Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































EXEGEZA ISTORICA A MITURILOR. PALAIPHATOS

istorie


EXEGEZA    ISTORICĂ A MITURILOR. PALAIPHATOS

Fabula atribuie Aloazilor un sir de ispravi carora le cad adesea victima zeii: de pilda, cei doi giganti īl prind pe Ares si īl īnchid īntr-un chiup de bronz, unde ramīne ferecat timp de treisprezece luni; cīnd este īn fine descoperit, el era pe cale sa moara. 24524m1211y



Cīntul V al Iliadei face aluzie la patimirile lui Ares: Dion le aminteste fiicei sale Afrodita, pentru a o consola pentru lovitura pe care  a primit-o īn lupta.1

Iata ce explicatie da autorul Alegoriilor homerice acestui mit. Doi tineri nobili au stiut, multumita vitejiei lor, sa puna capat unui lung razboi, izvor de rele fara numar. In limbaj mitic, isprava lui Otos si Ephialtes, oprind macelul, s-a tradus astfel: cei doi eroi l-au īnlantuit si īrchis pe zeul razboiului. Dar, peste treisprezece luni, continua Heraclit, apare o soacra care atlta din nou neīntelegerile si reīnvie vechile certuri. īn transcriere mitica aceasta īnseamna: Ares, eliberat de Eriboia, īsi regaseste fortele, tocmai cīnd era pe cale sa-si dea sufletul.2

I. Principiile exegezei istorice

Acest fel de a explica miturile reducīndu-le la un fapt istoric - uneori la un simplu fapt divers - prost īnteles sau amplificat, urca cel putin pīna la sofistii din secolul V. Eustathius o numeste exegeza "istorica" si o pune adesea in paralel cu exegeza "fizica". Se pare ca scoala lui Aristotel īsi facuse o specialitate din aceasta exegeza, si numele unui peripatetician, Palaiphatos, a ramas legat de aceasta forma de interpretare. Ea a fost, bineīnteles, aplicata miturilor lui Homer si gasim urmele sale la mai multi scriitori, de la Strabon pīna la Plutarh, ca si la Heraclit si īn scolii.

O pagina din Strabon rezuma destul de bine principiile acestei) exegeze. El afirma, dupa Polibiu, ca īn Homer se afla un fond de adevar: razboiul Troiei este un fapt istoric, la fel ca si drumurile lui Ulise. Homer īnsa īmpodobeste cu fictiuni'faptele care au servit de subiect Iliadei, si īnca si mai mult pe cele care se afla la baza Odiseei.

Pentru Odiseea Strabon schiteaza īn cīteva rīnduri fondul istoric pe care si-a brodat Homer povestea: Eol fusese un rege care domnise odinioara asupra Liparei si insulelor dimprejur; īn jurul Etnei, traisera odata Ciclopii si nepri­mitorii Lestrigoni; īmprejurimile Charybdei si Skyllei erau infestate de tilhari. Homer avea cunostinta de existenta unui popor locuind o tara sumbra, la nord de Bosforul ci-merian; din acest popor istoric, el a facut pe cimerienii sai si i-a transportat īntr-un tinut al tenebrelor, īn vecina­tatea Hades-ului.3

Un procedeu familiar lui Homer a fost de a transpune īn Ocean, īn vest, lucruri pe care le cunostea din Pont: cala­toriile lui Ulise sīnt īn parte o adaptare a celei a Argonautilor; Circe este o replica italica a Medeii din Colchida. Symple-gadele Bosforului au servit de model Stīncilor Plankte, sau cel putin au sugerat ideea. Iar pe Ciclopi nu i-a creat oare Homer dupa chipul unui popor scitic, Arimaspii, bine­cunoscuti    din   poemele   lui  Aristeas   din   Prokonnesos ?4

Aceasta este schema generala. Daca examinam īn detaliu cutare sau cutare episod homeric, trebuie sa reflectam īn sens invers la munca poetului; trebuie sa cautam faptul real de la care a plecat, sa descoperim mitul de podoabele sale minunate,  sa dezvelim istoria.

Strabon ne invita sa privim cazul lui Eol. De fapt, el nu face decīt sa-l rezume, aprobīndu-l, pe istoricul Polibiu; dealtfel, toate consideratiile precedente erau inspirate de Polibiu.

Eol trebuie sa fi explicat lui Ulise cum sa navigheze prin aceste locuri dificile, printre curenti opusi; el era un print foarte priceput īn meteorologie si' de aceea a fost numit intendentul si regele vīnturilor. Polibiu nu doreste sa privim istoria aceasta ca pe o simpla fabula; ea are la origine un simbure de adevar. si acelasi lucru se poate spune despre toate aventurile lui Ulise. Eratosthene greseste cīnd spune: "Vom afla prin ce locuri a umblat Ulise, cīnd īl vom gasi

186

L

187

pe curelarul care a cusut sacul vinturilor"; o incredulitate atīt de totala nu este o atitudine stiintifica. Nu este fum fara foc si nici mit fara fond istoric.5

Tendinta de a readuce minunatiile fabulei īn limitele bunului simt se manifesta īnca din primele veacuri ale lite­raturii grecesti, mai ales la istorici. Arrian si Pausanias raportau ca Hecataios din Milet īl socotea pe Geryon un simplu rege al Epirului, caruia Heracles i-a furat turmele; iar pe Cerber cīinele infernului, un sarpe rau care domicilia pe tarmurile capului Teneros6. Pentru istoricul Ephoros, Python-ul de la Delfi nu fusese decīt un tīlhar, numit"Dragon", ucis de Apollo īn ascunzatoarea de pe coastele Parnasului7.

Aceasta reducere a miturilor la proportii acceptabile de catre ratiune era curent practicata īn epoca lui Platon. Socrate, in Phaidros, vorbeste foarte clar. Cīnd cei doi ajung īn plimbarea lor pe malurile Ilissos-ului, īn locul īn care legenda spunea ca Borcas o rapise pe Orithya, Phaidros īl īntreaba pe Socrate daca crede īn aceasta poveste. Iar Socrate īi raspunde ca daca n-ar crede, nici nu s-ar singula­riza prea tare; el n-ar face decīt sa mearga pe urmele savan­tilor, ale sophoi-lor. si el ne da chiar explicatia pe care o dadeau sau ar fi putut sa o dea "savantii" rapirii Orthyiei: pe cīnd copila se juca cu Pharmakea, o pala de vīnt a ras­turnat-o si a aruncat-o pe stīncile din apropiere: din acest fapt divers s-a nascut legenda rapirii sale de catre Boreas, zeul-vīnt.8

Socrate nu neaga ca acest fel de explicatie ar fi amuzant.9 Dar ca sa aduci astfel īntreaga legenda, cu ai sai hipocen-tauri, himere, gorgone, pegasi, la verosimilitate, a le trece prin sita bunului simt l0, i se pare o osteneala pe cit de enorma, pe  atīt   de  inutila.

Dar aceasta osteneala nu-i descuraja pe "savantii" scolii lui Aristotel. Unul dintre ei i se consacrase īn mod special, Palaiphatos.

II. Palaiphatos: diversele culegeri

Lexiconul lui Suidas mentioneaza, in afara de un Palai­phatos, poet epic, īnca trei scriitori purtīnd acelasi nume: primul, din Paros  sau din Priene, era autorul a  cinci carti

188

de Apista11 sau Istorii incredibile; al doilea, din Abydos, fusese istoric pe timpul lui Alexandru si prieten intim la al filosofului Aristotel; cel de-al treilea, egiptean sau atenian, era autorul unei Teologii egiptene, al unei Mythika si al unei Troīka. Operele celui de-al treilea, adauga Suidas, sīnt atribuite de catre unii primului, si operele primului celui de-al treilea. Iar dupa unii critici moderni, nu ar fi exclus ca, in realitate, cei trei Palaiphatos ai lui Suidas sa nu fie decīt una si aceeasi persoana.13

Oricum ar fi, autorul Istoriilor incredibile, care ne inte­reseaza aici, era peripatetician, dupa marturia lui Theon sofistul.14

Se prea poate ca numele de Palaiphatos, ca si cel de Theo-phrastus, sa nu fie decīt o porecla: lui Aristotel īi placea sa-si boteze din nou colaboratorii, dupa meritele sau cīmpul lor' de activitate. Palaiphatos nu īnseamna altceva decīt specialistul   īn   antichitati.15

Cele cinci carti de Apista, condensate īntr-una singura īnca din antichitate, nu ne-au parvenit īn forma lor origi­nara. Mica culegere care poarta astazi acest titlu nu este rezumatul antic, nefiind nici macar un rezumat al opsrei autentice, ci este o compilatie, cu informatii culese cam de peste tot. Trebuie sa fi existat numeroase lucrari asupra acestui subiect, atribuite lui Palaiphatos; caci a existat tendinta de a aduna sub numele sau tot ce se raporta la exegeza istoriilor fabuloase.16 Se gasesc īn Apista atribuite lui Palaiphatos interpretari divergente sau chiar contra­dictorii, care pot cu greu proveni de la un singur autor; la diversi autori se gasesc citate din Palaiphatos care se īndeparteaza mult de exegezele din opusculul nostru. īn epoca bizantina, culegerile palaiphateene trebuie sa fi abundat. Cel ps care īl avem pare sa fi fost destinat scolilor de sofisti si a fost probabil compilat catre sfīrsitul' secolului XII.'17 Aceste Apista nu stralucesc prin finete si īn general suit lipsite de orice nuanta: se poate presupune ca opera originara, mai elaborata, mai putin simplista, avea un ton diferit si era mai convingatoare.

Apista nu-l priveau īn mod special ps Homer, ci studiau īntr-o maniera generala monstrii sau eroii mitologiei cu scopul de a da o explicatie rationala miraculosului. Printre acesti

189

monstri se numarau Skylla, Cerberul, Himera; printre eroi sau eroine,  Niobe, Europa, Eol...

In afara de Peri Apiston care ne-a parvenit sub numele lui Palaiphatos, ni s-a pastrat o alta culegere de acelasi fel, atribuita lui Heraclit, si al carui titlu promitea "vindecarea de mituri care prezinta fenomene contra naturii" 1S. Este vorba tot de Skylla si de Himera si de clinele infernului; dar si de Atlas, de Ciclop, de Sirene, de Circe, de Calypso si de Proteu. Heraclit, autorul acestor Istorii incredibile, n-ar fi avut nimic comun, dupa parerea lui Nicolas Festa, cu autorul Alegoriilor homerice, deoarece felul lor de a inter­preta muncile lui Hercule este prea diferit... Argumentul nu este convingator: autorul Alegoriilor recurge la orice mijloc, burdusindu-si lucrarea cu mai multe interpretari "istorice", cum sīnt cele ale lui Ares īnchis īn chiupul de bronz, sau a lui Iason si a Demetrei, a lui Orion si a Hi­merei.19 Nimic nu se īmpotriveste ca el sa fi scris o culegere de Apista; dar nimic nu e mai putin sigur ca aceasta fusese scrisa de el; stilul de rezumat, fara nici o afectare, contras­teaza violent cu stilul atīt de īnflorit al retorului nostru.

Mai avem īnca o culegere de istorii incredibile, fara nume de autor, pe un manuscris al Vaticanului (grec, 305). Aceste Excerpta Vaticana, cum sīnt numite de catre editorul Nicolas Festa, īn colectia teubneriana Mythographi graeci 2°, sīnt de  obicei  puse  sub  rubrica  "Anonim.  Istorii  incredibile".

Aceasta īnca nu este tot. Eustathius si scoliile aduc numeroase interpretari de acelasi fel, īn legatura cu legendele homexice si ele trebuiesc varsate la fondul comun. Palai-phatismul nu a somat niciodata si s-a īmbogatit necon­tenit,21

Prefata la Peri Apiston a lui Palaiphatos 22, expune prin­cipiile acestei scoli. Ele nu difera de cele expuse de Strabon si Polibiu. Povestile din legende nu trebuiesc luate aidoma: acest lucru e potrivit pentru cei care nu au avut niciodata vreun contact cu stiinta sau filosofia. Nu trebuiesc nici res­pinse brutal, fara sa li se acorde nici o crezare, cum fac unele spirite distinse. Pozitia savantului va fi la mijloc īntre aceste doua atitudini.



Daca monstrii pe care ni-i descrie legenda ar fi existat vreodata asa cum īi descrie, ei ar fi continuat sa existe si astazi īn aceeasi stare. Dar daca nu ar fi existat de fel, nu

190

ar fi existat nici un punct de pornire, nici o baza pentru lesenda si nimeni ar nu fi vorbit vreodata          ;;

Trebuie deci sa facem parte exagerarii, deformam la care poetii si povestitorii au supus faptele: pentru a-i uimi pe oameni, ei au transformat īn fapte uimitoare si de necrezut, fapte reale la origine si controlabile, fapte stranii poate, dar nu anti-naturale.                                                    a

Palaiphatos pretinde, ca si Evhemer, ca a īntreprins o vasta ancheta, īn cursul unor lungi calatorii, ca a vazut el īnsusi locurile si a vorbit cu batrīnii pentru a-si face o parere personala directa.23

III. Centaurii si Himera

Palaiphatos si continuatorii sai au aplicat metoda lor mai ales asupra monstrilor fabulei.

Cum se face, de pilda, ca s-a putut crede īn existenta centaurilor ? Ratiunea ne arata ca un cap de om nu se poate uni cu un trup de cal īn aceeasi persoana, deoarece hrana acestor doua fiinte, ca sa nu mai vorbim si de alte lucruri, este prea diferita. .. si daca ar fi existat vreodata centauri, i-am mai vedea si azi.

Iata solutia. īn timpul lui Ixion, regele Tesaliei, turme de tauri salbatici rataceau pe muntele Pelion si devastau culturile din īmprejurimi. Regele promise o rasplata celui care i-ar fi īnvins. Qtiva tineri dintr-un sat aflat la poalele muntelui - numit Nephele, Norul - se gīndira sa īnca­lece pe cai (care pīna atunci erau doar īnhamati la care) pentru a-i goni si ciurui de sageti pe tauri: de aici li s-a tras numele de centauri, sau īmpunge-tauri... Apoi devenira insolenti, rapira femeile lapitilor si facura numeroase incursi-siuni.. .24 Oamenii spuneau, vazīndu-i pe acesti oameni care faceau corp comun cu caii: "Uite centaurii care descind din Nor!". Cu timpul a īnceput sa se creada ca sīnt fiii Norilor.. ,25

Acest exemplu arata īn acelasi timp interesul si slabi­ciunea acestui gen de solutii. Interesul consta īn faptul ca ele īncearca sa sugereze o explicatie pozitiva, stiintifica; respingīnd miraculosul, ei se straduie sa recreeze starea de spirit a celor care au crezut īn miracol si circumstantele

191

care au favorizat credinta. Slabiciunea consta īn prea marea lor simplicitate si īn credinta ca astfel de probleme se puteau rezolva doar cu bunul simt.

Gazul centaurilor este īnsa un caz privilegiat. Raspunsul dat mitului satisface īn mare masura spiritul. Dar nu acelasi lucru   se   īntīmpla  cu toti  monstrii  fabulei  homerice... Trebuie sa mai spunem ca explicatia data centaurilor este! destul de larg dezvoltata, pe clnd celelalte se reduc la cīteva| rīnduri. Noi am spus deja ca se poate ca adevaratul Palai-, phatos sa fi fost tradat prin rezumare: scheletul nu da <■ idee justa a persoanei. Pentru astfel de subiecte, nuanteiT sīnt indispensabile.

Sa privim mai de-aproape pe unii dintre acesti monstri.

Pentru Himera s-au dat cele mai multe explicatii. Cu chipul unui leu, cu spate de balaur si trupul de capra" T1 Cum s-a format legenda?

Acest monstru care scuipa foc nu poate fi decit un munte vulcanic. Acest munte exista īntre Caria si orasul xantienilor. A fost deajuns ca, pe o coasta a muntelui, un leu sa faci prapad printre pastori si taietorii de lemne; ca, pe alt versant; sa-si fi avut vizuina un sarpe redutabil, pentru ca Himera1 sa capete un cap de leu si o coada de dragon. Bellerophon, un exilat, care venise pe mare cu o nava rapida - devenita īn legenda un cal īnaripat - da foc padurii si ucide cei' doi monstri (nu ni se spune si daca a stins vulcanul)27.

Culegerea de la Vatican da īnca o explicatie, scoasa dealtfel din tratatul lui Plutarh despre Eroismul femeilor.28 Himera este tot un munte, dar care nu mai scuipa foc. Peretii sai, netezi ca oglinda, rasfrīngeau razele soarelui asupra cīmpiei īnvecinate, uscīnd recoltele. Ingeniozitatea lui Bellerophon a constat īn a submina peretii pe partea neteda, pentru a pune capat teribilei reverberatii29.

A treia explicatie o gasim la Pseudo-Heraclit: Himera nu era probabil decīt o femeie, care domnea peste aceste regiuni si se arata mai mult neprimitoare. Leu si Dragon, doi frati'aflati īn slujba sa, o ajutau sa-i īnlature pe straini. Bellerophon curata tinutul de ei 3°.

Este un mod de explicare devenit sistematic si pe care l-am īntīlnit deja īn legatura cu moartea lui Python: acela de a considera numele de animale ca nume proprii de per­soane.31

IV. Monstrii   Odiseii

Sa trecem la monstrii Odyseei, Charybda, Skylla, Sirenele.

Charybda - dupa explicatia data īn scolii - este o viitoare marina personificata. Apa se precipita īn vīrtej, dezgoleste fundul marii, apoi iese cu violenta. Acest lucru se īntīmpla de trei ori pe zi. Locul era desigur foarte peri­culos   pentru   navigatori.32

In explicatiile īn maniera lui Palaiphatos, monstrii se transforma adesea īn corabii. Fusese cazul pentru Pegas; acelasi era si pentru Charybda. Pe vremea cīnd corabiile etrusce jefuiau coastele Siciliei, o trirema extrem de rapida, cu numele Skylla scris la prova, urmarea celelalte vase si le prada. Ulise a putut sa scape de vasul pirat, īmpins de un  puternic vint  din  spate.33

Alta explicatie sistematica: monstrii care īnghit pe oameni simbolizau pe curtezanele rapace, care devorau averea vic­timelor lor. Skylla era o astfel de curtezana, o frumoasa creatura care locuia pe o insula. īmpreuna cu comesenii sai lacomi ca niste cīini, īi jecmaneau pe nenorocitii care aterizau pe domeniul sau. Ulise a fost destul de īntelept si prudent pentru a nu-i lasa nimic.3*

Sirenele erau si ele curtezane: farmecul lor statea īn voce, īn talentul lor de muziciene. Ele nu manīnca pe cei care vin sa le asculte, ci banii lor. Dupa ce i-a ruinat, ele fug imediat. Cīta dreptate, deci, avea fabula sa le atribuie picioare  de  pasare!35

Imaginatia ucenicilor lui Palaiphatos avīnd orizonturi destul de limitate, Circe va deveni la rindul sau o hetaira. Ea īi metamorfoza pe oameni cu licoarea sa magica: adica ea īi seducea si īi lega prin tot soiul de dragalasenii; li retinea apoi pe linga ea: de fapt, ceea ce īi transforma pe oameni in sclavi erau propriile lor pasiuni si irezistibila atractie a placerii.36

Sa remarcam ca, aici, atingem exegeza morala a mitu­rilor, care face din Circe, Sirene, Skylla, personificari ale voluptatii, cu farmece atīt de atragatoare. Cele doua expli­catii nu se confunda totusi. scoala lui Palaiphatos considera ca un personaj real, istoric si nu un simbol, daduse avīnt mitului.

192

193

V. Astrologi si magicieni

Alaturi de curtezane, astrologii si magicienii ocupa un loc ales īn tratatele palaiphateene.

Pe primul loc se afla Eol. Severul pazitor al vīnturilor, care locuieste īntr-o insula cu ziduri de bronz (sa credem, de preferinta, ca este vorba de armurile hoplitilor sai!). Omul care īnchide vīnturile īntr-un burduf bine legat nu este decīt un astronom: el prezice lui Ulise perioadele de vīnt si directiile 37. Polibiu si Strabon, dupa cum am vazut, aveau aceeasi idee despre Eol.38 Ambii īnclinau spre aceste solutii peripatetice.

Scoliile dadeau o exegeza mai elaborata pentru Eol. Trebuia gasit un sens acestui burduf, din piele de bou, sau de taur... Or, Taurul este o constelatie Zodiacala... Eol, astronom din Rhegium, om plin de experienta care se ocu­pase mult de vīnturi, putea foarte bine sa faca predictiuni ca aceasta: "Daca navigati (cīnd soarele este) īn Taur, veti avea Zefirul pīna la o anumita data; daca o faceti la asfin­titul Cīinelui, veti avea cutare vīnt; la Rasaritul sau, cutare". stiinta l-a facut stapīnul vīnturilor: de aici provine legenda ca putea sa le Īnchida, dupa voie, īntr-un burduf.39

Eol, astronom din Rhegium! Palaiphatos, īn prefata, pretindea ca facuse o ancheta stiintifica, strabatuse tinutul, īntrebase pe batrīni despre traditiile locale. Pretindea el oare ca se pastrase la Rhegium amintirea unui astrolog cu numele de Eol ? si ca batrlnii pastrasera, mai bine decīt tinerii, amintirea unor evenimente atīt de īndepartate ca razboiul Troiei (anticii īl plasau prin veacul al doispreze­celea) ? Se prea poate ca ucenicul lui Aristotel sa fi facut o ancheta stiintifica, cu toate ca nu putea sa-i fi fost de prea mare ajutor pentru lamurirea originilor miturilor; īnsa se poate de asemeni ca sa avem aici de-a face cu o pura fictiune, ca si calatoria lui Evhemer īn insula Panchaia.

Atlas este si el, ca si Eol, astronom. El poarta cerul... īn spirit. El a fost printre primii care au studiat astrele, a urmarit, pentru a le nota, schimbarile de pozitie ale ste­lelor pe firmament.40 Pentru Eustathius, de asemenea, Atlas era un om priceput īn horoscoape, care traia īn Libia: si aceasta, chiar dupa istorie. 41 Totusi, Dionysios Periegetul vindeca altfel mitul: "īn muntii Lybiei, īn Altas, se īnalta

o coloana de bronz care se ridica catre cer pīna la o īnaltime ametitoare. De unde si credinta ca se īnalta pīna la cer .

Cit despre Proteu, era usor sa fie adus īn rindul acelor magicieni, prestidigitatori si altor facatori de minuni, de teapa lui Cratisthenes din Phliunt, care facea sa apara focul din senin, sau Skymnos din Tarent, sau Phihppos din byra-cuza.43 Doar daca Proteu, care devenea foc si apa nu era vreun dansator, cu miscari suple si fluide ca unda, saltīnd ca o flacara jucausa 44. Scoliile īl socotesc mai mult un ghicitor, care-si cauta' inspiratia īn animalele marine (este o forma de mantica la fel de valabila, īn fond, ca si divinatia prin vise, pasari sau maruntaiele victimei). Fara īndoiala ca era mort la sosirea lui Menelaos: dar īi ramasesera cartile si metodele, la care Menelaos a avut acces45.




Pentru Pseudo-Heraclit atitudinea lui Proteu fata de altii a fost cea care a facut sa se vorbeasca de metamorfoze. Cu cei buni el se dovedea culant, dar cu cei rai era inflexibil ca focul.48

Palaiphatos, sau un membru al numeroasei sale familii, a cautat sa faca inteligibila si istoria Niobei, pe care Ahile i-o aminteste lui Priam.47 Niobe si-a vazut cei doisprezece copii cazīnd sub sagetile lui Apolo si ale Artemidei (adica morti subit de o boala acuta). Nenorocita se preschimba īn piatra. Ceea ce trebuie sa īntelegem astfel: pe mormlntul copiilor sai, a fost asezata o statuie a mamei plīngīnd. Iar trecatorii, vazīnd statuia spuneau: "Iat-o pe Niobe de piatra deasupra mormīntului".48

Palaiphateenii subliniau, ca si sustinatorii exegezei ale­gorice, neverosimilitatea miturilor pe care doresc sa le "vin­dece". De exemplu, rapirea Europei 49 de catre Zeus preschim­bat īn taur este o istorie neverosimila: un taur nu traver­seaza marea; o fata nu īncaleca pe un taur salbatic; iar Zeus ar fi gasit, pentru a-si duce captura, un mijloc de trans­port mai comod... Nu, explicatia este desigur ca un per­sonaj cu numele Tauros rapise īn cursul unui razboi pe fiica regelui.50

De ce spunea legenda ca Apolo si Poseidon construisera zidurile Troiei? Fiindca Laomedon ridicase aceste īntarituri jefuind tezaurele templelor lui Apolo si Poseidon, pe Acro­pole. .. Iata cum au construit zeii zidurile, fara voia lor! 81

194

195

Legenda lui Paris oferind marul Afroditei trebuie ca s-a faurit īntr-un fel analog, pornindu-se de la un fapt real gresit interpretat. Desigur ca Paris era un literat, autorul vreunui  Elogiu  al  celor trei  zeite.52

Explicatiile tip  Palaiphatos  erau  dupa  cum  se  vedeJ mai putin de crezut decīt legenda care trebuie explicataj Iata totusi una care nu  era  neverosimila:  este vorba  da iepele   lui   Erichtonios,   fecundate   de   Boreas.   Crescatorii^ spune Eustathius, observasera ca iepele au mīnjii mai fru-J ;    mosi daca īn timpul īmperecherii sīnt racoriti de vīnt, mai' ales de vīntul de nord. Au tras deci concluzia - gresita, fara  īndoiala,   dar  nu  lipsita  de  fundament - ca   Boreas ,,.   ar fi  fost  adevaratul  tata.53

Printre alegoriile lui Heraclit, cea mai mare parte de *; ordin fizic, s-au strecurat si cīteva explicatii "istorice": i: īn afara de mitul lui Ares īnchis īn chiup, iubirea lui Iason ,, cu Demeter si cea a lui Orion cu Hemera sīnt explicate īn <   maniera peripateticiana.

.'-.         Calypso  aminteste  cīt  de  rau  sfīrsesc  iubirile  zeitelor

pentru sarmanii muritori: "Cīnd Demeter cea cu plete mīn-

dre-odata / Pe-o telina de trei ori rasturnata / Se-ndragos-

s teste de Iason, īnvinsa de dorul ei; cum Zeus a prins de

,-.  stire..."54.   Iason  era  un  plugar  bogat  caruia  pamīntul

īi  dadea recolte abundente:  "trecea foarte firesc ca fiind

■ : iubit   de   Demeter".55

i        De asemeni "Aurora cu degete trandafirii luase pe Orion", de  sot;  nemuritorii  s-au  īngrijorat.  si  Artemis veni  sa-l j loveasca pe tīnar, la Delos, cu blīnde sageti56. Explicatia, lui Heraclit face apel la un vechi obicei folcloric: cortegiulj funerar al oamenilor morti de boala nu avea loc nici noaptea, I nici īn plina caldura a amiezii, ci īn zori. Cīnd un tīnar, frumos si nobil, pornea astfel īn zori spre ultimul lacas, se spunea, .  prin eufemism, ca Hemera īl rapise pentru a-l face iubitul sau.57

VI. Miturile īieraritului si ale culesului viilor

Putem adauga la acest gen de exegeza explicatiile mi­turilor care dizolva legenda īntr-un prozaic fenomen al vietii eurente. Astfel, mitul iubirii lui Ares cu Afrodita poate primi

196

o exegeza "vulgara", cum spunea Platon, el īnfatisīnd atunc diferitele  faze  ale  fieraritului.   Pentru  a  inmuia  fierul  e este bagat īn foc, care vine repede de hac tariei sale: īn felu acesta īnfocatul Hefaistos stapīneste fara greutate pa duru Ares. Interventia umedului Poseidon īn  favoarea celor  <b vinovati īl elibereaza pe Ares din ochiurile plasei īn can īl  prinsese  schiopul:  scos  din flacari,  fierul  nu  este  oare scufundat īn apa,  care  stinge incandescenta metalului   si pune capat teribilei strīnsori a focului? Ce rol joaca īnsa Afrodita īn aceasta drama cu patru personaje? Hefaistos, spune mitul, o īnlantuie īmpreuna cu Ares: tot asa,  termi-nīndu-si opera, artistul da metalului o forma placuta, un farmec' durabil:  el leaga īmpreuna fierul cu frumusetea.58 Mitului    lui   Hefaistos  īnlantuindu-l   pe  Ares - simbol al muncii fierarului īn atelierul sau - īi corespunde mitul lui   Dionysos  urmarit   de  Lycurg,   care  reprezinta  munca podgoreanului care stoarce ciorchinii pentru a extrage vinul. Aceasta aventura a lui  Dionysos este amintita īn cu-vīntarea lui Diomede catre Glaucos. Lycurg, fiul lui Dryas, fugarise pe doicile zeului delirant pa sacrul munte Nyseion. «Stlrnite    de   tepusa   regelui   Lycurg   aducator-de-moarte, zvīrlira Zīnele tirsurile lor si, īn adīnc de mare, Dionysos se-ascunse   īn bratele lui Thetis." 59

Dionysos este vita; doicile, butucii; Lycurg, care le urmareste si le īmpunge cu tepusa sa, pe pantele fertile ale muntelui Nysa, este podgoreanul culegīnd ciorchinii de pe butuci īn timpul  culesului viei.

Apoi strugurele este presat īn vase: este stors si se schimba īn vin. Aceasta operatie Īsi are echivalentul īn mit: spaima care īl cuprinde ps Dionysos īi schimba, īi rastoarna starea de spirit...

Ultimul episod al mitului: Thetis īl primeste pe Dionysos in mare. Homer aminteste īn felul acesta ca, pentru a fi conservat, vinul este tratat cu apa de mare.60 Thetis īl pri­meste pe zeul "cutremurat de spaima": vinul dulce fierbe, dupa stoarcere si clocotele sale se aseamana cu un tremurat."

Munca mestesugarului, munca taranului: un adevarat diptic.

Exegeza celor doua mituri poate fi foarte veche. Grecii au stiut dintotdeauna ca Hephaistos era focul sau zeul fierar, iar Dionysos vita sau vinul: Prodicos din Ceos remarca

197

deja ca cei vechi divinizasera tot ceea ce slujea vietii sau bunastarii oamenilor: pamīntul sub numele de Dionysos, vinul sub numele de Dionysos, apa numita Poseidon, focul, Hephaistos.62 Probabil, deci, ca de timpuriu s-au explicat īn functie de vin, de grīu sau de foc, miturile care relatau aventurile zeilor corespunzatori.

Sa remarcam ca este vorba aici de o exegeza foarte dife­rita de cea fizica: nu este vorba de apa sau de foc la scara cosmica, ci de apa pe care o bem, de focul care ne īncalzeste sau ne coace alimentele. Din īnaltimile tragediei eshiliene cadem la  nivelul  personajelor realiste  ale lui  Euripide.63



VII. Aristotel si vacile soarelui

Dupa traditie, Palaiphatos fusese discipolul lui Aristotel si Īntr-adevar spiritul pozitiv al scolii peripatetice ii īnsu­fleteste toate cercetarile asupra originii povestirilor fabu­loase ale mitologiei.

īnsa un fapt mult mai precis ne īndreptateste sa-l consi­deram pe Aristotel initiatorul exegezei "istorice" si anume ca el īnsusi a aplicat metoda unui caz particular, istoria vacilor soarelui.

īn insula Tridentului, povesteste Odyseea, "pasc vite de-ale Soarelui, vreo sapte cirezi de vaci si alte sapte turme / De oi bīrsane grase, clte cincizeci / De capete de fiecare turma, / Nu  fata   ele,   nici  nu  mor".64

Doua nimfe cu par de aur pazesc sfintele turme, pe care, spre nenorocirea lor, le vor ataca tovarasii lui Ulise, omorīnd cele mai frumoase animale, īn timp ce acesta dormea.65

Este si īn acest caz vorba de o istorie "de necrezut" din multe puncte devedere. Vacile sīnt īn acelasi timp sterile si nemuritoare. Dupa macel, ramasitele lor recapata viata si echipajul īngrozit le aude mugind īn preajma frigarilor.

Or, Aristotel, īn Probleme homerice, daduse acestui episod o interpretare care s-a transmis pīna la noi, din comen­tariu īn comentariu. Dupa Aristotel, cele sapte cirezi de cīte cincizeci de vite, deci īn total 350, reprezentau zilele unui an lunar:   aceasta este marturia   scoliilor66, care   explicau

198

de altfel mitul īn amanunt fara sa putem discerne ce parte īi revine lui Aristotel.

Soarele, stapīnul turmelor, este timpul, cel ce īmparte zilele. Pierzīndu-si alene vremea prin insula, tovarasii lui Ulise "pierd" zile pretioase pe care ar fi trebuit sa le con­sacre navigatiei; ei au plecat prea tirziu, din care cauza li s-au tras viitoarele necazuri. Cīnd poetul spunea ca au omorīt si mīncat vacile Soarelui, el se gīndea la toate acele zile pierdute īn trīndavie67.

Pe de alta parte, Homer precizase ca vacile soarelui nu se reproduceau. El indica astfel constanta anului, care nici nu-si sporeste, nici nu-si micsoreaza vreodata numarul zilelor68. Se pot aduce īn discutie si cele sapte turme de oi, pentru  a īnchipui noptile69.

Pe scurt, avem aici doua afirmatii esentiale: vacile soa­relui sīnt zilele anului; uciderea lor de catre tovarasii lui Ulise este o imagine a timpului pierdut. Traditia afirma ca Aristotel a facut prima afirmatie si desigur ca a dedus-o si pe a doua.

Or, aceasta a doua afirmatie ne intereseaza īn mod spa-cial, deoarece tocmai īn acest punct precis explicatia feno­menului se leaga cu principiile cele mai bine stabilite ale exegezei istorice. Am vazut cum Skylla sau Sirenele devin, īn culegerile de Apista, curtezane care īsi "devoreaza" vic­timele doar la figurat; la fel, tovarasii lui Ulise se multumesc sa   omoare...   timpul.   Paralelismul   este   evident.

Aristotel a dat deci, macar o data, unui mit al lui Homer o explicatie analoga celor p8 care le va īnmulti discipolul sau Palaiphatos.

La un moment dat s-a pus la īndoiala faptul ca Aris­totel s-a interesat de enigma vacilor soarelui70: ni se pare, dimpotriva, firesc sa-i Intilnim pe maestru si pe discipol mergīnd pe aceeasi cale.

VIII. Evhemer

Nu se poate vorbi de Palaiphatos fara sa tegindesti la Evhemer. Evhemerismul nu a avut rasunet asupra exe­gezei homerice? Prin ce se deosebesc tezele sale de cele ale lui  Palaiphatos?

199

Romanul lui Evhemer (cea. 330-240 l.e.n.) expunea istoria zeilor dupa o "Inscriptie sacra" 71 descoperita īn ima­ginara insula Panchaīa, īn Arabia cea fericita. Cele cīteva fragmente care ne-au ramas din lucrare vorbesc de Uranos, Cronos, Zeus, Hera, Athena, Apolo, Artemis, Aphrodita, Hermes, Ammon, Demeter, Dionysos. Pentru Evhemer, toti zeii erau fosti suverani, unii plini de omenie, altii raufa­catori. Ei s-au divinizat pe ei īnsisi sau au fost de catre urmasii lor: Evhemer, prietenul lui Cassandros, avusese sub  ochi  exemplul  Ptolemeilor si al apoteozei lor.72

Vom avea o idee mai precisa a tonului general prin cīteva exemple. Sa luam cazul lui Zeus. īl alunga de pe tron pe tatal sau Cronos, īi ia locul, īl face pe fratele sau Poseidon guvernatorul insulelor si provinciilor maritime.73 El para­seste Creta si se instaleaza īn Panchaia, de unde va strabate pamīntul, va supune regi si sefi, va pune lumea sa-i īnalte temple: "el inventase foarte īntelept acest mijloc ae a-si asigura onoruri divine si gazdelor sale o glorie eterna" 74. Iata cum s-au petrecut lucrurile cu Afrodita: "Ea a fost prima care a inventat meseria de curtezana si le-a īn­vatat pe femeile din Cipru sa faca bani cu trupul lor: ea le-a impus acest lucru, pentru a nu parea ca este singura femeie  impudica,   singura  care  dorea barbati" 75.

Lucrarea lui Evhemer a avut un oarecare succes: peste patru secole, Plutarh īl acuza ca raspīndeste ateismul pe tot pamīntul76. El a suscitat numerosi imitatori, fiind tradus īn latineste de catre Ennius; iar apologetii crestini s-au fo­losit pe larg de acest arsenal, pentru a combate pagīnismul.76 ** Zeii erau pentru Evhemer fosti cuceritori sau civili­zatori. Oameni ca noi toti, apartinīnd istoriei, au reusit sa se faca adorati: fie ca au avut ei grija sa se urce pe altare, fie ca poporul i-a divinizat, cīnd din linguseala, cīnd din recunostinta, cel mai adesea din simplitate de spirit.77

Evhemer si Palaiphatos nu se plaseaza īn acelasi punct de vedere. Primul pretinde ca face istoria religiilor si arata originea credintei īn zei; al doilea interpreteaza legendele, religioase sau nu, si cauta sa vada cum s-au nascut īn cugetul oamenilor  monstrii  sau  minunile  legendelor.

Daca Palaiphatos si urmasii sai au lucrat uneori pe baza unor date homerice, este improbabil ca Evhemer sa fi avut īn vedere aspectul homeric al zeilor a caror istorie o scria:

200

el se intereseaza mai mult de divinitatile cultului declt dt cele ale poeziei. Descoperim totusi in scolii urme de evhe-merism.   Sīnt  bucati  raportate  brutal  si  fara  prea  mare legatura cu pasajele adnotate: astfel tirada despre Hefaistos, pastrata īn Venetus B 78. Se povesteste ca Hefaistos a domnit peste egipteni dupa Hermes; ca era foarte versat īn mistere si iscusit razboinic,   din   care cauza a fost numit  "zeu". Ā fost ranit īn lupte si de atunci a ramas schiop.   A dat egiptenilor  legi  īntelepte,   interzicīnd   femeilor   poliandria. A obtinut de la Aer, prin rugile sale, priceperile mestesu­garesti si a putut fabrica din fier, arme si unelte de arat: īnaintea lui  oamenii  se  luptau  cu  maciuci  si  pietre...79 Acelasi scoliast (a doua mīna) a inserat, la cīntul XVIII al Iliadei, - pasajul īn care Thetis povesteste lui Hefaistos necazurile sale - o noua transa de evhemerism, care īl pri­veste pe Helios, fiul si succesorul lui Hefaistos la tronul Egiptului:

Helios, surprinzīndu-si femeia ca Jl īnsela, a expus-o oprobriului public; lucru pe care Homer l-a transpus poetic spunīnd ca He­lios a denuntat-o pe Afrodita, culcata cu Ares: Homer a dat nu­mele de Afrodita pasiunii amoroase (a femeii), si Ares soldatului surprins cu ea.80

Iata  istoria  īn  maniera  lui  Evhemer. īn  fruntea  unui  manuscris  al  Odiseei,   codexul   Pala-tinus 81,  citim un  rezumat  al  aventurilor lui  Ulise,  care semana īntru totul cu fanteziile romancierului grec. Ulise ajun­ge īn Sicilia, unde domneau trei frati: Ciclop, Polifem si Anti-phates. Cu aur si cu vin īl imblīnzeste pe Polifem. El reuseste chiar sa-i smulga tot ce acesta avea mai de pret: unica fiica... Caci flacara care ardea inima lui Ulise a ars-o' si pe frumoasa copila - comoara unica,  "unicul ochi" al ciclopului!  Sisif din  Cos  gasise  aceasta  tandra  exegeza,   care  transforma īn raporturi idilice sīngeroasele rafuieli ale lui Ulise cu mīn-catorul de carne omeneasca...   Dar sa continuam. Circe, un fel de Anthinea īn insula sa, tine prizonieri pe ostasii greci... Ea īl linguseste pe Ulise īn speranta ca vor domni īmpreuna...   Ulise  coboara īn infern pentru  a-i  consulta pe morti: el consulta oracole anodine īn portul Nekyopompe, pentru a-si cunoaste viitorul.82

201

Toate aceste elucubratii, fie ca provin de la Sisif lin Cos, din Cronica lui Ioan Malalas, sau din Memoriile ui Dictys din Creta asupra razboiului Troiei, sīnt toate n spiritul inventiilor lui Evhemer... Doar daca nu aflam ) culoare pe de-a-ntregul palaiphateeana uneia dintre aceste nventii: ochiul ciclopului Polif em devenit o frumoasa fata...













Document Info


Accesari: 1586
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )