Asadar, cu vrerea lui Dumnezeu, voi începe aceasta istorisire, cea a trairii sfintilor si marilor parinti, ca sa dovedesc ca si acum Mântuitorul lucreaza prin ei aceleasi fapte pe care le-a lucrat prin profeti si prin apostoli. Aceasta pentru ca "este Acelasi Domn, care si acum si-n toata vremea" ( Evr. 13, 8) "lucreaza toate în toti" ( 1 Cor. 12, 6).42
Fiecare patimeste aceasta alunecare, pentru ca nu s-a lepadat cu totul de lume, fiind astfel atras de placerea acesteia. Caci prin multele lor atacuri, grijile pentru existenta trupeasca si pamânteasca îi fac mintea împrastiata si razboindu-se cu patimile, nu poate vedea pe Dumnezeu. (Ioan din Lycopolis)
adesea sederea (ascetului) în apropierea tinuturilor locuite a vatamat pe cei desavârsiti. De aceea si David cânta în psalmi astfel de întâmplari, zicând: "Iata, m-am îndepartat fugind si m-am salasluit în pustie, asteptând (acolo) pe Dumnezeu care ma mântuieste de împutinarea sufleteasca si de furtuna gândurilor" (Ps. 54, 7-8). Multora dintre fratii nostri li s-a întâmplat asa ceva datorita îngâmfarii, care le-a pricinuit caderea de la scopul propus.
(Prov. 18, 19).
Asadar, copiii mei, sa va mai spun si aceasta istorioara. si asta pentru ca voi va îndeletniciti în primul rând cu smerenia. În pozitiile mici sau mari la care gânditi sa ajungeti, la smerenie se refera, într-adevar, prima porunca a Mântuitorului, când zice: "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este împaratia cerurilor" (Mat. 5, 3). si va spun aceasta, ca sa nu fiti înselati de diavolul, care pune înaintea voastra vedenii si naluciri.
Acestea si multe altele au fost frumoasele ispravi ale parintelui nostru Patermuthios, care a facut semne si minuni. si-nainte de acestea au existat altii tot asa de vestiti «de care lumea nu era vrednica» (Evr. 11, 38). «Ce poate fi considerat minunat ca noi asa de mici savârsim ispravi marunte, vindecând schiopi si orbi, sau altele pe care le fac de-asemenea si medicii?!».44
|
