pret acceptabil, sau în conformitate cu specificatiile tehnice la un cost acceptabil". Aceasta abordare este dificil de aplicat practic, deoarece implica doua concepte diferite: calitate si valoare. Costurile calitatii cuprind totalitatea consumurilor unei firme pentru producerea bunurilor si serviciilor generate preponderent de cerintele pentru asigurarea calitatii. Costurile calitatii sunt cele datorate de consumurile realizate de întreprindere pentru satisfacerea unor exigente ale clienjilor. Costurile noncalitatii apar atunci când exigentele clientilor sunt incomplet satisfacute sau depasite (îndeplinite în exces), fapt perceput de clienti în mod negativ (ex. exagerarile în domeniul cladirilor de firma sunt negativ percepute de clientii acesteia), cu mentiunea ca totdeauna sunt mai mari costurile generate de nesatisfacerea cerintelor clientilor. Un exemplu de costuri din aceasta categoric îl reprezinta pierderile determinate de migrarea clientilor nemultumiti (BruhnM., 2001).

5. Orientarea spre utilizator - presupune definirea calitatii pornind de la utilizator, bazata pe satisfactia clientului. Definitia subliniaza importanta clientului intern si extern.      Pentru  satisfacerea cerintelor este important ca relatia calitate - cumparator sa fie mai puternic refiectata în definitia calitatii, deoarece clientul este cel care hotaraste, în final, ce este calitatea. Întreprinderea va trebui sa elaboreze o strategie individualizata în domeniul calitatii cu domenii strategice clare si prin care sa fie definite operational obiectivele managementului calitatii; va trebui sa verifice daca exista standarde concrete pentru toate categoriile de servicii prestate de întreprindere si daca acestea ar trebui adaptate noilor cerinte ale clientilor (Bruhn M., 2001).

Satisfactia oamenilor pentru lucru bine facut a fost dintotdeauna un sentiment de mândrie si care a avut dimensiuni diferite, în functie de perioada istorica a productiei de marfuri. La începuturile sale, mestesugarii îsi individualizau produsele pe care le realizau prin sigle specifice, din dorinta de a câstiga încrederea clientilor. În perioada revolutiei industriale, când s-au creat mari uzine, muncitorul pierde din individualitatea sa asupra marfii, el realizând doar unele operatii, parti din produs, pentru a se integra unui grup condus de antreprenori care urmareau în primul rând cresterea profitului si a productivitatii. Diviziunea muncii, specializarile adânci, automatizarea operatiilor, au fost si sunt probleme necesare productiei de serie mare si productivitatea ridicata, dar în schimb s-a redus interesul direct al lucratorului  pentru calitatea muncii sale.

Pe parcursul unui secol, modalitatile de abordare a calitatii au cunoscut pe plan mondial, succesiv si mai ales în industrie, patru etape importante, fiecare incluzând atât principiile si practicile etapei  precedente cât si  principii si practici proprii.5

1.2.1.    Inspectia

Începuturile acestui demers sunt legate de aparitia si difuzarea teoriilor lui Taylor privind organizarea stiintifica a muncii. Taylor introduce distinctia între cei care realizau si cei care supravegheau produsele fabricate, astfel, o parte din maistrii implicati în fabricatie devin inspectori, raspunzând de calitatea activitatilor realizate de catre operato.

La începuturile sale, conceptul de inspectie se referea la actiuni de supraveghere având ca scop identificarea  neconformitafilor ale unui  produs. Ca urmare a inspectiei, produsele inspectate erau împartite în "produse admise" si "produse respinse". Pe masura dezvoltarii industriei, tot mai multe întreprinderi au introdus inspectia în procesele lor tehnologice.  În opinia lui Perigord si Fourmier inspectia consta în: "masurarea, examinarea, testarea uneia sau mai multor caracteristici ale produsului sau ale serviciului, rezultatele masuratorilor fiind comparate cu standardele  stabilite pentru a determina daca produsul sau  serviciul este conform sau nu cu specificatiile"

              1.2.2.    Controlul calitatii

Începând cu anii '30, întreprinderile occidentale si japoneze au fost primele care au practical controlul calitatii, calitatea obtinându-se în principal prin inspectia efectuata la receptie, prin inspectia intermediara si cea finala a materialelor si materiilor prime utilizate, dar si a reperelor si produselor fabricate si prin tinerea sub control a proceselor. Acest ultim aspect reprezinta de fapt diferenta esentiala dintre "inspectie" si "controlul calitatii". Controlul de calitate se bazeaza pe:

.    stabilirea standardului produsului sau serviciului pe baza nevoilor, cerintelor si asteptarilor clientilor.

.    asigurarea conformitatii cu aceste standarde, calitatea necorespunzatoare fiind evaluata în scopul determinarii cauzelor care au condus la aparitia defectelor si a abaterilor de la standarde.

.    luarea unor masuri de remediere a consecintelor abaterilor de la calitate, masuri care constau, în cazul produselor, din sortarea, identificarea si înlaturarea produselor defecte, iar în cazul serviciilor din contactarea consumatorului si remedierea situatiei. [4]

.    realizarea  si   implementarea  unor  planuri  de   actiune  în  scopul  prevenirii neconformitatilor viitoare, planuri care în cazul produselor contin modificari de proiectare sau fabricatie, iar în cazul serviciilor includ modificari procedurale. Toate aceste patru elemente ale controlului calitatii contribuie, împreuna, la cresterea calitatii produselor si a serviciilor.  Eforturile controlului calitatii trebuie sprijinite prin utilizarea metodelor statistice care permit optimizarea  procesului de luare a deciziilor.

Controlul statistic al calitatii  s-a impus în perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Bell Telephone Laboratories introduce dupa 1924 controlul statistic care avea la baza studiile efectuate de Walter Schewart.

   1.2.3.      Asigurarea calitatii

Pornind de la principiile de baza ale controlului calitatii începând cu anii '50, s-a dezvoltat progresiv o noua abordare, implicând nu numai productia, ci si alte entitati functionale ale întreprinderii (proiectarea, aprovizionarea, vânzarea, etc). Conform acestei noi abordari devine tot mai importanta tinerea sub control a tuturor proceselor, astfel încât sa se poata identifica rapid cauzele respingerii produselor, stabilindu-se masurile preventive si de corectare a acestora

Studiile efectuate de Armand Feigenbaum au demonstrat ca trebuie controlate nu numai produsele, ci si activitatile care contribute la realizarea lor, precum: marketing, cercetarea, proiectarea si dezvoltarea de produse, aprovizionarea, fabricatia si desfacerea. Înlantuirea acestor activitati se constituie intrun proces de dirijare a calitatii, pe care l-a numit "controlul total" (TQC).

Societatea Americana pentru Controlul Calitatii (ASQC) prin studiile efectuate pâna în 1950 a aratat ca nu sunt suficiente doar verificarile acestor activitati, ci si fundamentarea unor masuri de constituire a calitatii în toate etapele productiei, introducând printrun standard (MIL-Q-9858/1959) notiunea de asigurarea calitatii care avea doua functii: contruire si verificare.

În Japonia, unde s-a dezvoltat dupa 1945 un adevarat cult pentru calitate, s-au introdus alte doua functii ale asigurarii calitatii: instruirea personalului (inclusiv implicarea lui prin cercurile de calitate aparute în 1960), si îmbunatatirea permanenta a calitatii produselor si a activitatilor (Kaizen). În Europa s-a introdus în conceptul de asigurare a calitatii, care avea la baza o activitate mai  veche, si garantarea calitatii.6

     1.2.4.   Sistemul de management al calitatii

  Acest sistem constituie obiectul standardelor internationale în domeniul calitatii din seria ISO 9000: 2000 si face trecerea de la sistemul de asigurare a calitatii totale (TQM).   

    În sustinerea acestei idei este referirea din finalul standardului ISO 9000:2000, unde se precizeaza: "Atât sistemul de management al calitatii cât si modelele de excelenta (adica TQM) au la baza unele principii comune".

Obiectivul este îmbunatatirea performantelor întreprinderii, iar politica calitatii este orientata catre îmbunatatirea continua (metoda KAIZEN).

Conceptele cheie sunt: abordarea procesuala a activitatilor si tinerea sub control a unei organizatii în domeniul calitatii.

Metodele si procedeele de lucru sunt circumcise în ciclul lui Demim, PEVA: planifica-executa-verifica-actioneaza.

Gradul de implicare a organizatiei este total, precum si a colaboratorilor din aval si amonte de organizatie, care au implementat sistemul calitatii.

.   Orientarea catre client.   Organizatiile sunt dependente de clientii lor, de aceea trebuie sa le cunoasca  necesitatile actuale si potentiale în vederea satisfacerii lor si sa se straduiasca sa le depaseasca asteptarile.

.   Leadership.   Echipa de conducere trebuie sa stabileasca o unitate între obiectivele propuse si orientarile organizatiei. De asemenea, trebuie sa creeze si sa mentina u mediu intern în care personalul sa poata fi total implicat în realizarea obiectivelor organizatiei.

.   Implicarea personalului.   Este esential ca personalul de la toate nivelurile sa se implice total, pentru a da posibilitatea ca aptitudinile sale sa fie utilizate în beneficiul organizatiei. [5]

.   Abordarea procesuala.   Atingerea obiectivelor propuse se face mult mai eficient atunci când toate activitatile si resursele aferente sunt conduse ca un proces, cu intrari si iesiri.

.   Abordarea sistemica a managementului.   Identificarea si conducerea principalelor activitati referitoare la calitate trebuie sa fie integrate si corelate în cadrul unui sistem coerent. Procedându-se în acest fel, creste eficacitatea si eficienta organizatiei în atingerea obiectivelor sale.

.   Îmbunatatirea continua.   Îmbunatatirea continua a performantelor globale ale unei organizatii ar trebui sa fie un obiectiv permanent al conducerii de vârf.

.   Abordarea faptica pentru luarea deciziei.   Deciziile eficace se bazeaza pe analiza datelor si a informatiilor obtinute de la toate locurile de munca.

.   Relatii reciproc avantajoase cu furnizorii.  Între orice organizatie si furnizorii sai exista relatii de interdependenta si reciproc avantajoase. Aceste relatii maresc capabilitatea celor doua organizatii de a crea valoare.

1.2.4.1.   Fundamentul sistemului de management al calitatii

  Sistemul de management al calitatii poate ajuta organizatiile la sporirea satisfacerii clientilor lor. Cerintele clientilor pot fi specificate în contracte de catre clienti sau pot fi determinate de catre organizatiile însasi. În ambele cazuri, clientul este cel care determina, în ultima instanta, acceptabilitatea produsului. Întrucât necesitatile si asteptarile clientilor nu sunt fixe datorita presiunii concurentiale si a progresului tehnic, organizatiile sunt stimulate sa-si îmbunatateasca continuu calitatea produselor si proceselor.

 Sistemul de management al calitatii încurajeaza organizatiile sa analizeze cerintele clientilor, sa stabileasca procesele care contrbuie la realizarea unui produs acceptabil pentru client si sa tina sub control aceste procese. Sistemul de management al calitatii creeaza cadrul necesar pentru îmbunatatirea continua care permite cresterea probabilitatii de a satisface clientul si alte parti interesate. Sistemul de management al calitatii, prin continutul sau, ofera organizatiilor si clientilor lor, încrederea în aptitudinea (capacitatea) de a furniza produse care satisfac pe deplin cerintele de calitate.

 

1.2.4.2.   Cerinte referitoare la sistemele de management al calitatii si cerinte referitoare la produse

Cerintele referitoare la sistemul de management al calitatii sunt generice si aplicabile organizatiilor din orice sector industrial sau economic, indiferent de categoria de produse. Ele sunt specificate la ISO 9001:2000.

 Cerintele referitoare la produse sunt specificate de clienti sau de organizatii care anticipeaza cerintele clientilor ori prin anumite reglementari. Ele pot fi incluse în specificatiile tehnice, în standardele de produse, procese, în acorduri contractuale si în reglementari.

  

1.2.4.3.   Esenta standardelor internationale ale calitatii din familia ISO 9000:2000

 

Standardele internationale ale calitatii din familia ISO 9000:2000 au fost elaborate pentru a sprijini organizatiile, indiferent de tipul si dimensiunile lor, sa implementeze si sa aplice intrun mod eficace sistemul de management al calitatii. Ele faciliteaza întelegerea mutuala în cadrul schimburilor comerciale nationale si internationale.

             Aceste standarde aduc o serie de modificari atât în terminologie, cât si în continutul sistemului calitatii, referitoare la principii, etape de implementare si resposabilitati,etc.

              Terminologia a fost mult simplificata, de exemplu:

-           calitatea este aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinsecide a satisface cerintele;

-     cerinta este necesitatea sau asteptarea care este formulata, în general, implicita sau obligatorie;

-     sistem, un ansamblu de elemente corelate si interactive;

-     managementul calitatii, activitati coordonate care permit conducerea si tinerea sub control a unei organizatii în domeniul calitatii;

-     sistemul de management al calitatii este sistemul care permite orientarea si tinerea sub control a unei organizatii în domeniul calitatii;

-     asigurarea calitatii, parte a managementului calitatii orientata spre satisfacerea cerintelor calitatii;

-     îmbunatatirea calitatii, parte a managementului calitatii orientata spre cresterea capacitatii de a satisface cerintele calitatii.

  Principalii termeni si relatiile dintre ei sunt prezentati în figurile de la sfârsitul acestui capitol.

                                                                                                                                                                          

1.3.  Importanta calitatii în economia de piata

Odata cu progresele înregistrate în industrie, calitatea nu mai este doar un concept filosofic, ci si unul economic. Rolul calitatii în economic a crescut considerabil începând cu anii '80, când datorita reducerii accentuate a resurselor de materii prime, calitatea devine un factor important de economisire.

Impactul calitatii asupra economiei a avut, de sigur, consecinte de alta natura si amploare decât în filosofie. În conceptia actuala calitatea a devenit o preocupare generala a tuturor organizatiilor si se realizeaza prin intermediul managementului.7

Între competitivitate si calitate exista o relatie directa, calitatea devenind cheia competitivitatii, fapt demonstrat de rolul acesteia. În acest sens, calitatea reprezinta un obiectiv deoarece, pentru a fl competitive, organizatiile trebuie sa raspunda precis necesitatilor si asteptarilor clientilor si utilizatorilor ; o metodologie care promoveaza participarea, deoarece nu se poate cere implicarea totala a oamenilor, si în acelasi timp, dezvoltarea unui mediu de munca corespunzator.

Totodata, calitatea dezvolta un mediu prielnic pentru realizarea afacerilor. Aceasta idee este susfinuta de urmatoarele argumente : calitatea este un obiectiv al excelentei organizationale ; calitatea este o metodologie si o cale de promovare a participarii active a oamenilor, bazata pe responsabilitatea fiecarui individ ; calitatea este o prioritate ; calitatea este o masura a eficientei (non-calitatea conduce la o cheltuire a resurselor estimata la sute de miliarde de euro/an).

Prin reducerea costurilor, angajarea imaginatiei oamenilor, promovarea inovatiei, reînnoirea organizatiei si încurajarea initiativei, calitatea devine forta motoare a competitivitatii, si în consecinta, a cresterii numarului locurilor de munca.

Competitia economica, cere întotdeauna ca organizatiile sa faca mereu mai mult si mai bine. Calitatea trebuie sa fie o prioritate permanenta pentru fiecare organizatie. În acest sens, calitologii considera ca nu exista calitate fara solidaritate. În organizatiile complexe calitatea este inseparabila de solidaritate.

Reputatia întreprinderii este creata de calitatea produselor si a serviciilor oferite. Ea se câstiga în timp printr-o preocupare sustinuta de a oferi clientilor produsele pe care acestia le doresc la standardele prestabilite cu o constanta si rigurozitate totala. [6]

Întreprinderea trebuie sa porneasca de la realitatea ca gusturile consumatorilor sunt tot mai sofisticate, concurenta tot mai puternica, ceea ce impune producerea unor articole cu un design cât mai placut, modern, chiar deosebit, de o calitate superioara, cu un grad de utilizare cât mai ridicat si la un cost cât mai redus. Firmele bune raspund cerintelor clientilor lor. În conditiile unei concurente din ce în ce mai acerbe, primul obiectiv al unei firme trebuie sa fie acela de a câstiga fidelitatea clientului si de a-i satisface acestuia cerintele la un nivel superior.

Îndeplinind cerintele pietei privind calitatea produsului, întreprinderea face primul

pas si cel mai important în câstigarea fidelitatii clientului. Un consumator multumit de

utilizarea unui produs de o anumita marca, îsi va orienta în continuare deciziile sale de

cumparare spre aceeasi marca.;

Înnoirea produselor si a tehnologiilbr, în acord cu cerintele mediului de piata în care actioneaza întreprinderea, se rasfrâng pozitiv asupra indicatorilor sai economico-financiari, întarind capacitatea sa de adaptare la dinamica social-economica.

Calitatea are în vedere toate functiile si fiecare individ din organizatie. Ea priveste toate sectoarele - industriale, comerciale sau servicii, indiferent de marimea acestora. Nu poate exista calitate fara un mediu favorabil pentru realizarea calitatii. "Lantul calitatii" uneste si leaga toti actorii economici si sociali.

Firmele cele mai prospere sunt cele care reusesc sa ofere clientilor lor satisfactia scontata, întelegând calitatea nu ca o însusire separata, a produsului, ci ca pe o filosofie de însusit la nivelul întregii organizatii.     

                 

1.4.      Caracterul dinamic si  complex al calitatii

Din definitia calitatii rezulta ca un produs sau un serviciu, pentru a-si îndeplini misiunea pentru care a fost creat, deci sa aiba o anumita calitate, un grad de utilitate, trebuie sa îndeplineasca un complex de conditii tehnice, functionale, economice, psihosenzoriale, ergonomice si ecologice.

Multitudinea caracteristicilor de calitate, de naturi diferite, determina necesitatea clasificarii lor astfel:

a), caracteristici tehnice - se refera la însusirile ce ofera valoarea de întrebuintare a produsului, concretizându-se intro serie de proprietati fizice, chimice, biologice, etc., determinate de conceptia constructiv -functionala a produsului; aceste caracteristici sunt în general masurabile;

b). caracteristici psihosenzoriale- se refera la aspectele de ordin estetic, organoleptic,

c). caracteristici  economice- se refera la o serie de indicatori cum sunt: cost de productie, pret, termen de recuperare a investitiilor, etc.

d). caracteristici functionale - disponibilitatea caracteristica în special produselor de folosinta îndelungata, reflectând aptitudinea produsului de a realiza functiile utile de-a lungul duratei de viata, aptitudine exprimata prin doua concepte : fiabilitatea si mentenabilitatea.

e). caracteristici sociale - se refera la aspecte cu caracter social, care, pe masura trecerii timpului, sunt din ce în ce mai mult legate de raspunderea fata de specia umana. Se are în vedere influenta pe care utilizarea unor produse o poate avea asupra mediului ambiant (poluarea atmosferei, apelor, distrugerea biosferei etc.).

Între aceste grupe de caracteristici exista relatii de interdependenta de aceea evaluarea calitatii se face printr-o sinteza a principalelor caracteristici din fiecare grupa, sau numai a unora dintre ele în functie de natura si destinatia produselor.

Factorii care determina caracterul dinamic sunt:    

-   progresul  tehnico-stiintific exigentele crescânde ale consumatorilor

-    concurenta

Ridicarea continua a calitatii produselor si serviciilor, respectiv modernizarea si adaptarea cât mai fidel posibil la cerintele pietei, se realizeaza folosind  una sau doua cai:

- extensiva - concretizata prin cresterea în timp a numarului caracteristici utile ale produselor.

- intensiva - prin îmbunatatirea nivelului unor caracteristici de calitate

Cunoscând nivelul caracterului complex si dianmic al calitatii, putem afirma ca, în evaluarea nivelului calitativ al produselor si serviciilor trebuie sa se ia în calcul marimea caracteristicilor mai multor grupe, pondertae dupa importanta pe care o au la un moment dat.

Caracterul dinamic al calitatii produselor este dat nu numai de nivelul proiectat si realizat, determinat de actiunea conjugata a celor trei factori de mai sus, ci si de evolutia în timp a nivelului principalelor caracteristici, de constanta lor pe circuitul tehnic al produselor de la furnizor-comert-consumator. Pe acest traseu calitatea proiectata si realizata se poate modifica, de regula în sens negativ, datorita actiunii unor factori specifici circulatiei marfurilor: ambalare, transport, pastrare, manipulare.

            1.5.  Relatia calitate-mediu

Afirmarea revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, reflectata în aparitia de noi produse cu anumite performante superioare a determinat si aparitia unui conflict între om si natura, a unei corelatii între societate si natura, si anume, a unui process bidirectional. Interventiile omului asupra naturii cu mijloace din ce în ce mai perfectionate stau la baza declansarii unor serii de crize successive sau simultane, printre care si cea ecologica, cu consecinte sociale, uneori alarmante.

Asupra mediului natural actioneaza negativ un numar important de factori fizici (aerul, apa, lumina), biologici (hrana, boli) sau economici (unele procese tehnologice, conditiile de exploatare si utilizare a unor marfuri etc). Interventia omului poate mari sau permanentiza efectele negative ale acestor factori.

Protectia mediului natural este conditionata, în parte, de valorificarea reziduurilor, a deseurilor, prin realizarea de cicluri de productie închise: materie prima - productie -produs - materie prima. Cu alte cuvinte, problema protectiei mediului natural a devenit o problemastrans legata de calitatea produselor si serviciilor puse la dispozitia omului zilelor noastre. Refolosirea materialelor recuperabile sau reintegrarea lor în circuitul economic, se impune cu acuitate ca o problema de protectie a mediului înconjurator si ca o problema economica de recâstigare a unor materii prime.

Se apreciaza ca printre sursele de poluare a mediului natural, un loc important îl detin: deseurile, mijloacele de transport, pesticidele si erbicidele, substantele radioactive, zgomotul produs de o serie de aparate si utilaje (marfuri). Astfel, deseurile provenite din îmbracaminte,

mobila, aparataj casnic, sapun, detergenti, cosmetice, medicamente, chimicale de uz casnic si mai ales ambalaje în continua diversificare si crestere cantitativa. Datorita faptului ca o mare parte dintre acestea nu sunt biodegradabile, iar unele sunt direct toxice (ex. insecticidele de uz casnic), epurarea naturala este îngreunata, alterând astfel flora bacteriana a apelor uzate.

Compozitia medie a deseurilor solide în marile orase din tarile dezvoltate economic se prezinta astfel: hârtia 55%, resturi alimentare 14%, metalice 9%, sticla 9%, lemnoase 4%, plastice 1%, diverse 3%.10 Datorita aparitiei unui numar din ce în ce mai mare de  produse noi, sintetice, factorii de mediu nu mai pot avea, fara restrictie, dublul rol de furnizori de resurse si receptori de reziduuri, de aceea se impune aplicarea unor masuri pe plan national si international de protejare a acestor factori. În legatura cu relatia calitatea produselor - mediul ambient, consideram necesar ca la proiectarea noilor produse sa se evalueze posibilitatea reintegrarii lor, dupa utilizare, în natura, fara efecte negative (sa fie biodegradabile), sau sa reintre în circuitul economic, ca materie prima.

Îmbunatatirea calitatii produselor din punct de vedere ecologic presupune satisfacerea unor cerinte cum sunt: utilizarea de materii prime refolosibile, utilizarea energiei în cantitati mai mici si din surse inepuizabile, utilizarea de componente reparabile, produsul sa aibe mai putine efecte secundare, sa necesite ambalaj mai redus, sa nu prezinte pericole pentru animale, sa fie silentioase, sa necesite mai putina apa, sa polueze mai putin, sa fie biodegradabile, sa fie reciclabile, sa consume putine materii si materiale.1

Mijloacele de transport pe cale terestra, maritima si aeriana, înzestrate cu motoare cu ardere interna dau produse cu combustie incompleta ca: oxidul de carbon, oxizii de azot si hidrocarburile nearse, care au un caracter direct toxic. [7]

Hidrocarburile nearse (pot da efecte cancerigene) se reduc cantitativ odata cu cresterea raportului aer/combustibil.

Oxizii de azot (NOx) au o actiune iritanta si chiar toxica când sunt în concentratii ridicate.

Din aceste date statistice rezulta ca automobilele cu benzina dau cantitatile cele mai mari de agenti poluanti în mediul înconjurator. Tot aceasta categorie de mijloace de transport, care continua în ritm vertiginos sa creasca, elimina si plumbul, un agent poluant foarte periculos. Dupa cum se stie, acesta se adauga în benzine sub forma tetraetilului de plumb pentru ridicarea cifrei octanice. A aparut benzina fara plumb pentru purificarea gazelor de esapament la autovehicule prin catalizatori.

Din analizele efectuate se constata o contaminare puternica cu plumb a solului si a vegetatiei de-a lungul autostrazilor, depasind în marile metropole cu mult (2-4 ori) limitele recomandate de Organizajia Mondiala a Sanatajii (maxim 2 micrograme pe metro cub de aer).

Poluarea sonora, exprimata în decibeli2 (dB), a devenit deosebit de periculoasa pentru sanatatea oamenilor ca si celelalte surse poluante, pentru ca mijloacele de transport si unele marfuri electrocasnice propaga în mediul înconjurator zgomote care depasesc limita de suportabilitate, de 65dB pentru om. Câteva exemple privind intensitatile sonore medii ale unor marfuri electrocasnice si mijloace de transport: frigider 20dB, aspirator 50dB, autocamion 90dB, avion cu reactie (la decolare) 106dB, motocicleta în demaraj 1 lOdB, orchestra de jazz 112dB.

Protecfia calitatii apelor constituie parte integrants a protectiei mediului si are ca scop principal pastrarea, respectiv îmbunatatirea proprietatilor fizico-chimice si biologice a apelor, în vederea bunei gospodariri a acestora.

Impurificarea este determinata si de unele particularitati ale acesteia: aceasta este usor transportata pe albii, canale, conducte, antrenând cu ea diferite substante nocive; constituie un mediu prielnic de realizare a numeroase reactii fizico-chimice (dizolvarea unor substante, sedimentarea suspensiilor etc.) si de dezvoltare a unor microorganisme.

Dintre produsele create pentru acoperirea unor nevoi ale populatiei sau unor sectoare economice, datorita unor proprietati specifice, amintim pe acelea care au avut si continua sa aiba o actiune negativa asupra calitatii mediului, respectiv a apei: detergentii, pesticidele, îngrasamintele chimice (ultimele doua când sunt utilizate nerational).

Detergentii care nu erau biodegradabili (din prima generatie) au fost înlocuiti cu cei biodegradabili, cu molecule neramificate, care nu rezista la actiunea bacteriana, dar s-a ignorat grupul benzenic atasat noilor molecule, care în apa de suprafata se poate transforma în fenol, o substanta toxica.

Pesticidele, substante chimice capabile sa diminueze sau sa elimine agentii biotici daunatori, ar trebui sa aiba o persistenta de scurta durata si o actiune selectiva, numai asupra vietatilor nedorite dintr-un biotop. Aceste caracteristici le au pesticidele organo-fosforice si nu cele organoclorice, a caror produce a fost limitata si chiar abandonata. Efectele negative ale pesticidelor se cumuleaza într-un proces integral de-a lungul deceniilor, determinând o înrautatire a calitatii vietii omului din punct de vedere biomedical, marindu-se riscul de intoxicare.

De aceea toate produsele firmei trebuie sa fie analizate din punct de vedere ecologic înca din faza de proiectare, în scopul evitarii aparitiei oricarui pericol în utilizare sau si faza post-consum.

În multe din tarile dezvoltate, produsele care afecteaza mediul peste limita admisa sunt supuse unor taxe suplimentare, fiind astfel facute mai putin competitive si mai putin atractive în raport cu produsele care afecteaza mediul în mai mica masura.

Chiar si în absenta unor astfel de masuri fiscale, se constata ca cerintele ecologice reprezinta unul din factorii de care cumparatorii tin cont tot mai mult la decizia de achizitionare, alaturi de celelalte aspecte de calitate, de pret, de experienta anterioara a cumparatorului

CAPITOLUL 2

PROTECŢIA MEDIULUI

Mult timp, calitatea mediului înconjurator a fost perceputa ca o grija nefondata a unor indivizi bogati, dar acum, aceasta constituie una din cele mai stringente probleme globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural, ci este pusa sub semnul întrebarii însasi supravietuirea speciei umane. [8]

Tulburarile de mediu pot influenta sistemul imunitar al vietuitoarelor si chiar al omului, pot activa un microb, pot genera virusi noi, din tulpini de virusi existenji deja, efectul fiind aparitia unor epidemii, la care se observa uneori si rezistenta la medicamente a factorului patogen. Amestecarea biologica mareste riscul expunerii la boli infectioase, cu atât mai mult cu cât au crescut mijloacele rapide de calatorie. Astfel, un agent patogen, poate calatori astazi în jurul globului, numai în câteva ore, deci contaminarile se pot raspândi cu usurinta. În conditii cu deficit de apa curata se apreciaza o proliferare a 99% din bolile infectioase cunoscute azi pe glob.

Daca ieri, manifestarile antinucleare apareau ca lupta unor pacifisti care erau confundati cu cei ce se alarmau de soarta unor balene sau rinoceri, astazi militantii ecologi au devenit o forta politica în peisajul politic mondial.

2.1.  Aspecte definitorii ale protectiei mediului la nivel  international

Declansarea crizei ecologice si amplificarea efectelor sale, intensificarea si diversificarea poluarii, degradarea de o maniera generala a starii factorilor de mediu au impus, alaturi de actiunile desfasurate la nivel national, concentrarea bi si multilaterala a activitatii statelor în directia solutionarii acestor probleme. Cooperarea internationala si reglementarea interstatala în domeniul protectiei mediului au fost astfel determinate de internationalizarea crescânda a problematicii ocrotirii patrimoniului natural mondial. La aceasta au contribuit atât factorii fizici, cât si cei de natura economica, tehnico-stiintifica, politica, etc.

    

Un prim factor care a actionat intro asemenea directie a fost, fara îndoiala, caracterul "transfrontalier" al numeroaselor forme de poluare. În mod semnificativ, unul dintre primele

documente internationale relative la rnediu, respectiv Carta europeana a apei, proclamata de Consiliul Europei în mai 1968, a formulat un principiu, devenit fundamental, potrivit caruia apa nu cunoaste frontiere. Treptat, ideea ca nici unul dintre elementele componente ale mediului nu cunosc frontiere, nici marile, nici atmosfera, nici fauna si flora salbatica, nici macar solurile, s-a generalizat. Activitati desfasurate pe teritoriul unui anumit stat pot sa produca efecte poluante asupra unor regiuni mai apropiate sau mai îndepartate.

Asa de exemplu accidentul de la Cernobâl (Ucraina) din 26 aprilie 1986 a afectat, prin consecintele sale, o mare parte din tarile continentului european. Practic, orice impact mai important asupra mediului poate produce efecte în afara cadrului unui stat; poluarea atmosferica la lunga distanta, mareele negre, masacrele la care au fost supuse speciile migratoare etc. sunt exemple elocvente.

Prevenirea si/sau combaterea unor asemenea efecte presupun, cu necesitate, actiuni de cooperare între state.

În acelasi context, se poate observa ca nu numai consecintele poluarilor dar si situatia anumitor factori de mediu poate reclama o conlucrare interstatala. Astfel, protectia apelor unui fluviu international sau de frontiera, a unui lac divizat în mai multe tari, a resurselor naturale partajate, etc. necesita o coordonare între aceste state, care poate sa priveasca elaborarea unor reglementari adecvate, controlul în comun al aplicarii si respectarii dispozitiilor acestora ori realizarea unor lucrari concrete în domeniu s.a.

Mai mult decât atât, se poate vorbi astazi chiar de mondializarea anumitor probleme ecologice, odata cu aparitia si afirmarea unor fenomene care privesc întreaga omenire precum : diminuarea stratului de ozon, efectul de sera, desertificarea, saracirea patrimoniului mondial, etc. toate acestea presupun, la rândul lor, solutii globale, cu participarea egala si directa a tuturor statelor si popoarelor lumii.

În acelasi timp, cooperarea internationala în materie este ceruta de nevoia protejarii si conservarii elementelor de mediu care nu sunt supuse jurisdictiei nationale a unui stat si formeaza asa-numitul "patrimoniu comun al umanitatii", cum sunt fundurile marilor si oceanelor situate dincolo de zonele nationale, spatiul  extraatmosferic s.a.

Internationalizarea problemelor poluarii si degradarii mediului si a cailor lor de solutionare este determinata si de "solidaritatea" naturala ce uneste diferitele componente ale mediului: asa de exemplu, o parte a poluarii marine este de origine telurica, alta este adusa de fluvii ori provine din atmosfera, sn timp ce poluarea altor factori de mediu înglobeaza elemente "imprurnutate" din alte zone ale naturii, impactul oricaror deteriorari ale mediului asupra faunei si florei salbatice etc.

În aceasta perioada, un rol tot mai important în internationalizarea problemelor protectiei mediului îl joaca factorii economici. Este de domeniul evidentei, în acest sens, faptul ca statul care adopta masuri corespunzatoare pentru ocrotirea mediului, sufera o serie de consecinte din punct de vedere economic. Desigur, pe termen lung, investitiile vizând eliminarea surselor de poluare sunt rentabile, iar refacerea resurselor naturale deteriorate ori saracite este deosebit de costisitoare ori chiar imposibila. Dar, pe moment, statul care adopta masuri de protejare a elementelor naturale poate sa fie " penalizat " în cadrul concurentei economice internationale, de distorsiunile care se formeaza în defavoarea sa, mai ales în conditiile unei economii mondiale bazata pe libertatea cvasiabsoluta a schimburilor.

Tot în acest cadru general se înscrie si asa numitul "export" de poluare în cadrul relajiilor economice între tari, sub forma "dirijarii" spre tarile mai putin dezvoltate, în primul rând datorita preturilor mult mai reduse, a produselor agro-alimentare poluate, care datorita substantelor nocive înmagazinate în ele ca urmare a excesului de ierbicide, îngrasaminte chimice, etc. nu pot fi valorificate pe pietele statelor dezvoltate, întrucât concentratiile de substante poluante depasesc standardele admise tot mai ridicate. Este cazul, de pilda, a numeroase medicamente, produse chimice, etc.care nu sunt admise de consumatorii interni datorita  nerespectarii noilor norme ecologice instituite de autoritati.

Un alt aspect al problemei vizeaza exportul de echipament si tehnologii poluante, a caror folosire fund interzisa în tarile dezvoltate acestea sunt acceptate totusi de statele în curs de dezvoltare datorita conditiilor mai lesnicioase de achizitionare. [9]

Sub impactul normelor si standardelor ecologice tot mai severe adoptate de statele dezvoltate, se manifesta tendinta transferarii ramurilor economice, subramurilor sau unitatilor industriale poluante pe teritoriul tarilor din zonele defavorizate ale lumii, beneficiindu-se în acest mod nu numai de forta de munca ieftina, dar si de transferul costurilor poluarii asupra acestora. Folosindu-se de slabiciunea legislatiei în materie ori de controlul necorespunzator al aplicarii acesteia din tarile sarace se expediaza catre ele produse interzise în tarile industrializate, se depoziteaza deseuri toxice ori periculoase sau se implanteaza activitati mai putin oneroase. Accidentul unei uzine chimice apartinând unui grup american, dar construite în India, la Bhopal, care a cauzat moartea a circa 2500 de oameni în decembrie 1984 a fost o ilustrare elocventa a pericolului pe care îl comporta asemenea operatii.

Dar fenomenul cel mai evident îl constituie, într-o asemenea perspectiva, folosirea normelor si standardelor comerciale ecologice ca factor de influentare a concurentei comerciale ecologice ca factor de influentare a concurentei comerciale pe piata mondiala, aceasta putând constitui adevarate bariere comerciale netarifare.

Frecvent, promovarea unor norme vizând protectia mediului, severe si diversificate, serveste ca mijloc de înlocuire si coordonare, din diverse ratiuni, a barierelor vamale cu altele de natura ecologica sau "cordon sanitar". Este posibil, de asemenea, ca un stat care, în anumite ramuri, a realizat un avans tehnologic în domeniul productiei pe seama protectiei mediului, sa exagereze apoi standardele ecologice în scopul nedeclarat de a frâna importul si, pe baza utilizarii psihologiei create de considerentele mediului sa-si largeasca piata externa pentru propriile produse, afectând astfel concurentii efectivi sau potentiali.



În acest sens protectia mediului se contureaza si afirma tot mai mult nu ca o simpla problema "tehnica" a raportului dintre om (societate) si natura, ci, mai ales, ca o problema economica dintre cele mai complexe si cu vaste implicatii în relatiile economico-comerciale-internationale. Toate aceste fenomene constituie factori de "internationalizare" a problemelor mediului care impun cooperarea între state si adoptarea de reguli comune. Mai mult decât atât, combaterea efectelor sale (produse mai ales datorita caracterului mai permisiv al unor reglementari nationale) reclama armonizarea legislatiilor nationale pe calea unor norme si standarde ecologice ridicate si uniforme.15        

2.2.  Organisme si  institutii specializate în domeniul protectiei mediului.

Anumite aspecte ale efectelor crizei ecologice (diminuarea stratului de ozon, ploile acide, efectul de sera, smogul, desertificarea, diminuarea patrimoniului genetic mondial etc.) afecteaza umanitatea în general, solicitând unirea eforturilor tuturor statelor si popoarelor pentru gasirea unor solutii globale de limitare si prevenire a cresterii lor în continuare.

Aceste aspecte conduc din ce în ce mai mult, la internationalizarea problemelor mediului, impunând adoptarea si aplicarea unor principii si reguli comune, cresterea rolului organizatiilor internationale si de ce nu, crearea unui organism international pentru mediu, la care sa adere toate statele lumii.   

2.2.1.  Organizatia Natiunilor Unite si mediul  înconjurator

Crearea Organizatiei Natunilor Unite a fost una din masurile importante adoptate dupa cel de al II-lea Razboi Mondial. Scopul si principiile O.N.U. rezulta din Preambulul Cartei si anume : scopul suprem al organizatiei este de a ferii generatiile viitoare de flagelul razboiului, prin unirea fortelor membrilor ei în vederea mentinerii pacii si securitatii internationale, prin garantarea ca forta armata nu va fi folosita decât sn scopul comun si prin stabilirea între state a unor principii de buna vecinatate si de toleranta.

O.N.U. nu elaboreaza legi pe care natiunile membre trebuie sa le accepte, dar are un cuvânt si un vot pentru adoptarea politicii comunitatii internationale, într-un vast evantai de probleme, în domeniile: mentinerea pacii si securitatii internationale; dezvoltarea relatiilor prietenesti între natiuni; realizarea cooperarii în rezolvarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural si umanitar, ecologic, promovarea drepturilor omului, etc.

Activitatile Organizatiei se desfasoara prin sase organe : Adunarea Generala, Consiliul de Securitate ; Consiliul Economic si Social; Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justice si Secretariatul. Dintre structurile O.N.U., activitatea cea mai prodigioasa în directia crearii si dezvoltarii dreptului international al mediului a avut-o si o are si în prezent Adunarea Generala. Înca din 1967, la cea de a XXII-a sesiune, Adunarea Generala înscrie poluarea mediului între principalele probleme ce trebuie abordate în cadrul forumului mondial.

O.N.U. a organizat trei Conferinte Mondiale asupra problemelor ecologice globale : Stockholm, 1972, Rio de Janeiro, 1992, Iohanesburg, 2002, la care au fost adoptate documente internationale de cea mai mare importanta pentru  protectia mediului.

Din initiativa acestei Organizatii a fost încheiata la 10 decembrie 1982 la Montego Bay, Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii, document ce consacra un întreg capitol protectiei si conservarii mediului marin.

Pentru a se putea asigura accesul tuturor oamenilor la resursele naturale de apa, Adunarea Generala O.N.U. a adoptat în 1980 o rezolutie prin care a proclamat intervalul 1980-1990 ca "deceniu international al apei  potabile".

O alta realizare este si pregatirea si adoptarea Cartei Mondiale a Naturii la 28 octombrie 1982, unde se reafirma conceptiile asupra patrimoniului natural în care se integreaza speciile salbatice si habitatul lor si se proclama ca "toate speciile sunt utile pentru om".

2.2.2.       Institutii specializate ale O.N.U.

Institutiile specializate sunt organizafii Internationale autonome care, datorita raporturilor de coordonare cu O.N.U. fac parte din sistemul Natiunilor Unite.16

Desi prezinta fiecare trasaturi specifice, institutiile specializate au în general urmatoarele trasaturi comune :

.    sunt create printr-un tratat multilateral;

. au personalitate juridica internationala, functionala si personalitate juridica de drept civil în cadrul ordinii juridice a statelor unde îsi au sediul;

. adunarea lor generala (Conferinta Generala, Adunare, Congres) este alcatuita numai din reprezentanti ai statelor, având fiecare stat un singur  vot;

. structura organizatorica are un caracter tripartit, cuprinzând: a) un organ

reprezentativ, format din toate statele membre si care se întruneste în sesiuni periodice ;

b) un organ administrate (executiv) cu o compunere restrânsa, pentru activitati

operative ; c) un secretariat (birou) compus din functionari internationali si condus de un

secretar sau director general;    

În prezent, exista 16 institutii specializate:

1.  Organizatia Natiunilor Unite pentru Educate, stiinta si Cultura (U.N.E.S.C.O

2.   Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S)

3.   Agenjia Internationala pentru Energie Atomica (A.I.E. A)

4.   Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (F.A.O)

5.   Organizatia Meteorologica Mondiala (O.M.M)

6.   Organizatia Internationala Marititma (O.M.I.)

7.   Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.)

8.   Fondul Monetar International (F M.I.)

9.   Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare Agricola (B.I.R.D.)

10. Societatea Financiara Internatiotiala (S.F.I.)

11. Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (I.D.A.)

12. Fondul  Monetar International (F.M.I.)

13. Organizatia Internationala pentriu  Aviatie Civila (I.C.A.O.)

14. Uniunea Postala Universala (U.P.U.)

15. Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (U.I.T.)

16. Organizatia Interguvernamentala Consultativa pentru Navigatie  Maritima[10]

2.2.3. Organisme specializate în domeniul protectiei mediului

.       Consiliul de legatura pentrui Mediul Înconjurator, organ independent, cu

sediul la Nairobi, creat în 1975, pentru a se putea colabora în mod efectiv cu Programul

Natiunilor Unite pentru Mediul înconjurator.

Scopul sau îl constituie stimularea si dezvoltarea relatiilor dintre P.N.U.E. si organizatiile neguvernamentale, precum si relatiile dintre acestea din urma.

.    Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (UICN), a fost înfiintata în 1948, având sediul la Merges (Elvetia), reuneste 29 de natiuni si un numar mare de organizatii nepolitice din aproape 80 de tari.

Are particularitatea de a fi oficial o organizatie nonguvernamentala. Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii are ca scop promovarea conservarii si utilizarii durabile a resurselor vii, îndeplinind în acest sens un rol consultativ pe lânga guveme si diferite institutii de conservare, colectare si difuzare de informatii  pertinente.

Obiectivele organizatiei sunt: evaluarea starii resurselor naturale care pot fi reînnoite ; încurajarea si pregatirea de masuri de conservare, propaganda pentru a se lua cunostinta de masurile conservarii si informarea membrilor sai si a diferitelor retele cu care colaboreaza.

Printre cele mai remarcabile realizari ale U.I.C.N. se numara elaborarea, la cererea P.N.U.E. si cu sprijinul financiar al WWF, a "Strategiei mondiale a conservarii", publicata în martie 1980 si pregatirea "Cartei mondiale a naturii", adoptata în 1982 de O.N.U.

Strategia are ca scop declarat sa contribuie la promovarea unei dezvoltari durabile, fondata pe conservarea resurselor vii, prin propunerea de mijloace eficace de gestiune a resurselor naturale autoritatilor publice, institutiilor si tuturor celor implicati în mod direct sau indirect în aceasta activitate.

.     Fondul Mondial pentru Protectia Naturii (F.M.P.N.), creata în 1961, cu sediul la Morges. [11]

Este o organizatie neguvernamentala, al carui obiectiv îl constituie "procurarea, gestionarea si utilizarea de fonduri pentru conservarea mediului înconjurator natural la scara mondiala, a faunei, florei, peisajelor, apei, solului, aerului si altor resurse naturale".

F.M.P.N. joaca un rol important în elaborarea si aplicarea Strategiei Mondiale a Conservarii, propuse guvernelor tuturor statelor lumii de catre U.I.C.N.

.    World Wildlife Fund (WWF) a fost creata în 1961, ca fundatie privata de drept elvetian, cu sediul social initial la Morges, iar din 1979 la Gland (Elvetia). Grupând în prezent organizatii najionale si 4 cu statut de asociat, în scopul de a reuni, gera si angaja fonduri pentru conservarea mediului natural la esalon mondial, ori fauna, flora, peisajele, apa, solul, aerul si alte resurse raturale, Grupul WWF este un "colector" de fonduri folosite apoi la finantarea proiectelor de conservare a naturii (în cursul primilor 30 de ani de existenfa contribuind la realizaiea a peste 5000 de proiecte în 130 de tari.).

Din punct de vedere organizatoric, pe lânga structurile clasice : un consiliu de administratie, comitet executiv si director general, întâlnim un "consiliu international", format din reprezentanti ai unor organizatii internationale. În ultimul timp, daca preocuparea initiala a WWF, aceea de a :salva speciile pe cale de disparitie ramâne prioritara, un rol important îl ocupa finantarea proiectelor orientate spre stimularea unei dezvoltari durabile.

În prezent WWF acorda prioritate finantarii actiunilor de conservare, pe baza unei strategii anuale, eleborata împreuna cu C.I.C.N., precum si aplicarii reglementarilor internationale existente.

. Greenpeace, organizatia militanta de aparare a mediului, si-a început activitatea în 1971, când un grup de persoane s-au deplasat pe mare, în largul Alaskai, pentru a protesta împotriva experientelor nucleare americane. Refuzând orice subventie statala pentru a-si pastra independenta, Greenpeace (pacea verde) îsi concentreaza actiunea pe patru mari probleme : activitati e nucleare (opunându-se, datorita pericolului pe care îl reprezinta, oricarei activitati a ciclului nuclear în scopuri militare); limitarea folosirii produselor toxice, interzicerea aruncarii lor în apele continentale si în mare si controlul miscarilor deseurilor toxice; protectia speciilor amenintate din oceane si protectia stabilitatii atmosferei, actionând pentru dezvoltarea energiilor nepoluante, pentru reducerea consumului de energie si pentru reducerea cantitatilor de gaze eliminate din atmosfera. Totodata, organizatia realizeaza numeroase campanii regionale împotriva atingerilor aduse mediului.

2.3.    Legislatie.

Prima conferinta mondiala în domeriul protectiei mediului a avut loc între 5 si 16 iunie 1972 la Stockholm si a avut participanti din 114 state, între care si România.

Ordinea de zi a Conferintei a cuprins, printre altele planificarea si gestionarea asezarilor umane în vederea asigurarii calitatii mediului înconjurator; gestionarea resurselor naturale ale mediului; determinarea poluantilor de importanta internationala; dezvoltarea si mediul; aspecte educative, sociale si culturale ale problemelor de mediu, inclusiv informarea opiniei publice asupra acestora; incidentele internationale ale actiunilor în domeniul mediului s.a.

Cel mai important document adoptat în cadrul Conferintei este Declaratia asupra mediului înconjurator, care cuprinde 26 de principii privind drepturile si obligatiile statelor în acest domeniu, precum si caile si mijloacele de dezvoltare a cooperarii internationale.19

În acelasi timp, Declaratia subliniaza legatura organica dintre protectia mediului si progresul economic si social al popoarelor, în conditiile eliminarii efectelor negative ale subdezvoltarii. Prin acest document s-au pus bazele dezvoltarii dreptului international al mediului.

Un alt document adoptat în cadrul Conferintei a fost Planul de actiune privind mediul înconjurator care cuprinde 109 recomandari adresate statelor pentru protectia mediului.

Ziua de 5 iunie a fost proclamata "Ziua Mondiala a Mediului înconjurator". în contextul sporirii eforturilor nationale si iInternationale în scopul promovarii si dezvoltarii unui mediu înconjurator sanatos în toate tarile. Adunarea Generala O.N.U. din 22 decembrie 1989 a lansat apelul la o întrunire globala care sa defineasca strategia pentru stoparea efectelor degradarii mediului.

Ziua Mondiala a Mediului din anul 1992 a fost marcata de un eveniment unic în istoria omenirii si anume, cea de a doua Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro.

Scopul general al Conferintei a fost acela al elaborarii de strategii si masuri care sa contribuie la combaterea degradarii mediului înconjurator în toate tarile, în contextul dezvoltarii durabile si optime din punct de vedere al mediului.

În intentia organizatorilor, la Conferinta de la Rio trebuia sa se realizeze un nou consens international asupra unor teme de transcendenta mondiala ca: protectia atmosferei; a resurselor terestre, conservarea diversitatii biologice, protectia resurselor de apa dulce, a marilor si zonelor de coasta, gestiunea rationala din punct de vedere ecologic a biotehnologiilor, deseurilor de produse si deseurilor toxice, cresterea calitatii vietii si a

sanatatii umane; ameliorarea conditiilor de viata si munca a saracilor, eradicarea saraciei si oprirea degradarii mediului.

Conferinta de la Rio s-a desfasurat în doua etape : o prima etapa a fost între 3 si

12 iunie 1992 si a avut ca participant ministrii mediului, ministrii ai unor organisme similare si reprezentanti ai altor institutii, organisme si programe specializate O.N.U., reprezentantii unor

[12]

organisme interguvernamentale si neguvernamentale din 181 de state a doua etapa a Conferintei intitulata "Earth Summit" a avut loc în zilele de 12 si 13 iunie, în cele patru sedinte luând cuvanrul 58 de presedinti de tari si 50 de sefi de guverne.

   Documentele adoptate de Conferinta de la Rio au fost:

- Declaratia de principii numita s§i Carta Pamântului în care sunt enumerate principiile dupa care omenirea trebuie sa se conduca în relatiile interumane, precum si în relatiile dintre om si natura. Documentul cuprinde drepturile si obligatiile fundamentale ale statelor si cetatenilor în domeniul mediului, enuntate în 27 de principii.

Se poate spune ca Declaratia de la Rio o completeaza în mod armonios pe cea de la Stockholm, în conditiile oferite de sfârsitul secolului al XX-lea si începutul mileniului III. Datorita acestui fapt, "dezvoltarea durabila" ocupa în cadrul acestui document un rol important. Raportul dintre mediu si dezvoltare, în general, analizat în ambele documente, pare a fi inversat în prezent. Astfel, daca dupa Conferinta de la Stockholm mediul nu putea fi conceput fara dezvoltare, dupa Conferinsa de la Rio, dezvoltarea durabila nu are nici o sansa fara existenta unui mediu de calitate.

Pentru realizarea obiectivelor generate pe care le presupune dezvoltarea durabila si asigurarea dreptului la un mediu sanatos, în principiul 27 al declaratiei se recomanda : "statele si popoarele trebuie sa coopereze cu buna-credinta si într-un spirit de solidaritate pentru aplicarea principiilor consacrate în prezenta Declaratie si la dezvoltarea dreptului international în domeniul dezvoltarii durabile".

- Agenda 21 reprezinta un program de actiune ce va fi aplicat de guverne, agentii de dezvoltare, organizatii ale Natiunilor Unite si grupuri sectoriale independente, în fiecare sector unde activitatea economica a omului afecteaza mediul înconjurator.

Documentul analizeaza premisele si posibilitatile de punere în aplicare a principiilor Declaratiei de la Rio, referindu-se în cadrul celor patru sectiuni la : dimensiunile sociale si economice, conservarea si gestionarea resurselor în scopul dezvoltarii, întarirea rolului organismelor internationale si la mijloacele de executie.

- Conventia privind schimbarile climatice reprezinta un angajament ferm al tarilor semnatare, ca pâna în anul 2000 sa-si reduca emisiile de dioxid de carbon în atmosfera la nivelul anului 1990. Acest angajament are repercusiuni directe asupra dezvoltarii industriale, a producerii de energie, a traficului rutier, etc.

Pentru tarile mai dezvoltate, problema poate fi rezolvata prin utilizarea unei tehnologii perfectionate, dar ea ridica ridica multiple dificultati tarilor în curs de dezvoltare. Ţarile dezvoltate s-au angajat si creeze un fond special pentru asistenta în tarile în curs de dezvoltare sau sa contribuie la furnizarea necesarului de energie al acestora.

- Convetia privind diversitatea bioloigica prevede masurile ce trebuie luate pentru protejarea ecosistemelor si a diverselor forme de viata.

Statele semnatare se angajeaza sa stabileasca zone protejate, sa integreze problemele biologice în sistemele de dezvoltare pe plan national si sa asigure întregii comunitati umane, avantajele ce decurg din utilizarea resurselor genetice, inclusiv asigurarea transferului de tehnologii biologice de la tarile dezvoltate, spre cele în curs de dezvoltare (fapt ce a provocat reactii din partea unor tari dezvoltate care nu au semnat conventia).

- Declaratia de principii asupra conservarii si exploatarii padurilor s-a dorit a fi o conventie, dar datorita imposibilitatii realizarii unui acord, a ramas doar o declaratie de principii  privind conservarea  padurilor tropicale, crunt exploatate în ultimul timp.

Cea de a treia Conferinta mondiala a O.N.U. asupra mediului a avut loc la Iohanesburg între 26 august si 4 septembrie 2002, fiind dedicata dezvoltarii durabile.

Cel mai important document adoptat este Declaratia de la Iohanesburg, care cuprinde angajamentul statelor semnatare de a promova si consolida principiile de baza ale dezvoltarii durabile-dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala si protectia mediului-la nivel local, national, regional si global.

CAPITOLUL 3

PROTECŢIA MEDIULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Protectia mediului este una din marile provocari actuale ale Europei, data fiind amploarea prejudiciilor aduse mediului de catre poluare. Deseurile produse de statele membre se ridica la doua milioane de tone pe an, cifra crescând anual cu 10%, acestea afectând calitatea vietii locuitorilor, în special din zonele urbane. Uniunea Europeana a fost adesea criticata ca a pus dezvoltarea economica si comertul înaintea problemelor de mediu, ceea ce a condus la o schimbare de optica.

La ora actuala, modelul european de dezvoltare ce nu se bazeaza pe deteriorarea mediului si saracirea resurselor naturale este recunoscut ca unul avansat.

3.1. Politica europeana de mediu

Este bine cunoscut faptul ca poluarea nu cunoaste frontiere si, în acest context, efectele sale locale pot evolua rapid catre cele regionale, continentale si chiar globale, astfel ca, în cadrul Uniunii Europene (UE), cresterea poluarii într-un stat membru va fi repede resimtita si de celelalte ; mai mult, aspectele protectiei mediului sunt strâns legate de cerintele pietei unice, precum si de alte diferite domenii, precum agricultura, transporturile, energia, politicile industriale si sociale.

Primele orientari ale politicii de mediu a Comunitatilor Europene s-au conturat, într-o maniera formala, abia la începutul anilor '70.

Tratatele care au instituit, în anii '50, cele trei comunitati europene (economica, a carbunelui si otelului si Euro-atomul) le-au conferit ca misiune definitorie ameliorarea conditiilor de viata si munca ale cetatenilor statelor membre si asigurarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice.20 Protectia mediului ca atare nu era reflectata în tratatele constitutive, iar preocuparile de acest gen erau înca izolate. Era perioada dinaintea declansarii crizei economice majore, cu toate implicatiile ei.

Totusi, chiar în acea perioada a fost recunoscuta necesitatea stabilirii unor norme comune pentru protectia consumatorilor si în vederea garantarii liberei circulatii a marfurilor între statele membre. Astfel ca primele reglementari comunitare în materie s-au  referit, de fapt, la produse : substance chimice periculoase, autovehicule si detergenti.[13]

La sfârsitul anilor '60, a devenit evident faptul ca se impune o interventie energica si adoptarea unor masuri globale pentru protectia mediului, în spatiul comunitar european, în fata exigentelor cresterii economice.

Ca urmare, în 1973 si, apoi, în 1977, au fost lansate primele doua programe de actiune pentru protectia mediului, axate mai ales pe formularea unor raspunsuri imediate la problemele grave ridicate de poluare. Erau fixate, astfel, masuri de remediere, cum ar fi reducerea nivelului de poluare a apelor dulci si a apei marii, reglementarea nivelului maxim de plumb în benzina ori a emisiilor de dioxizi de azot si sulf.

În acelasi context au fost enuntate mai multe principii, preluate si aplicate si de noile generatii ale programelor de actiune, printre care remarcam :

. principiul precautiei în luarea deciziilor cu privire la activitati cu posibil impact asupra mediului;

. principiul "poluatorul-plateste" :repararea daunelor ecologice, precum si costurile sociale legate de acestea trebuie suportate de eel care a produs dauna ;

. principiul potrivit caruia activitatile întreprinse într-un stat membru nu trebuie sa antreneze degradarea mediului în alt stat;

. principiul prevenirii si corectarii pe cât posibil la sursa, în stadiul incipient, a daunelor ecologice.

Urmatoarele doua programe de actiune pentru protectia mediului, adoptate în 1983 si 1985 au încurajat masuri pe care le-am putea numi "pro-active", precum utilizarea sporita a resurselor nepoluante de energie sau recilarea deseurilor, subliniindu-se importanta conservarii resurselor naturale si a desemnarii unor arii si zone pentru protectia habitatelor naturale.

Odata cu intrarea în vigoare a Actului unic european, în 1987, au fost formulate obligatii referitoare la luarea în considerare a protectiei  mediului si a dezvoltarii durabile, în elaborarea proiectelor de acte normative comunitare.

Ca urmare, aceste proiecte, în special în domeniul agriculturii s transporturilor, dar si în alte sectoare, trebuie sa fie supuse studiilor de impact cu privire la potentialele lor efecte asupra mediului si abia apoi înaintate spre aprobare guvernelor statelor membre.

În perioada 1993-2000 a fost aplicat cel de-al cincilea program de actiune, intitulat sugestiv "Catre o dezvoltare durabila" si care, potrivit titulaturii sale, si-a propus sa promoveze o noua abordare a problemelor mediului înconjurator, fondata pe principiul dezvoltarii durabile ; în acest sens au fost stabilite structuri pentru aplicarea Agendei 21, la care au subscris si statele membre ale UE, în cadrul Conferintei ONU privind mediul si dezvoltarea (Rio de Janeiro, 1992).       

Principalele directii de actiune ale acestei noi abordari s-au exprimat sub diverse forme si dimensiuni, fiind considerate prioritare :

.    aplicarea completa si eficace a legislatiei comunitare în vigoare;

.    controlul impactului asupra mediului al tuturor substantelor si surselor de poluare ;

.    un acces mai bun al publicului la informare si o mai buna diseminare a informatiei;

.  crearea de noi locuri de munca, o data cu aplicarea masurilor privind protectia mediului.

Fara a dori sa intrarn în detalii, trebuie sa subliniem ca acest program a avut o importanta deosebita pentru Uniunea Europeana, reconcilierea între mediu si dezvoltare fiind una dintre marile mize careia Uniunea trebuie sa-i faca fata în actuala perioada. El a oferit un cadru pentru definirea unei noi abordari, reflectând deopotriva problemele ecologice, activitatile economice si sociale, precum si perspectivele generale ale dezvoltarii. Continuarea sa fireasca o reprezinta cel de-al saselea program de actiune pentru mediu, intitulat "Mediul înconjurator 2010 : Viitorul nostru, optiunea noastra", care îsi propune sa consolideze perspectivele dezvoltarii durabile, paralel cu îmbunatatirea accesului publicului la informatia de mediu si la luarea deciziilor cu privire la mediu.

Este abordata o diversitate de probleme, precum :

a.   integrarea sistematica a politicii de mediu în cadrul celorlalte politici comunitare.

Aceasta se realizeaza, de regula, prin stabilirea de proceduri interne bazate pe principiul studiului de impact, care trebuie sa asigure compatibilitatea actiunilor finantate prin fondurile regionale ori agricole cu exigentele protectiei mediului. Vointa de compatibilitate cu politicile de mediu si de integrare a sarcinilor de protectia mediului a actionat deja asupra reorientarii politicilor agricole si a celor în domeniul transporturilor ale Uniunii.

b.   stabilirea de norme ecologice mai stricte în cadrul pietei unice.

În acest caz, este vorba de un imperativ ecologic si economic în egala masura: pentru a fi competitiva pe plan mondial, industria europeana trebuie sa se adapteze cererii crescânde de produse nepoluante, corespunzatoare unor norme mai severe de protectie a mediului.

c.   dezvoltarea investitiilor în ameliorarea mediului.

Acest aspect a dobândit deja o importanta semnificativa în cadrul politicilor comunitare. Astfel, Banca Europeana de Investitii (BEI), în cooperare cu alte institutii financiare internationale, precum Banca Mondiala sau BERD, aeorda împrumuturi pentru realizarea de instalatii de tratare a deseurilor, statii de epurare, proiecte de ameliorare a calitatii apelor si de reducere a poluarii atmosferice, a celei sonore etc.

Alte finanfari ale BEI pentru tehnologii de vârf, pentru energie sau pentru dezvoltarea regionala au avut frecvente efecte pozitive asupra mediului. Numeroase ajutoare din partea Fondului European de Dezvoltare Regionala au urmarit scopuri si au promovat multiple programe speciale. Totodata, crearea Fondului European al Mediului confera noi dimensiuni actiunii comunitare în materie.

d.   utilizarea si coordonarea unui evantai cuprinzator de strategii de prevenire si control al poluarii.

Diversitatea si complexitatea problemelor generate de protectia mediului impun folosirea unor metode variate, precum : strategii axate pe sursa poluarii, pe substantele sau mediile poluante ori contra-masuri definind norme de produs, valori limita de emisie, obiective de calitate a mediului ori masuri de stimulare economica ; aceasta diversitate nu trebuie sa ignore necesitatea unei coordonari a actiunilor sectoriale, indispensabile pentru a evita poluarea transfrontaliera.

Strategiile si masurile pe care le-am amintit succint se regasesc, de altfel, si în actele legislative comunitare, fund investite, în cea mai mare parte, cu putere obligatorie. În acest sens, elaborarea si aplicarea unor norme juridice comunitare pertinente de protectia mediului a constituit, în ultimii ani, o preocupare majora pentru Comisie si Consiliu.

Uniunea Europeana apare drept un cadru eficient pentru rezovarea multiplelor probleme legate de protectia mediului, având o pozitie favorabila, intermediara fata de cadrul national, deseori prea strâmt, si cadrul mondial ce poate fi lipsit de o forta de constrângere rapida si eficienta. Astfel, actiunea comuna a celor cinsprezece se exprima printr-o singura voce.  

3.2. Legislatia UE în domeniul protectiei mediului

Uniunea Europeana a stabilit o serie de reglementari referitoare la protectia si îmbunatatirea mediului. S-au emis directive cadru pentru asigurarea protectiei apei, aerului si solului.

Managementul deseurilor

În ceea ce priveste deseurile, scopul specific este reducerea cantitatii acestora, astfel ca  pâna în 2010 deseul final sa ajunga la 20% din produsul initial.

Cantitatea anuala de deseuri din Uniunea Europeana se cifreaza la 1,3 miliarde de tone, din care aproximativ 40 de milioane de tone sunt deseuri periculoase.

Conform statisticilor Agentiei Europene de Mediu, fiecare persoana produce anual 3,5 tone de deseuri în timp ce deseurile provenite din agricultura se ridica la 700 milioane de tone. Conform datelor Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD) cantitatea de deseuri generate în statele Uniunii Europene a crescut cu 10% în perioada 1990-1995 si se prevede o crestere cu 45% pentru perioada 1995 -2020.

Majoritatea deseurilor sunt fie incinerate, fie aruncate la gropile de gunoi (67%), ambele metode aducând prejudicii mediului înconjurator. Gropile de gunoi nu numai ca necesita terenuri, ci produc si poluarea apei, aerului sau a solului, prin eliminarea dioxidului de carbon si a metanului în aer, a chimicalelor sau pesticidelor în sol si în apele subterane, poluare ce este daunatoare sanatatii populatiei, plantelor si animalelor.

În fata cifrelor prezentate de cele doua organizatii internationale, Uniunea Europeana a inclus ca prioritara componenta de management al deseurilor în cel de-al saselea Program de Actiune privind Mediul, având drept scop reducerea cantitatii de deseuri generate si o mai buna folosire a conservarea resurselor naturale într-o lume cu o populate în continua crestere, cu cerinte crescânde de hrana, apa, locuinte, energie, servicii de sanatate si de salubritate si securitate economica. Planul Uniunii este reducerea, în perioada 2000-2010, cu 20% a cantitati de deseuri generate si cu 50% pâna în anul 2050.

Politica Uniunii în managementul deseurilor implica trei strategii complementare (COM (2003) 301):

- eliminarea producerii deseurilor la sursa prin îmbunatatirea designului produselor; prevenirea si eliminarea producerii deseurilor este strâns legata de îmbunatatirea metodelor de fabricare a produselor, metode prin care pot fi influentati consumatorii în a cere si a consuma produse ecologice si care sa  necesite folosirea redusa a ambalajelor.

- încurajarea reciclarii si refolosirii deseurilor; prin aceasta strategic se încurajeaza recuperarea unei cantitati cât mai mare de deseuri si reciclarea lor. Comisia Europeana a identificat câteva ,,surse" de deseuri carora li se acorda o importanta prioritara, având drept scop reducerea impactului acestora asupra mediului. Aceste ,,surse" se refera la ambalaje si deseurile de ambalaje, baterii si acumulatori sau deseurile electrice si electronice. Directivele Uniunii solicita statelor membre sa introduca reglementari privind colectarea, refolosirea si reciclarea deseurilor provenite din astfel de surse.

- reducerea poluarii cauzata de incinerarea deseurilor; în cazurile în care deseurile  nu pot fi refolosite si reciclate, se recomanda incinerarea acestora, apelându-se la gropile de gunoi ca ultima solutie în depozitarea deseurilor. Folosirea incinerarii, ca si a gropilor de gunoi, necesita o monitorizare atenta datorita prejudiciilor ce pot fi aduse mediului, motiv pentru care au fost aprobate directive ce stabilesc linii directoare stricte privind managementul diferitelor tipuri de deseuri, a gropilor de gunoi sau a limitarii emisiilor provenite din incineratoare.

Uniunea acorda importanta tuturor etapelor de management al deseurilor în general, ca si gestionarii diferitelor tipuri de deseuri. în acest context, a fost elaborat cadrul general de [14]

management al deseurilor, ce cuprinde reglementari referitoare la implementarea legislatiei în domeniul deseurilor, cum ar fi: coordonarea managementului deseurilor (Directiva nr. 75/442/CEE), gestionarea deseurilor periculoase (Directiva nr.18 91/689/CEE), a uleiurile uzate (Directiva nr. 75/439/CEE), a namolurilor de epurare (Directiva nr. 86/278/CEE) sau prevenirea si reducerea efectelor negative ale depozitarii deseurilor (Directiva nr. 99/31/CE).22

Datele referitoare la deseurile generate, recuperate si depozitate se colecteaza si analizeaza conform statisticii de management al deseurilor (Directiva nr. 2150/2002/CE), iar controlul transporturilor de deseuri în, între si în afara statelor membre se face conform Directivei nr. 259/93/CEE.

Abordarea a fost de responsabilizare a producatorului, cum ar fi obligatiile acestuia legate de sfârsitul duratei de viata a vehiculelor (Directiva nr. 2000/53/CE), prin care colectarea acestor vehicule este facuta pe cheltuiala producatorului, sau restrictionarea folosirii substantelor daunatoare provenite din deseurile electrice si electronice (Directivele nr. 2002/96/CE si 2002/95/CE).

Cantitatea de deseuri menajere generata anual de tarile Uniunii Europene se ridica la aproape 200 milioane de tone (conform statisticilor Eurostat), din care, în functie de conditiile locale, între 30 - 40% este reprezentata de deseurile provenite din hrana si gradinarit si 20- 30% provin din hârtie si ambalaje. Conform acelorasi statistici, în jur de 60 - 70% sunt considerate deseuri biodegradabile, motiv pentru care managementul acestor deseuri reprezinta un element important al strategiei de management al deseurilor (COM (96) 399).

Managementul deseurilor biodegradabile a fost reglementat prin diferite acte normative care au ca obiective reducerea efectelor negative asupra mediului: Directiva nr. 99/31/CE, privind gropile de gunoi, Directiva nr. 86/278/CEE, privind namolurile de epurare, Regulamentul nr. 2092/91, privind folosirea îngrasamintelor organice în agricultura.

În ceea ce priveste deseurile specifice, reglementarile se refera la ambalaje si deseurile de ambalaje (Directiva nr. 94/62/CE), managementul deseurilor provenite din industria extractiva, depozitarea acumulatorilor si bateriilor folosite (Directiva nr. 91/157/CEE), ca  si la reducerea poluarii provenite din dioxidul de titan (Directivele nr. 78/176/CEE, 82/883/CEE si 92/112/CEE). Pentru evaluarea impactului produs de deseurile de PVC a carui folosire se prevede a creste cu 80% în urmatorii 20 de ani, Comisia a elaborat Carta verde a problemelor de mediu produse de PVC (2000).

Primele masuri privind deseurile de ambalaje au fost introduse la începutul anilor '80, prin adoptarea Directivei nr. 85/339/CEE, ce se referea la deseurile de ambalaje provenite din cutiile ce confineau bauturi lichide destinate consumului uman. Prin directiva se lasa la latitudinea statelor membre introducerea unor stimulente referitoare la colectarea si reciclarea acestor deseuri, activitati ce se bazau pe recuperarea costurilor prin vânzarea materialelor rezultate din recuperare. Fiind prea vaga pentru a se efectua o armonizare efectiva a politicilor nationale ale statelor membre si dat fiind faptul ca nu toate statele au introdus astfel de stimulente si scheme de colectare si reciclare, directiva   a   produs aproape colapsul industriei de ambalaje în momentul în care materialele refolosite au aparut pe pietele statelor ce nu introdusesera astfel de masuri.

Noua directiva (nr. 94/62/CE) armonizeaza masurile luate la nivel national în vederea prevenirii si reducerii impactului ambalajelor si deseurilor de ambalaje asupra mediului si asigurarii functionarii pietei interne.

Directiva contine prevederi referitoare la prevenirea producerii deseurilor de ambalaje, la recuperarea, reciclarea si refolosirea acestor deseuri.

Accidentul de la Baia Mare din anul 2000, care a dus la poluarea cu cianuri a Tisei si Dunarii ca si accidentul de la Aznalcollar din 1998, prin care a fost poluat unul din parcurile nationale ale Spaniei, au dus la constientizarea publicului privind poluarea provocata de activitatile miniere. Ca urmare, Comisia a adoptat Comunicarea ,,Operarea în siguranta a activitatilor miniere: urmare a recentelor accidente miniere" (COM (2000) 664) prin care se stabilesc actiunile prioritare, care sa duca la operarea în siguranta a activitatilor miniere:

- un amendament adus Directivei nr. 96/82/CE (zisa ,,Seveso II"2) care sa includa procesarea minereurilor, si în particular a bazinelor de 2. Dupa nurnele localitatii din Italia în care a avut loc în 1976 accidentul industrial care a condus la initierea Directivei ,,Seveso I" nr. 82/501/CEE. Directiva ,,Seveso II" a abrogat si înlocuit Directiva ,,Seveso I" deseuri si a digurilor ce au legatura cu procesarea acestor minereuri;

- un document intitulat ,,Cele mai bune tehnici disponibile", prin care sa se descrie cele mai bune tehnici disponibile de management al deseurilor, care due la reducea poluarii si sa se previna accidentele în sectorul minier. Documental va fi elaborat de Biroul European de prevenire si control integral al poluarii;

- o initiativa legislativa referitoare la managementul deseurilor miniere.

Legislatia comunitara privind bateriile si acumulatorii introduce masuri de control a depozitarii acestor deseuri. Statele membre trebuie sa interzica comercializarea bateriilor si acumulatorilor care confin un anumit procent de mercur, ele având obligatia de a întocmi programe care sa reduca concentratia de metal greu din aceste produse si sa încurajeze colectarea

lor separata. Atât bateriile, cât si acumulatorii trebuie sa contina informatii prin care sa se specifice confinutul de metal greu, cerintele de reciclare si de colectare separata.

Materialele produse din PVC (policlorura de vinil) au constituit tinta unor dezbateri controversate timp de aproape doua decade, fund exprimate diferite opinii asupra efectelor PVC - ului asupra mediului si a sanatatii umane. Cu toate ca unele state au introdus masuri referitoare la ciclul de viata a acestor produse, o abordare integrata este totusi necesara pentru a dezvolta masurile necesare asigurarii unei protectii sporite sanatatii umane si mediului ca si functionarii corespunzatoare a pietei interne.

Pentru aceste motive, Comisia a elaborat Carta Verde a problemelor de mediu produse de PVC (2000). [15]

O atentie deosebita este acordata incinerarii deseurilor din cauza poluarii apelor, aerului si a solului produsa în urma incinerarii. Reglementarile se refera la prevenirea si reducerea poluarii în urma incinerarii deseurilor (Directiva nr. 2000/76/CE) si a incinerarii deseurilor periculoase (Directiva nr. 94/67/CE), a reducerii emisiilor anumitor poluanti rezultati din incineratoarele urbane (Directiva nr. 89/429/CEE) si reglementari privind noile incineratoare urbane (Directiva nr. 89/369/CEE). Directiva nr. 2000/76/CE are drept scop prevenirea, si acolo unde este posibil, reducerea efectelor negative provocate mediului de incineratoare si co-incineratoare, motiv pentru care, prin directiva au fost introduse conditii stricte de operare a incineratoarelor si coincineratoarelor si au fost stabilite valori limita ale emisiilor.

Statele membre au obligatia de aplicare a directivei pâna la sfârsitul anului 2008. Cu toate ca se prevede o crestere a volumului de deseuri ce vor fi incinerate, prin aplicarea directivei de catre statele membre, vor avea loc reduceri semnificative ale emisiilor diversilor poluanti, si se asteapta o reducere a emisiilor de cadmiu de la 16 tone pe an în 1995, la 1 tona în 2008, iar pentru emisiile de mercur o scadere în aceeasi perioada, de la 36 de tone la 7 tone. Pentru deseurile nepericuloase se prevede o scadere a emisiilor de dioxizi si de furani, pentru aceeasi perioada de timp, de la 2400 grame la 10 grame.

Deseurile periculoase sunt reglementate de Directiva nr. 91/689/CEE, privind managementul controlat al deseurilor periculoase, a uleiurilor uzate (Directiva 75/439/CEE) si de deciziile nr. 93/98/CEE si 97/640/CE referitoare la controlul transfrontalier al deseurilor periculoase (adoptata în aplicarea Conventiei de la Basel).

Uleiurile uzate sunt considerate deseuri periculoase deoarece contin anumite substante periculoase. Studiile facute au aratat ca un litru de ulei uzat deversat în apa poate contamina un

milion de litri de apa. Statele Uniunii Europene produc aproximativ 2,5 milioane tone de uleiuri uzate anual, din care se colecteaza în medie 72%, care se regenereaza si sunt refolosite sau devin combustibili pentru anumite tipuri de instalatii. Armonizarea sistemului de colectare, stocare, depozitare si recuperare a uleiurilor uzate are drept scop refolosirea acestor uleiuri într-un procent marit.

Substantele si deseurile radioactive sunt reglementate de Directiva nr. 92/3/Euratom, privind controlul transferurilor deseurilor radioactive si Directiva nr. 1493/93/Euratom, privind transportul naval al deseurilor periculoase. Pentru perioada 1980 - 1999, la nivelul Comunitatii a fost instituit un plan de actiune pentru managementul deseurilor radioactive.

Poluarea fonica

Pentru lansarea unei politici în vederea reducerii poluarii fonice, Comisia a lansat o dezbatere (Carta Verde a poluarii fonice - 1996 (COM 96/540)), prin care se prevede   reducerea   poluarii   la   sursa,   stimularea   schimburilor   de   informatii   si îmbunatatirea consistentei programelor UE pentru combaterea poluarii fonice.

Ca urmare a dezbaterilor ce au avut loc, Comisia Europeans a dezvoltat noul cadru al politicii privind poluarea fonica, prin care sunt împartite responsabilitatile la nivel local, national si european si sunt incluse masuri de îmbunatatire a acuratetii si standardizarii datelor, prin care se urmareste coerenta actiunilor întreprinse. Dintre setul de masuri se pot enumera:

- crearea unei retele de experti în domeniul poluarii fonice, care are misiunea de a asista Comisia în dezvoltarea politicii;

- adoptarea unei noi directive (Directiva nr. 2002/49/CE) având drept scop informarea publicului asupra expunerii la zgomote si efectele produse de acestea, luarea celor mai adecvate masuri pentru implementarea unor planuri de actiune nafionale în vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale poluarii fonice, ca si definirea unor metode comune si a unui set de indicatori de evaluare a metodelor;

- dezvoltarea legislatei pe surse de poluare si adoptarea unor nivele maxime admisibile de poluare fonica pentru diferite tipuri de masini si echipamente;

- dezvoltarea unui set de studii si proiecte de cercetare, ce au ca scop prevenirea si reducerea efectelor negative ale expunerii la diferite zgomote.

Sursele de poluare fonica. Pentru evitarea, prevenirea si reducerea poluarii fonice au fost adoptate o serie de acte normative privind diferite surse de poluare si nivelele maxim admisibile: pentru autovehicule (Directiva nr. 70/157/CEE), electrocasnice (Directiva nr. 86/594/CEE), motociclete (Directiva nr. 78/1015/CEE), macarale (Directiva nr. 87/405/CEE), pentru echipamentele folosite în aer liber (Directiva nr. 2000/140/CE) si aeroporturi (Directiva nr. 2002/30/CE).

Poluarea atmosferica

Aerul curat este esential sanatatii oamenilor, dar odata cu revolutia industriala, calitatea acestuia s-a deteriorat considerabil. Dezvoltarea industriei, ce a necesitat un consum masiv de energie, în special prin arderea combustibililor, cresterea dramatica a traficului, sunt numai câtiva factori ce contribuie la poluarea aerului, poluare care la rândul ei cauzeaza probleme serioase sanatatii populatiei. S-a constatat ca, în ultimii douazeci de ani, populatia suferinda de astm pulmonar s-a dublat.

Problema calitatii aerului constituie una din preocuparile majore ale Uniunii Europene. Înca din anii '70, Comunitatea Europeana a avut în vedere îmbunatatirea calitatii aerului prin controlul emisiilor substantelor daunatoare, prin îmbunatatirea calitatii combustibililor si prin integrarea cerintelor de protectie a mediului în sectoare ca transportul sau energia.

Legislatia adoptata a avut în vedere ireducerea concentratiilor de dioxid de sulf, oxizi nitrogenati, plumb, monoxid de carbon sau benzen. Cu toate acestea, calitatea aerului este înca una din principalele preocupari atât la nivel european, national si local.

În vederea reducerii poluarii aerului, Uniunea Europeana actioneaza în diferite sectoare si la diferite nivele: prin legislatia adoptata la nivel european, prin negocierile întreprinse la nivel international pentru reducerea poluarii transfrontaliere sau a reducerii emisiilor ce produc efect de sera, prin cooperarea cu sectoare care au responsabilitati în domeniul reducerii poluarii, cum ar fi industria, transporturile sau energia, sau prin cooperarea cu autoritatile nationale si regionale, organizatii neguvernamentale sau institutii de cercetare.Cel de-al saselea Program de Actiune privind Mediul include ,,Mediul si Sanatatea", ca unul din cele patru domenii prioritare, poluarea aerului constituind una din zonele importante ale acestui domeniu.

Scopul programului este de a avea im nivel de calitate a aerului care sa nu aduca nici un fel de prejudicii sanatatii populatiei. Pentru a îmbunata|i calitatea aerului, au fost stabilite principiile si obiectivele strategiei privind calitatea aerului, apei si solului (Directiva nr. 96/62/CE), iar în anul 2000 a fost adoptata strategia globala ,,Aer curat pentru Europa (CAFE): Catre o strategic tematica privind calitatea aerului" (COM (2001) 245). CAFE este prima strategic tematica din cadrul celui de-al saselea Program de Actiune privind Mediul, având urmatoarele obiective:[16]

- dezvoltarea, colectarea si validarea informatiilor stiintifice privind efectele poluarii atmosferice (incluzând inventare ale emisiilor, evaluari ale calitatii aerului, studii etc);

- sprijinirea implementarii si analiza eficientei legislatiei existente ca si propunerea unor noi  proiecte de legi acolo unde este necesar;

- asigurarea ca masurile sunt luate la nivelul adecvat si dezvoltarea unor legaturi structurale cu alte domenii relevante;

- dezvoltarea unei strategii integrate, care sa includa masuri bazate pe eficienta

costurilor;        

- diseminarea catre publicul larg a informatiilor.

Asa cum s-a amintit, au fost adoptate câteva directive ce au drept scop, reducerea concentratiilor de dioxid de sulf, oxizi nitrogenati si de plumb (Directiva nr. 1999/30/CE), dioxid de nitrogen (Directiva nr. 85/203/CEE), reducerea substantelor ce aduc prejudicii stratului de ozon (Regulamentul nr. 2037/2000/CE) sau de stabilire a unor limite maxime admisibile pentru anumiti poluanti atmosferici (directivele nr. 82/884/CEE si 2001/81/CE).

La nivelul Uniunii a fost stabilita procedura unui schimb reciproc de informatii asupra datelor colectate de stabile de masurare a poluarii aerului (Decizia nr. 97/101/CE). Legislatia comunitara a urmarit, de asemenea, reducerea emisiilor provenite din activitatile industriale sau din transporturi. În ceea ce priveste transporturile (COM (98) 204)) strategia vizeaza trei domenii prioritare: reducerea emisiilor poluante (directivele nr. 70/220/CEE, 88/77/CEE 93/12/CEE si 98/70/CE), reducerea consumului de combustibil pentru autovehiculele apartinând persoanelor fizice (Directiva nr. 1999/94/CE si Decizia nr. 1753/2000/CE) si promovarea vehiculelor nepoluante. Pentru reducerea poluarii atmosferice cauzate de vehiculele utilizate în agricultura si silviculture, au fost stabilite standarde ale emisiilor acceptabile pentru aceste vehicule (Directiva nr. 2000/25/CE).

Limitarea poluarii atmosferice provenite din activitatile industriale s-a concretizat prin adoptarea unor acte normative ca: Directiva nr. 2001/80/CE, privind limitarea emisiilor anumitor poluanti proveniti din instalatiile mari de ardere (ILC), Directiva nr. 94/63/CE, privind controlul emisiilor de compusi organici volatili (COV) rezultati din stocarea si distribu|ia petrolului sau datorita folosirii unor solventi organici (Directiva nr. 1999/13/CE), precum si Directiva nr. 96/61/CE (IPPC), privind prevenirea si controlul integral al poluarii.

Reducerea poluarii aerului constituie si una din prioritatile mondiale, dat fiind ca aceasta poluare este cauza principals a încalzirii globale, iar eforturile trebuie facute atât la nivel national cât si international. În acest sens, au fost adoptate Conventia-cadru a Organizatiei Natiunilor Unite privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997). Uniunea Europeana a reiterat angajamentul sau ferm fata de ratificarea Protocolului de la Kyoto, adoptând un program pentru evitarea schimbarilor climatice (Cartea verde asupra emisiilor ce produc efecte de sera (COM (2000) 87), ca si o comunicare privind implementarea acestui program (COM (2000) 88). Masurile prioritare identificate în cadrul programului sunt în domeniul energiei, transporturilor, industriei si cercetarii.

Poluarea apei

Majoritatea populatiei din Uniunea Europeana are acces la apa curata în cantitati îndestulatoare, dar nu realizeaza ca multe din activitatile întreprinse polueaza apa, aducând prejudicii mediului si sanatatii populatiei. Toate apele poluate, fie în gospodarii, în industrie sau în agricultura se reîntorc, într-un fel sau în altul, în natura, poluand mediul înconjurator.

Pentru a împiedica poluarea apelor, masurile luate în cadrul Comunitatilor Europene în perioada 1980 - 1990, s-au axat în  principal pe limitarea emisiilor. Tratarea apelor uzate (Directiva nr. 91/271/CEE), reducerea  poluarii provocate de nitratii folositi în agricultura (Directiva nr. 91/676/CEE), limitarea emisiilor de mercur în mediul acvatic (Directiva nr. 82/176/CEE) sunt câteva exemple în acest sens.

Începând cu 1995, Uniunea a adoptat o abordare globala a managementului apelor pentru a promova o folosire durabila a resurselor de apa si a asigura coerenta politicii în acest domeniu (comunicarea Comisiei COM (96) 59). Prin aceasta comunicare, Comisia stabileste abordarea politicii privind protectia apei, stabilind urmatoarele obiective:

- asigurarea furnizarii de apa  potabila;

- asigurarea furnizarii de apa potabila sau nepotabila, care sa îndeplineasca cerintele economice, altele decât cele necesare consumului uman;

- protectia si conservarea mediului acvatic;

- limitarea dezastrelor naturale (seceta, inundatii).

Dintre principiile care stau la baza politicii privind protectia apei, se pot mentiona: principiul precautiei, actiuni preventive, rectificarea si corectarea daunelor si a prejudiciilor la sursa, principiul ,,poluatorul plateste", integrarea politicii privind protectia apei în alte politici comunitare, folosirea datelor stiintifice si tehnice disponibile, subsidiaritate.

Abordarea a fost completata cu Directiva cadru în domeniul politicii privind protectia apei (Directiva nr. 2000/60/CE), care stabileste cadrul de protectie a apelor interioare de suprafata, a celor de adâncime si de coasta, având ca obiective prevenirea si reducerea poluarii, promovarea folosirii apelor durabile, protejarea mediului acvatic, îmbunatatirea statutului ecosistemelor acvatice si diminuarea efectelor produse de seceta si inundatii.

O serie de directive au fost adoptate pentru introducerea unor standarde de calitate a apei potabile (Directiva nr. 98/83/CE), a apelor de suprafata (Directiva nr. 75/440/CEE) sau a unor standarde de masurare si analiza a poluarii apelor de suprafata (Directiva nr. 79/869/CEE). Au fost stabiliti parametrii minimi ai apelor destinate îmbaierii (Directiva nr. 76/160/CEE), ai apelor uzate (Directiva nr. 91/271/CEE), ai apelor din crescatoriile piscicole (directivele nr. 79/923/CEE si 78/659/CEE) si s-au limitat emisiile unor substante periculoase în apele de adâncime (Directiva nr. 80/68/CEE). Pentru reducerea poluarii a fost întocmita o lista a substantelor pentru care se vor lua masuri de control a emisiilor si de stabilire a unor limite admisibile (Directiva nr. 2455/2001/CE).

În ceea ce priveste poluarea apelor maritime, a fost formulata o strategic de promovare a folosirii durabile a marilor si oceanelor si de conservare a ecosistemelor marine (COM (2002) 539), întocmindu-se un cadru de cooperare între statele membre (Decizia nr. 2850/2000/CE). Comunitatea Europeana este parte în diferite conventii internationale, cum ar fi Conventia de la Barcelona privind protejarea Marii Mediterane (deciziile nr. 77/585/CEE, 81/420/CEE, 83/101/CEE si 84/132/CEE), Conventia de la Helsinki de protejare a Marii Baltice (deciziile nr. 94/156/CEE si 94/157/CEE) sau de protejare a apelor transfrontaliere si a lacurilor internationale (Decizia nr. 95/308/CE), Conventia de la Paris de protejare a apelor Atlanticului de Nord-est (Decizia nr. 98/249/CE), Convenjia privind cooperarea pentru protectia si folosirea durabila a Dunarii si a Marii Negre (COM (2001) 615) ca si Conventia privind protejarea Rinului (Decizia nr. 2000/706/CE). Masurile de prevenire a poluarii maritime au constat si în limitarea emisiilor unor substante în mediul marin (Directiva nr. 76/464/CEE).

Poluarea solului

Unul din obiectivele celui de-al saselea  Program de Actiune privind Mediul, este de a proteja solul împotriva poluarii si a eroziunii. Un prim pas pentru dezvoltarea unei strategii în domeniu a fost facut prin comunicarea COM (2002) 179, intitulata ,,Catre o strategie tematica privind protectia solului"; strategia propriu-zisa se prevede a fi prezentata în 2004. Strategia se va baza pe principiul  precautiei si al responsabilitatii fata de mediu, si se va concentra pe initiativele deja întreprinse, pe integrarea protectiei solului în alte politici comunitare (în special în agricultura si silvicultura), ca si pe monitorizarea solului.

Pentru protejarea mediului, prin  prevenirea si minimizarea emisiilor în aer, apa si sol a substantelor poluante, a fost adoptata Directiva nr. 96/61 ICE, referitoare la prevenirea si controlul integral al poluarii (IPPC). Directiva defineste obligatiile minime ce trebuie respectate de instalatiile industriale, cuprinzând masuri referitoare la emisiile în apa, aer si sol, ca si a modului de abordare a accidentelor de mediu, a deseurilor, a consumului de apa si de energie si care stau la baza permiselor de functionare a instalatiilor mentionate. Directiva mai stabileste valorile limita ale emisiilor pentru diferiti poluanti si procedurile de monitorizare a emisiilor. Pentru conformarea instalatiilor cu cerintele directivei s-a stabilit o perioada tranzitorie (1999-2007), statelor membre revenindu-le obligatia de a raporta, la fiecare trei ani modul de implementare a directivei.

Schimbarile climatice

Uniunea Europeana este în fruntea eforturilor internationale de combatere a schimbarilor climatice, una din cele mai mari amenintari economice si de mediu cu care se confrunta planeta la ora actuala. Se constata ca în secolul al XX-lea, temperatura Terrei a crescut cu 0,6 OC, crestere atribuita activitatilor umane, precum arderea combustibililor fosili, defrisarilor si despaduririlor, ce cauzeaza emisii de bioxid de carbon sau alte gaze de sera. Se prevede ca, la sfârsitul acestui secol, temperatura sa creasca cu 1,4 - 5,8 OC, crestere ce ar avea consecinte serioase asupra umanitatii, prin cresterea nivelului apelor maritime (estimate la o crestere cu 9 - 88 cm) ce ar duce la inundarea zonelor de coasta si a insulelor mici, ca si prin cresterea frecventei evenimentelor meteorologice extreme.

Uniunea Europeana doreste ca toate statele industrializate sa întreprinda actiuni urgente de reducere si limitare a emisiilor gazelor ce produc efect de sera. La nivelul Uniunii a fost introdus un mecanism de monitorizare a emisiilor gazelor ce produc efecte de sera (Decizia nr. 93/389/CEE), având ca obiectiv stabilizarea emisiilor de bioxid de carbon în anul 2000, la nivelul emisiilor din anul 1990. Prin aplicarea acestui mecanism, s-a constatat o scadere cu 2,4% a emisiilor gazelor ce produc efect de sera în anul 2001, fata de nivelul anului 1990.

În anul 2000 a fost lansata o dezbatere asupra masurilor de reducere a emisiilor gazelor ce produc efect de sera (Cartea verde ,,Catre un program european privind schimbarile climatice" - COM (2000) 87), prin care s-a initial Programul european privind schimbarile climatice (ECCP), prin care se avea în vedere implementarea unei politici comunitare privind negocierea emisiilor de gaze ce produc efect de sera înainte de aplicarea Protocolului de la Kyoto.

Prima faza a programului s-a desfasurat în perioada 2000-2001, având ca obiectiv dezvoltarea unor masuri de reducere a emisiilor gazelor ce produc efect de sera în sectoare ca industria, transporturile sau energia si o serie de masuri orizontale din care se mentioneaza:

- implementarea efectiva a Directivei nr. 96/61/CE (IPPC), privind prevenirea si controlul integral al poluarii;

- adoptarea Directivei nr. 2003/87/CE de stabilire a unei scheme de negociere a emisiilor gazelor de sera.

La sfârsitul primei faze a programului a fost întocmit un raport prin care au fost identificate 42 de posibile masuri, care ar putea dubla reducerea cantitatii de emisii de gaze de sera.

Faza a doua a programului, desfasurata în 2002-2003, a constat în sprijinirea implementarii prioritatilor identificate în prima faza a programului si concentrându-se asupra resurselor reinnoibile. În cadrul acestei faze a programului si, pentru a se conforma angajamentelor Conventiei-cadru privind schimbarile climatice a Organzatiei Natiunilor Unite (1992), a fost adoptata Decizia nr. 2002/3 5 8/CE, privind aprobarea Protocolului de la Kyoto. Protocolul, adoptat în 1997 la Kyoto confine masuri de reducere a gazelor de sera pentru statele industrializate cu cel putin 5% fata de nivelul anului 1990 în perioada 2008 - 2012.

Uniunea Europeana a semnat protocolul în 1998, iar statele membre si-au coordonat actiunile de a depune instrumentele de ratificare pâna în iunie 2002. Uniunea a reiterat angajamentul ferm luat fata de implementarea Protocolului de la Kyoto în numeroase ocazii. La Consiliul European de la Stockholm din 2001, Uniunea si-a exprimat îngrijorarea fata de retinerile unor state fata de protocol, în special de SUA. Prin adoptarea Deciziei nr. 2002/3 5 8/CE, privind aprobarea Protocolului de la Kyoto, statele Uniunii Europene, au hotarât reducerea emisiilor gazelor ce produc efect de sera cu 8% în perioada 2008-2012, iar pâna în 2008 vor demonstra progresul în îndeplinirea angajamentelor ce si le-au asumat.

Pentru implementarea angajamentelor asumate prin protocolul de la Kyoto, în februarie 2004, a fost adoptata Decizia nr. 280/2004/CE, referitoare la mecanismul de monitorizare la nivel comunitar a emisiilor gazelor ce produc efect de sera.

Natura si biodiversitate

În Europa, mai mult de 1000 de specii de plante si 150 de specii de pasari sunt pe cale de disparitie. Pentru combaterea acestei situatii au fost adoptate masuri de conservare a faunei si florei salbatice, cum ar fi, protejarea anumitor specii de pasari (Directiva nr. 79/409/CEE), a puilor de foca (Directiva nr. 83/129/CEE), a cetaceelor (Regulamentul nr. 348/81/CEE) sau a delfnilor (Decizia nr. 1999/337/CE) si de conservare a habitatelor naturale (Directiva nr. 92/43/CEE). Masurile de protejare sau îndreptat si spre limitarea comertului cu pasari sau animale salbatice (Regulamentul nr. 338/97/CE), de adoptare a unor standarde minime de locuire pentru animalele din gradinile zoologice (Directiva nr. 1999/22/CE) sau de protectie a animalelor folosite în scopuri experimentale (Directiva nr. 86/609/CEE).

Protejarea padurilor de poluarea aerului s§i de incendii (Regulamentul nr. 3528/86/CEE) va continua prin preluarea prevederilor acestui regulament într-o schema de monitorizare a ecosistemelor forestiere europene, denumita ,,Focus Padurea" (COM (2002) 404). Pentru cooperarea cu terte state în domeniul silviculturii si pentru protejarea si conservarea padurilor, a fost adoptat Regulamentul nr. CE 2494/2000, prin care se acorda asistenta tehnica acestor tari. Cooperarea privind dezvoltarea silviculturii, prin identificarea domeniilor în care este necesara acordarea de asistenta, a fost facuta si prin Comunicarea COM (1999) 554. Recent au fost publicate planuri de actiune de promovare a biodiversitatii, de conservare a resurselor naturale, a agriculturii, a pisciculturii si de cooperare economica si dezvoltare (COM (2001) 162).

Comunitatea este parte în numeroase conventii, cum ar fi Conventia de la Berna privind conservarea europeana a faunei si florei salbatice si a habitatelor naturale (Decizia nr. 82/72/CEE), Conventia de la Bonn, privind conservarea speciilor migratoare (Decizia nr. 82/461/CEE), Conventia de la Rio de Janeiro, privind diversitatea biologica (Decizia nr. 93/626/CEE) si Conventia de la Canberra, privind conservarea resurselor maritime vii din regiunea Antarcticii (Decizia nr. 81/691/CEE).

Organismele modificate genetic. Pentru a minimiza posibilele efecte negative asupra sanatatii populatiei si asupra mediului, a organismelor modificate genetic, statele membre trebuie sa adere la anumite principii privind sanatatea si siguranta. În acest sens, au fost adoptate: Directiva nr. 90/219/CEE, privind folosirea containerizata a microorganismelor modificate genetic, Regulamentul nr. 258/97/CE, privind noile produse si ingrediente alimentare ce folosesc organisme modificate genetic, ca si Comunicarea COM (2002) 85, privind transferal, manipularea si folosirea organismelor modificate genetic.

Protectia  civila

Societatile moderne sunt din ce în ce mai expuse la riscuri si accidente, fie naturale, tehnologice sau de mediu. Pentru prevenirea acestor riscuri si pentru a fi pregatiti sa faca fata unor astfel de situatii, Uniunea a adoptat un program de actiune, privind protectia civila pentru perioada 1998 - 1999 (Decizia nr. 98/22/CE), program extins si pentru perioada 2000 - 2004 (Decizia nr. 1999/847/CE), o directiva privind prevenirea accidentelor majore produse în industrie (Directiva nr. 96/82/CE ,,Seveso") ca si mecanisme de asistenta pentru interventii (Decizia nr. 2001/792/CE). Comunitatea Europeana a semnat Conventia ONU privind impactul transfrontalier al accidentelor industriale (Decizia nr. 98/685/CE) si intentioneaza crearea unui fond european destinat dezastrelor naturale si în mod special celor datorate inundatiilor (COM (2002) 481).

Produsele chimice

Actiunile întreprinse de Uniune în domeniul produselor chimice sunt parte a unui proces aflat în desfasurare si lansat cu mult timp în urma. Actiunile au drept scop atingerea a doua importante obiective: promovarea transferului liber al produselor chimice pe teritoriul Uniunii s§i protectia sanatatii si sigurantei populatiei si a animalelor, precum si protectia mediului.

Astfel, prin Directiva Comunitatii Europene din iunie 1985 s-a evaluat impactul asupra mediului produs de o serie de instalatii: rafinarii de titei, centrale termice, centrale nucleare, instalatii si depozite de rezidii radioactive, instalatii din metalurgie, chimie, constructii, productia de azbest, etc.

S-au elaborat standarde de emisii, continând obiective de calitate si valorile limita pentru unii poluanti foarte periculosi, cum sunt: mercurul, cadminul, hexaclorciclohexanul, DDT, CCI, pentaclorfenolul, pesticidele, cloroformul, etc.

S-au stabilit prin standarde valorile limita ale unor poluanti, ca: SO2, Pb NO2, suspensii, etc pe teritoriul statelor membre ale Uniunii,

S-a întocmit o lista (cunoscuta ca "lista a doua") cu substante periculoase pentru mediu, în care se indica si valorile lor limita. Lista întâi contine substantele pentru care nu s-au stabilit valorile limita la nivelul Uniunii Europene, 24

Statele membre ale UE au obligatia sa elaboreze programe si sa actioneze pentru reducerea poluarii produse de substantele periculoase prezentate în lista a doua.




Masurile luate s-au bazat pe principiul unui echilibru ce trebuie sa existe între protectia mediului si a sanatatii consumatorului pe de o parte si concurenta acerba din industria chimica. Într-o prima faza, au fost abordate doua terne prioritare:

- marketingul, pregatirea si folosirea anumitor substante periculoase astfel încât sa fie interzisa folosirea anumitor produse ca asbestul sau substantele cancerigene si sa se impuna limitarea folosirii unor produse ca nichelul sau benzenul (Directiva nr. 76/769/CEE).

- impunerea unor masuri stricte privind clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor si preparatelor periculoase (directivele nr. 67/548/CEE si 1999/45/CE).

Drept urmare, au fost adoptate si prevederi specifice privind fertilizatorii (directivele nr. 76/116/CEE, privind armonizarea legislativa a folosirii fertilizatorilor si nr. 80/876/CEE, privind fertilizatorii cu continut ridicat de natriu). În 2001, Comisia a cerut o revedere a tuturor directivelor referitoare la legislatia privind fertilizatorii, pentru a fi clarificata si simplificata (COM (2001) 508). Mai mult, pentru a asigura o protectie marita, au fost luate o serie de masuri privind controlul riscurilor, introducându-se regulamente privind evaluarea si controlul riscurilor (Regulamentul nr. 793/93/CEE) cât si doua directive referitoare la testarea substantelor chimice (Directiva nr. 87/18/CEE) si de inspectie si verificare a laboratoarelor (Directiva 88/320/CEE).

Importurile si exporturile unor produse chimice periculoase au fost supuse unui control strict din partea Uniunii, în 1998, semnându-se Conventia de la Rotterdam, privind procedura consimtirii informarii prealabile privind importurile si exporturile anumitor produse chimice si pesticide periculoase (Regulamentul nr. 304/2003/CE). De-a lungul timpului, si-au facut aparitia o serie de noi fenomene care au pus probleme deosebite referitoare la sanatatea populatiei si a animalelor, printre acestea fiind si disfunctiile endocrine. [17]

În  1999 Comisia a prezentat un comunicat privind strategia referitoare la disfunctiile endocrine. Strategia se bazeaza  pe problemele cauzate de diverse substante sintetice, substante considerate a fi generatoare de disfunctii endocrine, încercându-se identificarea cauzelor ce produc aceste fenomene, consecintele si solutiile potentiate, în special în adoptarea unei legislatii adecvate. Poluarea cauzata de produsele chimice necesita actiuni internationale concentrate. Comunitatea a încheiat în 2001 Conventia internationala privind poluantii organici persistenti (cunoscuta drept Conventia de la Stockholm), prin care se ridica problema efectelor daunatoare a produselor chimice acumulate de organismele vii. Prin semnarea conventiei, statele se angajeaza în limitarea sau interzicerea productiei si folosirii a 12 astfel de poluanti. Uniunea a adoptat o strategie de limitare a folosirii a trei mari grupe de produse, o propunere de act  normativ în acest sens aflându-se în procedura de adoptare.

3.3. Cadrul  institutional  în domeniul protectiei mediului în UE

Politica de mediu a Uniunii Europene este sustinuta de un numar de actori institutionali implicati în pregatirea, definirea si implementarea sa, si care se afla în permanenta consultare cu guvernele SM, cu diverse organizatii patronale si profesionale, organizatii neguvernamentale si grupuri de reflectie (think-tankuri).

Prin diversele atributii pe care le au, acestea contribuie la caracterul sinergic al politicii de mediu si asigura realizarea obiectivelor (atât la nivel legislativ, cât si la nivel de implementare.)

Comisia Europeana, DG Mediu. Directia Generala (DG) Mediu a fost creata în 1981 si este direct responsabila pentra elaborarea si asigurarea implementarii  politicii de mediu. Rolul sau este de a initia si definitiva  noi acte legislative în domeniu  si de a se asigura ca masurile astfel adoptate vor fi implementate de SM.

Consiliul Ministrilor Mediului este parte a Consiliului Uniunii Europene 1 (CUE) si se reuneste de patru ori pe an (de 2 ori pe perioada unei Presedintii), în scopul coordonarii politicilor de mediu ale SM. De regula, prima întâlnire care are loc pe perioada unei Presedintii are un caracter informal, iar la cea de-a doua întâlnire se iau decizii. Deciziile se adopta pe baza de vot majoritar în codecizie cu Parlamentul European.

Asemenea Parlamentului European, CUE a fost creat prin tratatele fondatoare în cursul anilor '50. Consiliul Uniunii Europene este principalul organism decizional al UE, reprezinta Statele Membre ale UE si ia decizii dupa avizul Parlamentului sau în procedura de co-decizie cu acesta. La întrunirile CUE ia parte câte un ministru al fiecarui guvern national. Ministrii iau parte la întrunirile CUE în functie de subiectele de pe agenda. Daca Consiliul urmeaza sa discute probleme legate de mediul înconjurator, ministrii mediului din fiecare Stat Membru participa la întâlnire, care atunci este cunoscut ca si "Consiliul de Mediu".

În acest sector, Comunitatea Europeana are sarcina de a încuraja o dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatilor economice care sa respecte nevoia, în particular, de a asigura un  nivel înalt de calitate a mediului.

Pentra a atinge aceste obiective, reuniunile Consiliului au scopul de a proteja calitatea mediului, sanatatea umana, utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale si promovarea de masuri la nivel international si de a negocia problemele de mediul la nivel comunitar, regional sau global.

CUE este ajutat în activitatea sa de Comitetul Reprezentantilor permanenti ai statelor membre pe lânga UE (COREPER). Coreper, acronimul francez sub care este cunoscut Comitetul Reprezentantilor Permanent, este format din reprezentantii permanenti ai Statelor Membre (ambasadori) si este responsabil cu asistarea Consiliului Uniunii Europene în rezolvarea unor propuneri sau proiecte de instrumente înaintate de Comisie, în stadiul care implica negocieri preliminare.

 El ocupa o pozitie centrala în procesul de luare a deciziilor în Comunitate, fiind în acelasi timp un forum pentru dialog (între reprezentantii permanenti si între acestia si autoritatile din tara de origine, dar si un organism de exercitare a controlului politic (prin faptul ca traseaza linii directoare si supervizeaza activitatea grupurilor de experti). Coreper include doua organisme si anume:

- Coreper I, format din adjunctii reprezentantilor permanenti (se axeaza pe probleme de mediu cât si probleme economice si sociale);

- Coreper II, format din reprezentantii permanenti (se discuta probleme de politica externa, financiare, protectie civila).

Buna functionare a Consiliului este legata de buna functionare a Coreper.

Parlamentul European - Comitetul de mediu, sanatate publica si siguranta alimentelor. Implicarea Parlamentului European în politica de mediu a Uniunii se manifesta prin cooperarea acestuia cu celelalte institutii si implicarea în procesul de co-decizie. În anul 1973 Parlamentul a înfiintat un Comitet de mediu. Propunerea de act normative este înaintata comitetului de mediu care produce un raport continând o schita de opinie.

Schita de opinie este dezbatuta în plenul Parlamentului. Versiunea finala se comunica Consiliului sau Comisiei, dupa caz. Acest drept de consultare nu are si putere de decizie. Consiliul nu este restrictionat si nici Comisia nu este obligata sa acorde atentie opiniei Parlamentului. Totusi, în conditiile în care Tratatele cer Consiliului sa consulte Parlamentul înainte de a adopta o lege, opinia Parlamentului este importanta pentru ca un act sa fie adoptat.

Comitetul economic si social are un rol consultativ în procesul de decizie si ilustreaza generalitatea politicii de mediu. Acest Comitet a fost creat prin Tratatul de constituire a Comunitatii Economice Europene din 1957 cu scopul de a reprezenta interesele diverselor grupuri economice si sociale. Este format din 222 de membri, împartiti în trei grupe: patroni, lucratori si reprezentanti ai unor domenii de activitate (fermieri, meseriasi, profesiuni liberale, reprezentanti ai consumatorilor, comunitatea stiintifica si academica, cooperative, familii, miscari ecologiste etc.).

Comitetul Economic si Social are trei misiuni fundamentale:

- sa ofere consultanta celor trei mari institutii (Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene si Comisia);

- sa asigure o mai mare implicare/contributie din partea societatii civile la initiativa europeana si de a edifica si consolida o Europa apropiata cetatenilor sai;

- sa sporeasca rolul organizatiilor si asociatiilor societatii civile în tarile ne-membre (sau grupuri de tari), în scopul de a promova dialogul organizat cu reprezentantii acestora si constituirea unor organisme similare în zonele vizate.

Acest Comitet are, de asemenea, rol consultativ si asigura implicarea autoritatilor regionale si locale în procesul de decizie la nivel comunitar. Aspectele de mediu sunt responsabilitatea Comisiei 4, alaturi de planificarea spatiala si de problemele referitoare la politica urbana si energie.

Comitetul Regiunilor a fost instituit pentru a se ocupa de doua mari probleme:

1. Aproximativ doua treimi din legislatia comunitara este implementata la nivel local sau regional, de aceea era logic ca reprezentantii autoritatilor locale si regionale sa aiba cuvântul lor de spus în cadrul procesului de elaborare de noi legi comunitare.

2. Exista în acea perioada temerea ca cetatenii ar putea fi exclusi de la construirea Uniunii. Implicarea nivelului administratiei elective cea mai apropiata de oameni, a fost unul dintre modurile de a depasi aceasta îndepartare.

Tratatele obliga Comisia si Consiliul sa consulte Comitetul Regiunilor în cazul oricarei propuneri dintr-un domeniu care are repercursiuni pe plan local sau regional.

Deciziile actorilor institutionali implicati în politica de protectie a mediului se iau în conformitate cu urmatoarele principii stabilite prin Articolul 175 al Tratatului CE:

- ca regula generala, deciziile se iau prin votul majoritatii calificate în Consiliu si prin cooperarea cu Parlamentul European (PE);

- pentru programele de actiune, se respecta decizia majoritatii calificate în Consiliu si în co-decizie cu PE;

- decizii în unanimitate în Consiliu si la consultarea cu PE pentru aspectele fiscale si masurile privitoare la planificarea teritoriala, utilizarea terenului si managementul resurselor de apa, precum si a masurilor ce afecteaza politica energetica.

Comitetele de experti si Grupurile de lucru. Comitetele, a caror sarcina este de a acorda asistenta institutiilor comunitare, sunt implicate în toate etapele procesului legislativ. Comisia Europeana se consulta în mod regulat cu comitete de experti înainte de a elabora o noua propunere legislativa.

Aceste comitete, formate din reprezentanti ai mediilor implicate, experti din sectorul privat sau guvernamentali, permit Comisiei Europene sa ramâna deschisa preocuparilor celor vizati de legislatia respectiva. Exista circa 60 de comitete consultative ce acopera toate sectoarele, iar jumatate dintre ele se ocupa de probleme agricole.

În Parlamentul European, diferite comitete permanente organizeaza munca membrilor Parlamentului European.

si Consiliul este asistat de comitete si grupuri de lucru, care pregatesc deciziile. Existenta anumitor comitete este prevazuta de tratate (de exemplu, Articolul 36 -Comitetul pentru justitie si afaceri interne), iar altele sunt comitete ad-hoc, precum Comitetul pentru  probleme culturale, care evalueaza propunerile cu privire la cooperarea culturala, pregateste dezbaterile Consiliului si urmareste actiunile întreprinse ulterior.

Aceste comitete sunt formate din reprezentanti ai statelor membre plus un membru al Comisiei. În paralel, diferite grupuri de lucru desfasoara lucrarile pregatitoare pentru Coreper.

Textele legislative adoptate includ principii generale care trebuie respectate. Uneori sunt necesare masuri mai precise, de transpunere în practica a principiilor. În acest caz, textul prevede instituirea unui comitet în cadrul Comisiei, având drept scop adoptarea deciziilor potrivite. Aceste comitete sunt formate din experti numiti de catre statele membre si sunt conduse de catre Comisie, iar functionarea lor respecta regulile stabilite de Consiliu printr-o decizie cunoscuta ca Decizia cu privire la comitologie (1987).

CAPITOLUL 4

ANALIZA  ACTIVITATII IN DOMENIUL  PROTECTIEI MEDIULUI  A AGENTIEI NATIONALE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

4.1. Prezentarea Agentiei Nationale pentru protectia mediului

Agentia Nationala pentru Protectia Mediului este institutia de specialitate a administratiei publice centrale, aflata în subordinea Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile cu competente în implementarea politicilor si legislatiei din domeniul protectiei mediului.

Agentia Nationala pentru Protectia Mediului a fost infiintata in anul 2004 intr-o perioada de reforme institutionale majore in domeniul protectiei mediului.

Aderarea României la Uniunea Europeana a constituit pentru societatea romaneasca un obiectiv strategic fundamental. În baza Hotarârii de Guvern nr.459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea si functionarea ANPM au fost redefinite functiile si atributiile astfel încât sa se asigure cadrul legal necesar îndeplinirii obligatiilor prevazute in Capitolul 22 din Documentul de pozitie. Trebuie mentionat faptul ca prin trecerea agentiilor regionale si judetene pentru protectia mediului din subordinea Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile in subordinea Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului s-a creat cadrul necesar implementarii legislatiei si reglementarilor comunitare la termenele stabilite.

ANPM este menita sa actioneze pentru a asigura populatiei un mediu sanatos în armonie cu dezvoltarea economica si cu progresul social al României. Misiunea agentiei noastre, ca de altfel si a celor opt agentii regionale si 42 de agentii judetene, aflate in subordine directa este de a asigura un mediu mai bun în România pentru generatiile prezente si viitoare si realizarea unor îmbunatatiri majore si continue ale calitatii aerului, solului si apelor.

ANPM îsi indeplineste misiunea prin exercitarea urmatoarelor atributii:

ü      planificarea strategica de mediu;

ü      monitorizarea factorilor de mediu;

ü      autorizarea activitatilor cu impact asupra mediului;

ü      implementarea legislatiei si politicilor de mediu la nivel national, regional si local;

ü      raportarile catre Agentia Europeana de Mediu, pe urmatoarele domenii: calitatea aerului, schimbari climatice, arii protejate, contaminarea solului, apa.

Responsabilitatile ANPM sunt:

Ř      asigurarea suportului tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ, a strategiilor si politicilor sectoriale de mediu armonizate cu acquis-ul comunitar si bazate pe conceptul de dezvoltare durabila;

Ř      implementarea legislatiei din domeniul protectiei mediului;

Ř      coordonarea activitatilor de implementare a strategiilor si politicilor de mediu la nivel national, regional si local;

Ř      reprezentarea in domeniul protectiei mediului in relatiile interne si externe, conform mandatului acordat de catre Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile;

Ř      autorizarea activitatilor cu impact potential asupra mediului si asigurarea conformarii cu prevederile legale;

Ř      asigurarea functionarii laboratoarelor nationale de referinta pentru aer, deseuri, zgomot si vibratii, precum si pentru radioactivitate;

Ř      coordonarea realizarii planurilor de actiune sectoriale si a planului national de actiune pentru protectia mediului.

Agentia Nationala pentru Protectia Mediului este condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepresedinte cu rang de subsecretar de stat.

4.2. Activitatile ANPM în domeniul protectiei mediului

§         Activitati implicate de implementarea directivelor

Pe parcursul anului 2007 ANPM a realizat urmatoarele actiuni implicate de implementarea directivelor eurpene:

-         Realizarea/reactualizarea inventarului instalatiilor care intra sub incidenta Directivei IPPC la nivel national si coordonarea acestui proces la nivel regional si local

-         Studierea Deciziei Consiliului European nr. 2006/194/CE pentru stabilirea chestionarului referitor la Directiva IPPC, în scopul pregatirii procesului de colectare a datelor pentru completarea chestionarelor si diseminarea în teritoriu a deciziei de raportare pentru mediatizarea informatiilor, conform notei nr. 93166/AF/05.07.2007, aprobata de conducerea MMDD (ANPM/DCPMR - în curs de realizare).

-         Primirea si centralizarea datelor privind situatia investitiilor realizate, în vederea conformarii, pentru instalatiile IPPC (cu/fara perioada de tranzitie) în trimestrul IV 2007 (ANPM/DCPMR - realizat partial).

-         Documentare în vederea completarii si transmiterii chestionarelor privind ratificarea celor trei Protocoale ale Conventiei asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi CLRTAP (ANPM/DCPMR).

-         Participare la cursul cu tema " Implementare Directive IPPC si LCP" organizat în cadrul proiectului PHARE 2005/017-.553.03/03.01 (ANPM/DCPMR - Alexandru Moraru, Mihaela Gherasim, Alexandrina Bichir, Daniela Mocanu, Mihai Bizomescu, Magda Duta, Carmen Nicolae).

-         Grup de lucru privind raportarea conform Protocolului de la Gothenburg (ANPM/DCPMR -Mihaela Gherasim, Alexandru Moraru).

-         Grup de lucru cu reprezentantii ARPM Craiova si Directia Apelor Jiu - Craiova privind reglementarea S.C. ASSANI IMP-EXP S.R.L., punct de lucru Capu Dealului, judetul Gorj (ANPM/DCPMR - Alexandrina Bichir).

-         Grup de lucru în cadrul proiectului de Twinning PHARE RO/2006/IB/EN/09 -"Implementarea si aplicarea aquis-ului de mediu la nivel national si coordonarea celor opt proiecte de twinning regionale" în scopul clarificarii reglementarii instalatiilor aflate pe platforma S.C. Kronospan Sebes S.A. (ANPM/DCPMR - director Magdalena Gheorghe, Elena Mehedintu, Dan Gheorghe, DALO - Mirela Bagaianu).

-         Întâlnire în cadrul proiectului de Twinning RO/2006/IB/EN/09 în scopul clarificarii reglementarii instalatiilor aflate pe platforma S.C. Kronospan Sebes S.A. (ANPM/DCPMR -ARPM Sibiu - director Magdalena Gheorghe, Elena Mehedintu, DALO - Mirela Bagaianu).

-         pregatirea materialelor în vederea elaborarii raspunsului catre S.C. Libertatea S.A. privind derogarea de la îndeplinirea cerintelor H.G. nr. 699/2003 (ANPM/DCPMR).

-         Limitarea emisiilor anumitor poluanti în aer proveniti din instalatii mari de ardere în
conformitate cu cerintele Directivei Parlamentului European
si a Consiliului 2001/80/CE

-         Centralizarea datelor de monitorizare a emisiilor conform autorizatiilor integrate de mediu si raportarea la MMDD (ANPM/DCPMR).

-         Studiul "Ghidului de implementare al registrului E-PRTR" în vederea stabilirii strategiei de aplicare a prevederilor Regulamentului nr. 166/2006 (ANPM/DCPMR).

-         Întocmirea planului de implementare a registrului PRTR, cu întreprinderea actiunilor de realizare pe etape (ANPM/dcpmr).

-         Analiza, în cadrul grupului de lucru de la MMDD, a propunerii de proiect de lege pentru ratificarea Protocolului de la Kiev - Protocolul PRTR (ANPM/DCPMR - în curs de realizare).

-         Elaborarea Inventarului National de Emisii pentru anul 2006, grupa 10 si 11 (ANPM/DM).

-         Înscrierea si evaluarea documentatiilor în vederea atestarii/reatestarii persoanelor fizice si juridice care elaboreaza studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de mediu (anpm/dcpmr, dcnbpss, ddd).

-         Eliberarea certificatelor de atestare a persoanelor fizice si juridice care elaboreaza studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de mediu - 10 certificate. Eliberarea adeverintelor de atestare a persoanelor fizice si juridice care elaboreaza studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de mediu - 2 adeverinte (anpm/dcpmr).

-         Analiza dosarelor în vederea acreditarii ca verificatori de mediu (anpm/dcpmr).

-         Elaborarea raspunsului la adresa APM Giurgiu privind organismele acreditate pentru certificarea sistemelor de management de mediu (anpm/dcpmr).

-         Întocmirea bazei de date cu solicitarile primite din partea organizatiilor interesate de înregistrarea EMAS (anpm/dcpmr).

-         Elaborarea si transmiterea adreselor catre ARPM - uri si APM - uri referitoare la nominalizarea persoanelor care vor participa la TAIEX-ul cu tema "Eticheta ecologica pentru servicii de cazare turistica si pentru serviciile de camping - oportunitate pentru dezvoltarea turismului durabil în România" (anpm/dcpmr). Pregatirea unei prezentari pentru TAIEX (ANPM/DCPMR - realizat partial).

-         Realizarea studiului comparativ al Deciziei privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru lacuri si vopsele cu criteriile revizuite (anpm/dcpmr - realizat partial).

-         Analiza si centralizarea inventarelor obiectivelor Seveso pentru luna ianuarie 2008, primite de la ARPM - uri (ANPM/DCPMR - realizat).

-         Elaborarea ordinului comun al autoritatilor competente la nivel central pe linia implementarii Directivei Seveso II catre structurile teritoriale (ANPM/DCPMR - realizat partial).

-                   Definitivarea draft-ului ordinului de ministru privind "Procedura de acreditare experti (ANPM/DCPMR - realizat partial). externi"

-         Analiza documentelor Comisiei Europene referitoare la lansarea studiului F - Seveso "Study of the effectiveness of the Seveso II Directive" privind evaluarea nivelului si calitatii implementarii practice a Directivei Seveso II - (ANPM/DCPMR - realizat partial).

-         Documentare referitoare la încadrarea iazurilor, barajelor aferente exploatarilor miniere aflate sub incidenta H.G. nr. 804/2007 (ANPM/DCPMR - realizat).

-         Revizuirea draft-ului de întrebari adresate de Statele Membre si raspunsuri sugerate de Comisia Europeana în domeniul controlului pericolelor de accidente majore în care sunt implicate substante periculoase (ANPM/DCPMR - realizat).

-         Elaborarea raspunsului la adresa APM Olt privind participarea Secretariatelor de Risc la inspectia amplasamentelor Seveso (ANPM/DCPMR - realizat).

-         Elaborarea si inserarea anuntului privind lansarea studiului F - Seveso "Study of the effectiveness of the Seveso II Directive" privind evaluarea nivelului si calitatii implementarii practice a Directivei Seveso II, pe site-ul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului (ANPM/DCPMR - realizat).

-         Comunicarea cu operatorii ale caror planuri de monitorizare nu sunt conforme cu ghidul privind monitorizarea si raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera sau ai caror instalatii
au suferit modificari în ceea ce priveste regimul de functionare, caz în care se impune  modificarea planurilor (ANPM/DPASC - continua).

-         Verificarea si aprobarea modificarilor aparute în cadrul anumitor planuri de masuri privind monitorizarea si raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera pentru perioada de raportare 2007 (ANPM/DPASC).

-         Verificarea informatiilor cuprinse în listele instalatiilor ce intra sub incidenta H.G. nr. 780/2006 si vor aparea în Planul National de Alocare (ANPM/DPASC).

-         Raspunsuri la adresele care semnaleaza probleme referitoare la instalatiile care intra sub incidenta H.G. nr. 780/2006 (ANPM/DPASC).

-         Primirea si verificarea planurilor de monitorizare si raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera pentru perioada de raportare 2008, în vederea aprobarii acestora conform Deciziei 2007/589/CE (ANPM/DPASC).

-         Construirea Raportului asociat INEGES 2008 (ANPM/DPASC).

-         Construirea indicatorilor aditionali prioritari conform cerintelor articolului 7 al Deciziei 166/2005/EC (ANPM/DPASC).

-         Colectarea documentelor în vederea deschiderii în Registrul National al Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera a conturilor pentru operatorii ce intra sub incidenta H.G. nr. 780/2006, a verificatorilor si persoanelor fizice si juridice (ANPM/DPASC).

-         Actualizarea bazei de date a reprezentantilor conturilor ce vor fi deschise în Registrul National al Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera si adaptarea numarului autorizatiilor în functie de înregistrarea în Registru National al societatilor ce intra sub incidenta H.G. nr. 780/2006 (ANPM/DPASC).

-         Transmiterea clarificarilor privind Registrul National al Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera la ITL - International Transaction Log (ANPM/DPASC).

-         Participare la sedinta Comisiei Nationale privind Schimbarile Climatice (ANPM/DPASC).

-         Centralizarea datelor privind stadiul conformarii instalatiilor care intra sub incidenta
Directivei 94/63/CE privind controlul emisiilor de compusi organici volatili (COV) rezultati
din depozitarea, încarcarea/descarcarea si distributia benzinei de la terminale la statiile de
distributie a benzinei si care au termen de conformare 31.12.2007 (ANPM/DPASC).

-         Evaluarea stadiului elaborarii hartilor strategice de zgomot conform prevederilor H.G. nr. 674/2007 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental (ANPM/DPASC).

-         Conventia asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi - CLRTAP -Gothenburg, Metale Grele si Poluanti Organici Persistenti (ANPM/DPASC).

-         Analiza chestionarelor, elaborarea documentelor în vederea colectarii datelor necesare completarii acestora cu date privind strategiile si politicile pentru reducerea poluarii atmosferice pentru anii 2006 si 2008 în scopul raportarii acestora la Secretariatul Conventiei LRTAP pâna la data de 31 martie 2008 (ANPM/DPASC).

-         Participarea la sedinta organizata la MMDD în vederea clarificarii unor aspecte privind completarea chestionarelor privind strategiile si politicile pentru reducerea poluarii atmosferice în conformitate cu Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea protocoalelor Conventiei asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi (ANPM/DPASC).

-         Participarea la întâlnirea organizata la ARPM Bucuresti cu membrii comisiei regionale si reprezentantii ENVISA si COMOTI care au elaborat hartile strategice de zgomot pentru aeroportul Henri Coanda în vederea analizarii si clarificarii unor aspecte legate de metodologia utilizata si de rezultatele cartarii zgomotului (ANPM/DPASC, DM -   Daniel Ion, Nicole Fioricioiu 30.01.2007, ARPM Bucuresti).

-         Analiza dosarelor si consultanta în vederea înscrierii producatorilor si importatorilor de echipamente electrice si electronice - pâna în prezent au fost emise 835 de formulare (ANPM/DDSCP).

-         Adrese catre producatorii de echipamente electrice si electronice privind completarea documentatiei depuse pentru înregistrare (ANPM/DDSCP).

-         Completarea bazei de date privind producatorii de echipamente electrice si electronice înregistrati la ANPM (ANPM/DDSCP).

-         Verificarea bazei de date privind deseurile de echipamente electrice si electronice (ANPM/DDSCP).

-         Monitorizarea raportarilor pe deseuri de echipamente electrice si electronice primite de la producatori/importatori (ANPM/DDSCP).

-         Centralizarea producatorilor si importatorilor de echipamente electrice si electronice care au transferat responsabilitatile de colectare/reciclare si valorificare a deseurilor de echipamente electrice si electronice organizatiilor colective autorizate pentru aceste activitati, conform Ordinului nr. 1223/2005 (ANPM/DDSCP).

-         Întâlnire la dl. Secretar de Stat, Silviu Stoica, cu organizatiile colective care au preluat responsabilitatile producatorilor de echipamente electrice si electronice (ANPM/DDSCP - director Brîndusa Petroaica, Sabina Irimescu, 31.01.2008, Sediul MMDD).

-         Analiza documentatiei si consultanta privind documentatia necesara în vederea notificarii importului/tranzitului/ exporturilor de deseuri. De la începutul anului s-au emis 10 notificari (ANPM/DDSCP).

-         Centralizarea datelor privind transportul intern al deseurilor (ANPM/DDSCP).

-         Raspuns la solicitarile privind exportul de deseuri periculoase/nepericuloase si importul de deseuri nepericuloase (ANPM/DDSCP).

-         Centralizarea datelor privind importul de deseuri în anul 2006, pentru cercetarea statistica privind importul/exportul de deseuri. Transmiterea datelor la INS (ANPM/DDSCP).

-         Întocmirea inventarului cu cantitatile de deseuri generate si existente în Zonele Libere din România ca urmare a încheierii activitatii grupului de lucru initiat de ANPM pe aceasta problema. Transmiterea inventarului la MMDD (ANPM/DDSCP).

§         Activitati de raportare

Pe parcursul anului 2007 ANPM a realizat urmatoarele actiuni:

-         Pregatirea raportarii saptamânale, pentru MMDD, a situatiei "Posibile cazuri de aplicare a procedurii de infringements" depistate în urma controalelor si verificarilor efectuate de Agentiile Regionale pentru Protectia Mediului, Agentiile Judetene pentru Protectia Mediului si Garda Nationala de Mediu (ANPM/DCPMR, DCNBPSS - activitate permanenta).

-         Raportare saptamânala, la MMDD, privind situatia autorizarii instalatiilor IPPC la nivel national (ANPM/DCPMR).

-         Raportare privind realizarea planului de masuri la nivel national (ANPM/DCPMR).

-         Centralizarea raportarilor saptamânale privind actiunile întreprinse pentru implementarea directivelor pe deseuri (ANPM/DDSCP).

§         Prticipari la simpozioane si sesiuni

ü      Întâlnire lunara pentru analiza realizarilor pe toate proiectele PHARE (ANPM/DM - Corina Rugina, 29.01.208, Sediul MMDD).

ü      Participarea la simpozionul "Forumul national al formarii" organizat de INA (ANPM/DALO -Camelia Calatan, DCPMR - Nica Maria, DPASC - Magdalena Tutovanu, Cristina Ungureanu, SSCI - Melania Corleciuc, Valeria Grigoras, 31.01.2008, Hotel Novotel).

ü      Reactualizarea informatiilor solicitate de Directia Sisteme informationale pentru proiectul SIM - Sistemul Informational de Mediu (ANPM/DCNBPSS). Pregatirea materialelor pentru completarea studiului de fezabilitate (ANPM/DPPRIC). Întâlnirea grupului de lucru pentru realizarea sistemului integrat de mediu (ANPM/DSI, DALO, DCPMR, DPASC, DDSCP, DM, DLNR).

§         Alte activitati desfasurate de ANPM

Ř      Actualizarea tabelului de armonizare a legislatiei românesti cu cea comunitara
(ANPM/DDD).

Ř      Monitorizarea si coordonarea activitatilor derulate  de compartimentele ANPM si agentiile teritoriale pentru protectia mediului

Ř      Monitorizarea îndeplinirii de catre personalul ANPM a sarcinilor delegate acestora de catre conducerea ANPM. Idem pentru agentiile teritoriale (ANPM/SSCI).

Ř      Monitorizarea raportarilor agentiilor teritoriale pentru protectia mediului privind producerea unor evenimente deosebite (ex: poluari accidentale - când este cazul). Raportarea imediata a datelor implicate de poluari accidentale dispeceratului ministerului de resort. Mediatizarea unor accidente/incidente cu impact asupra mediului (ANPM/DM, SSCI, DPPRIC - activitate permanenta).

Ř      Monitorizarea intrarilor de pe office-ul ANPM si redirectionarea solicitarilor catre compartimentele corespondente din cadrul agentiei. Comunicarea detaliilor ce se impun (ANPM/SSCI - activitate permanenta). solicitantilor

Monitorizarea si coordonarea activitatilor pe linie de instruire personal

.       Actualizarea bazei de date în format electronic si centralizarea participarilor personalului din cadrul ANPM/ARPM/APM la programele de perfectionare profesionala organizate de I.N.A. si alti formatori în anul 2007 (ANPM/SSCI - continua).

.       Definitivarea planului de instruire a personalului unitatilor pentru protectia mediului pentru anul 2008 (ANPM/SSCI).

Realizarea materialelor de sinteza si a rapoartelor

.       Monitorizarea agendelor de activitati ale ANPM si unitatilor teritoriale pentru protectia mediului. Raportarea acestora Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, compartimentelor ANPM si agentiilor teritoriale pentru protectia mediului (ANPM/SSCI - activitate saptamânala - raportare în fiecare zi de luni ).

.       Monitorizarea activitatilor realizate de catre ANPM. Realizarea saptamânala a raportului si planului de activitate al ANPM pentru saptamâna precedenta raportarii si cea în curs. Comunicarea acestora Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile si unitatilor teritoriale

(ANPM/SSCI - activitate saptamânala - raportare în fiecare zi de luni ). pentru protectia mediului

.   Avizarea "Planurilor de masuri prioritate pentru integrare europeana" si verificarea
realizarii masurilor scadente în trimestrul IV 2007, ultimele 10 APM - uri, de catre directiile
din cadrul ANPM, în vederea transmiterii de catre APM - uri la Institutia Prefectului
(ANPM/SSCI - realizat).

.   Realizarea selectiei privind actele normative din domeniul protectiei mediului si domeniile
conexe aparute în Monitorul Oficial al României, partea I, numerele din luna ianuarie
2008, iulie, august 2007 (ANPM/SSCI).

Organizarea activitatii de protectia muncii si PSI a personalului ANPM

.       Verificarea periodica a echipamentelor de stingere a incendiilor existente în ANPM (ANPM/SSCI).

.       Evaluarea conditiilor de munca ale personalului din cadrul ANPM care desfasoara activitati în conditii vatamatoare. Întocmirea documentatiei referitoare la plata sporurilor si transmiterea acesteia la MMDD (ANPM/SSCI).

Domeniul Comunicare, Relatii Publice

.       Monitorizarea materialelor de mediatizare a presei si distribuirea lor catre directiile din ANPM si catre MMGA. Mediatizarea raportului de monitorizare primit de la Biroul de Presa al MMGA. Întocmirea zilnica si saptamânala a sumarului de presa cu semnalarea referirilor pozitive si negative asupra activitatii unor structuri pentru protectia mediului sau a evenimentelor deosebite. Întocmirea sintezei saptamânale a aparitiilor în mass-media (ANPM/DPPRIC).

.       Prezentarea evenimentelor importante din presa - atac la persoana, alte activitati importante desfasurate de ARPM/APM conducerii agentiei (ANPM/DPPRIC).

.       Raspunsuri la solicitarile privind informatii conform Legii nr. 544/2001 si H.G. nr. 878/2005. Formularea si trimiterea raspunsurilor pe suport de hârtie si electronic, la MMDD si mass-media, referitoare la solicitarile de informatii de mediu adresate de MMDD / mass-media (ANPM/DPPRIC).

.       Analiza de imagine a ARPM/APM pe baza activitatii de presa desfasurate de acestea -comunicate de presa, stiri de presa, articole de presa cu referiri la protectia mediului, numar de referiri pozitive si negative la adresa acestora (ANPM/DPPRIC).

.       Selectia dosarului de presa transmis de agentiile de mediu din tara (ANPM/DPPRIC).

.       Identificarea ONG-urilor cu actiune în domeniul mediului si educational în vederea stabilirii unei liste pentru participarea la ESPOO - Mai 2008 (ANPM/DPPRIC).

.       Participarea la pregatirea Conventiei ESPOO 2008, împreuna cu MMDD. Întilnirea cu reprezentantii Espoo din partea ONU - Geneva, pentru stabilirea detaliilor privind pregatirea acestei întâlniri (ANPM/DPPRIC).

. Actualizarea bazei de date necesare pentru acreditarea ziaristilor (ANPM/DPPRIC).

Domeniul proiecte, relatii internationale

.       Întocmirea rapoartelor privind gestionarea si administrarea programelor de finantare (ANPM/DPPRIC).

.       Consultarea site-urilor de specialitate în domeniul programelor si a proiectelor de finantare pe diferite criterii de eligibilitate (ANPM/DPPRIC).

.       Actualizarea si diseminarea informatiilor cu privire la realizarile pentru programul LIFE+, dupa depunerea proiectelor în prima sesiune (ANPM/DPPRIC).

.       Pregatirea materialelor necesare completarii calendarului de activitati pentru proiectele Phare Twinning si de Asistenta Tehnica, în vederea diseminarii (ANPM/DPPRIC).

.       Completarea registrului de evidenta a deplasarilor externe si actualizarea bazei de date privind deplasarile externe efectuate de personalul din cadrul ANPM, ARPM, APM (ANPM/DPPRIC).

Juridic, Contencios Administrativ

.       Reactualizarea situatiei dosarelor privind 15 procese aflate pe rolul diferitelor instante din tara (ANPM/CJCA).

Managementul resurselor umane

.       Actualizarea dosarelor profesionale pentru introducerea în baza de date în format electronic (ANPM/SMRU).

.       Desfasurarea în zilele de 28, 29 ianuarie 2008 a concursului de recrutare a personalului pentru functii publice temporar vacante (ANPM/SMRU).

.       Centralizarea transformarilor de functii publice din cadrul ANPM, ARPM, APM (ANPM/SMRU).

.       Înscrieri în carnetele de munca (ANPM/SMRU).

               

                Finantarea cheltuielilor pentru bunuri si servicii

.       Solicitarea si centralizarea datelor pentru întocmirea planului de achizitii (ANPM/DBFA).

.       Întocmirea documentatiei necesare pentru casarea mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar pentru agentiile din teritoriu (ANPM/DBFA).

.       Realizarea dinamicii parcului auto pentru ANPM si agentiile din subordine pentru anul 2007 (ANPM/DBFA).

.       Adrese catre Proiect Bucuresti privind consolidarea structurilor de rezistenta (ANPM/DBFA).

            Administrare, analiza, dezvoltare baze de date

.       Administrarea Aplicatiei Renvstat (ANPM/DSI).

.       Realizarea bazei de date privind siturile contaminate, în Access si administrarea aplicatiei "Inventar National Situri Contaminate" (ANPM/DSI).

.       Formatarea si reinstalarea sistemelor de operare si a aplicatiilor software asociate pentru diverse echipamente din institutie (ANPM/DSI).

.       Administrarea server-ului de fisiere FS1 al ANPM, completarea cu informatii a OU din Active Directory - ANPM (ANPM/DSI).

.       Administrarea arhivei de fisiere INEGES (ANPM/DSI - Adela Durac).

.       Participare la Conferinta "Solutii pentru Administratia Publica Centrala", organizata de Agora Tehnology Conferences (ANPM/DSI - Mariana Aposto, 1.02.2008, Bucuresti, Hotel Intercontinental).

.       Realizarea site-ului pentru Sindicatul "Ecologistul" (ANPM/DSI - Catalin Mezdrea).

Administrare sisteme informationale

.       Actualizarea si întretinerea paginii web a ANPM (ANPM/DSI - activitate permanenta).

.       Consultanta tehnica pentru:

            -    extinderea retelei telefonice;

-         configurarea SAN - discutii tehnice cu Microsoft pentru aplicatii Exchange, ISA si virtualizare;

-         configurare Blade server;

-         elaborarea  documentatiei   retea   Blade  server  -  discutii  tehnice  cu   IBM   pentru configurare Blade server(ANPM/DSI).

                Activitati propuse pentru perioada 4 - 8 februarie 2008

Activitati implicate de implementarea directivelor:

Realizarea reactualizarea inventarului instalatiilor care intra sub incidenta Directivei IPPC la nivel national si coordonarea acestui proces la nivel regional si local

.       Studierea Deciziei 2006/194/CE pentru stabilirea chestionarului referitor la Directiva IPPC, în scopul pregatirii procesului de colectare a datelor pentru completarea chestionarelor si diseminarea în teritoriu a deciziei de raportare pentru mediatizarea informatiilor, conform notei nr. 93166/AF/05.07.2007 aprobata de conducerea MMDD (ANPM/DCPMR - în curs de realizare).

.       Primirea si centralizarea datelor privind situatia investitiilor realizate în vederea conformarii pentru instalatiile IPPC (cu/fara perioada de tranzitie) în trimestrul IV 2007

Limitarea emisiilor anumitor poluanti în aer proveniti din instalatii mari de ardere în conformitate cu cerintele Directivei LCP

.       Centralizarea datelor privind nivelul emisiilor de SOx, NOx si pulberi provenite din instalatii mari de ardere, în trimestrul IV 2007 (ANPM/dcpmr).

.       Analiza stadiului implementarii Programului National de Reducere a Emisiilor în trimestrul IV 2007 (ANPM/DCPMR).

.       Studiul "Ghidului de implementare al Registrului PRTR" (ANPM/DCPMR - caracter permanent).

.       Întocmirea "Planului de implementare al Registrului PRTR" si întreprinderea actiunilor de realizare pe etape (ANPM/DCPMR - realizat partial).

.    Elaborarea Inventarului National de Emisii 2006, grupele 1,2 si 9 (ANPM/DM).

.       Analiza documentatiilor în vederea atestarii/retestarii persoanelor fizice si juridice care elaboreaza studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de mediu (ANPM/DCPMR, DDD, DCNBPSS - în functie de solicitari).

.       Eliberarea certificatelor si adeverintelor pentru persoane fizice si juridice care elaboreaza studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de mediu, pâna la eliberarea

(ANPM/DCPMR - în functie de solicitari). certificatelor de atestare/reatestare.

.       Pregatirea unei prezentari pentru TAIEX-ul cu tema "Eticheta ecologica pentru servicii de cazare turistica si pentru serviciile de camping - oportunitate pentru dezvoltarea turismului durabil în România" (ANPM/DCPMR).



.       Studiul comparativ al Deciziei privind stabilirea criteriilor de acordare a Etichetei Ecologice pentru lacuri si vopsele cu criteriile revizuite (ANPM/DCPMR).

.       Participare la grupul de lucru privind modificarea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lacuri si vopsele (ANPM/DCPMR).

                  Analiza si centralizarea inventarului amplasamentelor Seveso II primite de la ARPM - uri, raportare ianuarie 2008 (ANPM/DCPMR).

.       Elaborarea ordinului comun al autoritatilor competente la nivel central pe linia implementarii Directivei Seveso II catre structurile teritoriale (ANPM/DCPMR).

.       Definitivarea draft-ului de ordin de ministru privind "Procedura de acreditare a expertilor externi" (ANPM/DCPMR).

.       Analiza si centralizare - raportare privind depozitele subterane aflate sub incidenta Directivei Seveso II (ANPM/DCPMR).

.       Comunicarea cu operatorii ale caror planuri de monitorizare nu sunt conforme cu ghidul privind monitorizarea si raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera sau ale caror instalatii au suferit modificari în ceea ce priveste regimul de functionare, caz în care se impune modificarea planurilor (ANPM/DPASC).

.       Verificarea si aprobarea modificarilor aparute în cadrul anumitor planuri de masuri privind monitorizarea si raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera pentru perioada de raportare 2007 (ANPM/DPASC).

.       Raspuns la diferite adrese ce ridica probleme referitoare la instalatiile care intra sub incidenta H.G. nr. 780/2006 (ANPM/DPASC).

.       Primirea si verificarea planurilor de monitorizare si raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera pentru perioada de raportare 2008, în vederea aprobarii acestora, conform Deciziei 2007/589/CE (ANPM/DPASC).

.       Verificarea informatiilor cuprinse în listele instalatiilor ce intra sub incidenta H.G. nr. 780/2006, care vor aparea în "Planul National de Alocare" (ANPM/DPASC).

.       Construirea Raportului asociat INEGES 2008 (ANPM/DPASC).

.       Construirea indicatorilor aditional prioritari conform cerintelor articolului 7 al Deciziei 166/2005/CE (ANPM/DPASC).

.       Conventia asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi - CLRTAP -Gothenburg, Metale Grele si Poluanti Organici Persistenti (ANPM/DPASC).

.       Analiza chestionarelor, elaborarea documentelor în vederea colectarii datelor necesare completarii acestora cu datele privind strategiile si politicile pentru reducerea poluarii atmosferice pentru anii 2006 si 2008, în scopul raportarii acestora la Secretariatul Conventiei LRTAP, pâna la data de 31 martie 2008 (ANPM/DPASC).

Registrul National al emisiilor gazelor cu efect de sera

.       Colectarea documentelor în vederea deschiderii în "Registrul National al Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera" a conturilor pentru operatorii ce intra sub incidenta H.G. nr. 780/2006, a verificatorilor si persoanelor fizice si juridice (ANPM/DPASC).

.       Actualizarea bazei de date a reprezentantilor conturilor ce vor fi deschise în "Registrul National al Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera" si adaptarea numarului autorizatiilor în functie de înregistrarea în Registru National al societatilor ce intra sub H.G. nr. 780/2006 (ANPM/DPASC).

.       Participarea la grupul de lucru al expertilor Statelor Membre în domeniul "Inventarelor Anuale ale Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera" (ANPM/DPASC - Sorin Deaconu).

.     Centralizarea datelor privind stadiul conformarii instalatiilor care intra sub incidenta
Directivei 94/63/CE privind controlul emisiilor de compusi organici volatili (COV) rezultati
din depozitarea, încarcarea/descarcarea si distributia benzinei de la terminale la statiile de
distributie a benzinei si care aveau termen de conformare 31.12.2007 (ANPM/DPASC).

.    Evaluarea stadiului elaborarii hartilor strategice de zgomot conform prevederilor H.G. nr. 674/2007 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea si
gestionarea zgomotului ambiental (ANPM/DPASC).

.       Analiza dosarelor si consultanta în vederea înscrierii producatorilor si importatorilor de echipamente electrice si electronice (ANPM/DDSCP - în functie de solicitari).

.       Adrese catre producatorii de echipamente electrice si electronice privind completarea documentatiei depuse pentru înregistrare (ANPM/ddscp - dupa caz).

.       Monitorizarea raportarilor pe DEEE primite de la producatori/importatori (ANPM/DDSCP -permanent).

.       Completarea bazei de date privind producatorii de echipamente electrice si electronice înregistrati la ANPM (ANPM/DDSCP - permanent).

.       Verificarea bazei de date privind deseurile de echipamente electrice si electronice (ANPM/DDSCP - permanent).

>

>

>

.       Analiza documentatiei si consultanta pentru notificari import/tranzit/export de deseuri (ANPM/DDSCP - în functie de solicitari).

.       Centralizarea datelor privind transportul intern al deseurilor (ANPM/ddscp).

.       Raspuns la solicitarile privind exportul de deseuri nepericuloase /periculoase si importul de deseuri nepericuloase (ANPM/ddscp).

.       Participarea la grupul de lucru privind dezmembrarea navelor (ANPM/dcpmr - Madalina Lobda, 04.02.2008, Sediul MMDD).

.    Centralizarea incineratoarelor si coincineratoarelor autorizate precum si a solicitarilor de construire a instalatiilor de incinerare, la nivel national (ANPM/ddscp).

.    Urmarirea realizarii bilanturilor de mediu si a avizelor de mediu pentru depozite de
deseuri si centralizarea bilanturilor de mediu pentru depozite de deseuri (ANPM/ddscp -
permanent).

.    Analiza structurii parcului national auto pe categorii de vârsta si prelucrarea datelor

(ANPM/DDSCP).

    .    Solicitarea bazei de date pe ambalaje pentru anul 2007 (ANPM/ddscp).

.   Validarea chestionarelor statistice introduse în baza de date si prelucrarea lor, la nivel
national (ANPM/ddscp).

.   Centralizarea, la nivel national, a cantitatilor de echipamente cu continut de PCB/PCT
eliminate în 2007 (ANPM/ddscp).

.   Analiza documentatiei tehnice pentru avizarea produselor de protectia plantelor (PPP) în
vederea participarii la sedinta Comisiei de Avizare a Pesticidelor (ANPM/DDSCP).

.   Analiza documentatiei tehnice privind biocidele în vederea participarii la sedinta Comisiei Nationale de Avizare a Biocidelor (ANPM/DDSCP).

.       Studiul prevederilor Regulamentului privind preînregistrarea si înregistrarea substantelor ca atare, în preparat sau în articol si consultanta acordata solicitantilor în privinta preînregistrarii si înregistrarii substantelor (ANPM/CSPCP).

.       Studiul prevederilor legislatiei armonizate, H.G. nr. 347/2003 privind restrictiile la utilizare si comercializare a substantelor periculoase, cu modificarile si completarile ulterioare (ANPM/CSPCP).

.       Consultanta privind restrictiile substantelor periculoase acordata solicitantilor (ANPM/CSPCP).

.       Analiza documentelor transmise de Agentia Europeana pentru Produse Chimice (Helpdesk ECHA) privind pregaritrea reuniunii RECHON, ce va avea loc în luna februarie (ANPM/CSPCP).

.   Studiul prevederilor legislatiei armonizate, H.G. nr. 490/2002 privind criteriile de clasificare a substantelor periculoase cu modificarile si completarile ulterioare si consultanta acordata solicitantilor (ANPM/CSPCP).

.   Studiul prevederilor legislatiei armonizate, H.G. nr. 92/2003 privind clasificarea preparatelor periculoase cu modificarile si completarile ulterioare (ANPM/CSPCP).

.   Întocmirea listei laboratoarelor acreditate pentru determinarea biodegradabilitatii primare a surfactantilor la detergenti (ANPM/DDSCP).

Acordul privind transportul rutier al marfurilor periculoase (ADR)

.       Studiul prevederilor privind clasificarea marfurilor periculoase si omologarea ambalajelor acestor marfuri, ADR 2007 probe pentru ambalajele metalice (ANPM/CSPCP).

.       Consultanta acordata solicitantilor privind întocmirea Caietului de sarcini în vederea omologarii ambalajelor (ANPM/CSPCP - în functie de solicitari).

.       Reactualizarea bazei date privind flora si fauna salbatica, conform Ordinului nr. 647/2001 al ministrului mediului si dezvoltarii durabile (ANPM/dcnbpss).

.       Verificarea si centralizarea autorizatiilor de mediu eliberate pentru activitatile de piscicultura si acvacultura care detin si sturioni (ANPM/dcnbpss).

Implementarea Retelei Ecologice Europene Natura 2000

.   Realizarea unui ghid-draft privind evaluarea adecvata a impactului în siturile Natura 2000 (ANPM/ DCNBPSS).

.   Evaluarea documentelor Secretariatului Tehnic al Comisiei de Atestare BM - EIM (ANPM/ DCNBPSS).

       .   Transmiterea situatiei privind infrigement-ul saptamânal si trimestrial (ANPM/ dcnbpss).
              
.   Analizarea si verificarea fiselor de evidenta ale gradinilor zoologice si acvariilor publice în conformitate cu Ordinul nr. 755/2007 al ministrului mediului si dezvoltarii durabile privind aprobarea modelului fisei de evidenta a fiecarei gradini zoologice si a fiecarui acvariu
public, precum si a "Registrului national al gradinilor zoologice si acvariilor publice" (ANPM/ DCNBPSS).

             .   Întocmirea raportului privind intrarile si iesirile de specii din gradinile zoologice si acvariile publice aferente anului 2007 si transmiterea catre MMDD (ANPM/ DCNBPSS).

.       Realizarea împreuna cu reprezentantii MMDD a draft-ului ordinului de ministru pentru stabilirea comisiei de selectie a membrilor Comisiei pentru Securitate Biologica si a criteriilor de selectie a acestora (ANPM/dcpmr).

.       Participarea la grupul de lucru pentru realizarea draft-ului ordinului de ministru privind formatul autorizatiei privind introducerea deliberata în mediu si pe piata a OMG si utilizarea în conditii de izolare a MMG, precum si a formatului pentru acordul de import a MMG si OMG (ANPM/DCPMR - sediul MMDD).

Organizarea si coordonarea de catre ANPM a Sistemului National de Monitorizare a Calitatii Aerului, radioactivitatii mediului

.       Derularea proiectului JICA "Project for Strengthening the Capacity of the National Reference Laboratories for Environmental Protection in Romania" (ANPM/DLNR).

.       Raportari zilnice catre MMDD, MIRA, MA, CNCAN, CE (Platforma EURDEP) privind radioactivitatea factorilor de mediu pe întreg teritoriul României (ANPM/dlnr).

.       Dezvoltarea  soft-ului  sistemului  α  / β global  achizitionat de  ANPM   pentru  SSRM

.       Raportari zilnice privind nivelul poluarii atmosferice în Bucuresti si a datelor de la statiile de monitorizare automata a calitatii aerului din tara (ANPM/DLNR).

.       Validarea datelor de calitate a aerului transmise de statiile automate de monitorizare a calitatii aerului din Bucuresti, Craiova, Iasi, Cluj (ANPM/DLNR).

.       Receptia echipamentelor pentru laboratoare (ANPM/DLNR).

.       Participare la întâlnirea având ca tema de discutie situatia echipamentelor livrate de firma UIT GmbH în cadrul proiectului PHARE 2003 care alcatuiesc Sistemul National de Avertizare - Alarmare Timpurie a Radioactivitatii Mediului ((ANPM/DLNR - Sediul Autoritatii de Mediu pentru Programul Operational Sectorial de Mediu).

Monitorizarea si coordonarea emiterii actelor de reglementare la nivel national si

teritorial

.   Realizarea evidentei, centralizate la nivel national, a rapoartelor primite din teritoriu privind cererile pentru furnizarea informatiilor de mediu (ANPM/DALO).

.   Analiza:

-         memoriului tehnic pentru solicitarea acordului de mediu pentru proiectul "Autostrada de centura Nord Bucuresti", titular S.C. IPTANA S.A. (ANPM/DALO);

-         rapoartelor aprobate de Agentia de Plati pentru Dezvolatare Rurala si Pescuit prin programul SAPARD (ANPM/DALO).

               Finalizarea Protocolului SAPARD si transmiterea acestuia la Agentia SAPARD (ANPM/DALO).

.       Colaborare cu firma AMEC EARTH & ENVIRONMENTAL pentru activitatile proiectului Matra si pregatirea materialelor pentru sesiunea de instruire organizata în cadrul proiectului (ANPM/DALO).

Raportarea fluxurilor prioritare de date catre Agentia Europeana de Mediu, prin reteaua EIONET

.   Mentinerea legaturii cu Agentia Europeana de Mediu si cu celelalte Puncte Focale
Nationale si Centre Nationale de Referinta, în vederea raportarii fluxurilor de date
prioritare (ANPM/DDD).

Planificarea de mediu la nivel national, regional si local

.   Definitivarea elaborarii "Planului National de Actiune pentru Protectia Mediului" -2007 (ANPM/DDD).

.       Pregatirea materialelor ce vor fi prezentate în cadrul "Seminarului final privind procesul de reactualizare a PNAPM - 2007" (ANPM/DDD).

.       Elaborarea materialelor necesare derularii proiectului "România catre o societate durabila", desfasurat în parteneriat cu Green Partners si Fundatia pentru o Societate durabila din Olanda si analiza indicatorilor nationali de dezvoltare durabila ce vor fi cuprinsi în acest proiect (ANPM/DDD).

.       Întâlnire de lucru cu domnul Calin Georgescu, directorul Centrului National de Dezvoltare Durabila si reprezentantii Green Partners si ai Fundatiei pentru o Societate durabila din Olanda, privind derularea proiectului "România catre o societate durabila" (ANPM/DDD).

Raportari cumulative

.       Raportare saptamânala la MMDD a situatiei "Posibile cazuri de aplicare a procedurii de infringements" depistate în urma controalelor si verificarilor efectuate de Agentiile Regionale pentru Protectia Mediului, Agentiile Judetene pentru Protectia Mediului si Garda Nationala de Mediu (ANPM/dcpmr, dcnbpss).

.       Raportare saptamânala, la MMDD, privind situatia autorizarii instalatiilor IPPC la nivel national (ANPM/DCPMR - caracter permanent).

.       Centralizarea raportarilor saptamânale privind actiunile întreprinse pentru implementarea directivelor pe deseuri (ANPM/DDSCP).

            .  Alte activitatii

.   Actualizarea   tabelului   de   armonizare   a   legislatiei   românesti   cu   cea   comunitara

(ANPM/DDD).

 .  Pregatirea materialelor pentru documentatia SIM (ANPM/dppric).

Monitorizarea  si   coordonarea  activitatilor  derulate   de  compartimentele  ANPM  si agentiile teritoriale pentru protectia mediului

.       Monitorizarea îndeplinirii de catre personalul ANPM a sarcinilor delegate acestora de catre conducerea ANPM. Idem pentru agentiile teritoriale (ANPM/SSCI).

.       Monitorizarea raportarilor agentiilor teritoriale pentru protectia mediului privind evenimente deosebite (ex: poluari accidentale - când este cazul). Raportarea imediata a datelor implicate de poluari accidentale dispeceratului ministerului de resort. Mediatizarea unor accidente/incidente cu impact asupra mediului (ANPM/SSCI, dm, dppric - activitate permanenta).

.       Monitorizarea intrarilor de pe office-ul ANPM si redirectionarea solicitarilor catre compartimentele corespondente din cadrul agentiei. Comunicarea detaliilor ce se impun solicitantilor (ANPM/SSCI - activitate permanenta).

.       Transmiterea de solicitari în format electronic agentiilor teritoriale pentru protectia mediului în vederea punerii în aplicare de catre acestea a unor dispozitii ale conducerii ANPM -(ANPM/SSCI - activitate permanenta).

Monitorizarea si coordonarea activitatilor pe linie de instruire personal

.   Informarea compartimentelor ANPM si a agentiilor teritoriale pentru protectia mediului asupra posibilitatilor de perfectionare în domeniul administratiei publice si de specialitate

.       Solicitarea directiilor/serviciilor/compartimentelor din cadrul ANPM a planificarii participarii personalului la instruiri si programele de perfectionare necesare pentru anul 2008 (ANPM/SSCI).

.       Finalizarea planului de instruire a personalului unitatilor pentru protectia mediului pentru (ANPM/SSCI - continua). anul 2008

Realizarea materialelor de sinteza si a rapoartelor

.       Monitorizarea actiunilor/evenimentelor ce implica participarea personalului din cadrul ANPM si agentiilor teritoriale pentru protectia mediului. Raportarea saptamânala a agendelor de activitati Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile. Informarea compartimentelor ANPM si agentiilor teritoriale pentru protectia mediului asupra acestora (ANPM/SSCI - raportare în fiecare zi de luni a saptamânii).

.       Realizarea raportului de activitate al ANPM pentru saptamâna precedenta si a planului de activitate pentru saptamâna în curs, în vederea comunicarii acestuia ministerului de resort (ANPM/SSCI - raportare în fiecare zi de luni a saptamânii).

.       Realizarea selectiei actelor normative din domeniul protectiei mediului si domeniile conexe, din Monitorul Oficial, partea I, numerele aparute în lunile ianuarie 2008, septembrie, octombrie 2007 (ANPM/SSCI).

Organizarea activitatii de protectia muncii si PSI a personalului ANPM

.       Masuri organizatorice privind activitatea de stingere a incendiilor - distribuirea echipamentului de stingere a incendiilor în cadrul ANPM (ANPM/SSCI).

.       Organizarea structurii medicale de medicina muncii la nivel de ANPM, pentru anul 2008 (ANPM/SSCI).

Domeniul Comunicare, Relatii Publice

.       Monitorizarea materialelor de mediatizare a presei si distribuirea lor catre directiile din ANPM si catre MMGA. Mediatizarea raportului de monitorizare primit de la Biroul de Presa al MMGA. Întocmirea zilnica si saptamânala a sumarului de presa cu semnalarea referirilor pozitive si negative asupra activitatii unor structuri pentru protectia mediului sau a evenimentelor deosebite. Întocmirea sintezei saptamânale a aparitiilor în mass-media (ANPM/DPPRIC).

.       Prezentarea conducerii agentiei a evenimentelor importante din presa - atac la persoana, alte activitati importante desfasurate de ARPM/APM (ANPM/DPPRIC).

.       Analiza de imagine a ARPM/APM pe baza activitatii de presa desfasurate de acestea -comunicate de presa, stiri de presa, articole de presa cu referiri la protectia mediului, numar de referiri pozitive si negative la adresa acestora (ANPM/DPPRIC).

.       Continuarea activitatii privind organizare a Conventiei Espoo - Mai 2008 (ANPM/DPPRIC).

.       Raspunsuri la solicitarile privind informatii conform Legii nr. 544/2001 si H.G. nr. 878/2005. Formularea si trimiterea raspunsurilor pe suport de hârtie si electronic la MMDD si mass-media referitoare la solicitarile de informatii de mediu adresate de MMDD  mass-media (ANPM/DPPRIC).

Domeniul proiecte, relatii internationale

.       Identificare programelor de finantare pe diferite criterii de eligibilitate (ANPM/DPPRIC).

.       Întocmirea rapoartelor privind gestionarea si administrarea programelor de finantare (ANPM/DPPRIC).

.       Realizarea bazei de date privind proiectele în derulare la nivelul agentiilor teritoriale pentru protectia mediului (ANPM/DPPRIC).

.       Completarea registrului de evidenta a deplasarilor externe. Actualizarea si completarea bazei de date privind deplasarile externe ale personalului din cadrul ANPM, ARPM si APM (ANPM/DPPRIC).

Juridic, Contencios Administrativ

.   Reprezentare în instanta:

-         la Tribunalele Vâlcea si Bucuresti, în data de 05.02.2008;

-         la Curtea de Apel Ploiesti, în data de 06.02.2008;

-         la Curtile de Apel Timisoara, Galati si Bacau si la Tribunalul Giurgiu (2 dosare) în data de 07.02.2008;

-         la Tribunalul Vâlcea, în data de 08.02.2008 (ANPM/CJCA).

               Redactarea si pregatirea actelor necesare termenelor (ANPM/CJCA).

                 Managementul resurselor umane

.       Întocmirea bugetelor pe cheltuieli de personal (ANPM/ SMRU).

.       Repartitia posturilor în teritoriu (ANPM/ SMRU).

.       Întocmirea deciziilor pentru salarii de merit (ANPM/ SMRU).

.       Centralizarea si verificarea foilor de pontaj pentru luna ianuarie 2008 (ANPM/ SMRU).

.       Înscrieri în carnetele de munca (ANPM/ SMRU).

                 Finantarea cheltuielilor pentru bunuri si servicii

               Solicitarea si centralizarea datelor pentru întocmirea planului de achizitii pentru anul 2008 (ANPM/DBFA).

.       Întocmirea documentatiei necesare pentru casarea mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar pentru agentiile din teritoriu (ANPM/DBFA).

.       Realizarea studiului de piata pentru servicii de evaluare a terenurilor apartinând ANPM (ANPM/DBFA).

.       Realizarea raportului privind contractele încheiate în 2007 si transmiterea la MMDD (ANPM/DBFA).

Administrare, analiza, dezvoltare baze de date

.       Administrarea Aplicatiei Renvstat (ANPM/DSI).

.       Realizarea bazei de date pentru situri contaminate, în programul Access si administrarea aplicatiei "Inventar National Situri Contaminate" (ANPM/DSI).

.       Formatarea si reinstalarea sistemelor de operare si a aplicatiilor software asociate pentru diverse echipamente din institutie (ANPM/DSI).

Administrare sisteme informationale

.       Administrarea arhivei de Fisiere INEGES (ANPM/DSI - continua).

    Actualizarea si întretinerea paginii web a ANPM. Creare, întretinere si actualizare conturi(ANPM/DSI - activitate permanenta). de e-mail

CONCLUZII

Marfa, ca rezultat al activitatii umane, are efect asupra mediului cel putin în doua ipostaze, ca produs al unei tehnologii care este mai mult sau mai putin poluanta si ca obiect al consumului/utilizarii, proces în cursul caruia iau nastere agenti mai mult sau mai putin poluanti. De asemenea, circuitul tehnic al produsului de la producator la consumator creeaza un contact marfa - factori de mediu, o relatie în ambele sensuri, marfa fiind afectata de factorii de mediu si mediul, la rândul lui, fiind afectat de marfa.

Este, în aceste conditii, evident ca, între multiplele aspecte ale calitatii, definita ca totalitatea proprietatilor marfii care fac ca marfa sa satisfaca cerintele exprimate sau implicite ale cumparatorului, proprietatea de a afecta mediul într-o masura mai mare sau mai mica ocupa un loc important.

Asigurarea unei calitatii corespunzatoare a mediului, protejarea lui ca necesitatea supravietuirii si progresului reprezinta o problema de interes major si certa actualitate pentru evolutia sociala. În acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatii umane cu implicatii asupra acestuia.

Este bine cunoscut faptul ca poluarea nu cunoaste frontiere si în acest context, efectele sale locale pot evolua rapid catre cele regionale, continentale si chiar globale. Constientizarea pericolului degradarii si distrugerii elementelor mediului, a înscris atât la nivel national, cât si mondial, protectia si conservarea naturii printre prioritatile umanitatii.

Anumite aspecte ale efectelor crizei ecologice (diminuarea stratului de ozon, ploile acide, efectul de sera, smogul, desertificarea, diminuarea patrimoniului genetic mondial etc.) afecteaza umanitatea în general, solicitând unirea eforturilor tuturor statelor si popoarelor pentru gasirea unor solutii globale de limitare si prevenire a cresterii lor în continuare.

Aceste aspecte conduc din ce în ce mai mult, la internationalizarea problemelor mediului, impunând adoptarea si aplicarea unor principii si reguli comune, cresterea rolului organizatiilor internationale si de ce nu, crearea unui organism international pentru mediu, la care sa adere toate statele lumii.

Ca atare, cooperarii internationale privind apararea pacii, securitatii ori drepturilor fundamental ale omului i se adauga o noua dimensiune, cea privind protectia mediului. Interesul comun al umanitatii de a apara si conserva conditiile naturale de existenta ale omului (societatii) este recunoscut ca atare pe toate planurile sociale.

În multe din tarile dezvoltate, produsele care afecteaza mediul peste limita admisa sunt supuse unor taxe suplimentare, fiind astfel facute mai putin competitive si mai putin atractive în raport cu produsele care afecteaza mediul în mai mica masura.

Chiar si în absenta unor astfel de masuri fiscale, se constata ca cerintele ecologice reprezinta unul din factorii de care cumparatorii tin cont tot mai mult la decizia de achizitionare, alaturi de celelalte aspecte de calitate, de pret, de experienta anterioara a cumparatorului.

Agentia Nationala pentru Protectia Mediului a fost infiintata in anul 2004. Misiunea ANPM este de a asigura un mediu mai bun în România pentru generatiile prezente si viitoare actionand prin mai multe obiective, printre care si raportarile catre Agentia Europeana de Mediu, pe urmatoarele domenii: calitatea aerului, schimbari climatice, arii protejate, contaminarea solului, apa. Avand numeroase responsabilitati privind legislatia, coordonarea activitatilor de implementare si a realizarii planurilor de de actiune pentru protectia mediului, ANPM este condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepresedinte cu rang de subsecretar de stat. Pe parcursul anului 2007 ANPM a realizat numeroase actiuni implicate de implementarea directivelor eurpene, ca de exemplu: documentarea în vederea completarii si transmiterii chestionarelor privind ratificarea celor trei Protocoale ale Conventiei asupra poluarii atmosferice, grupuri de lucru, limitarea emisiilor anumitor poluanti în aer proveniti din instalatii mari de ardere, elaborarea Inventarului National de Emisii pentru anul 2006, etc. Pe parcursul anului 2007 ANPM a realizat diverse raportari cu privire la realizarea planului de masuri la nivel national, si a actiunilor întreprinse pentru implementarea directivelor pe deseuri. Pentru perioada 4 - 8 februarie 2008 s-au propus urmatoarele obiective: realizarea/reactualizarea inventarului instalatiilor care intra sub incidenta Directivei IPPC la nivel national si coordonarea acestui proces la nivel regional si local, Limitarea emisiilor anumitor poluanti în aer proveniti din instalatii mari de ardere în conformitate cu cerintele Directivei LCP, Acordul privind transportul rutier al marfurilor periculoase, Organizarea si coordonarea de catre ANPM a Sistemului National de Monitorizare a Calitatii Aerului, radioactivitatii mediului, Monitorizarea si coordonarea emiterii actelor de reglementare la nivel national si teritorial, Planificarea de mediu la nivel national, regional si local.

BIBLIOGRAFIE


1.Dragulescu N .                                        -  De la calitate contractuala la calitate totala Editura

                                                    Alternative ,Bucuresti 1996

2.Dutu M.                                                   -  Dreptul international si comunitar al mediului

                                                    Editur    Economica ,Bucuresti 1995

3.Dutu M . 

                                                                    -  Dreptul mediului ,Editura Economica

                                                     Bucuresti 1993       

4.Ionescu S.                                                 - Excelenta industriala ,Editura Economica                  

 

     Bucuresti   1997

5.Marinescu D .                                          -  Tratat de dreptul mediului  Editura All Beak   

                                                 

                                                     Bucuresti 2003

6.Moldoveanu G.,Dornic C.                     -   Managementul calitatii in sectororul public 

                                                    Editura   ASE Bucuresti 2003

7.Olaru M .Stanciu I.                                 -   Bazele merceologiei ,Editura Uranus

                                                  

                                                     Bucuresti 1999

8.Petrescu V,Paslaru                                 -    Expertiza merceologica ,Editura ASE                               

                                                     Bucuresti1999

9.Purcarea A.                                              -  Abalajul ,Editura Expert ,Bucuresti 1999

10.Purcarea A                                             -  Relatia produs -ambalaj -mediu inconjurator

                                                     

                                                     Editura Expert ,Bucuresti  1999

11.Rojanschi  V .                                          -  Evaluarea impactului ecologic si auditul de         

                                                     mediu    Editura ASE ,Bucuresti 2004

12.Rojanschi V.                                              -  Abordari economice in protectia mediului                            

                                                     Editura    ASE Bucuresti 2007

13.Stanciu I.                                                   -  Calitologia ,Renaissance ,Bucuresti 2007

14.Stanciu I.                                                   -   Managementul calitatii totale ,Editura

                                                

   Preuniversitara  Bucuresti 2007

15.Teodoriu S.M                                            -  Raspunderea civila pentru dauna ecologica

                                                    Editura  Lumina Lex,Bucuresti 2003

16. www.anpm.ro

17. www.ecologic.rec.ro

18. www.europeana.ro

19. www.euractiv.ro

20. www.ghid-mediu.ro

21. www.green-report.ro

22. www.infoeruopa.ro

23. www.mmediu.ro

24. www.salvaeco.org

25. www.gestiuneadeseurilor.ro





[1] I.Stanciu - Calitologie ,Editura,Renaissance,Bucurestei  2007,pg.55

[2] Ion Stnciu -Calitologia,Editura Rrenaissance,bucuresti 2007,pg57              

G.Moldoveanu ,C.Drin-Managementu calitatii in sectorul public,Bucuresti ,Editura ASE 2003,p6       

                                                                                                         

[3] I.Stanciu -Calitologia Renaissance,Bucuresti 2007 pg,69

[4] N.Dragulescu-De la calitatea controlata la caliatea totala ,Editura Alernative ,Bucuresti,1996

[5] I.Stanciu-Managemnetul Calitatii Totale ,Editura Promiversitaria 2007 pg 17

[6] Ionescu S .-Excelenta Industriala ,Editura Economica ,Bucuresti 1997,pg.62

[7] M.Olaru,I.Stanciu -Bazele Merceologiei, .Editura Uranus ,Bucuresti 1999,pg 63

  Stanciu I .Calitologiea,Editura Oscar Print,Bucuresti 2002 pg.285

[8]Visan S.,Angelescu A.,Alpapi  C ,-,Mediul inconjurator,poluare si protectie ,Editura Economoca ,Bucuresti,2000,pg.14 

  Rojanschi V ,,Bran F,,Diaconu S.- Abordari economice in protectia mediului ,Editura  ASE ,Bucuresti .2003-pg.3

[9] Dutu M.-Dreptul international si comunitar al mediului ,Editura Economica ,Bucuresti ,1995,pg.27-31

[10] Marinescu D.-Tratat de dreptul mediului, Editura All Beek,Bucuresti 2003,pg.501

[11] Marinescu D .-Tratat de dreptul mediului ,Editura All Beek ,Bucuresti 2003.pg.507

Dutu M .-Dreptul international si comnitar al mediului ,Editura Economica,Bucuresti.1995.pg87

[12] Marinescu D .-Tratat de dreptul mdediului ,Editura All Beek,Bucuresti 2003,pg.12

[13] Dutu M.-Dreptul mdiului,Editura Economica ,Bucuresti 1993 pg.2004

[14] Tedoroiu S.M.-Raspunderea civila pentru dauna ecologica ,Editura Lumina Lex,Bucuresti 2003.pg169

[15] Rojanschi V ., Bran F .,Diaconu S., Grigore F.-Evaluarea impactului ecologic si auditul de mediu ,Editura ASE ,Bucuresti 2004,pg.16

[16] Rojanschi V., Bran  F .,Diaconu S.,Grigore F .-Evaluarea impactului ecologic si auditul  de mediu ,Editura

ASE,Bucuresti 2004 ,pg.16

[17] Visanu S.,Anglescu A.,Alpapi C.- Mediul inconjurator ,poluare si protectie ,Editura Economica Bucuresti        2000,pg.311













Document Info


Accesari: 17325
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )