Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





















































loading...

Diate/testamente. foi de imparteala. foi de zestre. danii. pomelnice. baile olanesti

istorie

loading...









ALTE DOCUMENTE

DE LA CONSTANTIN LA AETIUS
Invadarea sud-estului Europei
DE LA GENEZA ETNICA LA GENEZA STATALA
Consiliul Europei (CE)
Teodosie I cel Mare. Credinta ortodoxa devine religie oficiala de Stat
ISTORIA BUDDHISMULUI DE LA MAHAKASYAPA LA NAGARJUNA
EXEGEZA ISTORICA A MITURILOR. PALAIPHATOS
Femeile in Egiptul antic
Inceputul si dezvoltarea Istoriei Religiilor
PRABUSIREA VECHIULUI INTERNATIONALISM

DIATE/TESTAMENTE. FOI DE IMPARTEALA. FOI DE ZESTRE. DANII. POMELNICE. BAILE OLANESTI

A. DIATE/TESTAMENTE

Pentru Istorie, dar si pentru alte domenii de cercetare, testamentul ramane o sursa istorica de neinlocuit. El poate dezvalui aspecte ale istoriei juridice, economice sau unele practici sociale legate mai ales de domeniul privat. Dar un testament poate fi privit si ca document al memoriei individuale sau ca imagine a familiei si a relatiilor familiale, asa cum ea era alcatuita, receptata si transmisa in societatile trecute. Asa incat, dincolo de informatiile concrete referitoare la succesiune sau la continutul concret al averii lasate ca mostenire, in documentele pastrate se regasesc oameni vorbind despre ei insisi[1].

Desi s-au pastrat foarte putine testamente ale locuitorilor zonei, ele reprezinta un izvor documentar de prim ordin care ne ofera pretioase detalii asupra familiei, modului ei de functionare, sentimentelor care au caracterizat viata familiala. Testamentele sau diatele ofera cercetatorului date valoroase despre testator, familia si neamul sau, viata si activitatea desfasurata; nu de putine ori ni se ofera informatii asupra unor personaje, preocupari si activitati pe care nu le gasim in alta parte.

In general, nu sunt mari deosebiri intre un testament facut de un boier si unul al unui taran. Pentru locuitorii satelor, diatele/testamentele sunt acele acte ,,linistite”, pline de resemnare in fata sfarsitului vietii. Prin aceste acte, cei care-si simt apropierea sfarsitului vietii isi exprima ultima lor vointa, care trebuie respectata intocmai. Sunt acte pline de intelepciune, ce arunca o lumina destul de clara asupra vechilor obiceiuri stramosesti[2].

De altfel, diatele fac parte si din vechiul drept romanesc. Fata de fii, frati, rude, prieteni, vecini cat si de martorii reprezentativi ai satului, testatorii voiau sa-si lase averea lor mobila, dar si imobila cu multa chibzuinta, cu hotarare si cu dreptate, acelor urmasi pe care ei ii credeau ca merita si sunt de 858g67i mni de mostenirea primita, ca s-o pastreze si s-o inmulteasca, daca se poate. In majoritatea lor diatele incepeau cu formule tainice, dupa care urma fixarea si impartirea averii, terminandu-se uneori cu cate un blestem sau cu o amenintare cu infricosatoarea judecata a lui Dumnezeu: ,,Iar cine sa va ispiti a strica acest asezamant ce am lasat pentru Catrina si pentru copil, au fie-mea Mariia, au alte rudenii ale mele sau din judecatorii cei bisericesti sau politicesti, unii ca aceia sa fie blestemati si neiertati de Dumnezeu si de mine si sa dea seama inaintea lui Dumnezeu”. Aceasta era o simpla amenintare, dar sunt alte acte cu amenintari si blesteme intr-adevar infricosatoare, mai ales pentru lumea mistica de atunci.

In orice diata se arata ca testatorul se afla cu mintea intreaga, ,,fiind intreg la minte si cu toata socoteala mea”, ,,fiind cu mintile intregi si sanatoase”, altfel actul putea fi contestat ulterior de cei interesati, care nu erau multumiti cu repartitia facuta sau nu erau printre beneficiari. Impartirea averii se facea cu o grija deosebita si cu multe sfaturi. Datorita mentalitatii mistico-religioase a vremii, pentru a fi impacat cu constiinta sa, testatorul nu uita sa se ingrijasca si de ,,sufletul sau”, stabilind cine si cum sa-l pomeneasca si chiar ce pomana sa-i imparta, specificand uneori ce mancare si ce Privit in aceasta perspectiva, testamentul lui Radu Goran Olanescu, cu care incepem exemplificarile, reprezinta un document de exceptie pentru zona Olanesti si chiar a Valcii, pentru secolul al XVIII-lea, atat prin continut cat si prin dimensiuni, consecinta a revenirilor succesive[3]. Radu Goran Olanescu era fiul din prima casatorie a lui Radu logofat Olanescu[4] si nepot de fiu al lui Goran logofat Stanciovici[5]. Radu Goran Olanescu, care avea case la Voinigesti[6], nu se va evidentia in viata politica a tarii, asa cum o facusera multi din inaintasii sai, el ocupand functii mai putin importante decat ei, cum ar fi cele de capitan  si clucer[7], in documentele pastrate fiind prezent in acte in calitate de boier hotarnic[8], vanzator[9], scriitor de acte, boier adeveritor[10] sau facand diverse achizitii[11].

Boier de vaza, el era inrudit cu Zatrenii si Vladestii din Valcea, cu Bratasenii din Romanati, cu Balota si Vulturestii din Arges si chiar cu puternicii Rudeni. El este intemeietorul schitului din apropierea  municipiului Ramnicu Valcea, care-i purta numele, la fel ca si localitatea Goranu, azi parte componenta a capitalei de judet.

Varsta inaintata la care ajunsese, frica de a nu-si gasi ,,sfarsitul vietii in calatorie pe drumuri” si evenimentele tragice din zbuciumata sa viata, ,,incapand si rob la nemti si toata casa mi-au stinsu din slujba domnilor si a tarai” sunt argumente forte ce l-au determinat pe Radu Goran ca in anul 1755 sa-si ,,aseze” casa  intr-o prima forma, ,,ca sa sa stie si sa sa pazasca cum sa va urma”. Hotararea nu este definitiva, vor mai urma alte doua ,,aduceri la zi”, una in 1759 iar a doua la o data ulterioara, dar inainte de 13 iulie 1767 cind  a doua sa sotie Catrina Uescu, cu care a trait 16 ani[12], isi redacteaza prima sa diata[13], Radu Goran fiind decedat intre timp[14].

Dupa o scurta introducere, ce cuprinde motivatiile religioase specifice acestui tip de act si mentiunea ca diata s-a facut in deplinatatea facultatilor mintale ale testatorului, urmeaza obisnuitele precizari privind gestionarea averii, partile ce revin fiecarui membru al familiei ca si referirile la indeplinirea ritualurilor funerare. In afara de aceste elemente principale, care ne duc cu gandul la ,,Capetele de porunca[15] ale Mitropolitului Antim Ivireanul, importanta acestui document deosebit consta in informatiile pe care le releva asupra relatiilor si legaturilor de solidaritate din interiorul familiei testatorului, un om de vaza, membru al unei familii insemnate din judet si din Oltenia – cea a boierilor Olanesti.

Existenta unui copil handicapat, ,,fiind cu boala si mut”, si neintelegerile cu ginerele si fiica Maria avuta dintr-o prima casatorie cu Maria, fata lui Balota capitanul[16], il determina pe Radu Goran sa lase intreaga avere in seama celei de-a doua sotii, Catrina, ,,ori maritandu-se, ori nemaritandu-se”, desi potrivit cutumelor si pravilelor sotia supravietuitoare primea la moartea sotului doar o parte din bunuri, de regula a treia parte.

Importanta acestui act consta in detaliile pe care le dezvaluie asupra raporturilor dintre parinti si copii, iar documentele pastrate in care se gasesc asemenea detalii sunt putine in spatiul romanesc. Atentia cercetatorului este retinuta de preocuparea, grija si dragostea parinteasca a testatorului pentru copilul rezultat din a doua casatorie, care are grave probleme de sanatate: ,,I-au gasit epilepsie si     i-au pierit si vorba de sa afla si acum intr-aceasta patima”. Spre sfarsitul vietii sale Radu Goran Olanescu era ingrijorat de viitorul acestui copil –,,sa nu sa piarza sufletul copilului mieu”. Afectivitatea tatalui pentru copilul infirm trece dincolo de viata si de moarte, dorinta parintelui fiind ca, dupa deces, copilul acesta sa fie ingropat ,,unde ma voiu ingropa si eu”.

Aceleasi griji parintesti manifesta testatorul si fata de fiica rezultata din prima casatorie, in pofida neintelegerilor ce se ivisera intre ei. Analizand aceasta situatie, testamentul lui Radu Goran Olanescu ne ofera informatii pretioase privind practica si normele vechiului drept romanesc referitoare la statutul juridic al fetelor in raport cu averea parinteasca[17]. Desi ii revenea toata zestrea mamei sale (,,dandu-i toata zestrea sotiei mele cei dintai”), Radu Goran apreciaza ca nu este de ajuns si ii mai lasa acesteia o serie de mosii, ,,ca unul ce-i sunt parinte si ea imi iaste fata din oasele mele”. In plus, el nu ezita sa-si ajute ginerele, Preda postelnic Zatreanul, imprumutandu-l cu bani in diferite ocazii, ,,da l-am platit la medelnicer” sau pentru a obtine ,,un pecetluit da boiarii da neam za vel sama[18]”.

Testamentul ne dezvaluie si un alt aspect, neplacut, al raporturilor dintre cei doi frati vitregi. Neputinta fiului infirm de a se apara in fata atitudinilor hraparete ale sorei sale Maria, care s-a aratat ,,cu fire rea…zicand ca copilul nu iaste nimic”, este un motiv de ingrijorare pentru batranul parinte; ingrijorarea lui se va confirma dupa moartea lui Radu Goran si a sotiei sale Catrina, cand Maria va revendica in justitie mosiile si bunurile lasate de tatal sau in favoarea Mitropoliei[19].

Dupa moartea Calistrei monahia la 23 decembrie 1779, Mitropolitul cere domnitorului Alexandru Ipsilanti ca Mitropolia sa fie pusa in posesia celor lasate de Calistra monahia prin diatele din 13 iulie 7275 (1767) si 10 octombrie 1779. Mitropolitul are si alte necazuri cu mosia Goranu: in 1781 Ianache Zatreanu, nepot al clucerului Radu Goran (mama lui, Maria, fiind fiica acestuia) si Ion Olanescu, care spune ca i-a fost unchi aceluiasi Radu, cer sa li se dea lor mosia schitului Goranu. Mitropolitul arata cum a intrat Mitropolia in posesia daniei, spunand ca acesti doi reclamanti n-au nici un drept s-o revendice; domnitorul da dreptate Mitropoliei, ,,nefiind cu cale…apelatia” celor doi solicitanti[20].

Preocuparea pentru soarta copilului bolnav explica desele reveniri ale grijuliului sau tata in mai multe randuri in act si luarea in considerare a tuturor situatiilor ce s-ar fi ivit, pentru a-l pune la adapost de necazuri. Dupa decesul lui Radu, intreaga raspundere pentru viata si ocrotirera fiului reveneau sotiei, care ,,au necajit cu dansul de cand s-au bolnavit de l-au pazit de foc, de apa si de fuga sa  nu-l manance fiarale”; in cazul in care baiatul, in ciuda infirmitatii, ii va supravietui sotiei, ea avea obligatia sa ,,aseze” un epitrop care sa-i poarte de grija dupa decesul parintilor. Din a doua diata a Calistrei monahia stim ca n-a mai fost cazul pentru a lua aceasta masura, deoarece copilul a decedat la varsta de 28 de ani.

Tot Catrinei, cu care a ,,facut casa de a doao si…cu care am trait ani 16” ii revenea si raspunderea implinirii tuturor datinilor dupa decesul sotului – ,,sa ma grijasca cu toate cele trebuincioase”: pomenire la toate soroacele pentru primii trei ani, sarindar la mormant facut de un arhiereu, zece sarindare pe la alte biserici, toate acestea presupunand cheltuirea unor insemnate sume de bani pe care Catrina avea sa-i procure din vanzarea ,,din dobitoace si din vinuri i din alte venituri ale casei”. Este o enumerare minutioasa, ce trebuie inteleasa nu numai ca o preocupare a lui clucerului Radu Goran Olanescu pentru viata de dincolo si a unor sentimente religioase profunde pe care le releva in aceste momente, dar si ca o dorinta de afirmare a unui prestigiu social si economic, pe care nu l-a etalat indeajuns in timpul vietii din diverse motive. Este un aspect ce reiese clar din rugamintea adresata sotiei ca dupa decesul lui ea sa-i faca ,,parastasuri frumoase”, asa cum i se cuvine unui ,,boiar de cinste”. Tot in acest sens trebuie interpretata si cererea directa adresata arhiereului care il va ingropa, Mitropolitul tari sau Episcopul de Ramnic, caruia ii lasa pentru acest gest o serie de mosii (cele de la Barsesti si Ruda), ca sa ridice ,,biserica de piatra cu o turla” la Voinigesti, ,,fiind scaun de casa”, unde va fi si ingropat mai inta, apoi osemintele ii vor fi mutate langa cele ale copilului, la biserica schitului Goranu, facuta de sotie, ajutata fiind si de Episcopul Chesarie al Ramnicului.

Testamentul ne mai ofera si alte informatii demne de interes, care nu se regasesc in alta parte sau intregesc informatiile cunoscute. Astfel, deoarece Radu Goran nu luase toata zestrea de la socrul sau, fata trebuia sa ceara ce lipsea de la unchii ei Stefan clucerul si fratele acestuia, Preda. Constantin Bratasanul era unchiul lui Radu Goran, iar verii lui erau Diicul si Costandin Bratasanii – familie din Judetul Romanati unde avea proprietati[21]. Un alt nepot, Preda Vladescu, era lasat sa stapaneasca mosia de la Olanesti, in cazul in care nu dorea ginerele Preda. Nepotului Barbul Vulturescu ii lasa un cal si o copila de tigan, iar altui nepot, Diicul Vulturescul, tot un cal si o copila de tigan[22].

In cazul in care ar fi decedat la Bucuresti, unde era facut Testamentul de catre ,,Mihai logofat ot Mitropolie”, Radu Goran dorea sa fie ingropat ,,la Sfanta Mitropolie unde iaste si mosu mieu, Goran clucer, ingropat”. Din dorinta de a nu fi uitat si de alti oameni in afara de rude, Radu Goran stabilea ca ,,Rumanii, cati vor fi ai miei ii iert pe toti de rumanie, sa fie in pace si slobozi, ei si copiii lor, ca sa ma pomeneasca”.

Radu Goran avea ca matusa pe Maria Conteasca, el fiindu-i nepot de sora[23].

ANEXA

1755 (7263) iunie 13

(f. 1) Filaret al Ungrovlahiei adeverez[24].

Grigorie al Ungrovlahiei marturisesc[25].

In numele tatalui si al Fiiului si al Duhului Sfant, amin. Leat 7263, iunie 13.

+ De vreme ca toate ale lumii acestiia sant trecatoare si asemenea ca fumul si ca roao campului si cat am vietuit intr-aceasta lume toate le-am cunoscut deserte si mincinoase si nimic      n-am cunoscut far decat atat mi s-au parut ca sant ac intrat pe o usa si am iesit pe alta, dar numele lui Dumnezeu tot sa fie laudat. Deci, din porunca lui Dumnezeu, ajungand la varsta batranetilor si temandu-ma sa nu ma gaseasca sfarsitul vietii in calatorie pe drumuri, vrut-am si bine am voit mai nainte de ceasul sfarsitului mieu, fiind intreg la minte si cu toata socoteala mea ca sa-mi asaz eu <cu> aceasta diiata a mea casa si toate ale mele ce-am avut ca sa sa stie si sa sa pazasca cum sa va urma dupa sfarsitul mieu, care las cu sufletul mieu si cu mare blestem ca nimic sa nu sa stramute, nici sa sa strice din cate am lasat, pe cum arata in jos, anume:

+ Intai arat pentru fii-mea, Maria, care o am facut cu sotiia mea cea dintai, Mariia, fata lui Balota capitan, ca traind eu cu sotiia mea cea dintai in casatorie ani 9 pol si ea au ramas dupa moartea mume-sei mica de ani 5 si luand eu pe Catrina, fata lui Alexandru Uiescul[26] a doao sotie au crescut pa fie-mea, Mariia, facandu-i toate cusaturile cat trebuiescu pentru zestre si o am maritat-o dandu-o la casa[27] ei cu zestre buna dupa cum arata foaia de zestre. Si cand am casatorit pa fie-mea, Mariia, m-am invoit cu genere-mieu, Preda postelnic Zatreanul, si i-am facut foaie de zestre dandu-i toata zestrea sotiei mele cei dintai si pentru zestrea aceea inca i-am mai dat si de la mine  mai mult, dupa cum infatisandu-se foaia mume-sei cea de zestre si cu foaia ce i-am dat-o eu sa va vedea cat prisoseste mai mult ce i-am dat de la mine (…)[28]. Dar eu ca unuia ce-i sant parinte si ea imi iaste fata din oasele mele, nu m-am indurat a nu-i lasa la sfarsitul mieu nimic, ci am socotit cata zestre     i-am dat cand o am maritat acelea sa fie toate de la mine (…) (nota 200), iar dupa sfarsitul mieu sa i se implineasca si zestrea mume-sei dupa cum foaia cea de zestre sa va vedea, macar ca eu n-am luat toata zestrea deplin de la socru-mieu, Balota, murind curand si ce lipsa au ramas am insemnat aice ca sa si le ceara copila de la unchii ei, Stefan cluceariul / (f. 1 v.) i frate-sau, Preda, care am si cartea dumnealui banului Manolache de judecata pe cat au ramas sa mi se implineasca si nu le-au implinit. Insa sa sa stie ce au ramas: din doao suflete de tigani, au dat unul si au ramas unul nedat; caruta n-au dat-o; un covor n-au dat; un inel de aur nu l-au dat si alalte dupa cum sant insemnate in foaia de judecata (…). (nota 200).

Si-i mai las toate mosiile de peste Olt: inca ale tatiilui Costandin Bratasanul, unchiu-mieu, care sa stea gineri-mieu, Preda, sa le imparta cu verii miei, Diicul i Costandin Bratasanii, sa sa ia a patra parte din toate mosiile ce-au avut unchiu-mieu din Bratasani, din Cosoveni, din Urechesti, din (…) (nota 200), iar in Grojdivod[29] numai unchiu-mieu au avut treaba, iar ceilalti n-au avut treaba (…) (nota 200). Si mai las din dealul Ugrinilor viia de la Duca si de la Zoboranoaie, insa aceasta vie i-am lasat-o in pretul lipsei zestrilor ce nu sa vor putea implini din casa (…) (nota 200). Si iar  neajungandu-se sa i se implineasca celelalte zestri din casa, pentru scule[30], pentru haine, las sa ia patru suflete de tigani, anume Radul Salavarta cu doi feciori ai lui, anume Dobre i fii-sa, Dumitra, sa sa pretuiasca cu bani si sa-i ia in pretul zestrilor. Iar afara dentr-acestea ce arat mai sus, mai mult sa nu sa intinza ginere-mieu, Preda, i fie-mea, Mariia.

Randuindu-ma Dumnezeu de am facut casa de a doao si ingreoindu-mi sufletul de am luat sotie fata pe Catrina cu care am trait ani 16 si am facut si cu aceasta un copil si au fost sanatos cinci ani si dupa cinci ani s-au intamplat copilului boala de l-au gasit epilepsie si i-au pierit si vorba[31] de sa afla si acum intr-acea patima, dar numele lui Dumnezeu tot sa fie laudat. De va avea zile copilul acesta sa traiasca pe Catrina muma-sa o las sa clironomiseasca[32] toata casa impreuna cu copilul, insa casele de la Voinigesti si cu mosiia cu tot hotarul si viile din dealul Ogrinilor si viia de la Troian, o roata de moara ce iaste in Ramnic in targu. Si mai las sotiei mele, Catrina, impreuna cu copilul din tigani, opt salasa, anume: Matei tigan cu salasul lui i fii-sau, Nitul cu salasul lui, Vlad tigan cu salasul lui si cu trei feciori i doao fete, Parvul tigan cu salasul lui i cu doi feciori, Tudor tiganu cu salasul lui i cu patru fete, Ioan Fedeles cu salasul lui i cu doi feciori, Ion Boada cu salasul lui i cu un fecior si doao fete, Marin tigan cu salasul lui i cu o fata i cu // (f. 2) frate-sau, Toader, Dumitru cu salasul lui i cu un fecior, anume Costandin, Preda Blebes cu salasul lui (…) (nota 200) i Preda tiganca, fata din casa si casele din Ramnec, care le-am cumparat eu.

Acestea toate le las Catrinei sotii mele sa le stapaneasca impreuna cu copilul cat va avea viata, iar de sa va intampla sa moara copilul, sa aiba a-l ingropa unde ma voiu ingropa si eu si ce va socoti Catrina sotiia mea sa-mi dea danie dentr-(a)cestea ce am lasat, iar celelalte toate sa le stapaneasca Catrina cat va avea ea viata si dupa moartea ei sa fie volnica[33] sa le lase unde ii va fi voia ei, ori maritandu-se ori nemaritandu-se, fiindca i le-am daruit eu de bunavoia mea si ii sant date si pentru zestrele ei si nimeni din neamul mieu sa nu o supere, nici sa se amestece cu acestea. Iar de va muri Catrina inaintea copilului si va ramanea copilul, atunci sa-si aseze catrina epitrop pe cine va socoti ea ca va purta grija copilului, sa-l lase in seama aceluia sa-i poarte grija impreuna cu toate cele ce i-am lasat si de sa va intampla sa moara si copilul iar acel epitrop sa le dea toate danie unde ne vom ingropa noi, iar fie-mea Maria sa nu aiba nici o treaba, far’ decat sa-i mai dea epitropul acela din cele ce sa va socoti, adeca din tigani, din vii i din dobitoace de sa vor afla. Iar cine sa va ispiti a strica acest asezamant ce am lasat pentru Catrina si pentru copil, au fie-mea Mariia, au alte rudenii ale mele sau din judecatorii cei bisericesti si politicesti, unii ca aceia sa fie blestemati si neiertati de Dumnezeu si de mine si sa dea seama inaintea lui Dumnezeu.

Asijderea, aici arat si cele ce am lasat pentru pomenirea sufletului mieu, precum arata: de mi se va intampla sa mor aici in Bucuresti, las sa ma ingroape la Sfanta Mitropolie unde iaste si mosu mieu, Goran clucer, ingropat si las Sfintei Mitropolii locurile din capul ograzii Episcopi(e)i Ramnecului pana in Olt si Valea lui Mato pana in Valea Tanii, dupa cum raspunde hrisovul raposatului Costandin voievod Brancovanul si un salas de tigani, anume Nitul cu salasul lui, care aceste locuri imi sant si mie de cumparatoare de la Contorotanul; iar de voiu muri la casa mea sa ma ingroape la Sfanta Episcopie si acest ce am lasat la Sfanta Mitropolie sa le stapaneasca Sfanta Episcopie, iar salasul de tigani sa ramaie la Sfanta Mitropolie. Si pentru pomenirile mele las iar asupra Catrinii sotiei mele sa ma grijasca cu toate cele trebuincioase ca pe un boier de cinste, pana la trei ani, facandu-mi pomenire pe la toate soroacele si sa dea taleri 50 la un arhiereu sa-mi faca un sarindar[34] la mormant unde voiu fi ingropat / (f.2 v.) si mai las sa-mi mai dea inca zece sarindare pe la biserici unde sa va socoti cu parastase si cata cheltuiala sa va face la toate pomenirile mele pana la trei ani, neavand eu bani gata sa sa cheltuiasca, am lasat asupra sotiei mele, Catrinei, sa vanza din doitoace si din vinuri i din alte venituri ale casei si sa-mi plateasca si toate datoriile mele pe unde voiu fi cu zapise bune, dupa cum foaia cea iscalita de mine va arata, pentru ca sotiia mea, Catrina, si cu copilul raman in urma mea clironomi casei. Iar de nu sa va ajunge sa sa implineasca cheltuiala pomenirilor si plata datoriilor cu vanzarea dobitoacelor i cu venitul casilor, atunci din ce va socoti lucru mai usor sa vanza si sa implineasca cele ce am zis mai sus.

Iar mosiia din Barsesti i din Ruda ce-mi sant de cumparatoare le las asupra arhiereului unde ma voiu ingropa ca sa le vanza si sa-mi faca beserica de piatra cu o turla la Voinigesti unde imi sant casele, ca asa doreste sufletul mieu ca sa faca acea besearica, avand si gatere de caramida si cevasi var, macar ca pretul mosiilor coprind mai multi decat cheltuiala besericii. Si in toti anii sa nu lipseasca sarindar de la beserica din Voinigesti. Rumanii, cati vor fi ai miei ii iert pe toti de rumanie, sa fie in pace si slobozi, ei si copiii lor, ca sa ma pomeneasca.

Si iar mai aduc aminte pentru Catrina si pentru copil, ca dupa moartea noastra amandurora, de va da Dumnezeu sa traiasca copilul, l-am (fi) lasat asupra surori-sa, Mariei, dar vazand eu inca traind cum ca de acum sa arata cu fire rea asupra noastra si a copilului, zicand ca copilul nu iaste nimic, fiind cu boala si mut[35], pentru aceea am  hotarat ca dupa moartea mea cat va avea muma-sa viata il va cauta si-l va pazi, precum au necajit cu dansul de cand s-au bolnavit de l-au pazit de foc, de apa si de fuga sa nu-l manance fiarale, iar dupa moartea si a Catrinei sa-l lase la un epitrop care va socoti ca va fi cu frica lui Dumnezeu sa-i poarte (de) grija si sa-l pazeasca de toate, sa nu sa piarza sufletul copilului mieu, dupa cum si mai sus sa arata mai pe largu.

Catrinei sa-i fie mila de sufletul mieu, sa-mi faca toate pomenirile cu sarindare si cu parastasuri frumoase, dupa cum am hotarat mai sus si sa-i fie mila si de copil, sufletul nostru. Iar nefacand dupa cum am lasat, o las in judecata lui // (f. 3) Dumnezeu, sa nu vaza fata lui Iisus Hristos la infricosatul judet si la trei ani sa ma dezgroape, facandu-mi parastas cu arhiereu.

Iar cine nu va pazi diiata aceasta, ori fie-mea, Mariia, ori ginere-mieu, Preda, au altcineva si din judecatorii ce sa vor ispiti a o strica, sa fie supt blestemul a 318 sfinti parinti de la Nicheia si sa fie dupa moarte neiertati, caci eu cum m-au luminat Dumnezeu mi-am facut asezamant pentru casa mea mult, putin ce-am avut si le-am facut impreuna cu sotiia mea, Catrina, dupa prada ce mi s-a intamplat la vremea razme(ri)tii, incapand si rob la nemti si toata casa mi-au stransu din slujba domnilor si a tarii.

Mosiia din Olanesti, partea mea de la mosu-mieu Goran cluceriul, cu silistea i cu pimnita de piatra, las la un epitrop carele va fi Catrinei de ajutor cand i sa va intampla niscareva judecati pentru trebile casei, sa stea epitrop sa umble sa-i judece pentru orice ar fi treaba casei si acela sa stapaneasca mosiia din Olanesti, au ginere-mieu Preda de va vrea sa stea la judecata, au nepota-mieu Preda Vladescul; asa am hotarat pentru aceasta.

Las si nepota-mieu Barbului Vulturescul si un cal si o copila de tigan.

Las si nepota-mieu Diicul Vulturescul un cal si o copila de tigan.

Iar nepota-mieu, lui Tudor Gligore[36], nu-i las nimic pentru ca mi-au vandut niste rumani

in taleri 100 si nu mi-au dat nici rumanii, nici banii; ci le iert acesti bani ca le ajunge lor atat si mai vartos ca nici in casa mea n-au venit sa ma cerceteze si sa ma vaza.

Si cat maruntai ale casei vor mai fi, le las toate asupra Catrinei, ori miscatoare, ori nemiscatoare.

Am vandut si eu o mosie a Catrinei de zestre, stanjeni 90[37], pentru treaba mea in taleri 200; acesti bani sa si-i ia din casa au din alalte ce va pohti sa ia.

Pentru mosiia Rosiianii din sud Romanati dupa Oltet, care au fost a unchiu-mieu, tata Costandin Bratasanu / (f. 3 v.) ce-au avut-o de cumparatoare si la moartea dumnealui au fost lasat-o matusii-mea, Mariei Conteascai ca sa-i fie de hrana vietii dumneaei cat va trai, dupa cum scrie in diiata unchiu-mieu, si avand eu judecata cu dumneaei matusi-mea la divan inaintea raposatului Grigorie voievod[38], asa i-au raspuns ca dupa moartea dumneaei sa ramaie mosiia la mine, fiindu-i eu nepot de sora, care si matusi-mea nu poate tagadui la aceasta. Hotarascu ca si aceasta mosiie dupa moartea matusi-mea sa ramaie iar fii-mii, Mari(e)i si ginere-mieu, Predei postrelnic Zatreanul.

Acestea ce arata din sus le-am hotarat cu bunavoia mea si nesilit de nimeni, fiind cu mintile intregi si sanatoase si asa voiesc sa sa pazasca  toate nestramutate dupa moartea mea. Si i-am intarit diiata aceasta cu iscalitura mea in toate foile si au adeverit deasupra si cu iscalitura prea sfintiei sale parintelui mitropolitului tarai, chir Filaret.

Radu Goran clucer (vezi nota 175).

Si am scris eu, Mihai logofat ot Mitropolie, cu invatatura dumnealui clucer Radu Goran si marturie.

Ghenarie 10 dni, 1759

Vazandu-ma intru slabiciune, acum iara aduc aminte aici ce am avut cu cumnatul Stefan zalog un zapis al mieu iaste la dumnealui de taleri 200, care zapis au taiat toate zapisele, unul da taleri 40, altul da taleri 20, ca sant platiti in suma zapisului cel mare da taleri 200 si i-am dat asta-vara taleri 50 si o bute da vin, iar drept taleri 50 la Bucuresti. Iar eu am la cumnat Stefan zestrile surori-sa taleri 150 ca sa-mi dea cu carte da judecata a banului Manolache si mai am la dumnealui taleri 37 dintr-un oierit // (f.4) da la Frunza Verde, care au spus si cumnatii Saftii[39] cand era cumnatu Stefan bolnav.

+ Pentru o roata da moara din Ramnic ce au fost vanduta logofat Radului in taleri 127, asa ne-au fost vorba, dupa moartea dumnealui cine va da banii din neamul mieu, acela sa o stapaneasca, iar pentru un zapis al mieu da taleri 200 ce iaste la mana dumnealui logofat Radu, s-au adunat bani si au ramas taleri 70 din dobanda banilor iar nu din capete si s-ar cadea sa nu-i ia, ca dastule dobanzi au luat da la mine.

+ Pentru taleri 25 ce sant dator jupanului Tomii, eu inca am la dumnealui 50 da banite de porumbi da dijma da 4 ani, ce o va fi una pentru alta.

Alta nu mai stiu, iar cine va aduce zapisul mieu scris cu mana mea si cu iscalitura mea, acela iaste bun.

+ Am intarit cu iscalitura mea, fiind si alte obraze de fata.

Radu Goran clucer (vezi nota 175).

Leat (…) (nota 200)

Acum iarasi fiind foarte slabu si temandu-ma de moarte la sfarsitul vietii mele, las ca sufletul mieu sa pazasca nestramutat aceasta diiata, intai pantru sotiia mea, Catrina sa nu aiba suparare da gineri-mieu, Preda, i da fii-mea, Mariia, fara decatu arat ce nu i s-au datu dupa fo(a)ia da zestre: un inel da aur, o pareche da cercei de aur cu margaritar i o rochie da ghiermesutu[40]  za taleri 10, vie taleri 8. Acestea marturisescu eu cu sufletul mieu ca au ramas nedate.

Si iarasi aratu ce am la gineri-mieu taleri 30, am datu de l-am platit la medelnicer; i-am mai dat (…) 18 danie dintr-un pogonarit, fiind eu taxildar[41] si 3 galbini (…)[42] i-am datu in Bucuresti da au scos un pocetluit da boiarii da neam za vel sama. Acesti bani sa sa socoteasca in lipsa zestrilor, / (f. 4 v.) iar mai multu treaba in casa mea sa nu aiba, pentru ca toata casa mea, multu, putin am lasatu sa clironomiseasca sotiia mea, Catrina, cu care da cand o am luat-o pa dansa le-am agonisitu si sufletul mieu il las in mainile sotii mele, Catrinii.

Iar pentru zestrile sotii mele cei dintai, macar ca le-am cheltuit la pomenirile ei, da  vor gasi judecatorii ca va fi cu cale a i sa da fii-mea, Mariia, sa i sa dea, iar pentru mosiia mume-sii da zestre sa nu se supere casa (nota 209) ca sa i sa dea caci[43] acea mosie i s-au dat in foaia da zestre.

Catrina sa aiba a da da ale casei din cele miscatoare la pogrebanie[44] i la pomenire i la pomenire  la sarindare, pentru ca bani gata nu s-au aflat (…) (nota 200). Pa dumnealui nepotul Preda Vlad (escul) il las[45] a fi purtator da grija la toate ale casii, sa chiverniseasca pa sotiia mea, Catrina, la orice pasu o va avea sau la judecati sau la alte necazuri ce va avea in urma mea si sa poarte grija a fi toate prin stirea dumnealui si eu inca ii las dumnealui da la mine danie toata partea mea dan Olanesti dupa peste tot hotarul cat mi sa va veni cu salistea, cu pimnita da piatra, cu vad da moara, care mosie imi iaste da mostenire da la mosul mieu, Goran, sa aiba dar a o stapani si coconii dumnealui cu buna pace de catre tot neamul mieu, iar sotiia mea, Catrina, vazand cautare da la dumnealui[46], inca ii va darui din partea ei ceea ce va socoti.

Acestea toate ce scrie mai sus, acum la sfarsitul vietii mele, le las cu sufletul mieu sa fie pazite si nestramutate. Si iarasi intarescu cu iscalitura mea si cu pecetea ca sa sa creaza. Iscalit si altii marturii.

Radu Goran clucer (nota 175).

A.    N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/28.

ANEXA – TESTAMENTUL LUI VASILE OLANESCU

Prin acest Testament, Vasile Olanescu lasa si impartea averea ce o avea, de la parinti si din agoniseala sa, la cei 5 copii ai sai: doua fete – Ancuta/Tuta, casatorita cu Gheorghe Strachinescu, si Catrina/Catinca/Tinca, maritata cu Nicolae Otetelisanu; si trei baieti – Gheorghe (Matache), Toma si Constantin, punand ca epitrop pe fratele sau Nitu (Gheorghe) Olanescu.

Vasile Olanescu era fiul lui Ilie Olanescu si al Paunei[47].

,,Eu aflandu-ma om in lume muritor si nestiindu-mi ceasul savarsirii vietii, temandu-ma ca poate sa-mi vie mutarea far’de veste, m-am socotit pe cat sant in fire sa-mi pui lucrurile mele in oranduiala. Atat ce mi-au ramas de la parinti cat si ce am agonisit eu si pentru cele ce am dat si am sa iau. Cum si pentru zestrea fetelor ce las sa li se dea precum si la copii. Si partea sufletului meu si al sotiei mele, arat cu hotarare ceea ce sa se faca sarindare si pomeni.

Intai arat ce las fetelor:

- Mosia jumatate de la Sambotin las Tutii si moara jumatate tot de acolo, pa Stanca tiganca cu       fiu-sau le las tot Tutii.

- Via de la Mal ce am avut-o de zestre o las tot Tutii. Cu coprinsul ei jumatate. Sase iepe si doi telegari si opt boi cu plugu lor las tot Tutii si sasa vaci i douazeci ramatori si ograda de pruni de la Marin a lui Anghel las fie-mii Tutii.

- Un cazan cu tavile lui, o pareche de hamuri, tot Tutii.

- 12 talere cositor cu tacamu lor, tot Tutii.

- 12 servete. O masa mare i una mica.

- 12 prosoape. O scoarta aleasa. O saltea de atlaz[48]  cu 3 perini, tot asemenea.

- O plapuma tot asemenea, cu cearsaf de batist[49].

- Un cearsaf batist, de asternut.

- O perina mare de capatai si 4 mici cu fete de batist.

- O rochie de catifea cu blonduri[50].

- O rochie de ajur, cu orbote negre.

- 2 rochii de batist, o rochie de stamba.

- O scurteica de catifea cu cacom[51].

- O fermenea de plisa cu gaitane de fir[52].

- O bivolita cu lapte.

- Un lighian cu ibricu lui i 6 farfurii cu filigenele lor, insa de argint[53]. 

- O farfurie de argint, cu 2 lingurite tot de argint.

- Un buscalac de ginere i un buscalac de nuna i o batica de socru cu beteala.

- O batica de soacra, cusuta i alta de cumnat.

Insa aceste insamnate de sus pana aici le las toate fii-mii Tutii, deosebit de ceilalta fata… Insa pentru pricina ce am avut cu frate-mieu, intocmai sa se urmeze nezmintit de catre altii, dupa zapisele ce avem date unul altuia.

De aici la vale las fie-mea Tinchii zestre sa i sa dea:

- Din mosia de la Sambotin, las jumatate Tinchii i moara jumatate de acolo.

- O vie de la Mal, ce am luat drept lipsa de zestre, o las Tinchii, cu tinutul jumatate, ograda de pruni de la Gheorghe al Barbului i doi telegari cu hamurile lor, sasa iepe i sasa vaci, opt boi i doua suflete de tigani i douazeci ramatori i un cazan cu tavile lui i un lighian cu ibricu lui i sase farfurii de argint cu filigenele lor i o farfurie de argint cu doua lingurite iar de argint.

- Douasprezece talere cositor cu tacamu lor i douasprezece servete i masa mare i masa mica.

- O bivolita, o scoarta aleasa, douasprezece prosoape i o saltea atlaz cu trei perine asemenea i o plapuma asemenea cu cearseful ei de batist i un cearsaf de asternut iar de batist i o perina mare de capatai, patru perini mici cu fata de batist, o rochie de (indescifrabil; probabil, parmarin?!) cu chenar, i doua rochii albe de batist i doua rochii de stamba, un taclit[54] drept scurteica i un buscalac de ginere i un buscalac de nuna i patru batice.

Cele ce las si la patru feciori din avutul mieu sa le imparteasca frateste intre ei.

Pentru lipsa ce este in Sambotin de mosie las livadia din camp cea de catre Saracinesti si pana in parau iar de nu vor fi patru sute de stanjeni in cap ii mai las Tinchii Tisa toata.

Iar mosia din Olanesti sa aiba a o stapani copiii cate patru frateste, precum si moara si o gradina de pruni i casele mele din Olanesti.

Arat si banii de unde am sa iau: taleri noua sute de la Siul Ungureanu i taleri 35 de la Matei al Floarii, cu zapis, i taleri 35 de la Dinca Galdeanu Gorgan, cu zapis, i taleri treizei lei deosebit la Gorgan, cu zapis, i taleri 30 lei din Sibiu la Gheorghe, cu zapis, dupa foita ce am insemnat i taleri douazeci lei la Grigore Sparlea. Iar banii de la Zmiorat ce am imprumutat satu de doi ani insa taleri saizei si cinci am mai primit dintr-insii si li s-au dat ravas iar o mahmudea ce mi-au mai dat ace(le)ia nu li s-au dat insamnare, ci sa vor socoti. Taleri treizeci si doi si jumatate ce am imprumutat satu Saracinesti pa cati bani am primit le-am dat chitantii ce sa vor socoti si aceia. Si cusurul[55] sa-l dea taleri douazeci si opt lei la cumnatu Matache Boranescu. Si taleri o suta lei la cumnatu mieu Alecu Bujoreanu i-am imprumutat in Tara Nemtasca[56].

Arat ce sant dator si eu:

Taleri treisprezece lei sant dator la Marin Cojocariul, taleri 5 lei la Ion Croitorul, taleri nouazeci si unu si parale treizei pa vinu ce am luat de la Tanasie Cizmaru, insa vedre treizei si sase si oca sapte, vadra cu talere 2 parale douazeci. Si dintr-acesti bani i-am dat taleri treizeci si cincisprezece parale inainte. Si ceilalti bani sa sa raspunza.

Iarasi arat datoriile:

Taleri trei mii doua sute sant dator la Coman avand mosia amanet 5 ani pa acesti bani. Si scotandu-se banii de la Siiu Ungureanu cu dobanda lor, sa sa dea lui Coman si cat rachiu va fi sa-l dea tot lui Coman ca sa iasa mosia de la dansul si sa ramaie sloboda.

Iar pentru alti bani ce mai am cu maruntisu acestia sant trecuti in catastih, ce sa vor cauta la cine este dator si vor apuca sa-i plateasca pa acei oameni.

Taleri doua sute am la cumnata-mieu Alecu Bujoreanu. Si dintr-acesti bani am primit o pareche telegari drept taleri una suta patruzeci si taleri saizeci au ramas drept o iapa ce este sa-i dau si s-au platit. Zece sarindare sa mi sa faca si pomenirile dupa cuvinta si la soroace sa mi sa faca.

Si las epitrop casii mele si pa altele ce vor fi pa frate-mieu Nitul Olanescu sa iconomisasca toate intocmai ca si mine pana va marita fetele. Si-mi va face cele lasate si oranduite pentru sufletul mieu. Si la urma sa aiba a imparti copiii tot frateste.

Taleri treizeci si sase sant dator la Milu abagiu de la Ocna.Taleri optzeci si sapte am la Rizea de la Ocna dupa iapa ce i-am vandut si acesti bani au ramas nedati si sa-i apuce sa plateasca, ca sant bani buni far’de pricina. Iar de va pricinui el ceva sa nu sa tie in sama si va fi in sufletul mieu de-l vor apuca ei far’de drept.

Si aceasta diata am facut-o eu fiind cu toate mintile intregi si intocmai sa sa urmeze de epitropu mieu frate-mieu dupa cum mai sus s-au zis. Trei sarindare sa sa faca raposatului taichii dar mai in vreme si o pomenire.

Iscalit Vasile Olanescu                                                  1823 aprilie 28

Martori: popa Gheorghe, adeverez; popa Ghita, adeverez; popa Ionita, adeverez; popa Stoica, adeverez; popa Dinca, adeverez.

(pe verso): Prezidentul Judecatoriii Valcea; nr. 4574.

Copia aceasta protocolindu-se (comparandu-se, -n. n.) si fiind intocmai cu cel in orighinal, spre incredintare sa adevereste. 1835 mai 24. Stolnic Ion Lahovari. Procit (a citit, a scris, -n. n.) Grigore Hristescu.

Muzeul Judetean Valcea. Colectia George Potra. Copie de epoca, stare foarte buna.

ANEXA: TESTAMENTUL LUI MATACHE OLANESCU

Facut la 10 ianuarie 1835 la Ramnicu Valcea. Adeverit de Carmuirea Judetului Valcea la cererea lui Alexandru Rujinschi, sotul Masincai Olanescu.

,,De vreme ce sfarsitul vietii omului este nestiut si numai lui Dumnezeu cunoscut, de aceea si eu cunoscandu-ma in slabiciune, pana imi sant mintile intregi am facut aceasta diata in care hotarasc cele urmatoare a se pazi dupa sfarsitul vietii mele, insa:

1. Las pe frate-mieu Toma clironom[57] peste toata averea mea miscatoare si nemiscatoare ca unul ce am cunoscut de la dumnealui mai multa mila si cautare.

2. Las si frate-mieu Costandin si soru-mei Tutii partea mea de vie de la Mal cu coprinsul ei a o stapani deopotriva, precum si lei doa sute a li sa da la amandoi de catre clironomul mieu.

3. Partea mea de mosie de la Mosoroasa[58] ce o am de clironomie de la raposatul unchiul meu, precum si pa Voica tiganca o las nepoata-mii Masincutii fiica frate-mieu Tomii, cariia sa-i daruiasca Dumnezeu lungime de viata sa ma pomeneasca si pa mine.

4. Clironomul meu de mai sus sa fie dator a-mi face doasprezece sarindare si sa imbrace patru fete mari, precum si toate pomenirile, la soroace[59], sa mi le faca.

O livadie din Groapa Glodeanului, cositura de sase oameni, o las sfintei biserici cei batrane cu hramul ,,Sfantului Nicolae’’, ca sa fiu pomenit la sfanta leturghie si la toate slujbele.

Acestea se hotarasc prin aceasta diata, ce am facut cu mintile intregi fiind, am iscalit-o insumi cu mana mea ca sa fie temeinica, pohtind si pa cei mai jos aratati de s-au iscalit de martori’’.  

1835 ghenarie 10.

Matache Olanescu                                                                     Eu Ion sin Patru Basescu, martor

Popa Dinca, alesu, martor                                                         Eu Ilie, epitropu, martor Popa Gheorghe cel mic, martor                                                         Eu Carstea lui Florea, martor Popa Gheorghe, martor                                                                      Eu Lixandru Pavel, martor

Cand s-au facut aceasta diata de catre d-lui coconu Matache Olanescu, am fost si eu fata si m-am iscalit de martor: Ioan Albulescu. Si am scris eu cu zisa numitului si martor Ioan Olanescu.

Carmuirea Judetului Valcea

Dintre cei iscaliti au venit in persoana Ioan Albulescu si Ioan Olanescu si au marturisit in presusvia[60] carmuirei ca sant iscaliturile lor, iar pentru ceilalti sapte cari acum sant incetati din viata a venit preotul Nicolae Stroescu de la satul Olanesti si Costandin popa Preda Branescu si au incredintat prin grai cum ca iscaliturile ar fi ale celor incetati din viata. Drept aceea, dupa rugaciunea facuta de d-lui Alexandru Ruzinschi, se adevereaza marturisirea numitilor.

Carmuitor, C. Cerchez           Secretar, G. Mungescu nr.      8.870    1853 avgust 15

Copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 12. Muzeul Judetean Valcea. Colectia George Potra.

B. FOI DE IMPARTEALA

Este vorba de o foaie de imparteala de la Goran II Olanescu[61], sau Goran logofat Stanciovici, datata 1692 (7200) august 7[62]. El a fost casatorit de doua ori: prima data cu Stanca, fata Anghelinii si nepoata lui Stroe Leurdeanu, cu care a avut doi copii: Radul si Matei; a doua oara a fost casatorit cu Maria, de la care a avut pe Patru.

                                                          Partea Radului

+ George tigan cu tiganca lui Ioana si cu un copil al lor, anume Dumitru

+ Radul tiganul Nebunul cu tiganca lui Anca, iar cu un copil al lor. S-au dat in partea lui Patru, fratele cel mai mic.

+ Parvu rumanul, insa capul lui, far-de feciori

+ 5 boi de jug si vaci 5, si un junc, si o juninca

+ 1 cal si o iapa cu manz

+ 20 matci de stupi

+ 7 oi mari si 3 miei

+ Din ramatorii ce sunt, jumatate, iar jumatate ai copiilor. Sunt de toti 76

+ 1 sabie ferecata 

+ 1 dulama de dimie verde

+ 1 pereche de nadragi postasi  (postav, -n. n.)

 + 10 tipsii de cositor

+ 5 tingiri

+ (sters) masa cu peschir[63]

+ 1 cersaf

+ Casele din Olanesti, cat tine curtea cu gradina despre rau

+ Via de la Troian[64] dupa cules, sa se imparta in trei parti

+ moara de la Ramnic si de la Olanesti, venitul lor sa se imparta in 3 parti, frateste

+ venitul  podului (de la Goranu, -n. n.) sa-l imparta frateste pre 3 parti

+ mosiile din Olanesti si din Voinigesti si din Tocsaobeni sa le tie dentre ei, frateste

Partea lui Matei

+ Lupul tiganul si tiganca lui, anume Costanda. Insa care au fost ai jupanesii Mariei de zestre si i      s-au dat schimb jupanesei Mariei pre Marica tiganca si cu doi copii ai Lupului, anume Mihai si Marica.

+ Vladaia copila, fata Voicai tigancii

+ 5 boi de jug, si 3 vaci, si un junc, si  o juninca

+ 1 cal si 1 manz

+ 20 matci de stupi. S-au facut si roi 14

+ 8 oi mari si 3 miei. Am mai dat prasila de estimp, miei 7

+ Si din ramatorii ce sunt,a patra parte

+ 1 sa poleita

+ 1 pusca

+ 1 contes[65] de posai albastru neblanit

+ 10 tipsii de cositor

+ 2 tingiri

+ casele de la Voinigesti cele (i)nalte, cu curte si cu gradina, pre jumatate din dosul casei, iar helesteul sa le fie de frati

+ viile de la Troian, dupa cules, sa imparta cu prajina, pre 3 parti, frateste

+ morile de la Ramnic si de la Olanesti, venitul lor sa se imparta in 3 parti, frateste

+ venitul podului sa se imparta iar pre 3 parti, frateste

+ mosiile de la Olanesti si din Voinigesti si din Tocsabeni, sa le tie impreuna, frateste

Dupa ce am dat bucatele copiilor, toate in seama Radului, fratele lor cel mai mare, i-am dat si vin(ul) al copiilor, iar vedre 167, si paine, obroace (banite, -n. n.)120.

Iata si datoria casei pentru dajdii(le) casei si pentru facutul morilor, precum au ales boierii care ne-au socotit cu porunca Marii Sale, lui Voda, taleri 72 si jumatate. Acestea sa impart pe 3 frati, in 3 parti: fac la o parte taleri 24 si 22 parale.

(semneaza) Goran logofat

Partea lui Patru, copilu(l) cel mic

+ Radul tigan(ul) cel de la popa Ghenea cu un copil, anume Lupul

+ Danciu copil de tigan

+ Stanca copila Laioasiei

+ Badin ruman, fiul Parvului

+ 5 boi de jug, si 3 vaci, si un junc, si o juninca

+ 1 cal si o iapa cu manz

+ 7 oi mari si 3 miei. Am mai dat si prasila de estimp, miei 7

+ 20 matci de stupi. S-au facut si roi 10

+ 2 linguri de argint

+ 1 cupa mare de argint

+ 1 dulama de posasi albastra

+ 10 tipsii de cositor

+ 2 tingiri

+ Din ramatorii ce sunt, a patra parte

+ Casele din Voinigesti, cele de jos, cu pimnita si cu curtea si gradina din dosul caselor jumatate, iar helesteul sa le fie de frati la cate trei

+ via de la Troian, dupa cules, sa se imparta cu prajina in 3 parti, frateste

+ morile de la Ramnic si de la Olanesti, sa imparta venitul lor pre 3 frati, frateste

+ mosiile din Olanesti si din Voinigesti si din Tocsabeni sa le tie impreuna, frateste

+ Acestea le-au luat Radul, fiul lui Goran, toate in mana lui (in) partile acestor doi copii mai mici, cu porunca Mariei Sale, lui Voda, din Divan si cu socoteala boierilor cari ne-au dat  Maria Sa Voda, de ne-au socotit la mai 18, leat 7201 (1693).

Ce au mai ramas neimpartit din mijlocul lor, la mana Radului 

tal (eri) 5 + 30 parechi cercei de aur

tal(eri) 30 + 2 cai

 tal(eri) 12 + 1 caldare cu capac, cu tava de rachiu

taleri 12 + 1 blana de spinare de vulpe

tal(eri) 8 + 1 islic[66]  cu samur

Tal(eri) 12 + 1 chintes[67] de lana, albastru

Tal(eri) 3 + 1 brau de argint al Vladului de la Babeni, zalog tal(eri) 5, l-au luat Radu

+ 1 brau de ibrisin[68]  vechi

tal(eri) 24 + 6 mahrami cu sarma + o pereche de pistoale + tal(eri) 12.

Aceasta imparteala ce scriu intr-aceasta foaie s-au facut cu voia lor, fiind toti de fata. Si birul inca s-au tocmit sa-l dea frateste, pre capete, dupa cum s-au impartit. Si bucatele (si) sunt acestea toate la mana Radului, fratele lor cel mai mare.

Si pentru rumanii ce scrie intr-aceasta foita, sa le slujasca pana va fi jupaneasa Maria cu viata, care au fost a lui Goran logofat; iar dupa moartea ei sa fie toti slobozi de rumanie, dupa cum scrie diata lui Goran logofat.

+ Asijderea, si pentru niste bani si dichise de ale casei, ce banueste Radul, fiul lui Goran log(ofatul), pre muma-sa Maria mastera ca sunt la dansa, si ea tagaduieste, deci, despre aceste, sa se indrepteze cu legea tarii

+ Si pentru Costanda tiganca ce zice jupaneasa Maria ca este de zestre, si in locul ei au luat pre  Maria tiganca, de va putea jura matuse-sa Voichita ca o au rascumparat cu banii sai de unde au fost zalogita si n-au fost banii lui Goran logofat, jurandu-se, nici pre Maria tiganca in locul Costandei, iar neputand jura ca au fost banii ei, sa ramaie aceasta tiganca Maria de frati”.

Eu Tudosie log(ofat) Olanescul                     + Eu Barbul Olanescul

Eu Anghel de la Ursi

7200 (1692) august 7

A. N. I. C. Bucuresti, Manastirea Horezu, pachet 16, document nr. 15, original.

Tot Colectia George Potra – documente transcrise aflate la Muzeul Judetean Valcea -, mai cuprinde inca trei foi de imparteala:

Prima este un document datat 20 martie 1829, facut la Olanesti, prin care Matache, Toma si Constantin Olanescu fac act de impartire pe toata averea miscatoare si nemiscatoare ramasa de la tatal lor Vasile Olanescu, decedat.

La rugamintea celor 3 frati, actul este ,,adeverit” de ,,Gheorghe Olanescu brat raposatului Vasile Olanescu[69]”.

Un act datat 25 iunie 1831 facut la Olanesti arata ca Nicolae Carada a hotarnicit si a impartit la cei 3 frati, Matache, Toma si Constantin Olanescu, averea ramasa de la raposatul lor parinte Vasile Olanescu[70].

A doua  foaie de imparteala, datata 20 septembrie 1829 si facuta tot la Olanesti, cuprinde intelegerea dintre cei 3 frati Matache, Toma si Constantin Olanescu referitoare la banii ce trebuiau ei sa-i dea surorilor lor Ancuta Strachinescu si Catinca Otetelisanu pentru locurile si acareturile ramase mostenire de la  unchiul lor Gheorghe Olanescu[71], pe care le-au oprit in stapanirea lor.

Remarcam ca dintre cei 3 frati doar numele lui Toma este insotit de rangul boieresc - ,,biv (fost -n. n.) clucer”.

Ca martori au semnat actul[72]: Grigore Otetelisanu, unchiul celor 3 frati, fiind frate cu mama lor, si cumnatii lor Gheorghe Strachinescu si Nicolae Otetelisanu.

A treia foaie de imparteala datata 28 septembrie 1829 si facuta tot la Olanesti este un inscris dat de Gheorghe Strachinescu si Nicolae Otetelisanu cumnatilor lor Matache, Toma si Constantin Olanescu ca s-au impartit cu buna intelegere pe averea ramasa de pe urma unchiului lor Gheorghe Olanescu, decedat.

Cei 3 frati cerusera ca ,,impartitor pa dumnealui sardaru Iordache Otetelisanu”, unchi al lor, frate cu Grigore Otetelisanu.

Ca martori, actul[73] este semnat de Iordache si Grigore Otetelisanu si de Stanciu Capatineanu.

La 5 noiembrie 1829 Ancuta Strachinescu dadea fratilor ei Matache, Toma si Constantin un ,,inscris”, facut tot la Olanesti, ca si-a primit partea ce i se cuvenea din averea raposatului ei unchi Gheorghe Olanescu si ca nu mai are nici o pretentie[74].

La 6 noiembrie 1829 la Olanesti Catinca Otesanca dadea adeverinta ca si-a primit de la fratii ei Matache, Toma si Constantin Olanescu suma de bani ce i se cuveneau din averea mostenita de la unchiul lor Gheorghe Olanescu[75].

C. FOI DE ZESTRE

1797 iulie 6 (Olanesti) Foaie de zestre pe care Bujoreanu din Olanesti o da fiicei sale Mariuta. (Original).

,,Cu ajutorul lui Dumnezeu, foaie de zestre a fiicei mele Mariutii

8 boi, primiti

6 vaci, primite

 un rand haine atlaz cu floricele, blanita cu nurca, primite

1 rochie tulpan[76], asabaniu cu antereu ei i cu binis de maldeh, cu cacom, primit

1 suba de catifea, blanita cu sangeap[77], primit

1 rochie – stofa cu antereu ei, primit

1 saltea da cutnie[78]

1 plapoma, asemenea, primit

3 perne, asemenea, primit

2 cearsafuri, unul cusut, altul alb, primit

4 perne mici cu fetile de borangic, primit

5 camasi fameiesti, primit

12 servete, primit

1 masa mare, primit

2 prosoape, primit

1 toc tipsii, primit

1 toc talere, primit

1 lighean cu ibricu lui, primit

8 sire margaritar, 6 primit 

1 pareche paftale de argint poleite, cu colanu lor, da cele bune, primit

1 inel de aur cu un robin si doua diamanturi, primit

25 oi, primit

25 ramatori, primit 

11 stupi, primit

2 copii de tigan

via de la Mal cu slomu[79]  si pivnita ei si pometu si locul jumatate

butca[80]  cu patru telegari, primit

1 cazan 

1 cal da ginere, primit 

1 copil da tigan

taleri una suta si din ceea ce voi scoate de la cumnata mea Marta, copilelor, ce sa vor indura a da o parte sa vor (indescifrabil) alta.

(indescifrabil) Bujoreanu                                            (17)97 iulie 6.                                          

Colectia George Potra. Original, stare buna, hartie cu filigran.

D. DANIILE

Daniile se intalnesc in numar mare in satele de mosneni, acolo unde taranul avea deplina proprietate asupra pamantului sau. Il putea vinde, il da ca danie, de zestre sau de mostenire. Din actele pastrate pentru zona Olanesti se poate vedea cum loturi intregi de pamant („mosii” sau „parti de mosii”) erau date ca danie la rude sau la biserica.

Ca de altfel orice act facut in legatura cu pamantul, dania se face ,,de buna voie”si ,,cu stirea tuturor locuitorilor din sat”, ,,ca sa aiba a stapani el (cel/cea care o primeste) si copiii lui, nepoti, stranepoti, cati Dumnezeu ii va darui pana in veac”.

Din studierea actelor de danie se poate vedea puternica grija pe care o purta orice roman, cu ceva avere, pentru sufletul sau, ca sa fie pomenit la biserica in timpul vietii, cat mai traieste dupa facerea actului de danie, dar mai ales dupa sfarsitul vietii sale - caci aceasta il intereseaza mai mult si, in fond, acesta-i scopul daniei.

Grija de a fi pomenit cat mai mult se vede si din faptul ca donatorul pretinde celui care primeste dania sa-l pomeneasca nu numai pe el, dar si pe fiii, nepotii si stranepotii sai cati ii va darui Dumnezeu pana in veac. Precizez ca pentru taran ,,mosia” putea sa aiba o suprafata variabila: pentru el orice bucata de pamant, mare sau mica, era mosie.

Multe danii erau locuri cultivate cu pomi fructiferi (ograzi) sau vii; altele erau pivnite, acareturi, case. Sustin afirmatiile prin cateva exemple:

La 6 noiembrie 1779 Calistra monahia, fosta Catrina, sotia raposatului clucer Radu Goran, facea danie manastirii Dintr-un lemn casele din orasul Ramnic, de langa rau[81].

Un act din 24 noiembrie 1814, scris la Olanesti, arata ca Ioana, sotia raposatului preot Gheorghe fiul lui Chirita, respectand diata sotului, daruieste o vie si ograda pe jumatate bisericii cu hramul „Sf. Nicolae” din Olanesti. Dania se facea ,,ca sa fim pomeniti de preoti la sfantul jertfelnic, noi si parintii nostri si copiii, hramul sfantul ierarh Nicolae, ca sa aiba a ne pomeni in veci[82]”.

Printr-un act datat 20 aprilie 1820 Toma Olanescu primea danie, de la un unchi al sau, o siliste in Olanesti, langa biserica, ,,din vale pana la rau[83]”.

Printr-un act datat 17 iunie 1824 Gheorghe Olanescu daruia finilor lui Dumitru si Nicolae mai multe locuri si le dadea voie ca vitele lor sa pasca liber, cu obligatia ca dupa moartea sa cei doi sa-l pomeneasca ,,din cat vor putea[84]”.

Printr-un act cu data 21 aprilie 1826 Gheorghe Olanescu daruia bisericii din Olanesti cate o cositura de fan facuta de cinci oameni, pe fiecare an, pentru pomenirea tuturor celor aratati.

,,Pomelnicu d-lui Gheorghe Olanescu, ce-i zice si Nita :

Ilie, Pelaghiia, Stanca, Dumitrana, Alexandru, Gheorghe, Pauna, Stanca, Vasile, Maria, Preda, Nicolae, Dionisie, Anastasiia ieromonaha, Calistra monahiia, Marta monahiia, Hristea, Gheorghe, Nicolae, Vasilica, Dumitru, Pauna, Tudoran, Alexandru.

Vii

Toma, Dumitru, Costandin, Anca, Catrina, Toma, Mariia, Zmaranda, Elenca, Irina, Grigore.

Robi

Costandin, Mihai, Radu, Andrei, Naica, Vlada, Soita (sic !), Stana, Pauna, Stefan, Ilinca.

Pentru a li se cinsti numele sa aiba popa datorie a le pomeni la sfantu jartfelnic totdeauna si de la mine din mosia mea, indatorata ramane casa mea a-i da costura (sic !) de cinci oameni pe tot anu, ca sa fim pomeniti. Numai preotu sa aiba purtare de grija sa nu-si uite, ca sa nu sa vinoviteasca in vacu (sic !) cel viitor a rasplatii cu munca”.    Gheorghe Olanescu 1826 aprilie 21[85].

Intr-un act datat 3 octombrie 1829 Grigore Otetelisanu arata ca mosia Mosoroasa din Olanesti, ramasa de la raposatul Gheorghe Olanescu, a hotarnicit-o de razesii vecini si a impartit-o ,,cu mestesugul inginerlacului” intre mostenitori, delimitand si partea ce fusese daruita bisericii ,,la via popii Laudat[86].

In Testamentul lui Matache Olanescu din 10 ianuarie 1835, adeverit de Carmuirea Judetului Valcea, la cererea lui Alexandru Rujinski sotul Masincai Olanescu, se prevedea la punctul 5: ,,O livada din Groapa Glodeanului, cositura de sase oameni, o las sfintei Biserici cei batrane cu hramul Sfantului Nicolae, ca sa fiu pomenit la sfanta leturghie si la toate slujbele[87]”. 

La 3 iunie 1837 printr-un act mosnenii din Olanesti, pentru multe faceri de bine, daruiesc clucerului Toma Olanescu locul de la Glod cu izvoarele de apa minerala[88]. 

Intr-un act din 1847, fara luna si zi, preotii din Vladesti arata ca au primit 20 de lei de la serdarul Toma Olanescu pentru pomenirea unchiului sau, ,,ce-l are la biserica noastra din Vladesti, cu hramu Nasterea Precestii, pa leatu 1847 si 1848[89]”. 

La 17 aprilie 1855 Nicolae Bajenaru, pentru o datorie de 40 de galbeni, vindea Masincai Rujinschi doua locuri in Olanesti care-i fusesera daruite inca din 1824 de raposatul Gheorghe Olanescu[90].

E. POMELNICELE

Sunt putine cercetari ale pomelnicelor ca izvoare istorice, lucru sesizat inca din 1961 de valorosul cercetator Aurelian Sacerdoteanu[91].

Incepem sirul exemplificarilor cu Pomelnicul manastirii Iezerul, analizat de Aurelian Sacerdoteanu[92]. Istoricul preciza ca pomelnicul acesta, aflat la Biblioteca Academiei Romane, constituind manuscrisul nr. 2205, este valoros in primul rand prin datele oferite despre viata schimnicului Antonie de la Iezer (la filele 9 r.-12 v.), iar in al doilea rand arata numele unor sprijinitori mai noi ai manastirii, care sunt localnici. Intre pomelnice sunt de evidentiat al Episcopului Ramnicului (1749-1764) si apoi Mitropolit al Tarii Romanesti (1770-1771) Grigorie Socoteanu, decedat la 28 decembrie 1777[93], ale neamurilor Olanescu, Farcasanu, Ganescu, Temelie, arhimandrit Nectarie Ramniceanu, Chiriac Ramniceanu, protosinghel Agatanghel de la manastirea Saracinesti si altele. Pentru istoria locala sunt interesante si pomelnicile unor neamuri mai modeste care locuiau in satele vecine Cheia si Gurguiata, astazi strazi ale orasului Baile Olanesti, sau mai departe la Ramnicu Valcea si Ocnele Mari. Precizez ca un fragment si titlurile unor pomelnice s-au publicat de Episcopul (1898-1909) Athanasie Mironescu in lucrarea Istoricul Eparhiei Ramnicului Noul Severin, Bucuresti, 1906, p. 352-358[94].

La f. 26 r. este ,,Pomenicul cuviosului Antonie shimonah carele au facut beserica in piatra”: Antonie shimonah. Dospina. Iane. Stana. Stroe. Iosif ieromonah. Chiriac Ramniceanu, un stranepot al Sf. Antonie de la Iezer, precizeaza ca a scris despre viata inaintasului sau cand se afla la manastirea Tismana, precizand ,,Acest cuvios parinte Antonie fiind casatorit au nascut fecior pre popa Mihail, carele si acela a fost casatorit” (continuarea nu s-a scris). Cred ca sotia sa s-a numit Dospina, iar Iane si Stana erau parintii lui[95]. La f. 27 v.-28 v. Este ,,Pomenicul duhovnicului Nicolae ucenicul cuviosului Antonie” cu precizarea ,,Acest Nicolae ermonah au facut chiliile de piatra si sa numeste pa schimnicie Nichifor”. Ieromonahul Nicolae, devenit ulterior Nichifor ieroschimonahul (adica un preot hirotonit, devenit ieromonah schimnic –n. n.), a scris ,,Viata sfantului Antonie” in 1720, chiar in anul mortii Cuviosului, decedat luni 23 noiembrie 1720, pastrata intr-un manuscris din anul 1740, ce cuprinde ,,Pomelnicul Schitului Iezer” redactat tot de cuviosul Nicolae cu cheltuiala jupanului Nica[96]. La f. 28 v. este pomenit ,,Climent arhiereu” cu precizarea: ,,Acest Climent arhiereu au dat carti”. Este vorba de Episcopul Climent al Ramnicului (1735-1748)[97].

La f. 29 v. Este ,,Pomenicul dumnealor boiarilor Olanesti”: Draghici. Parvu. Draghici. Theodosie monah. Serafim monah. Radul. Ana. Costandin. Serban. Mariia. Toma. Ilarion ieromonah (Ilarion a dat o<rupt>). Dra(gan). Tudor. Io(ana). (f. 29 r.) Anghel erodiacon. Costandina. Negoita. Neacsa. Tanasie. Aspra. Florica ereita. Alexiia. Marin. Patru. Gherghie. Preda. Andreiu. Sora. Matei si cu tot neamul lor. Dintre numele pomenite, se pot identifica[98]: Draghici capitan Olanescu, ctitorul bisericii cu hramul ,,Sf. Nicolae” din Olanesti Sat; Parvu logofat Olanescu era frate cu Draghici capitanul; alt Draghici logofat Olanescu era fiul lui Sima logofat Olanescu zis si Skilerul si al Ancai Bujoreanu; Theodosie monah, fost Tudosie logofat, calugarit Teofil, ctitor alaturi de Preda Bujoreanu, devenit si el calugarul Pahomie monah Bujoreanu, al bisericii schitului Comanca[99]; amandoi l-au ajutat pe episcopul Climent la ridicarea Bolnitei Episcopiei; Radu Olanescu era fiu al logofatului Tudor Olanescu; Ana era fata capitanului Draghici Olanescu si a sotiei lui Ecaterina din Otetelis; Costandin poate fi unul din fiii lui Udrea logofat Olanescu, calugarit si el sub numele de Uril monah, sau al Mihului Olanescu logofat si postelnic ori postelnicul, fiul vornicului Radu Olanescu, asasinat la 22 de ani; Alexiia era sora cu vornicul Radu Olanescu; Patru este un alt fiu al  logofatului Tudor Olanescu; Gheorghie si Preda sunt fiii logofatului Parvu Olanescu cu Sofica Turculescu; Preda poate fi si fiul vornicului Radu Olanescu cu Anuta; Andrei poate fi Andrei Scorei, fratele Anutei; Matei este fiul logofatului Goran II Olanescu.

Acelasi stralucit istoric valcean Aurelian Sacerdoteanu a studiat si pomelnicul manastirii Govora. El precizeaza ca pomelnicul a fost scris de ieromonahul Visarion de la manastirea Tismana in 1777, are 57 de foi si se afla sub forma de mss. Nr. 257 la Biblioteca Academiei Romane[100].




La f. 17 v. scrie: ,,Aici sa pomeneste Udriste postelnicul ot Dragoesti care au dat mosiile ot Cernetu si tiganii”. Boierii Dragoesti erau inruditi cu boierii Olanesti, ultimii fiind urmasii lor[101].

La f. 32 v. sunt alte nume pomenite: ,,Serafim monah. Anca. Radul. Ana. Costandin. Cherata. Radul. Acestu Radu capitan Olanescu au ajutat la acoperisul chiliilor denaintea besericii cu tl. zece”.

La f. 33 v. scrie: ,,Aicea aratam pentru silistea si pivnita de piatra care o au fost dat-o dumnealui Radul portar si invechindu-sa lucrul n-au mai cautat alti igumeni, iara sfintia sa parintele Stefan igumen[102] al acestii sfintei manastiri cautand au gasit silistea, pivnita dincoace de rau si din jos pe drumul Troianului, unde facuse un tigan al Cozii si casa deasupra pe aceasta pivnita, anume Toma, si au dat tl. 30 de au rascumparat casa cum arata zapisul Cozienilor si langa aceasta au mai dat si jupaneasa Dumitrana Olaneasca[103] 6 pasi de siliste din pivnita la vale de s-au mai largit curtea si locul pana in rau si s-au pus aceste nume aici ca sa se pomeneasca in veci: Parvul. Sofiia. Matei. Dumitrana. Pavel. Stefana monahia”.

Tot harnicului cercetator Aurelian Sacerdoteanu ii apartine si prezentarea pomelnicului de la manastirea Bistrita valceana[104]. Existenta acestui pomelnic fusese semnalata de tanarul (pe atunci) cercetator istoric Stefan Andreescu, care il considera copiat in anii 1693-1705[105]. Manuscrisul se pastreaza in biserica manastirii, nu are foaie de titlu si contine 92 de foi de hartie groasa, filigranata, provenita din aceeasi fabrica.

La f. 54 r. scrie: „Aici sa pomeneste Pahomie snu Iordachie stolnicul Parscoveanul Trufanda[106]”. Boierii Parscoveni erau inruditi cu boierii Olanesti: postelnicul Constantin Olanescu, asasinat in 1733 la 22 de ani, fusese casatorit cu Ancuta Parscoveanu. Boierii Parscoveni sunt pomeniti si la f. 53 v.

La f. 72 scrie: ,,Aicea sa pomeneste neamul dumnealui Radul Olanescul care au dat vita de la Troian ce au fost pusa pe locul ispravnicului Climentu, ca sa sa pomeneasca (vezi si f. 69 v.-     72 r.). Radul. Ancuta. Draghici. Costandin”.

Neobositul cercetator istoric valcean preot Dumitru Balasa a studiat pomelnicul manastirii Dintr-un lemn[107], aflat in mss. la manastire; este de format mare (395/265 mm), legat in piele si carton, cuprinde 83 de file, dintre care 81 numerotate.

La f. 21 este ,,Pomelnicul cuvio(a)sei Magdalinei monahiei Poenaresei”: ,,Aceasta maica au dat danie sfintei m(a)n(a)stiri mosiia Raioasa si Ostrovul si un cercel cu trei zmaragduri si un left” (bijuterie, giuvaer, medalion, salba cu moneda -n. n.).

O. G. Lecca in ,,Familiile boieresti romane” scrie la p. 277: ,,Tudorascu Farcasanuera insurat in 1784 cu fata (Pauna) Magdalinei monahia Poenareasa, sotia reposatului Constantin Poenaru-Scurtu”. Iar George Potra in lucrarea ,,Petrache Poenaru[108] scrie: ,,Constantin Poenaru, zis Scurtu si Spineanu, casatorit cu Maria Olanescu, fiica lui Draghici Toma Olanescu si a Catrinei Otetelisanu”.

La f. 24 este ,,Pomelnicul jupanitei Aspra. Aceasta jupaneasa s-au ingropat la m(a)n(a)stirea si au dat danie mosiia Zorlesti. Isaia monah, Tudora, Voica, Serafima monahia. Acestea au dat danie m(a)n(a)stirii partea lor de mosie de la Cremenar(i), sud Arges. Radu, Martha monahia, Sima, Tanasie, Costandin, Matei, Aspra. Martha monahia Pausasca au dat o mosie in deal, spre schitul Manailesti. Tanasie. Irina. Acest Tanasie Saracinescu au dat m(a)n(a)stiri(i) mosia Badulesti”.

La f. 29 este dat ,,Pomelnicul cuvioasei staretii Pelaghii OlaneascaiAceasta cuvioasa maica, puindu-sa stareta, au dat la facerea acestui pomelnic tal(eri) 30, la leat 1805”. Precizez ca Pelaghia monahia, pe mirenie Pauna, a fost sotia lui Ilie Olanescu polcovnic, ctitori la biserica ,,Sfantul Grigore Decapolitul” si ,,Intrarea in biserica” din Sambotin, Comuna Daesti Judetul Valcea[109].

La f. 40 scrie: ,,Calistra monahiaAceasta Calistra s-au numit intai Catrina, sotie au fost clucerului Goran ot Ramnic si s-au ingropat la m(a)n(a)stire. Dat-au casele lor ceale mari de la Ramnic cu tot cuprinsul lor”.

Victor Bratulescu a publicat si el un studiu despre Manastirea Saracinesti[110]. Pe la 1860, cand manastirea era de calugarite, s-au lucrat icoanele imparatesti, care au fost zugravite de catre Gherontie monahul, cantaret al manastirii Hurezi. Este vorba de Gheorghe zugravul (Gherontie mai tarziu), inmormantat la manastirea Dintr-un lemn, in latura de nord a bisericii, in dreptul stranei, in 1863[111]; foarte probabil era din neamul boierilor Olanesti.

In ,,Pomeanicul boiarilor de la Pausesti ctitorii sfintei manastiri carii au dat mosia +Saracinesti si alte mosii si odoare” sunt mentionati: ,,Magdalina schimonahia, Anghel, Neacsa, Oprea, Voica, Nicola, Chiajna, Chisar, Tanasie, Nicola, Ilina, Marica, Matei, Mares,Radul, Tanasie, Aspra, Matei, Marica, Ilina, Cozma, Costandin, Anghel, Parvul, Mares, Maria, Chiajna, Pauna, Ilina, Calea, Pauna, Stanca, Neacsa, Dragusin, Dragomir”. 

In alt loc se afla ,,Pomeanicul Cap(itanului) Radu Goran: Radu, Ecaterina. Acesta au dat sfintei manastiri Saracinesti doao falci de mosie de la Gorun” (Goranu – n. n.).

La ,,Pomeanicul dumnealor boerii Bojoreanii” apare iar Pahomie monah, fost Preda Bujoreanu vornicul, ctitor la biserica din Comanca.

Pe alta fila apare ,,Pomeanicul lui Mardarie Olanescul, carele s-au calugarit si s-au ingropat aici: Serafim monah, Mardarie monah, Ierana (?), Salomia monahia, Paraschiv”.

Un boier Olanescu, logofatul Goran, este mentionat si intr-un  Pomelnic al Schitului Cetatuia din Ramnicu Valcea. Astfel, la f. 21 scrie: ,,Gorana. Acest Goran log(o)fat au dat sfantului skit ograda de la Rastoaca si cu rastoaca[112]”.

Am mai spus ca la 30 aprilie 7117 (1709) Draghici logofat Olanescu schimba un loc ce avea la Cetate ,,despre mal” cu popa Iosif, acesta dandu-i in schimb ,,3 loculeate, despre Troian, pre langa obreajiia Rastocei, care-i sant date danie de jupaneasa Iodita Cotofeanca”. O ,,Stanca Cotofeanca”, ruda cu aceasta, apare si ea in Pomelnic la f. 21.

Tot in acest Pomelnic, la f. 15 este mentionat si ,,Tanasie comisul Saracinescul”.

Pomelnicul bisericii ,,Sf. Nicolae” din Olanesti Sat a fost analizat de Pr. Ilie Diaconescu[113]. Din cuprinsul acestui pomelnic de 14 file enumeram:

,,Pomialnicul boiarului Gheorghie Olenescu ce-i zice Nita, 1824 iunie 24”.

,,Pomialnicul ctitorilor sfintei biserici ce e hramu sf. Ierarh Nicolae. Draghici. Catrina. Rafail monah. Anca. Teodora. Pauna. Teodor. Nicolai. Ioana. Hristia. Rucsanda.Mariia. Catrina. Stanciu. Vladu. Dobra. Anca. Dionisie monah. Costandin. Chierata. Platonid(a)”.

,,Pomelnicul d(umnealui) D. Ghita Rudeanu ce s-au insotit cu d(umnea)ei c(o)c(oana) Manda sotia d(umnealui) raposatului Constandin Olanescu in leat 1836 mai 24”.

,,Pomelnicul jupanesii Stanii slugerului Diamandi”.

,,Pomelnicul popii lui Vasile san popa Barbu duhov(ni)cu Olanescu 1836 iun(ie) 8”.

,,Pomelnicul dumneaei cocoanii Elenca Golfineanu”.

,,Pomelnicul popii lui Gheorghe Chirita raposatu ce au dat sfintei biserici u(n)de sa praznueste hramul sfa(n)tului Nicolae, o livada si ograda de la vie, danie ca sa fie pomenit de veci tot niamul lui” (f. II).

,,Pomialnicul dumnealui boiarului Gheorghie Olanescu ce-i zice Nita care iaste al doilea ctitor dupa mosi(i) si parintii dumisale la sf(anta) biser(i)ca unde sa praznueste hram(ul) sfant(ului) Nicolae ierarhul. Dupa aceste meremeturi ce au facut si dumnialui la aceasta sf(anta) biserica au mai dat si dumnialui cat si niamul dumisale. Au dat o livada in dosul lui Ciocan si au mai dat alta livada in Cioroi alaturea cu fasia lui Stefan Jagardoi. Au mai dat si alta livada ce iaste in Curaturi alaturi cu plai in Dos. Acestea  le-au dat ca pentru vesnica pomenire sa fie ale sf(intei) biserici aparate de catre neamul dum(nea)lui”. Urmeaza nume de oameni, morti si vii (f. III).

Am lasat la urma cele 3 Pomelnice ale Episcopiei Ramnicului, reproduse in lucrarea ,,Sfanta Episcopie a Eparhiei Ramnicului Noul Severin in trecut si acum[114].

Pomelnicul Nr. 1, al episcopului Stefan, cuprinde paginile 244-250 si prezinta date interesante despre istoria localitatii Baile Olanesti.

La f. 3 r. este ,,Pomeanicul proigum(enului) Paisie, carele au rascumparat viea de l(a) Troean, de la Tudosie Log(ofatul) Olanescul, precum arata in diata lui”.

La f. 5 r. sunt pomeniti, de doua ori, boierii din Saracinesti: Anghel Comisul ot Saracinesti, Paraschivul, Comna, Costandin, Tanasie Comisul Saracinescul si Tanasie Comisul Pausescul, Marta monahia; ultimele 3 persoane dadusera Episcopiei de pomana pentru sufletele lor mosia Mihaesti din judetul Valcea. (v. p. 67 din Istoricul Eparhiei).

La f. 7 r. este ,,Pomeanicul lui Goran Log(ofatul), tata al Dimei Spatariul ot Bojor(ani) carele au dat” (nu se mentioneaza ce a dat).

Pomelnicul cuprinde si alte nume ale unor boieri inruditi cu boierii Olanesti:  la  f. 8 r. este ,,Pomeanicul lui Mihai Holobescul”; iar la f. 8 v. este ,,Pomeanicul lui Udriste Log(ofatul) ot Dragoiestii”; la f. 11 v. este ,, Pomeanicul jupanului Sarban Bratasanul”.

Pomelnicul nr. 2 cuprinde paginile 250-254. Contine si el date interesante despre istoria acestor locuri.

La f. 25 este ,,Pomeanicul parintelui Stefan ep(i)scopul Ramnicului” care ,,au cumparat si mosie in Comanca” (vezi p. 65 din Istoricul Eparhiei Ramnicului).

La f. 40 se repeta ,,Pomeanicul lui Paisie proigumenul, care cu voea parintelui chir Damaschin ep(i)scopul, au rascumparat viea de la Troian cu locurile, care au fost vanduta de Antim ep(i)scopul lui Teodosie Log(ofatul) Olanescul si o au dat sfintei ep(i)scopii”.

Urmeaza pomelnice ale unor boieri din familii boieresti inrudite cu Olanestii: Patru Zatreanu Capitanul la f. 58 r., jupanul Dimitrie Poenariu la f. 62 v., Stefan Poenariul si Costandin Poenariul la f. 63 v.

Pomelnicul nr. 3, al Episcopului Climent, cuprinde paginile 255-266.

La f. 29 r. este ,,Pomeanicu lui Pahomie monah, carele pre numele mirenesc s-au chiemat Preda Boj(oreanul)” (vezi si p. 185-186 din Istoricul Eparhiei).

La f. 30 v. scrie: ,,Aici sa pomeneaste neamul dumneaei jupaneasei Catrinei a raposatului Dumnealui Capitanului Draghici Olanescul, carea au dat sf(i)ntei episcopii un loc de vie, alaturea cu viea (lui) Costandin, de alta parte cu viea vornicului Radul Olanescul”.

La f. 31 v.: ,,Aici sa pomeneaste Teodor ier(o)monahul, carele au dat sfintei episcopii viea de la mal, cu pimnita de piatra, cu casele de piatra, si cu poalele viei, cu livade la vale, pana in drumul cel de jos vechiu. Dat-au si 4 oi cu miei si un loc de aratura peste raiu, si au facut si chiliile la bolnita, si doua razoare de vie, au facut iar la bolnita, si au ajutat si la zidirea bolnitii, cu ce au putut[115].

La f. 61 v. este amintit un alt boier Olanescu: ,,Pomeanicul raposatului dumnealui Cluc(er) Radul Goran, carele au dat danie sf(i)ntei episcopii toate locurile din Campul Ramnicului, carele sa chiama Rudanestii. Asijderea si locurile ce sunt la Cetatue la Valea lui Matos, care merg pre sub Obreajie, pana in valea Sfranzi, in dreptul crucii lui Spiridon”.

Si in acest pomelnic sunt prezente nume din familii boieresti inrudite cu boierii Olanesti: jupan Dimitrie Poenariu la f. 47 r.; Costandin Poenariul tot la f. 47 r.; Stefan Poenariul cu fratele sau Costandin Poenariul, la f. 48 r.; Capitanul Patru Zatreanul si jupaneasa Marica Zatreanca la f. 50 r.; monahul Cozma Slavitescu la f. 63 r.

In concluzie, datorita informatiei istorice continute putem considera pomelnicele ca niste cronici succinte nu doar ale manastirilor, schiturilor si bisericilor de mir ci si ale localitatilor, cu imprejurimile lor, in care se afla asemenea monumente religioase. In afara de date cu privire la istoricul manastirii sau bisericii (cand ? de cine ? in ce imprejurare a fost ctitorita ?) pomelnicele mai cuprind nume de oameni din diferite categorii sociale, cu intamplari din viata lor – fiind din acest punct de vedere izvoare demografice si genealogice importante, dar ale caror informatii trebuie confruntate cu alte documente.




[1]- Chiar daca in ultimii ani s-a atras atentia asupra importantei testamentelor, studiile sunt putine iar opiniile exprimate sunt diverse. Pentru consideratii generale am folosit informatii furnizate de lucrarile: Maria Magdalena Szekely, Testamentele: o abordare preliminara, in ,,Revista de istorie sociala” (in continuare ,,R. I. S.”), vol. II-III, 1997-1998,  p. 25-30; Idem, Structuri de familie in societatea medievala moldoveneasca, in ,,Arhiva Genealogica” (in continuare  ,,A. G.”), vol. IV (IX), 1997, nr. 1-2, p. 59-117; Violeta Barbu, Cronica de familie. Eseu asupra familiei patrimoniale in Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea, in ,,R. I. S.”, vol. I, 1996, p. 29-49; Constanta Ghitulescu, Zestrea intre norma si practica. Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea (I), in ,,Studii si materiale de istorie medie” (in continuare             ,,S .M. I. Me.”),Vol. XVIII, 2000, p. 213-222; Idem, Familie si societate in Tara Romaneasca (secolul al XVII-lea), in ,,S. M. I. Me.”, Vol. XX, 2002, p. 101-106; Andreea Iancu, Familie si patrimoniu. Dezmostenire si adoptie in cateva testamente (Bucurestii anilor 1796-1805), in ,,Studii si materiale de istorie moderna” (in continuare ,,S. M. I. Mo.”), Vol. XIII, 1999, p. 19-28; Gheorghe Lazar, Familie si sentiment in vechiul regim romanesc. Note pe marginea testamentului lui Radu Goran Olanescu, in  ,,S. M. I. Me.”, Vol. XXI, 2003, p. 56-66; T. G. Bulat, Schitul Goranul, in ,,M. O.”, Anul XXIV, nr. 5-6, mai-iunie 1972, p. 392-396; Nicolae Mihai, Memorie liturgica, memorie individuala in Oltenia (Secolele XVIII-XIX): Functia testamentului, in Episcopia Ramnicului. 500 de ani de la infiintare (1503-2003), Editura ADRIANSO, Ramnicu Valcea, 2005, p. 176-191.

[2]- Vezi: D. Onciul, Vechile pomelnice ca izvoare istorice, in Studii de istorie, Editura A. Sacerdoteanu, Bucuresti, 1971,    p. 262-266; Toma G. Bulat, Diate oltenesti, in ,,A. O.”, An. II, nr. 5, ian.-febr. 1923, p. 47-49.

[3]- A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, Pachetul CLVIII/28. Actul mi-a fost semnalat cu deosebita amabilitate de regretatul cercetator istoric valcean preot (+) Dumitru Balasa in toamna anului 1973, iar (+) conf. univ. dr. Corneliu Tamas cunoscand preocuparile mele privind istoria localitatii Baile Olanesti, pe cand aduna materiale pentru lucrarea  ,,Ramnicul medieval” (tiparita in 1995 la Editura CONPHYS din Ramnicu Valcea) mi l-a copiat, alaturi de alte acte pe care mi le-a transcris din chirilica sau mi le-a semnalat. Pentru aceste gesturi prietenesti, le voi ramane vesnic recunoscator. Precizez ca intre transcrierea facuta de Dl. Tamas si cea data in art. lui Gh. Lazar din ,,S. M. I. Me.”,     Vol. XXI, 2003, p. 57-65 sunt diferente nesemnificative; referiri la acest testament face si Prof. Toma G. Bulat in articolul Schitul Goranul, publicat in ,,M. O.”, Anul XXIV, Nr. 5-6 mai-iunie 1972, p. 392-396. Actul contine 6 file, prima si ultima sunt albe; la primele 3 file scrise se afla in josul paginii semnatura autografa a lui Radu Goran Olanescu.

[4]- Lui ii va reveni sarcina gospodaririi averii lasate de decedatul sau tata, in calitate de frate mai mare, pana la majoratul fratilor sai Matei si Patru; vezi documentul din 7 august 1692 (A. N. I. C., Manastirea Hurezi, XVII/15), analizat de noi mai jos (documentul este mentionat si de Violeta Barbu, Privilegiul mezinului: intre realitatea juridica si fictiunea basmului, in ,,A. G.”, Anul V(X), 1998, nr. 1-2, p. 74) si documentul din 18 mai 1693 (Nicolae Iorga, Hartii din arhiva manastirii Hurezului precum si din a protopopiei Argesului, din a boierilor Brancoveni si a altor neamuri, Bucuresti, 1907, p. 249-251).

[5]- D. Balasa il deosebeste de Radu Goran logofatul, care pare sa fi jucat un rol de prim rang in evenimentele din Tara Romaneasca de la mijlocul secolului al XVII-lea; vezi Dumitru Balasa, Oameni si fapte din istoria localitatii Olanesti, in ,,Buridava’’, nr. 4/1982, Ramnicu Valcea, p. 101-108. Primul cercetator care a semnalat contributia Pr. D. Balasa a fost Stefan Andreescu in art. Goran Logofatul din Olanesti si Letopisetul Cantacuzinesc”, in ,,Revista istorica’’. Serie noua, Tomul V/1994, nr. 7-8 iulie-august, p. 789-794.

[6]- Mosia din Voinigesti si Tocsobeni, numita azi Goranul, fusese cumparata de mult de catre mosul sau Stanciul logofat Olanescu. Mostenirea revenea urmasilor, intre care era si un Matei, fratele lui Radu Goran. Fiul acestuia, Nitul, vinde partea tatalui sau unchiului Radul, caruia i se spune acum ,,capitanul” – vezi A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/27. La 10 noiembrie 7250 (1741) Radu, ginerele lui Radu Plesoianu, vinde un tigan tot ,,Capitanului Radu Goran”; deci el inaintase in rang, la acea data nu mai era un simplu logofat.

[7] - La data intocmirii testamentului Radu Goran avea boieria de clucer.

[8] - Prin porunca domnitorului Constantin Mavrocordat din 22 mai 1740 era imputernicit, alaturi de Barbu Ganescu, sa stabileasca hotarele dintre mosia Macesul cel Mare, jud. Dolj, a manastirii Arnota si mosia Carna a manastirii Bucovat; vezi Comori arhivistice valcene. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Ramnicu Valcea (1467-1800).     Vol. II, intocmit de Corneliu Tamas, Ion Soare, Carmen Manea-Andreescu,  Bucuresti, 1985, doc. nr. 329, p. 85-86; vezi si  doc. nr. 354, p. 91-92 si doc. nr. 372, p. 96.

[9]- Ibidem, doc. nr. 464, p. 115.

[10]- Ibidem, doc. nr. 226, p. 62, doc. nr. 254, p. 70 si doc. nr. 404, p. 102.

[11]- Vezi documentul din 8 iulie 1741 (A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/27; documentele  din  2 octombrie 1754 (A. N. I. C., ms. 445, f. 240) si 3 ianuarie 1756 (A. N. I. C., ms. 445, f. 240 si 240 v.) reproduse si in rezumat de Gheorghe Dumitrascu, Corneliu Tamas, Ramnicul medieval, Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 1995, doc. nr. 264 si 265 de la p. 118.

[12]- Dupa ce copilul lor epileptic moare la 28 de ani (aflam date despre aceasta nenorocire din a doua diata a Catrinei, intocmita la l0 octombrie 1779), fiind inmormantat la biserica de la Goranu, zidita de Catrina (tot aici, respectand dorinta sotului sau, au fost aduse si ,,oasele raposatului boierului mieu…, cu arhiereu parintele episcop…facand parastas si pomenire” – A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/30), indoliata lui mama se va face calugarita la manastirea Dintr-un lemn din judet, sub numele de Calistra/Calistia monahia, si a decedat la  23 decembrie 1779.

[13]- A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/29.

[14]- A fost ingropat in vechea biserica din Voinigesti, ctitorie tot a Goranilor Olanesti (vezi Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania. Partea I – Tara Romaneasca, (Muntenia, Oltenia si Dobrogea). Vol. 2: M-Z, p. 719. La 26 ianuarie 1777 capitanul Mihai Poenaru, inrudit cu boierii Olanesti, se obliga sa faca aici o biserica la fel ca aceea din Vladesti-Valcea, pentru 600 de taleri – A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CDLXXIV/5; biserica cu hramul ,,Nasterea Maicii Domnului” din Vladesti-Valcea a fost construita la 1729 de Maria Olanescu, vaduva lui Radu Vladescu – vezi Razvan Teodorescu, Episcopi si ctitori in Valcea secolului al XVIII-lea, Editura Patrimoniu, Ramnicu Valcea, 2009, p. 13-14), apoi a fost mutat de sotia sa intre zidurile schitului Goranu.

[15]- Aparute la Targoviste in 1714; vezi: Em. Em. Savoiu, ,,Capete de porunca” ale lui Antim Ivireanu (I), in ,,B. O. R.”, Anul LXXXIV, Nr. 9-10, septembrie-octombrie 1966, p. 997-1006; partea a II-a a articolului, in ,,B. O. R.”, Anul CXV, Nr. 9-12, septembrie-decembrie 1977, p. 1012-1023; Gabriel Strempel, Opere. Editie critica si studiu introductiv, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1972; Idem, Antim Ivireanul, Bucuresti, 1997, p. 214-218.

[16]- Mihai Dim. Sturdza, Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca. Vol. I. Abaza-Bogdan, Editura Simetria, Bucuresti, 2004, p. 244. Numele acestei prime sotii a lui Radu Goran, cu care a fost casatorit 9 ani pol (=jumatate -n. n.) nu ne este cunoscut din alte documente – vezi si arborele genealogic al familiei Olanescu realizat de Grigore P. Olanescu, aparut la Bucuresti in 1903 (A.N.I.C., Planuri. Diverse, nr. 20), material ce a servit ca sursa de inspiratie pentru O. G. Lecca la cele doua lucrari genealogice ale sale.

[17]- George Fotino,  Pagini din istoria dreptului romanesc, Bucuresti, 1972, cap. Studiu asupra situatiei femeii in vechiul drept, romanesc, , p. 56-72; Anicuta Popescu, Institutia casatoriei si conditia juridica a femeii din Tara Romaneasca si Moldova in sec. XVII, in ,,Studii”, Anul XXIII, nr. 1/1970, p. 55-80; Violeta Barbu, Cronica de familie. Eseu asupra familiei patrimoniale in Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea, in ,,R. I. S.”, Anul I, 1996, p. 29-49; Maria Magdalena Szekely, Structuri de familie in societatea medievala moldoveneasca, in ,,A. G.”, Anul IV (IX), nr. 1-2/1997, p. 59-117; Constanta Ghitulescu, Zestrea intre norma si practica. Tara Romaneasca in secolul al XVII-lea (I), in ,,S. M. I. Me.”, Vol. XVIII, 2000, p. 213-222.

[18]- medelnicerul era un boier de curte - turna domnului apa cand se spala, punea masa si servea; mai tarziu este rang boieresc de categoria a II-a, fara functie; pecetluit – foaie cu pecete pentru birul ce urma sa plateasca fiecare contribuabil; sama – cheltuiala, socoteala, cont; vezi Veronica Tamas, Gheorghe Tudor, Glosar de cuvinte rare si iesite din uz, Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 1998, p. 127, 152, 176.

[19]- Vezi actul de judecata cu mitropolitul Grigorie al II-lea din 22 martie 1781, intarit de domnitorul Alexandru Ipsilanti – A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/32. La 13 iunie 1755 Radu Goran clucerul Olanescu lasa Mitropoliei un loc in Ramnicu Valcea - A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, XXIX/6.

[20]- A. N. I. C., Mitropolia Tarii Romanesti, CLVIII/33.

[21]- Vezi O. G. Lecca, Familiile boieresti romane, MDCCCXCIX, p. 151.

[22]- Vulturestii erau boieri din Oltenia, avand mosii la Vulturesti, actualul Judet Olt.

[23]- Dupa O. G. Lecca, op. cit., p. 231, ,,Numele acestei familii deriva de la localitatea Contesti in judetul Dambovita, pe  care o poseda din secolul al XVII-lea. Intr-un zapis de vanzare al Olanestilor cu Rudeanu figureaza ca martor: Mihai logofatul Contescul, in anul 1673, 10 mai”. Un ,,Costandin Contescul vtori logofat” (= al doilea, -n.n.) scria un act la 22 iulie 1714; vezi Gh. Dumitrascu, C. Tamas, Ramnicul medieval, doc. nr. 262, p. 117-116.

[24]- semnatura autografa; Filaret Mihalitzis a fost Mitropolitul Tarii Romanesti intre 1753-1760.

[25]- In limba greaca. Semnatura este posterioara anului 1755, mitropolitul Grigorie II pastorind dupa 28 iulie 1760, pana la decesul sau la 18 septembrie 1787.

[26]- Uesti este un sat in Judetul Arges.

[27]- ,,la casa”, adaugat peste alt cuvant sters.

[28]- loc rupt in original.

[29]- Grojdivod sau Grojdibod - sat in Judetul Romanati.

[30]- scule - obiecte de pret, giuvaeruri.

[31]- in original – varba.

[32]- a clironomisi – a mosteni, a administra.

[33]- volnica - libera, sloboda, independenta.

[34]- sarindar – cuvantul grecesc, ,,saranta” inseamna 40; este vorba de slujba de pomenire facuta la mormant la 40 de zile de la deces; vezi si Veronica  Tamas, Alexandru Popescu-Mihaesti, Lexicon de cuvinte rare si iesite din uz , Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 2005, p. 350 (in continuare, Lexicon).

[35]- citire probabila.

[36]- adaugire interlinear.

[37]- stanjenul domnesc – unitate de masura de pamant, egala cu 1,962 m (stanjenul lui Serban voda Cantacuzino, domn al Tarii Romanesti intre 1678-1688).

[38]- Grigorie al  II-lea Ghica, domn al Tarii Romanesti intre 1733-1735, 1748-1752.

[39]- Safta, sotia lui Stefan, era fiica lui Mares Stalpeanu Lerescu – Mihai Dim Sturdza, op. cit., p. 244.

[40]- ghermesut (tc.) – postav scump oriental de atlas inflorat sau fara flori, din care jupanesele si boierii secolului al XVIII-lea isi faceau contesuri (haina de ceremonie) si malotele (haina scurta femeiasca imblanita) , stofa de matase.

[41]- taxildar – incasator de dari.

[42]- cuvant indescifrabil.

[43]- post.  caci, adaugat ca.

[44]- pogrebanie (sl.) – inmormantare.

[45]- il las – adaugat peste alt cuvant.

[46]- post. dumnealui, adaugat ca, barat

[47]- Vezi capitolul ,,Genealogia boierilor Olanesti”.

[48]- atlaz: stofa fina lucioasa pe o singura fata (satin), tesuta ddin fire de matase, adesea inflorata, cunoscuta in Tarile Romane inca din secolul al XVI-lea; cf. Veronica Tamas, Alexandru Popescu-Mihaesti, Lexicon, p. 33.

[49]- batist, batista – tesatura din care se faceau odinioara rochiile, apoi naframele - Lexicon, p. 43.

[50]- blondura – horbota (dantela lucrate cu mana) alba, de valoare, din matase, dantela - Lexicon, p. 55.

[51]- cacom (tc.) –hermina, ermeliu, animal cu blana alba si varful cozii negru, asemanator cu dihorul - Lexicon, p. 68.

[52]- fermenea (tc.)–haina scurta boiereasca, o cataveica cu maneci largi, imblanita, purtata iarna, lucrata din stofa de catifea cu broderie, tot pieptul din fir sau tertel; se punea pe deasupra anteriului - Lexicon, p. 158.

[53]- filigean – ceasca - toarta pusa pe un suport; ceasca de cafea fara toarta - Lexicon, p. 160.

[54]- taclet (tc.) - stofa de matase vargata cu care boierii isi infasurau mijlocul, iar slugile capul, dupa moda turceasca - Lexicon, p. 389.

[55]- mahmudea (tc.) - moneda de aur turceasca al carui curs era in Tara Romaneasca de 22 lei in 1822 si de 42 lei in 1832 -  Lexicon, p. 235; cusur - lipsa, rest de bani - Lexicon, p. 125.

[56]- O parte din boierii Olanesti din Judetul Valcea s-au refugiat la Sibiu in timpul Revolutiei lui Tudor Vladimirescu din 1821.

[57]- clironom (gr.) - mostenitor, epitrop, tutore; cf. V. Tamas, Al. Popescu-Mihaesti, Lexicon, p. 104 (in continuare, Lexicon).

[58]- Matache mostenise a sasea parte din mosia Mosoroasa, dupa moartea unchiului sau Gheorghe Olanescu, potrivit unui document datat 20 martie 1829 ; cf. Muzeul Judetean Valcea, Colectia G. Potra, nepaginat.

[59]- soroace (sl.) - termene; cf. Lexicon, p. 365

[60]- presudsvie - local al unei institutii, cancelarie, incapere oficiala, cladire; Lexicon, p. 321.

[61]- vezi capitolul Genealogia boierilor Olanesti.

[62]- Actul este mentionat prima data de Gh. Dumitrascu, C. Tamas, Ramnicul medieval, Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 1995, doc. Nr. 205, p. 89-91; mai este mentionat si de Violeta Barbu, Privilegiul mezinului: intre realitatea juridica si fictiunea basmului, in ,,A. G.”, Anul V (X), 1998, nr. 1-2, p. 74.

[63]- peschir (tc.) - marama; panza de sters pe maini - Lexicon, p. 300.

[64]- A. N. I. C. Bucuresti, Episcopia Ramnic, LXXXV/12; actul a fost publicat de Aurelian Sacerdoteanu, ,,Catarii” la Ramnicul Valcii, in ,,M. O.”, Anul XIII, Nr. 5-6 mai-iunie 1961, p. 317-330, doc. Nr. 7, p. 329; si de Toma G. Bulat, Un act necunoscut de la Antim Ivireanu, episcop de Ramnic (1705-1708), in ,,M. O.”, Anul XIV, Nr. 5-6 mai-iunie 1962,   p. 401-403 (fara a fi malitios, nu inteleg de ce l-a intitulat ,,necunoscut” de vreme ce documentul fusese publicat integral cu exact un an inainte si in aceeasi revista de Aurelian Sacerdoteanu!!); Pr. Niculae Serbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul 1716-septembrie-1966, in ,,M. O.”, Anul XVIII, Nr. 9-10, septembrie-octombrie 1966, p. 771-811, doc. publicat la p. 789-790; fiind publicat de trei ori in ,,M. O.”, Pr. Niculae Serbanescu, Documente din timpul pastoriei mitropolitului Antim Ivireanul la Ramnic, in ,,M. O.”, XVIII, Nr. 9-10 septembrie-octombrie 1966, p. 845-851 il semnaleaza la p. 849 si nu-i mai da cuprinsul; via de la Troian cu livada ei din jur si mosie la Fantana Catarai si 290 taleri si 80 de bani fusesera date la schimb de episcopul Antim al Ramnicului lui Tudosie logofat si fratelui sau Draghici Olanescu pentru o parte de mosie din Gardesti, langa manastirea Flamanda din jud. Arges, si o moara cu 2 roti pe apa Topologului; vezi si Gh. Dumitrascu, C. Tamas, Ramnicul medieval, doc. nr. 257, p. 114 -115.

[65]- contes – manta lunga purtata de domn si de boieri; cf. Lexicon, p. 112.

[66]- islic (tc.) - caciula de blana orientala, lucrata din blanita de miel sau blana de samur, purtata de boieri sau domn,    cf. Lexicon, p. 206.

[67]- chintes, contos (pol.) - haina lunga, de obicei imblanita, purtata de doamne si boieri; Lexicon, p. 112.

[68]- ibrisin – fir de matase rasucit, de diferite culori, folosit la cusut, brodat sau impletit; Lexicon, p. 197.

[69]- G. Potra precizeaza ca actul respectiv este o copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 5.

[70]- G. Potra precizeaza ca actul este o copie chirilica pastrata intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 11.

[71]- Gheorghe Olanescu decedase in cursul anului 1829, in intervalul 20 martie - cand la rugamintea celor 3 nepoti ai sai, fiii fratelui sau decedat Vasile Olanescu, le ,,adeverise’’ actul de impartire pe toata averea miscatoare si nemiscatoare ramasa de la tatal lor-, si 20 septembrie, cand actul vorbeste de ,, raposatul unchiul nostru Gheorghe Olanescu”.

[72]- G. Potra precizeaza ca actul respectiv este o copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 9.

[73]- G. Potra precizeaza ca actul este original, in stare buna, si are o copie de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu foarte multe omisiuni si greseli de transcriere.

[74]- G. Potra precizeaza ca actul este o copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 7.

[75]- G. Potra precizeaza ca actul este o copie chirilica intr-un catastif din secolul al XIX-lea, nr. 8.

[76]- tulpan – muselina sau panza subtire de bumbac din care se lucrau rochiile; binis – haina despicata, larga,  purtata de barbati si de femei la anumite ocazii; malteh – matase de Malta vargata sau inflorata, la moda in sec. al XVIII-lea – al XIX-lea; cf. V. Tamas, Al. Popescu-Mihaesti, Lexicon, p. 408, 53, 237 (in continuare, Lexicon).

[77]- sangeap (tc.) - blana de jder; cf. Lexicon, p. 346.

[78]- cutnie – stofa scumpa de bumbac sau matase, adusa de la Tarigrad; cf. Lexicon, p. 125.

[79]- slomn (slov.) - sopron, polata; cf. Lexicon, p. 362.

[80]- butca (ucr.) - trasura boiereasca inchisa, caleasca; cf. Lexicon, p. 66

[81]- A. N. I. C., mss. 445, f. 241-242.

[82]- Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat. Original.

[83]- Muzeul Judetean Valcea, manuscris George Potra, nepaginat; lipseste semnatura unchiului. Este o copie chirilica intr-un catastif din sec. al XIX-lea, nr. 17.

[84]- Muzeul Judetean Valcea, manuscris George Potra, nepaginat; lipseste semnatura unchiului. Este o copie chirilica intr-un catastif din sec. al XIX-lea, nr. 18.

[85]- Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat. Original.

[86]- Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat. Original.

[87]- Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat; copie chirilica intr-un catastif din sec. al XIX-lea, nr. 12.

[88]- Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat. Original.

[89]- Precizez ca fusese ridicata la 1729, cu ajutorul vornicului Radu Olanescu, de Maria Olanescu, vaduva lui Radu Vladescu; cf. Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat; Razvan Teodorescu, Episcopi si ctitori in Valcea secolului al XVIII-lea, Editura Patrimoniu, Ramnicu Valcea, 2009, p. 13-14.

[90]- Muzeul Judetean Valcea, Colectia George Potra, nepaginat. Original.

[91]- Aurelian Sacerdoteanu, Pomelnicul manastirii Govora, in ,,M. O.”, Anul XIII, Nr. 10-12, oct.-dec. 1961, p. 789-823.

[92]- A. Sacerdoteanu, Pomelnicul manastirii Iezerul, in ,,M. O.”, Anul XIV, Nr. 7-9, iulie-septembrie 1962, p. 527-544.

[93]- Pr. I. I., Lista cronologica a ierarhilor eparhiilor Olteniei, in ,,M. O.”, Anul XXVIII, Nr. 3-4, martie-aprilie 1976,   p. 266-270; Preot Niculae Serbanescu, Episcopii Ramnicului, in ,,M. O.”, Anul XVI, nr. 3-4 martie-aprilie 1964, p. 194-195; Pr. Nicolae Popescu-Capreni, Despre familia episcopului Grigorie Socoteanu, in ,,M. O.”, Anul XXIV, Nr. 1-2, ianuarie-februarie 1972, p. 16-25; Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. 2, Editura a II-a, Bucuresti, 1994, p. 417-419. 

[94]- Este titlul de pe coperta; in interior: Sfanta Episcopie a Eparhiei Ramnicului Noul Severin in trecut si acum, Tipografia ,,Gutenberg’’, Bucuresti, 1906.

[95]- Arhim. Veniamin Micle, Sfantul Antonie de la Iezerul, Sfanta Manastire Bistrita Eparhia Ramnicului, 1994, p. 21.

[96]- A. Sacerdoteanu, art. cit., p. 534.

[97]- Preot Niculae Serbanescu, Episcopii Ramnicului, in ,,M. O.”, Anul XVI, Nr. 3-4, martie-aprilie 1964, p. 193-194; Mircea Pacurariu, Episcopul Climent al Ramnicului, in ,,M. O.”, Anul XVII, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1965, p. 22-49 (articol retiparit in Mircea Pacurariu, Studii de istorie a Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005, cap. Episcopul Climent al Ramnicului, p. 69-94); Radu Creteanu, Un mare ctitor de lacasuri sfinte: Climent al Ramnicului, in ,,M. O.”, Anul XXII, nr. 7-8 iulie-august 1970, p. 663-670; Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. 2, Editura a II-a, Bucuresti, 1994, p. 333-336.

[98]- Vezi capitolul Genealogia boierilor Olanesti; identificare facuta de mine in lucrarile citate si mai recent de C. Balan, Inscriptiile medievale, Judetul istoric Valcea, p. 169-170, care imi citeaza lucrarile la notele bibliografice - pentru portretele ctitorilor de la biserica ,,Sf. Nicolae’’ din Olanesti Sat, ridicata la 1718 si de la biserica ,,Toti Sfintii” din Comanca, ridicata la 1735-1736; v. p. 157-158.

[99]- Vezi Sfanta Episcopie a Eparhiei Ramnicului Noul Severin in trecut si acum, p. 184-187, 237, 245.

[100]- A. Sacerdoteanu, Pomelnicul manastirii Govora, in ,,M. O.”, Anul XIII, Nr. 10-12, oct.-dec.1961, p. 789-823.

[101]- Ion Radu Mircea, Un neam de ctitori olteni: Boierii Dragoesti, in Revista de Istorie Bisericeasca, nr. 3/1943, Craiova, p. 50-91; Gherasim Cristea, Istoria manastirii Govora (in interior: + Episcop Gherasim al Ramnicului, Istoricul Sf. M-tiri Govora – n. n.), Editura Sf. Episcopii a Ramnicului, Ramnicu Valcea, 1995, p. 37, 38, 42, 43, 70.

[102]- Este vorba de arhimandritul Stefan Manastireanu (1762-1774; 1778-1782) – cf. Gherasim Cristea, Istoria manastirii Govora, p. 50.

[103]- Dumitrana Olanescu, descendenta uneia dintre cele mai vechi familii boieresti valcene, se casatoreste cu Matei Chirpovatul –  A. N. I. C., mss. 234, f. 319 v.

[104]- Aurelian Sacerdoteanu, Pomelnicul Manastirii Bistrita-Olteana, in ,,M. O.”, Anul XVIII, Nr. 5-6, mai -iunie 1966,       p. 477-509.

[105]- Stefan Andreescu, In legatura cu datarea pomelnicului Manastirii Bistrita (Valcea), in ,,M. O.”, Anul XVII, Nr. 1-2, ianuarie-februarie 1965, p. 52-53.

[106]- Papa/Pana postelnicul, care a fost ctitorul schitului Manailesti din Judetul Valcea, devenit Pahomie calugarul –       cf. ,,A. O”, 1922, p. 239; Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania. I – Tara Romaneasca. Vol. 2: M-Z, indici, Editata de Mitropolia Olteniei, 1970, p. 415-416; era fiul (snu) lui (Parscoveanu) Trufanda Iordache, grec, si al Ancutei, fiica lui Preda Brancoveanu mare vornic; cf. Nicolae Stoicescu, Dictionar al marilor dregatori din Tara Romaneasca si Moldova. Sec. XIV-XVII, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1971,    p. 7, 226, 249, 251. O sora a lui Pahomie monahul, Aspra, a fost casatorita cu Tanasie Pausescu, fiul lui Radu Pausescu si al Mihalcei Saracinescu, sora cu Tanasie Saracinescu mare comis, inrudit cu boierii Olanesti; cf. Nicolae Stoicescu, Dictionar, p. 223-224.

[107]- In Nr. 1-3 al revistei ,,Mitropolia Olteniei”, ianuarie-martie 1956, p. 128-129 a publicat un studiu despre pomelnic, scris de Dionisie eclesiarhul Mitropoliei Bucuresti; in ,,M. O.” Anul VIII, Nr. 4-5, aprilie-mai 1956, p. 260-269 acelasi cercetator a publicat si textul pomelnicului.

[108]- G. Potra, Petrache Poenaru, Bucuresti, 1963, p. 10; in Pomelnicul manastirii Iezerul la f. 33 r. - v. scrie: ,,Aici sa pomenesc boiarii Farcasanii”.

[109]- Constantin Balan, Inscriptii medievale si din epoca moderna a Romaniei. Judetul istoric Arges (sec. XIV-1848), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1994, p. 595 si 599; Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania. Vol. 2, p. 578.

[110]- Victor Bratulescu, Pisanii, pomelnice si insemnari din manastirea Saracinesti-Valcea, in ,,M. O.”, Anul VII, Nr. 1-2 ianuarie-februarie 1955, p. 84-95.

[111]- Victor Bratulescu, Zugravul cantaret Gheorghe-Gherontie, in ,,M. O.”, Anul XIV, Nr. 1-2 ianuarie-februarie 1962,  p. 28-31; Pr. D. Balasa,  Gheorghe zograful, care in calugarie s-a numit Gherontie, in ,,M. O.”,  Anul XIX, Nr. 1-2 ianuarie-februarie 1967, p. 72-79; la p. 75 distinsul cercetator punea intrebarea daca Gheorghe zograful a facut parte din neamul Olanestilor; ideea este reluata de Pr. D. Balasa in art. Oameni si fapte din istoria localitatii Olanesti, in ,,Buridava”. Studii si materiale, nr. 4/1982, p. 101-108, la p. 107, n. 64 (da un raspuns afirmativ); Arhim. Chesarie Gheorghescu, Comemorari la Sfanta Manastire Dintr-un lemn, in ,,M. O.”, Anul XXVIII, Nr. 1-2 ianuarie-februarie 1976, p. 152-154.

[112]- Pr. D. Balasa, Doua pomelnice ale Schitului Cetatuia din Ramnicu-Valcii, in ,,M. O.”, Anul XIX, Nr. 3- 4 martie-aprilie 1967, p. 261-268; cercetatorul face precizarea ca aceste doua pomelnice se aflau in posesia preotului Vasile Balanescu de la biserica ,,Sfantul Gheorghe” din Ramnicu Valcea; mentionez ca acest preot impreuna cu regretatul istoric Corneliu Tamas sunt autorii monografiei bisericii cu acest hram: Vasile Balanescu, Corneliu Tamas, Istoria Bisericii ,,Sf. Gheorghe” din Ramnicu Valcea, Editura CONPHYS, Ramnicu. Valcea, 1998; despre schit vezi si: T. G. Bulat, Un schit de langa Ramnicul Valcea inchinat Mitropoliei Bucuresti: Cetatuia, in ,,M. O.”, Anul XXIII, Nr. 3- 4 martie-aprilie 1971, p. 221-230; Corneliu Tamas, Schitul Cetatuia si proprietatile sale in secolul al XVII-lea, in Episcopia Ramnicului. 500 de ani de la infiintare (1503-2003), Ed. ADRIANSO, Ramnicu Valcea, 2005, p. 297-313.

[113]- Pr. Ilie Gh. Diaconescu, Cateva date si insemnari despre ctitoriile din Olanestii-Valcii, in ,,M. O.”, Anul XX, nr. 1-2 ianuarie-februarie 1968, p. 70-77; textul este prezentat la p. 72. Pe teren eu nu am gasit un asemenea izvor istoric; nici preotii parohi Constantin Marica (+) si George Pomeneste nici enoriasii nu stiu nimic de el. De aceea in prezentare ne vom servi de informatii din articolul Pr. Ilie Gh. Diaconescu.

[114]- pe coperta: ,,Istoricul Eparhiei Ramnicului Noul Severin alcatuit in anul jubiliar 1906”.

[115]- Teodor ieromonahul este Tudosie logofat Olanescu; vezi capit. Genealogia boierilor Olanesti si Istoricul Eparhiei Ramnicului, p. 183-184, cu actul episcopului Climent din 20 iulie 7253 (1745).


loading...


Document Info


Accesari: 2737
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2017 )