Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Educatia ecologica la varsta prescolara

gradinita











ALTE DOCUMENTE

PROIECT TEMATIC : PRIMĂVARA
PLANIFICARE SAPTAMANALA GRUPA COMBINATA
RECUNOASTE ANOTIMPUL
PINOCCHIO de Carlo Collodi
TOAMNA HARNICA SI DE TOATE DARNICA
Fise de colorat cu anotimpul toamna
Fise didactice - fructe
Alternativa STEP BY STEP in invatamantul prescolar
EVALUARE-TOAMNA, IARNA-SEMESTRIALA
Fisa de evaluare initiala- Educarea limbajului / Cunoasterea mediului


Educatia ecologica la vârsta prescolara

Caracteristici  ale abordarii educatiei ecologice  specific vârstei prescolare.

"Educatia  pentru protectia mediului a devenit, în multe tari, o noua dimensiune a curriculumului, cu scopul de a initia si promova o atitudine responsabila fata de mediu, de a-i face pe tineri sa constiientizeze pericolele unei degradari accentuate a mediului. Un obiectiv trandiscip 454h72e linar regasit la nivelul politicilor curriculare din aproape toate tarile este cel privitor la educatia pentru mediul înconjurator ( engl. enviromental education)" (Laura Ciolan,2002, pg.96).

Educatia ecologica vizeaza diferite laturi ale dezvoltarii personalitatii individului.

Scopul esential al educatiei ecologice este îndeosebi acela de a forma la copii  bazele unei gândiri si atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vietii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate fata de ecosistem. Prin participarea  tuturor factorilor educativi: scoala, familie, comunitate, mass-media etc., la realizarea acestor intentii, copilul întelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzator asupra mediului.

Educatia ecologica urmareste impulsionarea unei cunoasteri si constientizari a necesitatii cailor, mijloacelor si obiectivelor în ocrotirea si ameliorarea mediului.

Se au în vedere în principal:

ü      realizarea unei imagini complexe asupra mediului înconjurator, ca totalitate a factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane;

ü      întelegerea importantei fiecarui factor natural de mediu;

ü      prezentarea unor elemente ale relatiei om- mediu înconjurator;

ü      descrierea consecintelor poluarii ;

ü       cunoasterea si respectarea unor reguli si reglementari privind protectia mediului înconjurator.

Copiii mici  tind sa dezvolte un atasament emotional fata de ce le este familiar si fata de care se simt bine. Daca trebuie sa-si dezvolte un sentiment de interconectare cu natura, atunci au nevoie de experiente pozitive cu lumea de afara. Oferirea de oportunitati pentru astfel de experiente si împartasirealor cu copiii reprezinta esensa educatiei despre mediul înconjurator. 

Rachel Carson, în cartea « Sentimentul întrebarii / nesigurantei » a fost printre primii care au mentionat importanta si caracteristicele educatiei despre mediu la vârsta copilariei. In 1956, Carson spunea  : « Daca un copil trebuie sa mentina viu spiritul sau nativ de a se întreba . el are nevoie de compania a cel putin unui adult care sa i-l împartaseasca, redescoperind împreuna cu el bucuria, incitarea si misterul lumii în care traim ».      

             Un lucru care trebuie sa ti-l amintesti atunci când lucrezi cu copiii prescolari este ca: daca ei nu pricep de ce ceva trebuie facut, ei înteleg ca acel ceva trebuie facut. Unele atitudini pozitive fata de mediu reperate la aceasta vârsta includ actiuni precum oprirea apei în timpul spalarii dintilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesara folosirea ei si faptul ca se stie despre hârtie ca trebuie reciclata.

Musser spune ca majoritatea lucrurilor care pot fi învatate la aceasta vârsta sunt pur si simplu lucruri bune în viata. « Este un bun obicei de viata sa nu lasi apa sa curga aiurea, sa nu o risipesti ». « Lucruri ca acestea trebuiesc  învatate de la o vârsta frageda ».

Având în vedere ca mediul înconjurator poate fi locul de desfasurare al educatiei, poate fi subiectul educatiei, scopul educatiei , este necesar  sa se deschida usile  gradinitelor ca parte integranta din sistemul de învatamânt.

Studierea problemelor legate de mediu trebuie sa înceapa de la cele mai fragede vârste pentru a fi realizat cu maxima eficienta.

Copilului i se pot transmite cunostinte elementare, norme elementare de comportament ce reprezinta fundamentul unui cetatean preocupat de mediul în care traieste.

Educatia despre mediul înconjurator pentru anii copilariei se concentreaza în principal pe copiii care exploreaza si se bucura de natura sub îndumarea si în compania unor adulti carora le pasa.

Din experienta educatoarelor care practica educatia ecologica în gradinita rezulta ca pentru a obtine rezultate deosebite în acest sens sunt necesre: pasiune din partea cadrului didactic pentru ceea ce face si pentru ecologie la modul general, orientarea copiilor pentru a învata prin cooperare , pe baza de observare si experimentare, exersaraea atitudinii de protejare a mediului, implicarea comunitatii în procesul de instruire si educare a copiilor.

"Activitatile din gradinita sunt astfel organizate încât permit abordarea problematicii mediului sub diferite aspecte. Maiestria pedagogica a educatoarei intervine atât în selectarea temelor educatiei pentru mediu, cât si în stimularea interesului copilului pentru a participa la activitati ecologice" (Laura Ciolan, 2002,).


Document Info


Accesari: 5793
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )