Congresul de la Viena

Congresul de la Viena.

Statele membre ale aliantei celor patru

care sustinusera batalia īmpotriva Frantei -Anglia,Rusia,Austria

si Prusia -au dominat lucrarile Congresului de la Viena.Aceste

natiuni urmareau sa instituie un echilibru al puterii īn Europa cu

scopul mentinerii pacii.

Tratatul de la Paris (mai 1824),care a pus capat razboiului dintre

Franta si coalitie,retrasa granitele Frantei asa cum fusesera la 1

noiembrie 1792.Potrivit acestei prevederi,Frantei īi reveneau

regiuni recent cucerite,ca Olanda luata de la austrieci,iar Marii

Britanii i se restituiau majoritatea coloniilor pierdute īn razboi.De

asemenea,Franta era scutita de plata despagubirilor datorate īn

urma devastatorului conflict.

Totusi,īnainte ca diplomatii sa ajunga la un acord oficial,

Napoleon īsi īncepuse domnia celor o suta de zile (martie 1825).

Negocierile au fost suspendate temporar si Alianta celor patru a.reluat razboiul cu Franta.Cu toate acestea,conducatorii celor patru

mari puteri si-au īndeplinit misiunea diplomatica īn timp util,

prezentānd oficial spre semnare tuturor delegatiilor documentele

finale ale Congresului cu noua zile īnaintea īnfrāngerii lui

Napoleon la Waterloo.Documentele permiteau Rusiei sa preia

ceva mai putin din Polonia decāt ar fi dorit Alexandru,stipulānd

acordarea unor teritorii mai mici Austriei si Prusiei.Rusia primea

si Finlanda,luata de la Suedia.Īn schimbul teritoriilor cedate,

Suedia anexa Norvegia,Ţara care-l sustinuse pe Napoleon.

Congresul a decis sa extinda granitele Prusiei,ca garantie

īmpotriva tendintelor expansioniste ale Frantei.Asadar,prin

tratatul de la Viena se atribuiau Prusiei teritorii de pe Rin si circa o

treime din Saxonia.Restul Saxoniei ramānea regat independent.Īn

virtutea acestei īntelegeri,Prusia si celelalte treizeci si sapte de

state germane se uneau īntr-o federatie semiindependenta prezidata

de Austria.Statele membre ale Confederatiei Germane īsi pastrau

independenta,reunindu-se numai īn scopuri defensive.Īntr-adevar,

Congresul de la Viena a preluat initiativa lui Napoleon de a

consolida zecile de principate germane īn mai putin de patruzeci de

state.Totusi,Confederatia anula īn mare masura unitatea de

ansamblu realizata de Napoleon,deoarece nu avea o coeziune

politica efectiva.Īn plus,negociatorii au unit regatul Olandei si

portiunea austriaca a Ţarilor de Jos,constituind un nou bastion

antifrancez.Īn schimbul teritoriilor pierdute īn Ţarile de Jos,

Austria primea Venetia si Lombardia precum si o regiune de pe

tarmul Marii Adriatice.Documentele finale prevedeau si

extinderea regatului piemontez,alaturi de formarea,prin unirea

regatului Neapolului si a Siciliei,a Regatului celor Doua Sicilii.

Dupa parafarea documentelor finale,tarul Alexandru I a prezentat

unul dintre planurile sale de īntarire a monarhiilor crestine

legitimiste.Acum se semna actul de nastere a Sfintei Aliante.

Dupa Waterloo,puterile care compuneau Alianta antinapoleoniana

au īncheiat un nou tratat de pace cu Franta.Acest al doilea tratat

(20 noiembrie 1815)includea mai multe prevederi punitive decāt

cel din 1814,stabilind cu aproximatie granitele din 1790,nu pe

cele din 1792.De asemenea,formatiuni militare ale aliatilor urmau

sa ramāna timp de cinci ani pe teritoriul francez.Franta trebuia sa

suporte īntretinerea acestor trupe de ocupatie,precum si

despagubiri īn valoare de 700 000 000 de franci.